≡ Menu

“My name is Bond. James Bond.” “My name is Sebi. Sebi Coldea.” “My name is Cocoș. Udrea – Cocoș”.

Photo-blog-7-150x150[1]Serviciile de informații nu sunt nici rușinea, nici dușmanul unui stat de drept. Sunt o necesitate. Fac parte integrantă din dreptul și obligațiile statului de a-și proteja interesele și cetățenii.

Pot deveni o rușine și un dușman al statului de drept, atunci când activitatea lor o ia razna. J. Edgar Hoover a făcut și lucruri bune, dar cele rele au făcut ca numele de FBI să stârnească silă pentru multă vreme.

Serviciile de informații nu se numără printre cele trei puteri în stat, dar rezultatele muncii lor sunt necesare pentru exercitarea prerogativelor celor trei puteri, le ajută să opereze “în cunoștință de cauză”.

Când politicianul încalecă serviciile de informații, activitatea acestora nu se mai află în slujba cetățeanului, ci doar în slujba unui grup de cetățeni. Escaladarea poate deveni și lovitură de stat.

Când serviciile de informații încalecă politicul, activitatea celor dintâi nu se mai află în slujba statului de drept și pot conduce la dezechilibrarea raporturilor între cele trei puteri ale statului.

Cazul Ghiță ilustrează toxica tochitură care poate fi obținută prin amestecul intereselor naționale, intereselor de grup, tenebroaselor afaceri personale și dezvoltarea unui pol de putere în afara puterii legitime a statului.

Din păcate, lămuririle oferite de SRI în legătură cu Ghiță nu par mai credibile decât mărturiile lui Ghiță – cărora li se adaugă și spovedaniile Elenei Udrea. Este riscant ca românul să fie luat de prost încă o dată.

Iată ce ni se spune despre relația Ghiță – SRI:

“Pentru perioada 2012 – 2016 răspunsul este simplu: a fost membru al comisiei parlamentare de control al SRI și a participat și la activități publice, și la activități care au fost mai puțin publice, activități care privesc calitatea sa de membru (al Comisiei SRI – n.r.) (…). Răspunsul este următorul: nu a fost ofițer acoperit și un argument adus de comisia internă a SRI este legat și de jurământul pe care l-a depus in 2012.”

În ceea ce priveste perioada 2010-2012, aflăm despre Sebastian Ghiță că: “A fost prezent în calitate de persoană care avea informații de interes pentru securitatea națională”.

Din respect pentru domnul Eduard Hellvig, i-aș sugera să le ceară autorilor acestor precizări să nu-l mai pună în situații ridicole. Ele nu fac bine nici SRI, nici Directorului, nici președintelui Iohannis. Mai degrabă, par un efort de a pune românilor macaroane pe urechi.

Desen & © - DION

Desen & © – DION

În niciuna din cele două ipostaze (membru al Comisiei sau persoană deținătoare de “informații de interes pentru securitatea națională”), Ghiță nu putea să participe la întruni ale SRI la vârf, alături de rezidentul CIA în România:

“La unele dintre întâlniri erau prezenți doar generalul Florian Coldea, Laura Codruta Kövesi și un șef al stației CIA din România. Primul pe care l-am cunoscut în prezența doamnei Kovesi și a domnului Coldea a fost domnul Karl Schwab, fostul șef al doamnei Kövesi. Iar al doilea este Eric Easley, poate actualul șef al doamnei Kövesi.”

O persoană care culege asemenea informații le prezintă Serviciului. Dacă le consideră serioase, Serviciul le discută “la vârf” și, dacă e nevoie, chiar cu “aliații strategici”.

Dar un informator nu este așezat niciodată la aceeași masă alături de rezidentul unui serviciu secret străin într-o ședință desfășurată la SRI. Există reguli stricte, există un protocol foarte puțin flexibil; nu se întâmplă ca în Pavel Coruț.

Lăsând la o parte insinuările bravului agent Ghiță privitoare la dnii Schwab și Easley, presupuși șefi ai Laurei Codruța Kövesi,  întâlnirile la care  Ghiță afirmă că a participat pot fi cu greu caracterizate prin eufemismul “mai puțin publice”.

Nu intră în practica serviciilor secrete de nicăieri să confirme sau să infirme — cu una, cu două — dacă cineva a lucrat sau nu pentru ele. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, cel mai lung comunicat este “No comment.”

Desen & © - DION

Desen & © – DION

Dacă SRI a hotărât, totuși, să răspundă întrebărilor stârnite de declarațiile lui Ghiță, atunci ar trebui să o facă până la capăt. Afirmațiilor lui Ghiță trebuie să li se răspundă punctual. Întrebarea este: o poate face SRI?

În discuție nu se află doar dacă Ghiță a fost ori nu ofițer SRI. În discuție se află zeci, sute de milioane de euro/dolari pe care Ghiță (ofițer ori ba) le-ar fi obținut prin atribuirea preferențială a unor contracte ș.a.m.d.

Parte a discuției este și hramul purtat de Elena Udrea, care, după propria mărturisire, mergea în biroul Directorul SRI spre a fi prevenită că o parte a Serviciului a luat-o în colimator. Este ori nu adevărat?

Tot Elena Udrea afirmă că Florian Coldea i-a cerut lui Dorin Cocoș, soțul dnei Udrea, o jumătate de milion de euro pentru televiziunea lui Ghiță, bani livrați prompt de Alin Cocoș. Este adevărat sau ba?

Acuzațiile nu vin din partea unui boschetar, pentru ca SRI să le poată ignora. Vin din partea unui fost ministru, a unui fost parlamentar, a unui fost șef de partid și a unui fost Șef al Cancelariei Prezidențiale.

Nu știm dacă a spus adevărul sau ba, dar Laura Codruța Kövesi a respins, punctual, toate afirmațiile lui Sebastian Ghiță privind relații de prietenie, petreceri campestre sau leapșa pe ouate jucată cu acest guraliv 007.

În sfârșit, este o utopie să pretinzi oamenilor care lucrează în cadrul serviciilor secrete să renunțe la viața socială. Tot ce li se poate cere este decență, prudență, atenție, discreție, folosirea bunului simț etc.

Când o doamnă (cu grad de general) apare în fotoreportaje de tipul celor acaparate de parașutista monegască Mihaela Rădulescu iar cititorul află că notele de plată au fost achitate de prieteni, lucrurile arată ca dracu.

Activitatea SRI este mult prea importantă pentru România, pentru a se încerca repararea imaginii bine târnosite a Serviciului prin declarații și comunicate care nu diminuează, ci sporesc lipsa de credibilitate a Serviciului.

Cetățenii români au dreptul să afle dacă SRI mai este al statului român. Dacă a fost cumva “privatizat”, poate că românii doresc să cumpere unul nou-nouț.

A nu se lua în seamă ofertele făcute de “antreprenori” nord-coreeni, cubanezi, iranieni sau angolezi.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Liviu Antonesei

    Excelent! Dimineață îl preiau…

  • Pingback: Dorin Tudoran – “My name is Bond. James Bond.” “My name is Sebi. Sebi Coldea.” “My name is Cocoș. Udrea – Cocoș”. | @ntonesei's blog()

  • DG Ontelus

    dialogul fiind/ un ,,profitor iscusit al neantului”,/ adaug,/ drept comentariu față de/ ,,boschetar”, ,,zurbagiul” lui A. Zinoviev,/ a doua soluție a lui N. Steinhardt/ în fața nelibertății/ niște paranteze unor versuri din 1968/ ale cântecului ,,Ziua bradului de noapte”,/ marca Dorin Liviu Zaharia:/ ,,Pâinea ultimului vagabond/ cu dulceață de noroc am uns,/ ne-am văpsit și sufletul în b(l)ond,/ după ce de-o vârstă am ajuns…”

  • Filip E.T.

    Cand te pregatesti sa fii dragut cu cineva, il numesti in conversatii cu terti pe numele scurt, nu de cod ci de alint? Daca nu razi cu pofta, ca sa ii intimidezi pe acesti terti, ce sens mai face viata de munca, sau munca multor vieti?
    Intrebarile la acest nivel sunt facute sa fie garduri.De ocolit, de pseudoistorici cu grade, ori de nu iele,plesnind sanatatea propriilor invelisuri si invelitori de ramura. Asta este cu adevarat un raspuns periculos, peticit cu diverse coduri de etica de doi franci penali si-o marca expirata.
    Dar mai periculos decat lipsa de stapanire de sine, este inconstienta cu care corectivele isi fac drum in viata. La propriu. Cand miroase a razboi serios, luleaua simulacrului integritatii nu functioneaza decat pentru a-i afuma pe unii cu gandul trenului de viata obisnuit.
    Aveti dreptate, mare dreptate, desi nu vreti sa o credeti. Pentru ca
    unii cumani vor intelege intelepciunea revolutiei, care isi fagociteaza, de data asta, proprii initiatori, inainte de orice. Apoi, altii, vor vedea ca drumul cel mai drept spre nord-coreeni trece prin peninsule, ca insulele nu mai pot sta in coasta, de unde si falimentul istoric al unor garoafe albe rau, in fine, cine s-a dat vreodata drept cuceritor al Babilonului, la telefon sau intr-o doara, va fi socat de raspunsul peste ani. De data asta nu al meu.

  • R.Alin

    “dezvoltarea unui pol de putere în afara puterii legitime a statului” este esential si foarte idilic spus. Adevarul ca nu exista putere legitima a statului, nici macar cea in materie penala de acum imposibil de separat de singura putere, provenita ilicit din operativul pe care aproape nimeni nu il poate explica oficial fara sa se auto-denunte, nu este un adevar. Pentru ca nu poate fi gasit in niciun manual, din motive de lipsa factualului. Nedovedit, imposibil de dovedit, prelucrat pana la nedovedire, operativul domneste putinist peste un stat care nu stie nici macar cati angajati plateste.
    Important este ca acest pol in afara nu serveste cetatenii, ci se serveste pe sine, agentii sai nefiind cetateni, decat partial. Este esential sa remarcam ca securistii, plus fantosele lor oficiale, NU SUNT CETATENI, strictu-sensu cetateni. Restrictiile lor sunt majore in privinta cetateniei,in dimensiunea politica si cea a drepturilor personale, ale omului strain si ale cetateanului pe care NOI il evaluam ca atare, ceea ce nu-i impiedica sa exercite atributele legitime ale puterii de stat rezervate constitutional TUTUROR CETATENILOR.
    Cetatenia castrata exercita metastazic puterea factuala care produce zilnic cetatenia reala.Acceptabila si bagata pe gatul tuturor, prin cei care au bani pe care niciodata nu ii vor putea justifica. De gasit in cartierele de vile ale localitatilor patriei, pe care scrie Aici sunt banii dumneavoastra, dar niciodata viata voastra, baa, penibililor!
    Frumos!

  • DG Ontelus

    r1// palma de mallorca/ doar în patimi va scălda/ niște paranteze unor versuri din 1968/ în fapt un generalizat exil interior extins cel puțin la scară generaționistă/ va fi artistică sau nu va fi deloc/ ordinea simbolică a realității istorice filtrate de mintea/ cearcă onirie/ Genève Nancy à propos/ neverosimila dulceață a dimineții/ pulsează-ntruna corpurile cerești iar sufletele/ chiar acum îmi curg lacrimile pe trening/ pinkfloyd-ienele acorduri din ”Celestial Voices”/ până și oasele ne sunt scoase din gropi/ doar viață cu umor/ hai mai ia puțin ghimbir

  • Filip E.T.

    Oprirea la Pavel Coruț este necesară. Nu putem intra în amănunte, dar bubulii români nu au primit încă voie să vorbească. Nu ca Iulian Vlad, sau pupilul său, un fizician cu gușă cât toată prostia românească, acum dedicat compromiterii japonezilor.Cu partea lor săracă, bună doar pentru foștii kaghebiști, judo-ka.Mai bine îl puneam pe el, șef.
    Dar avem un alt fizician, fără gușă, deocamdată, dar oricum fără gât. Poate fără creierul drept. Pierdut în spațiul jmekerilor care au multe debite.Insolvabili.
    Ceea ce contează este dacă deșeurile securiste pot continua să mintă ca niște porci necălcați de fiscul american, sau german, și dacă noi îi vom putea ierta vreodată.
    Ceea ce este sigur este că nimeni nu ne (îi) va numi pe numele de alint. Pentru că îi știm pe toți.(chiar dacă alții cred că ne știu pe noi)

WP Admin