≡ Menu

Monsieur Revel (VII) – independenţa morală

Examinându-şi trecutul politic (anii ’40-’50), Revel mărturiseşte că rămâne pentru el o enigmă cum de a putut să stabilească o etanşietate atât de eficace între inclinaţiile sale de stânga şi “presiunea comunistă, atât de puternică pe atunci”. Când se hotărăşte să scrie despre misterul cu pricina este convins că a atins  nivelul de detaşare definit de Albert Thibaudet în a sa La Campagne avec Thucydide: “Singurul indiciu că ne stăpânim pasiunile este acela că vorbim despre ele fără pasiune.”

Revel se înşeală, căci pasiunea nu a lipsit niciodată din scrisul său. Ce a lipsit din analizele sale cele mai importante a fost patima.

Pentru Revel, noţiunea de renegat este de esenţă comunistă. “Ca atâtea altele”, scrie el, “a fost ingurgitată şi asimiliată de necomunişti.” A-i refuza individului dreptul de a gândi nu constituie pentru Revel decât “a întoarce spatele chiar raţiunii de a fi un ‘om de stânga’ ”. În opinia sa, nu el a cotit-o, părăsind stânga, ci lumea însăşi a înregistrat o schimbare de direcţie lăsând dogmele şi bigoţii lor într-un ofsaid evident.

Ce nu a putut negocia omul de stânga Revel cu o stângă tot mai fascinată de comunism a fost independenţa morală. “Când corectarea unei erori”, scrie el, “devine trădarea unui clan, ne găsim de fapt de partea extremei drepte. Oroarea pe care mi-a inspirat-o întotdeauna acest tip de sacrificare a independenţei morale m-a împiedicat să ader la comunism sau să devin un tovarăş de drum, chiar şi în epoca în care am văzut lumea traversată de marxism iar jumătate din prietenii mei erau în posesia carnetului de membru sau erau trişti că nu puteau să intre în posesia lui.”  

 
 
 

Ilustrație & Copyright © 2010 - DION

 
Acolo unde Charles Péguy spune “Nu vom şti niciodată cât de mult a putut frica de a nu părea suficient de <de stânga> să-i împingă pe francezii noştri să comită atâtea laşităţi”, Revel răspunde: “De fapt, ştim foarte bine. Bilanţul e uşor de făcut. Dar, chiar şi după prăbuşirea comunismului în Est şi eşecul socialismului în Vest, stânga a ştiut să vegheze, cu o pasiune lipsită de orice scrupul, ca bilanţul să nu fie făcut public.”
 
La nivel strict cultural, Revel resimte divizarea stângii în două personaje incompatibile unul cu celălalt: “stânga doctrinară şi politică” şi “stânga organizată într-o coterie intelectuală.”
 
În 1957, François Furet le sugerează directorilor lui France-Observateur, Claude Bourdet şi Gilles Martinet, să-i încredinţeze pagina de cultură lui Revel. Rememorându-şi întâmplarea, Revel consideră că fusese “o nebunie”, căci, printre altele, “nici cei care conduceau revista, nici cititorii ei nu vedeau incompatibilitatea între învolburările lor culturale şi filozofia de bază a stângii.”
 

Măcinat de antipatia şi dezacordurile politice dintre Bourdet şi Martinet, grupul de la France-Observateur se destramă. Revel demisionează în primăvara lui 1963. Spre toamnă, redactorul şef al lui Figaro littéraire, Pierre Mazars, îl ia prin surprindere: “Aţi avea vreo obiecţie de principiu să colaboraţi la Figaro littérarire?”

Peste mai bine de trei decenii, Revel mărturiseşte amuzat “Spre propria mea supriză, nu am simţit ridicându-se în mine nici o ‘obiecţie de principiu’. Cu numai un an înainte aş fi refuzat categoric să colaborez la o revistă de dreapta. Dar, după ce văzusem la France-Observateur, sistemul meu de imunitate slăbise.”

În plus, aşa cum recunoaşte, prezenţa printre colaboratorii eclecticului Le Figaro littéraire a unei personalităţi de stânga ca Jean Guéhenno avea să-i uşureze lui Revel îndoielile tranziţiei. (2006)

  • mihai rogobete

    Intuiţia-mi spune, că, necitind tocmai Cunoaşterea inutilă -- epistemologică, bănuiesc -- Revel şi-ar fi aflat scăparea din mrejele dialecticii. Pentru a rezona cu percepţia dv., dle Tudoran, imi pot explica afirmaţia, răsturnând raportul tare/moale dintre oximoronul care, ca unitate şi luptă a contrariilor, faţă de metaforă, ca unitate şi modalitate de regenerare prin ireductibilitate, (contrarietatea subordonându-se ca particularitate mai generalei ireductibilităţi), creează şi nu anihilează, nu entropizează. Da, dialectica anihilează, pentru că înverşunarea luptei spulberă unitatea. Mai mult, contrarietatea exclude diversitatea, complexitatea. Suma: metafora este tare şi oximoronul e moale. Şi mai mult, nu toate sunt disociative: în triunghiul cromatic, (roşu-galben-albastru), culorile fundamentale sunt ireductibile, nu contrarii. Fireşte, compoziţia alb/negru este reductivă, simplistă, mai moale faţă de cea cromatică.

    Din “Pentru Revel, noţiunea de renegat este de esenţă comunistă. “Ca atâtea altele”, scrie el, “a fost ingurgitată şi asimiliată de necomunişti.” A-i refuza individului dreptul de a gândi nu constituie pentru Revel decât “a întoarce spatele chiar raţiunii de a fi un ‘om de stânga’ ”. În opinia sa, nu el a cotit-o, părăsind stânga, ci lumea însăşi a înregistrat o schimbare de direcţie lăsând dogmele şi bigoţii lor într-un ofsaid evident.” întrevăd totuşi tentativa trans-dialectizării, “gândirea” invocată părându-mi, prin autoreflexivitatea ei epistemologică, trans- sistemică -- ceea ce-mi dă speranţa relativizării gândirii reveliane, cel puţin prin constatarea, dacă nu şi în-gândirea sistemelor non-dialectice. Numai revelaţia relativităţii sistemice l-ar fi putut face să socotească cunoaşterea dialectică inutilă. Nu pariez, însă: n-am apucat s-o citesc.

  • Great article, thanks for sharing this. I have subscribed to your RSS feed and am looking forward to reading more from you.
    Keep up the good work and don’t stop posting please.

  • laudanum

    Cind invocam termeni ca “de stinga” ori “de dreapta” desenam, subconstient, laturile unghiului notiunii de ” politic” /”politique” (minimum 360 de grade…). Pentru Revel, suma celor doua notiuni hemiplegice subintinde adevarata cuprindere a notiunii de politique politicien/ne (atit in sensul de actor cit si cel de actiune) : le mesonge (complexe).” Lorsqu’on cherche à dresser l’inventaire du mensonge, on ne saurait respecter un équilibre rigoureux entre mensonge ‘de droite’ et mensonge ‘de gauche’. Ce ne serait même pas matériellement possible, car il y a beaucoup plus ample provision d’une marchandise que d’une autre. L’impartialité arithmétique deviendrait, si l’on s’y tenait, partialité morale…”
    In opinia dv, mesdames, messieurs, de quelle marchandise y a-t-il plus ample provision?

  • radu

    Revel ca om de stanga in anii 60 a sezizat cred foarte bine ca independenta morala e mai importanta decat inclinatia sa spre stanga.
    Cred ca dominatia ” elitei intelectuale ” , in mare parte de extrema stanga , i in cultura franceza in acei ani l-a marcat atat de profund incat sa se indoiasca de ce credea in anii 50.
    Derapajele acelei elite a stangi militante si cu iz de inchizitie este sintetizata in cateva fraze excelente de catre Jean Sevillia .
    ” In 1950 , elitele il ridicau in slavi pe Stalin.
    In 1960 aceleasi elite ne asigurau ca decolonizarea va aduce fericirea in tinuturile de dincolo de mari.In 1968 visau sa suprime orice constrangere sociala. In 1975 salutau victoria comunismului in Indochina….Iar in anii 90 aceleasi elite afirmau ca timpul natiunilor , al familiilor si al religiilor a luat sfarsit. Timp de 50 de ani spiritele refractare ale acestui discurs au fost discreditate , iar faptele care au contrazis ideologia dominanta au fost trecute sub tacere.
    Acesta este terorismul intelectual. Practicand amalgamarea , procesul de intentie si vanatoarea de varjitoare , acest mecanism totalitar a constituit un obstacol in fata oricarei dezbateri reale asupra problemelo pe care le angajeaza viitorul ”

    Am o vaga impresie ca si in mediul cultural romanesc se practica in ultimii ani ceva asemanator dar culmea de catre elita intelectuala care se considera de dreapta.
    Poate exagerez , dar e un sentiment care il incerc din ce in ce mai des

  • mihai rogobete

    Că disociaţia stânga/dreapta este improprie, o dovedeşte aporia creeată: că numai mentalul dual poate, prin semenitate, utopiza egalitatea -- egalitarismul excluzând diversitatea, (comunismul fără clase) -- orice partiţie, nu numai dualitatea.

WP Admin