≡ Menu

Mona Muscă, doamne & domnițe

Uitându-mă la cum se chinuie dna Lia Olguța Vasilescu să pară ceva, mi-am amintit cât de firesc îi era Monei Muscă să fie cineva. Și asta deranja al dracului de tare. Olguța nu deranjează.

Uitându-mă la câte doamne și domnițe ară astăzi hectarele “eșichierului politic românesc”, mă întreb de ce nu au fost mai întâi trimise Domniile lor la cursuri intensive de desțelenire a minții.

Uitându-mă la cum acceptăm azi scuzele cu “legile în vigoare pe atunci” și “referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce“, înțeleg că Mona Muscă nu a trăit tot “pe atunci”.

Uitându-mă peste textele zilei, îmi reamintesc vuietul pietroaielor aruncate asupra Monei Muscă de “mari conștiințe civice”, viguroși tăcători de profesie – sub Ceaușescu, prosperi ”formatori de opine” – azi.

Desen & © - Ion Barbu

Desen & © – Ion Barbu

Mona Muscă și-a administrat prost o criză din care alții ies cu zâmbetul pe buze și în aplauzele mulțimii – ”Băieți deștepți, domne’. Ce puteau să facă? Așa erau timpurile.” Azi cum sunt timpurile?

A plătit. S-a retras. Și-a făcut un bine. Bine, bine, dar politicii românești i-a făcut un bine? Iată o întrebare la care nu a fost și nu este datoria Monei Muscă să răspundă. Răspunsul este la ”formatori”.

Prestigiul Monei Muscă deranja. Popularitatea de tarabă a unor doamne și domnițe ale zilei – nu. Cu ele avem ”fun”. Mona Muscă a fost sacrificată. Olguța – promovată. Amândouă de legile “zilei în vigoare”.

Cu Mona Muscă rămasă în politică am fi putut obține o Lege a lustrației. Cu Olguța și alte doamne și domnițe a apărut gluma cu “Știi bancul cu lustrația? Nu. Atunci nu ți-l spun. De ce? Costă scump.”

Bună treabă! România – Atelier de Artă și Meserii.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • DG Ontelus

    jocul de șah// două prezențe au asigurat/ protecția informativă cu toate că/ nu era nici tura lui și nici pionul ei/ ba dimpotrivă ar fi spus capablanca iar nu alehin/ cadavrele zăceau pe caldarâm/ nimeni nu mai trecea pe acolo/ era un loc mort definitiv/ un miros îngrozitor acoperea totul/ departe foarte departe/ se auzea un tril tânguitor/ și atunci timpul se opri

  • neamtu tiganu

    Daca e sa ne-ntoarcem in istorie eu as incepe cu Cleopatra, tare muiere, dar cine-i Antonius? ca fara Antonius nici o Cleopatra nu e-ntreaga.

  • Dezideriu Dudas

    Antonius, e-n mine fabrici si uzine ….Da’ nu mai dă in nime’…, e pios, cucernic si evlavios, fiind fost “uom di’ ghini” ( să dăm o sansă traducerii, să rămană ceva si la traducători….). Acum, (r)evolutia ar trebui, in sfârsit, sa plece de la Iesi, c-au mai rămas ceva din manifestele ‘celea venite cu vântu’…, Constanta-Cluj fiind doar axa de IESIre a prea-VINitilor… Nici lui Cleopatra nu-i mai place….

  • Alex David

    Atelier hibrid de știință și artă, oh, ce frumos…Arta, secreta pace, care ocazionează bricolajul cu oameni, sau părți imateriale de proveniență umană ușor de substituit cu visele.
    Da, da. Pactul, această meserie mereu furată tuturor, inexplicabilă rațional, dar circulantă prin(tre) oamenii locului ca ideile, odinioară. Pactul, un furt generalizabil, care nu mai poate fi reclamat nimănui; nici penal, nici civil. De oprit, că devine diplomație, strategie salvatoare, ba chiar educația revoluționară a unui viitor care seamănă prea bine cu prezentul anilor ’80. Și dacă mai are și clauze încă ezoterice…
    Deh, și timpul are găurile lui negre, abisuri ale integrității de acum capitol obligatoriu în CV-uri și teste psihoilogice.Totuși, este prea frumos…

  • Pingback: Mona Muscă, doamne & domnițe | @ntonesei's blog()

  • Liviu Antonesei

    În schimb, PNL îl păstrează pe epigramist președinte de onoare, deși a fost deconspirat ca turnător odios chiar de două ori!

  • OvidiuB

    Felicitari! Mereu ma racaie undeva in spatele mintii felul cum marea jertfa sacrificiala pe altarul luptei impotriva fostei Securitati a fost Mona Musca. Ce ne-am mai bucurat ca in sfarsit facem lustratie!… Ce conteaza ca, dupa dansa, n-am mai lustrat pe nimeni si am lasat securisti grei (nu colaboratori cu diverse grade de vinovatie) sa ocupe functii mari! Cu Mona Musca am fost principiali pana la capat! Principiali ca-n carti!

  • Lil’thing

    Iacata si o tarla pe care se cultiva papusoi la locul de bastina si e trimis doar pentru scoala de popcorn in Romania, ca numai acolo sfaraie pe jaratec. Pacat ca le pica-n palma unor domnite ca Olguta, care-l servesc cu aroma de praz.

  • Mihai

    Inteleg ca o admirati fara rezerve, dar totusi sa nu exageram. De una singura nu facea nimic, in afara de denunturi la parchet (cazul A. Nastase). Sper ca va aduceti aminte, cu toate ca nu pomeniti de ele in articol. Asa ca , mai usor cu pianul pe scari.

  • Raoul

    Dar dacă totul este doar o problemă lingvistică? L.O.V. s-a afirmat puternic folosind limba românească (română este deja mult prea militant pentru context) la România Mare, dacă nu mă-nșel, apoi a început să crească apoteotic, probabil și în urma planului fast de scoatere la ceva verdeață și un pic de aer cam poluat fonic a capului Viteazului Mihai, după care urma probabil și o amușinare prin București a viitorului Basta ascuns în mașini enorm de scumpe pentru cineva recompensabil doar în viitorul său. Dar L.O.V știe să gavarească și cu chinezii ocoliți de soarta defavorabilă unică pe plan european, și probabil și rusește. Fie că este engleză, ori franceză.
    Este clar că nu toți au talent la limbi, doar de aceea există traducători instant, ca ness-ul. M.M. avea acest talent, dar a greșit limbile, fie că apăra patria în engleză de teroriștii aduși și purtați pe brațele lor vânjoase de anti-teroriștii noștri, ori că vorbea prea românește despre bastarzii care ne asigurau totala solidaritate național-cetățenească prin mici recomandări elogioase, mutual-reciproce, fie că era prea elegantă tăcând față de niște vorbitoare performante în limba marafeților oltenesco-sibieni, mai exact de rusă și româno-moldovenească sadea.
    De aceea mă gândesc anume că rusa, limba totuși de mare civilizație, nu trebuie lăsată pe seama afaceriștilor veroși care fac mălai convertibil din patriotismul delegat odată cu funcția efemeră. Poate că este cazul să mai învățăm și unii dintre noi, ca mine, de ex., doar rusa ne asigură victoria sau trecerea frauduloasă a frontierelor Schengen.

  • Dezideriu Dudas

    Vocea Zglobie a Patriotului Naționale trebuia să aibă și o replică in Respirația Pioasă a Tăcătorului Universale.

  • revista presei

    D-le Tudoran,
    Ați publicat în revista Agora (Ianuarie-Martie 1991) un articol al lui Mircea Cărtărescu care se numea ”Piețele Universității”. V-am trimis atunci prin fax un Drept la replică pe care nu l-ați publicat niciodată în care dovedeam că M. Cărtărescu este un șarlatan. Cînd mi-am spus oful unor prieteni ei mi-au explicat că dvs. erați prea bun prieten cu M. Cărterescu așa că mă așteptam degeaba să publicați Dreptul meu la replică. Dar mă așteptam ca măcar acum cînd a fost retipărită Oda la FSN scrisă de Cărtărerscu în 1990 și închinată iubiților săi lideri Ion Iliescu și Petre Roman să fi spus și dvs. cîteva vorbe, fiindcă o lua peste picior pe dna Doina Cornea și le trăgea o “critică tovărășească” și redactorilor de la Europa liberă.
    N-ați scos o vorbă și vă întreb de ce. N-ați scris nimic nici de plagiatul lui. Vă e frică de Cărtărescu și gașca lui? Chiar nu vă deranjează cum schimbă macazul în funcție de ce interese are? Iliescu, Roman, Manolescu, Băsescu, Iohannis și toți ceilalți. Nu știu dacă mai sunteți prieteni dvs și Cărtărescu dar dacă nu aveți curaj să scrieți despre porcăriile lui de ce să citească lumea ce scrieți dvs.despre alții? Lumea așteaptă de la dvs. să vadă ce credeți despre Cărtăreșci și alți tipi ca el fiindcă despre Lia Olga vasilescu și alte doamne ca dînsa se scrie peste tot.
    Nu-mi fac iluzii că linkurile de mai jos o să vă trezească la realitate însă îmi fac datoria să le atașez. V-am stimat foarte mult dar pe subiectul acesta m-ați dezamăgit tot timpul.

    http://www.ziaristionline.ro/2017/03/10/mircea-cartarescu-oda-fsn-ului-imi-plac-deci-expresia-fetelor-si-felul-de-a-fi-ale-lui-ion-iliescu-si-petre-roman-intuitia-imi-spune-sa-merg-pe-mana-lor-mi-e-absolut-imposibil-sa-i-banuiesc-de/

    http://www.ancheteonline.ro/2013/03/mircea-cartarescu-acum-doua-decenii-iliescu-ii-numea-pe-protestari-golani-acum-icr-ii-numeste-betivi/

  • Cinicul de serviciu

    Astazi ochelarii neactualizati mi-au jucat o festa: am citit hetairele “eșichierului politic românesc”, in loc de . Am citit din nou si din pacte era scris hectarele.
    Cat despre legea lustratie, ma mira ca intr-o tara in care un ucenic cizmar a ajuns presedinte nu ne putem mobiliza sa promovam acesata lege. Macar pentru a-i cinsti memoria.

  • Dezideriu Dudas

    Citesc pe blogul personal al lui Andrei Enache ce inseamna HEITAR : ” Câteodată parcă e mai BINE sa fi heitar, să incerci sa nu te mai uiti la tine, si să te pui in pielea celui care urăste “. Asta, desi dvs. ati scris HETAIRĂ….Greseală izbăvitoare insă deoarece explică mai bine că e “o afacere a oamenilor de BINE” ( incapabili de ură , plini de piosenie, cucernie si evlavie…), tinând cont si de ce scrie “revista presei”, “Mihai”….
    La dom’Tudoran rămâne cum am stabilit. E om de rele. In altă ordonare, gresit. Vă spun cu deplina autoritate a omului negresit.

  • Vasile Gogea

    Doamna Mona Muscă, pe care am stimat-o și stimez încă, nici măcar n-a fost „sacrificată” (pentru vreun ipotetic principiu), ci a fost abandonată pur și simplu ca „victimă colaterală”…

  • 1. După un sfert de secol, este greu să-mi amintesc (de) mesajul dumneavoastră. Când mă voi întoarce din călătoria în care mă aflu, voi căuta în arhiva revistei. Nu înțeleg de ce îl numiți “Drept la replică”? Există ceva în textul lui Mircea Cărtărescu din 1991 care să se fi referit la dumneavoastră și să fi făcut-o în mod nepotrivit? Vă acuza de lucruri neadevărate?

    2. Îmi amintesc că MC a mai fost acuzat că în timpul Pieței Universității s-a poziționat, de fapt, de partea FSN-ului, dar nu cred că în articolul din AGORA făcea o pledoarie în favoarea reprimării mișcării respective. Și-apoi, chiar dacă ar fi făcut-o, era dreptul lui MC să exprime o opinie diferită de cea a dumneavoastră și a multor altor, inclusiv una diferită de opinia mea despre Piața Universității.

    3. Nu cred că, dacă mi-a sosit cu adevărat, replica dumneavoastră trimisă prin fax n-a fost publicată pentru că eram prieten cu MC. Voi căuta textul dumneavoastră și, găsindu-l, îmi voi explica, probabil, și motivul pentru care nu am publica “Dreptul (dvs) la replică”.

    4. Nu doresc să comentaz textul publicat în 1990 de MC (readus azi la suprafață de ”prieteni” ai autorului), text pe care îl numiți “Odă la FSN”. Tot ce pot spune este că pentru un “fiziognomist”, asemănarea descoperită de MC între aerul lui Nicolae Manolescu și cel al lui Petre Roman este mai mult decât amuzantă. Este ușurel aiuritoare.

    5. Adresați-vă direct lui MC în chestiunea “schimbării macazului” — Iliescu/Roman-Băsescu-Iohannis. Este singurul îndrituit să vă dea o explicație, chiar dacă nu neapărat cea pe care o așteptați dumneavoastră; același lucru îl puteți face în chestiunea plagiatului/”plagiatului”. În privința acesteia din urmă, aș spune doar că MC a scris atât de mult și la un nivel atât de bine apreciat de critica literară, încât e imposibil să fie fixat, cum încearcă unii, în ipostaza “plagiatorului”. Are și ostilitatea față de un om/autor niște limite. Depășite, ne aruncă în ridicol.

    6. Nu încerc să fiu un “formator de opinie”, nu sunt angajat în campanii de presă civic-educative. Așadar, scriu doar despre ce găsesc de cuviință, chiar dacă – înțeleg de la dumneavoastră – că “lumea” (din cine este compusă oare această “lume”?) așteaptă de la mine să scriu despre tot și despre toate. de ce? Vorba dumneavoastră — “se scrie toată ziua”.

    7. Nu frica, domnul meu, m-a împiedicat (și continuă să o facă) să scriu despre ce îmi sugerați dumneavoastră. De ce aș dârdâi de frica lui “Mircea Cărtărescu și a găștii lui”, cum scrieți dumneavoastră? Ce nenorociri mi-ar putea provoca oamenii la care vă referiți? Mărturisindu-vă acest lucru, nu simt nevoia să precizez (mai mult decât am făcut-o mai sus) motivele pentru care nu am scris textele mult așteptate de dumneavoastră și de restul “lumii”.

    8. Vă înșelați – link-urile trimise de dumneavoastră “m-au trezit la realitate”; tocmai ațipise spiritul critic în mine. Dar, trezindu-mă, am descoperit motivul pentru care, măcar din când în când, prefer să ațipesc — sila.

    9. Regret că “pe subiectul acesta” v-am dezamăgit, dar nutresc speranța că voi păstra stima dumneavoastră “pe alte subiecte”.

    10. Cu stimă, DT

  • Dezideriu Dudas

    Fenomenologia vechii tăcătorii merita o focalizare pe incontinenta actuala a uoamenilor de vorbe-nvolburate. Am in fata romanul “Fetele tăcerii” a lui Augustin Buzura. N-am vreme de roman, da’ la prefata ( Mircea Iorgulescu ) si la postfata ( Augustin Buzura ), ma voi baga….E totusi o intreprindere extrem de importanta atat timp cat, in oglinda, domnu’Jack, cand s-a auto-analizat pe tema valurilor de vorbe, si-a dat seama ca de fapt problema a aparut la pantaloni si nu in fata ….
    P.S. Dupa cum intuiam,”Apelul academicienilor” a creat o suparare mare a apelatorilor negresiti. E drept, academicienii au mai si gresit…. Greu de ales intre stridenta tăcătoriei si discretea si tandretea strigatelor moralizatoare.

  • DG Ontelus

    r18// să asculți tangerine dream/ fiindcă nu îți va fi bine așteaptă cuminte sfârșitul el vine oricum/ țin aspră evidență la talanți/ ‘mai bine-un cântec vesel să cântăm’ să ne cufundăm în beția simțurilor sau/ cum seducător zicea poetul în bucolicul mircești hai să trăiești/ toată lumea se uită în gura lui/ după acel moment despre care îmi este rușine să vorbesc/ happy girls in switzerland/ ei lasă că te stăpânește ea viața de nu te vezi oricum ai dreptate mereu ai dreptate/ de ce scrii aici/ aroma radicalelor s-a diluat în arama radicalilor liberi/ din această lume drăgălaș-smintită

  • Pianul este al meu. Scarile sunt ale mele. Adrian Nastase este al dumneavoastra. Imi pastrez si pianul, si scarile. Pastrati-l pe Adrian Nastase, cu mostenirea sa de la matusa Tamara, cu tot.

  • DG Ontelus

    râdea în hohote// tocmai vizionase o comedie spumoasă/ iar deznodământul fusese/ pe măsura celorlalte găselnițe/ mai mult sau mai puțin structuraliste/ ieșind din cinematograf/ asistă la o scenă cumplită pe stradă/ buna dispoziție fu înlocuită de încordare și apăsare/ albastrul cerului parcă era pictat/ de către hans holbein cel bătrân/ în ‘martitiul sfântului sebastian’ și/ doar ce urma un plâns cosmic

  • DG Ontelus

    unde mergeți// acolo unde merge toată lumea/ aha vă solidarizați/ nu doar consumăm/ și vă place/ păi trebuie nu pot greși atâția oameni/ da da da negreșit/ și totuși ce simțiți/ nimic special dar suntem cu toți ceilalți/ și așa este bine natural/ într-adevăr totul este natural/ implacabil de natural/ ultima rază de soare se stingea/ venea noaptea/ acea noapte

  • DG Ontelus

    charm// do you like jd/ oncle jack daniel’s charm/ yes i do i like jd/ but i like aunt julie delpy’s charm

  • DG Ontelus

    Pink Floyd, “Julia Dream” (1968)// “Sunlight bright upon my pillow/ Lighter than an eiderdown/ Will she let the weeping willow/ Wind his branches round/ Julia dream, dreamboat queen, queen of all my dreams/ Every night I turn the light out/ Waiting for the velvet bride/ Will the scaly armadillo/ Find me where I’m hiding/ Julia dream, dreamboat queen, queen of all my dreams/ Will the misty master break me/ Will the key unlock my mind/ Will the following footsteps catch me/ Am I really dying/ Julia dream, dreamboat queen, queen of all my dreams” Songwriter Roger Waters

  • DG Ontelus

    Jerry Lee Lewis, “Jack Daniels Old Number Seven” (1987): “A woman wrings her hands and cries, «I’ve lost my man»/ You should-a seen him, tote that diesel ‘cross the land/ Now you’ll find him upon Lynchburg, Tennessee/ Collecting bottles in his old dungarees/ And the Silver Dollar Saloon/ We’re gonna break him of it soon/ Jack Daniel’s, old number seven/Tennessee, sour-mashed whiskey/ Jack Daniel’s, old number seven/ Tennessee, sour-mashed whiskey/ He used to be so frisky/ Bogie Bogart, he cried, «Laureen, let’s sail the sea»/ Honey, when I’m dyin’, have another drink of that stuff for me/ But now ya find him on Lynchburg all the time/ But they keep him waiting at the end of the line/ At that old honky tonk people prayed/ My God, look at all the parts he played, I’m talkin’ about it/ Jack Daniel’s, old number seven/ Tennessee, sour-mashed whiskey/ Jack Daniel’s, old number seven/ Tennessee, sour-mashed whiskey/ He used to be so frisky/ And now you’ll find him upon Lynchburg, Tennessee/ Collectin’ bottles in his old, old dungarees/ At the honky tonk, he prayed/ Think of all the parts, old Bogart played, I’m talkin’ about it/ Jack Daniel’s, old number seven/ Tennessee, sour-mashed whiskey/ Jack Daniel’s, old number seven/ Tennessee, sour-mashed whiskey/ He used to be so frisky” Songwriters Smith Raymond B; Chalk Anthony George; Hodges Charles Nicholas; Lee Albert William

  • DG Ontelus

    Julie Delpy, “A Waltz For A Night” (2004): “Let me sing you a waltz/ Out of nowhere, out of my thoughts/ Let me sing you a waltz/ About this one night stand// You were for me that night/ Everything I always dreamt of in life/ But now you’re gone/ You are far gone/ All the way to your island of rain// It was for you just a one night thing/ But you were much more to me/ Just so you know// I hear rumors about you/ About all the bad things you do/ But when we were together alone/ You didn’t seem like a player at all// I don’t care what they say/ I know what you meant for me that day/ I just wanted another try/ I just wanted another night/ Even if it doesn’t seem quite right/ You meant for me much more/ Than anyone I’ve met before// One single night with you little Jesse/ Is worth a thousand with anybody// I have no bitterness, my sweet/ I’ll never forget this one night thing/ Even tomorrow, another arms/ My heart will stay yours until I die// Let me sing you a waltz/ Out of nowhere, out of my blues/ Let me sing you a waltz/ About this lovely one night stand”

WP Admin