≡ Menu

Moldova – prima sută: foaie de parcurs

Săptămâna  trecută,  Fundaţia  Naţională  pentru  Democraţie (National Endowment for Democracy), Institutul pentru o Societate Deschisă (Open Society Institute/Open Society Foundations) şi Fundaţia Moldova au organizat, la Washington, o discuţie dedicată situaţiei din Moldova.

Lucrările au fost deschise de Rodger Potocki, Senior Director pentru Europa în cadrul Fundaţiei Naţionale pentru Democraţie. El i-a introdus pe ambasadorul Republicii Moldova la Washington, Igor Munteanu, şi pe Lawrence Silverman, Director al Biroului pentru Ucraina, Moldova şi Belarus din Departamentul de Stat.

Vizita din martie a Vicepreşedintelui american Joe Biden la Chişinău a fost invocată deseori, nu doar spre a se aminti sprijinul pe care Washingtonul este dispus să îl acorde Moldovei în drumul democratizării structurilor sale instituţionale şi în efortul de a accede în Uniunea Europeană, dar şi spre a reaminti multiplele probleme pe care Moldova le are de rezolvat.

Dacă ambasadorul Igor Munteanu a vorbit fără nici un echivoc despre vechile obiceiuri care nu mor uşor şi despre rolul Moscovei în crearea şi întreţinerea conflictului transnistrean, menţionând eforturile Chişinăului de a asigura beneficii sociale şi pentru locuitorii Transnistriei, Lawrence Silverman a reamintit că există trei subiecte majore a căror rezolvare este aşteptată cu interes de către partea americană: alegerea Preşedintelui Moldovei, reforma justiţiei şi o strategie clară şi eficientă în lupta împotriva corupţiei. Amândoi oficialii şi-au exprimat speranţa că Moldova va putea fi scoasă curând de sub restricţiile impuse prin amendamentul Jackson-Vanik.

Priorităţile enumerate de Lawrence Silverman, care de săptămâna viitoare devine consilier al Vicepreşedintelui Joe Biden, se află pe agenda coaliţiei guvernamentale de la Chişinău (Alianţa pentru Integrare Europeană), numai că drumul rămâne încă destul de sinuos şi fiecare pas spre reforme este întâmpinat de opoziţie prin reacţii prompte şi violente. Decizia ministrului Afacerilor Interne, Alexandru Roibu, de a declanşa reforma în Poliţie a stârnit critici dure din partea celor logodiţi cu inerţia.

Lawrence Silverman, Rodger Potocki şi ambasadorul Igor Munteanu

Prima secţiune a fost dedicată celor dintâi o sută de zile ale noii guvernări de la Chişinău. Au prezentat puncte de vedere Arcadie Barbăroşie, Director Executiv al Institutului pentru Politici Publice din Chişinău şi Viorel Gîrbu, consilier pe probleme economice  al Preşedintelui Academiei de Ştiinţe din Moldova. Discuţiile au fost conduse de John Todd Stewart, ambasador al Statelor Unite în Moldova între anii 1995 şi 1998.

Arcadie Barbăroşie a afirmat că se bucură să vadă, în anumite analize, că Moldova este considerată un succes, dar a insistat în a sublinia relativitatea acestei imagini. Referindu-se la comparaţia frecventă între situaţia Moldovei şi cea a ţărilor baltice, foste republici unionale, Arcadie Barbăroşie a menţionat printre factorii de dificultate deosebită aflaţi în faţa Moldovei criza de identitate şi separatismul transnitrean.

28% dintre cetăţenii Moldovei consideră că ultimatumul primit de România la 28 iunie 1940 din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul dintre Prut și Nistru, Basarabia, și din partea nordică a regiunii, Bucovina, a fost, de fapt, o eliberare a Moldovei; 44% consideră că România ocupase Moldova şi 47% doresc să vadă Moldova din nou într-o structură alături de Rusia. Euro-scepticismul a atins cote alarmante, de nebănuit, în comparaţie cu anul 2006.

Printre realizările celor dintâi o sută de zile ale guvernului de la Chişinău, Arcadie Barbăroşie a menţionat noul format asigurat mijloacelor publice de informare în masă, eforturile în direcţia îmbunătăţirii drepturilor omului şi cele pentru o intregrare în Uniunea Europeană.

 

Ambasadorul John Todd Stewart (1995-1998) și profesorul Arcadie Barbăroșie

Dintre problemele majore care îşi aşteaptă încă rezolvarea, profesorul Barbăroşie a menţionat lipsa unei strategii clare în legătură cu amânata reformă a justiţiei şi reforma ce trebuie efectuată în structuri precum Poliţia şi serviciile secrete.

Din prezentarea făcută de Viorel Gîrbu e de reţinut informaţia că Moldova a pierdut până în acest moment aproximativ 20%-24% din forţa ei de muncă.

 

Viorel Gîrbu

Partea a doua a întâlnirii s-a intitulat ”Violări ale drepturilor omului în Transnistria”. În timp ce Ion Manole, unul dintre cei mai proeminenţi activişţi pentru respectarea drepturilor omului în Republica Moldova şi Director Executiv al Asociaţiei Promo-LEX, a descris pârghiile ce favorizează dispreţul arătat de autorităţile de la Tiraspol pentru drepturile omului, “studiul de caz” prezentat de Natalia Mozer a fost foarte relevant pentru banditismul pe care se bazează faimosul modus operandi al autorităţilor transnistrene.

 

Natalia Mozer, Rodger Potocki și Ion Manole

Fiul Nataliei Mozer, lucrător la compania de stat a telefoanelor din Tiraspol a fost arestat ilegal (practic, răpit), întemniţat şi ţinut în condiţii subumane, deşi are nevoie de tratament medical continuu. Autorităţile de la Tiraspol au cerut familiei Mozer 40,000 de dolari pentru eliberarea celui deţinut ilegal. După achitarea sumei au cerut încă 80,000 de dolari. A fost nevoie de intervenţia unor organisme internaţionale şi a unor ambasade occidentale din Chişinău ca şi de plângerea înaintată Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) de soţii Mozer pentru ca fiul lor să fie eliberat.

 

Ambasadoarea Mary C. Pendlton (1992-1995) și profesorul Arcadie Barbăroșie

Cum Rusia continuă să fie piaţa majoră pentru produsele moldoveneşti iar diversificarea resurselor de energie a rămas în  toţi aceşti ani de după declararea independenţei doar la nivelul retoricii Chişinăului, atitudinea Moldovei faţă de Rusia nu poate să rămână decât una prudentă iar amânarea reformelor riscă să se eternizeze.

 

Cu alte cuvinte, spre a vedea lucrurile schimbându-se, este nevoie de o infuzie substanţială de inteligenţă, profesionalism şi fermitate în politica moldovenească. Şi această schimbare trebuie să înceapă de la politica internă. Cea externă, diplomaţia, nu poate face minuni în lipsa coerenţei politicii interne.

P.S. Copyright-ul pentru fotografiile folosite aici aparține Fundației Moldova, condusă de Vlad Spânu. Accesând Moldova.org  puteți găsi mai multe amănunte despre această discuție şi o înregistrare video. Modova.org – versiunea în limba românăAici găsiţi informaţii despre Fundaţia Moldova din Washington.  Link-ul acesta, IDIS-VIITORUL, conduce la cel mai recent “Raport de anticipare a crizelor” realizat de Institutul pentru dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS)- “Viitorul” din Chişinău.

  • victor L

    Cind vezi procentele sondajului ce ar mai putea fi spus pe moment?
    Fie voia voastra, moldovenilor.
    Perioada 1812- 1918 a intrat adinc in gena lor, la fel ca urmarile perioadei de edificare a omului nou in Romania.

  • Mara

    In legatura cu abuzurile si condamnarile in stil stalinist din Transnistria, alaturi de “studiul de caz” care s-a incheiat fericit, ma intreb daca s-a adus in discutie si cazul lui Ernest Vardanean si Ilie Cazac, tineri sub 30 de ani acuzati de spionaj in favoarea Rep. Moldova si condamnati la 14 ani “regim sever”, cazuri care pe mine ma cutremura, pentru ca sintem contemporani cu ele si aceste crime se petrec la granitele Romaniei. Unei Romanii careia in mod normal ar trebui sa-i pese. Din ultimele evenimente se pare ca Poloniei si SUA le pasa mai mult de moldoveni decit romanilor din Romania. Nu vad miscari de solidaritate, am citit numai niste articole in Adevarul pe acest subiect.
    Referitor la sondajul facut in Basarabia nu cred ca este relevant, are datele unuia facut la comanda. Totusi nici prea optimista nu sint, avind in vedere toata lucrarea de casapire romaneasca care in zeci de ani a reusit cu un succes unic in zona. Dar si eforturile au fost pe masura.
    Eu sper ca “saptamina patimilor” basarabenilor (suferinta si umilirea lor de atit amar de ani) sa se incheie cit de curind si sa cunoasca prosperitatea economica si stabilitatea.
    Sarbatori fericite si Hristos a inviat!

  • mariana

    Ar fi interesant de stiut daca nu cumva sondajele s-au facut preponderant printre oamenii de varsta inaintata, peste 70 de ani.
    Cand mi-am cunoscut o verisoara ce -si petrecuse copilaria in Siberia( !), ne-am contrat destul de violent, eu fiind pro- Gorbaciov, ea contra. Eu cu argumente, ea cu… “ce stii tu ?” Am tacut pana la urma din respect pentru suferinta cumplita prin care trecusera. Dar n-am inteles pozitia ei. Probabil, nici proprii ei fii… de oarece au fugit in Canada la prima ocazie !

  • divanuriletomitane

    Cand la 18 decembrie 2006 “s-a” condamnat comunismul prin Raportul Tismaneanu, in aceasi zi, in presa, a aparut si un sondaj al fundatiei pentru o societate deschisa in care, cu un procentaj de peste 50 % ( parca in jur de 60 % ), persoanele participante la sondaj au declarat ca regreta sistemul comunist ( sau ceva asemanator ). Desi tema e foarte grava, folosesc astfel de termeni echivoci din lipsa de timp, dar si din lehamite. Oricum pe nimeni nu intereseaza daca ai dreptate…. Cum spunea Plesu despre Havel, in prefata la « Viata in adevar » : “ Avea doar dreptate ! »…. Pe masura ce trece timpul, ma tem ca asemenea procente cresc. Fac aceasta afirmatie tocmai ca nu ma socotesc un nostalgic. Nu se vad insa (mai) deloc beneficiile « revolutiei ». Intre a fi liber sa vorbesti si a nu te baga nimeni in seama, si a nu putea vorbi nu e prea mare diferenta ! Fac si aceasta afirmatie deoarece cred ca democratia si economia de piata ( ca extensie necesara suportului pentru resurse ), totusi, trebuie sa faca sa conteze ce gandeste fiecare dintre cetateni…, mai ales ca si intreprind actiuni in acest sens.

    Ref. la sondajul din Moldova, e posibil ca acesta sa fi fost « facut » (simbolic) de Institutul pentru o Societate Deschisa. Iar « condamnarea comunismului », in acest caz, in fapt, promovarea valorilor occidentale ( NATO si UE ) in Modova, sa fie de fapt « opinia publica » dominanta din media.
    Nu cred nici in opiniile propagandistice, nici in opiniile tehnocrate care incearca sa « echilibreze » realitatea…..Cred insa in rezultate, care, si in cazul comunismului remanent din Romania, si in cazul increderii in viitor in Moldova, par a fi ingrijoratoare.

    De aceea, ref. la rezultate, repet : de ce nu am introduce in concurenta « troica » NATO –UE- Rusia, pe structura Romania – Moldova -- Transnistria ? Daca, ref. la produse si servicii, « tehnocratii » romani au educat la perfectie « opinia publica », care alege doar produsele si serviciile bune, indiferent de provenienta lor ( produse local sau importate ), de ce am alege sisteme geo-strategice, definitiv, irevocabil si blocandu-ne orice alt sistem de aliante indiferent daca rezultatele noastre sunt bune sau proaste ? Reamintesc, pentru a nu fi considerat si eu un « tehnocrat » ( in sensul ca introduc constient haos, pentru unii KGB-izand realitatea, pentru ceilalti, CIA-ind-o…), ca propun, la Romania pastrarea structurii NATO-UE, in schimb cred ca Moldova ar trebui sa mearga pe o strucura mai flexibila, gen UE-Rusia iar Transnistria, chiar pe o structura Rusia-Rusia. UE s-ar termina la Est in Moldova, iar Rusia, la Est, tot in Moldova. Caz in care, tinand cont de matricea culturala integratoare, Moldova va putea prelua, modelele bune, atat cele « exclusiv » occidentale ( din Romania ), cat si cele « exclusiv » rusesti ( din Transnistria – ghilimelele, de la curtarea Rusiei pentru resurse energetice atat de UE cat si de SUA ). Mai mult, Moldova poate experimenta direct ( chiar in Moldova ) si modele aflate in directa confruntare si competie ( UE -- Rusia ).

    Daca totusi, poporul, se incapatineaza sa nu urmeze nici directia propagandei si nici pe cea « de echilibru », tehnocrata, ce putem face ? Sa-l interzicem, cum scria Bertold Brecht ? Sau , precum in vechile bancuri cu militeni ( « recunosti ca esti mistret ? » ) sa-l somam sa declare ca totul e bine, frumos, societatea e plina de adevar si de libertate ? Brecht nu avea asemenea « fineturi » in dorintele sale civice….

  • Dorin Tudoran

    @mariana

    Esantioanele pe care s-au facut sondajele au cuprins oameni din toate categoriile da varsta

  • @) Dorin Tudoran

    Imi place relatarea ta, pentru ca e factuala, ca sa spun asa, nu adjectivala. Am intrat si pe linkurile pe care le dai in final. Ce sa spun? Intr-o suta de zile, nu s-au facut probabil minuni -- si poate e mai bine, ca alea tin trei zile! -, insa au fost inregistrate niste succese. Reconfortant mi se pare altceva, vad dincolo de Prut sau trimisi in misiuni in strainatate un numar de oameni politici si diplomati cum nu prea avem noi aici, dincoace de Prut. Cu totul remarcabil mi se pare ambasadorul la Washington -- iar acesta este un fapt care conteaza pentru mentinerea unor bune relatii intre Moldova si USA. Sa avem rabdare, incet desigur, dar lucrurile vor merge in directia buna. Sondajele nu sint niciodata, nici nu pot fi, niste radiografii foarte precise, in cel mai bun caz, surprind niste tendinte.

  • Mara

    @Mariana, explicatia acestui comportament paradoxal o poate da psihologia, existind si o psihologie a maselor. Daca observam niste manifestari ale sindromului Stockholm, comportamente considerate ca o strategie de supravietuire, pentru victime ale abuzurilor, observate si in cazul prizonierilor de razboi si a taberelor de concentrare… Si ce erau aceste zone decit niste imense tabere de concentrare in care se instaurase teroarea, transmisa din generatie in generatie? Omul s-a adaptat si isi apara dreptul la fericire prin intermediul inconstientului, negind realitatea si fabricind o alta care il salveaza (in viziunea lui).
    Succesul este si mai mare pentru ca s-a umblat la identitate, oameni ramasi fara identitate, fara apartenenta la limba romana si demnitatea de a fi roman se orienteaza la modul pragmatic spre ceva ce sa le confere stabilitate cel putin economica. Dar nu se gindesc si la matca normala, cum ar fi aratat astazi aceasta zona binecuvintata de Dumnezeu daca nu trecea peste ea tavalugul rusesc si comunist cu toate consecintele tragice. Poate ar fi aratat asemeni Frantei sau Belgiei, si tinerii nu erau nevoiti sa ia calea strainatatii.

  • InimaRea

    “28% dintre cetăţenii Moldovei consideră că ultimatumul … a fost… o eliberare a Moldovei; 44% consideră că România ocupase Moldova şi 47% doresc să vadă Moldova din nou într-o structură alături de Rusia. Euro-scepticismul a atins cote alarmante, de nebănuit, în comparaţie cu anul 2006.”
    Şi se mai spune că ajungi la adevăr dacă pui întrebările potrivite. Cînd, de fapt, ajungi la adevărul convenabil dacă pui întrebările potrivite… acelui adevăr.
    Două întrebări sînt din din cartea lor de istorie. Chiar dacă eşantionul cuprinde subiecţi de toate vîrstele, toate vîrstele au făcut, la şcoală, aceeaşi istorie. Nici măcar anii de independenţă ai R Moldova n-au ajutat la reabilitatea adevărului istoric. Cum ar fi putut dacă marea realizare a independenţei “Basarabiei” este dobindirea conştiinţei “moldovensimului” şi a “moldovenităţii” populaţiei de peste Prut?
    Cînd nici românii de azi nu-şi cunosc istoria decît tot din “tradiţia eroică” -- doar actualizată şi cosmetizată de comunişti -- cum ar şti transprutenii ce mai sînt şi de unde se trag?
    În privinţa euroscepticismului, propun o nuanţă: scepticism există dar nu faţă de migrarea economică în UE ci faţă de posibilitatea ca UE să ajungă vreodată la Chişinău. După cum stau lucrurile, “poporul moldovean” ştie ce spune şi la ce să se aştepte.
    Am făcut o călătorie cu trenul la Kiev -- cînd nu era încă legătură aeriană directă pînă acolo. Am oprit într-o gară -- Mămăliga se chema localitatea, în Ucraina. Pe peron, o femeie cu un coş cu plăcinte calde. Voiam să cumpăr -- nu de foame, de curiozitate şi pentru a o ajuta un pic. Dar n-aveam cum plăti, nu primea decît cupoane ucrainene (că nici monedă nu mai aveau, atunci, era în 1993-94) nici dolari, iar de lei româneşti nici nu voia să audă. Lei moldoveneşti -- da, ar fi mers dar n-aveam. Simţeam că-i era frică să se-ntindă la vorbă cu mine. Ştiam de ce. La hotelul Lebed -- unde-am stat cîteva zile -- era o recepţioneră tare frumuşică şi prietenoasă, brunetă nu blondă cu ochi cenuşii, cum sînt mai toate fetele la Kiev. Voiam să recuperez paşaportul dar era tîrziu, trebuia plătită o taxă şi nu se putea la ora tîrzie la care m-am întors la hotel. Însă fata m-a-ntrebat la ce-mi trebuia paşaportul, voiam să mă-nsor? Era o idee -- am glumit pe chestia asta. Dimineaţa, ne-am reîntîlnit, am plătit taxa dar, cînd s-a uitat în paşaport şi a văzut Romania, a zis nervos-dezamăgită: Rumînski? Parcă-l văzuse pe dracu’.
    Mi-am amintit, atunci, de filmele de război ale copilăriei mele -- anii ‘950. La Teatru -- în Severin -- izbucnea sala în aplauze cînd se ridica Alioşa cu avtomatî, să secere friţii. Cred că, acolo -- în întunericul sălii entuziaste -- îi uram şi eu pe friţi, la nici 10 ani. Şi, zău, tare-mi vine-a crede că i-aş urî şi azi dacă românii nu-ntorceau iar armele, potrivit bunului lor obicei.
    Ei, în URSS, nu s-au întors armele timp de 50-70 de ani. Panimaişi?

  • O trista si istorica neputinta in a transa o data pentru totdeauna “problema Basarabiei”. Absolut independent de postarea aceasta, ca sa nu mai spun de conferinta de la Washington, am “sapat” si noi la “radacinile” acestei stari de fapt. Daca Dorin imi ingaduie, as da link-ul:
    http://vasilegogea.wordpress.com/2011/04/20/iancu-motu-arheologia-unei-marturii-a-lui-gheorghe-cristescu-plapumaru-iii-problema-basarabiei/
    S-ar putea sa fie putin, dar extraordinar de semnificativ pentru felul in care s-a consumat istoria.

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei
    1. De acord in privinta sondajelor. Am mentionat cateva rezultate fiindca au fost aduse in discutie de oameni in care am incredere. Cu profesorul Arcadie Barbarasoie am colaborat in anii in care am lucrat la Chisinau. Nu este dintre cei care se lasa prada rezultatelor un ui sondaj, dar nici nu face eroarea de a nu accepta ca erle spun ceva…

    2. Moldova are un foarte bun ministru de externe -- Iurie Leanca. Il stiu din anii “90, l-am vazut cum reactioneaza in situatii foarte tensionate, n-am avut nici o indoiala ca, aflat intr-un context putintel mai prielnic, poate determina adoptarea unei strategii valide.

    3. Ai dreptate in privinta ambasadorului Igor Munteanu. Am lucrat ani de zile impreuna cand am condus biroul IFES din Moldova. Era printre tinerii ce te faceau sa privesti cu speranta pasii urmatori ai Moldovei. La numai cateva luni de la prezentarea scrisorilor de acreditare la Washington a reusit o vizita a Vicepresedintelui american la Chisinau. Crede-ma, stiu ce spuna, nu e tocmai usor sa realizeze asa ceva.

    4. In sfarsit, mi-a placut ca de la ambasador la cei veniti din Moldova pentru aceasta intalnire, nici unul dintre ei nu a incercat o cosmetizarea a realitatii, o prezentare in roz a primelor 100 de zile ale aliantei guvernamentale. Au actionat sin inter-actionat cu demnitate, realism sin incercand sa transmita mesaje limpezi.

  • Dorin Tudoran

    @Vasile Gogea

    Multam.

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Am gresit punand acea intrebare in precedentul meu comentariu. Se datoreaza faptului ca ma emotionez ori de cate ori vine vorba de pamantul pe care s-a nascut mama mea, de suferinta ei. Incerc sa-mi explic lucrurile cu mai mult calm.
    In Republica Moldova cetatenii cu “sange romanesc” sunt (sau erau) aprox. 60%. Dintre acestia, foarte multi se incadreaza in procentul de 20-24% pierdere forta de munca (estimatia dlui. Girbu) prin stabilirea lor in Romania, prin plecarea temporara la lucru in occident sau prin emigrare in lumea larga. Sunt in afara sondajelor, prin forta lucrurilor. Tot din cei 60% “sange romanesc” trebuiesc scazuti cei care, ca verisoara mea, raman “prizonieri” pana la moarte. Si atunci, de ce mirarea pentru acel 47% din cetatenii Republicii Moldova care doresc sa-si vada tara intr-o structura alaturi de Rusia ?

  • Dorin Tudoran

    @mariana
    Am lucrat in Moldova 7 ani: 1993-2000. Am vazut cat de relativa era ideea “Moldova abia asteapta reunificarea cu tara mama, Romania”. Toata Moldova? Nu tocmai. Nu exista o singura explicatie, nu exista nici macar o explicatie mai… explicatie decat toate celelalte. Iata doar una dintre ele, si, intr-adevar, lumineaza reactia oamenilor inh varsta, din ce in ce mai putini.

    Soferul institutiei pe care o conduceam era roman-roman. Va toti oamenii de varsta lui, vorbea ruseste. IN familei pastrase si limba romana vie. Copii lui vorbeau amandoua limbile. La un sfarsit de saptamana, l-am vizitat pe tatal lui, intr-un sata, langa Balti. O comoara de om. Cu “fix”-uri, ca noi toti: ar fi mancat rusi pe paine. Ii injura la sange. Am trecut la Romania. Injuraturi si mai mari. Usor mirat, l-am intrebat “Nea Costica, pai, cum domne’, inteleg ce ai cu,,, rusii, dar cu,,,romanii ce ai, domne’?” Mi-a umplut cana cu vin si a zis cam asa: “Domnu’ Tudoran, eu ii urasc pe romani mai mult decat pe rusi. La rusi, nu m-am asteptat la nimic bun. Au venit mereu peste noi sa ne striveasca. Dar nu ma asteptam la fratii mei, romanii, sa vina aici si sa se comporte ca niste banditi. Domnule Tudoran, cand au plecat, ne-au jefuit de toate: ne-au luat nu doar gainile, mieii, dar si poarta, ca era mare si frumoasa…”

    Romanii trimisi de administratia romana in Basarabia nu au fost dintre cei mai falnici; vreau sa spun, nu toti. Ideea ca de la “strain” te astepti la orice dar de la “frate” te astepti sa fie (mai) omenos nu e de trecut cu vederea.

    Cei de varsta lui nea Costica sunt din ce in ce mai putini, asa ca intrebarea ramane — si pentru “fortele pro-romanesti” din Moldova, si pentru (putinii, sa fim sinceri) romani din Romania care se mai gandesc la o reunificare — de ce si unii (multi, purtini, greu de stiut exact) dintre cei tineri, foarte tineri, fara amintiri traumatizante de felul celor ce-l facusera pe nea Costica un aspru “anti-roman” gandesc intr-un fel care pe multi dintre noi ne nedumereste. Ce-ar fi sa ne gandim ca, la randul lor, si ei pot fi nedumeriti de felul in care gandim noi, de cum cantarim reactiile, optiunile lor…

  • manuela anton

    Domnule Tudoran,
    oamenii despre care vorbiti dumneavoastra nu accepta prapastia adanca dintre abstractiuni si fapte. De pilda, hăul ce se deschide -- de obicei -- intre notiunea de demnitate si ceea ce reprezinta aceasta notiune in realitate.

    Hamlet si-a exprimat incapacitatea de a suporta aceasta tragedie a vietii prin: Seems, madam! nay it is; I know not “seems”.

    I know not “seems”.

  • Dorin Tudoran

    @manuela anton

    Asta e: vorbim despre oamenii care exista, nu despre… abstractiuni. Faptele sunt, deseori, atat de complicate, de incalcite, incat obosind sa incerce a le intelege, multi se refugiaza nin abstractiuni: patriotice ori anti-patriotice, slogan sau deviza etc.

  • mihai rogobete

    Cochetând cu transdisciplinarismul dlui. Basarab Nicolescu, nu cred c-ar fi deplasată o abordare transculturală a realităţii moldoveneşti, cu atât mai mult cu cât rezistenţa la aculturaţiile, ba română, ba rusă dovedeşte starea de aşteptare a unei identităţi transnaţionale, care nu acceptă în ruptul capului statutul de inferioritate. Din psiholingvistica pricepută, am înţeles că nu împrumutăm din altă limbă un cuvânt, decât când -- scurtcircuitate, credinţele fundamentale specifice spiritualităţii ambelor limbi produc flama fecundizării interculturale, fiecare transgresându-şi, regenerându-se într-o identitate originală -- regenerată, puterea noastră de înţelegere cere o putere sporită de exprimare. Cum, prin aceeaşi transculturaţie pare să fi transgresat politeismele în monoteisme, nu cred că adevărata cale de rezolvare a problemei constă în posibilitatea reunificării, ci în controlul exercitat astfel încât energia tare a regenerării să nu detoneze reciproc distructiv, degenerativ. Important e, deci, favorizarea reidentificării, saltul cultural, prin transculturaţie, pentru fiecare spiritualitate; dacă nici monoteismele nu s-au unificat, asta-i altă poveste: cauza-i sub-“nucleară”!
    În definitiv, cine- ce câştigă din contopirea României cu Moldova, medievale, decât un colos pleoştit de lut?

    Din domeniul sfintelor exacte, vă doresc un Paşte fericit!

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Sper ca Nea Costica (de care ne-ati mai povestit) traieste si este bine. Avea dreptatea lui, fara discutie.
    Poate gresit, dar nedumerirea mea are alte radacini, alt tesut social. Bunicii mei au fost invatatori, toti fratii mamei mele (mult mai mari ca ea) erau deja laureati, iar verisoara dupa intoarcerea din Siberia si continuarea studiilor a devenit profesoara universitara la Chisinau, ca si sotul ei, pana nu foarte de mult. ( Singura care nu si-a continuat studiile, mama mea, s-a refugiat singura la 18 ani in martie ’44 , cu ce era pe ea si fara acte, situatie care i-a procurat imense probleme ). Repet, poate gresit (si cu tot respectul pentru Nea Costica), dar de la o profesoara universitara ma asteptam la altceva. Cat despre “sindromul Stockholm”, draga Mara, la copii are un efect pasager, slava Domnului.

  • @) Dorin Tudoran

    Corect! Ministrul de Externe al Moldovei este impecabil. Cunosc si eu citeva luari de pozitie, declaratii etc. Da, da, da, au un mae noroc cu el.

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    in vremea asta, spre disperarea diplomatilor de cariera sau a tinerilor ce studiaza in strainatate si candideaza apoi fara vreo sansa la posturi in mae, romania burduseste ambasadele si consulatele cu degustatori de vinuri, prezentatori de spritzuri si lingai langurosi ai unui personaj ori al altuia…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran
    Ma numar printre cei (probabil nu putini) al caror scepticism vis-à-vis MAE persevereaza, din varii motive, in pofida trecerii anilor. Am si pricini foarte personale, ceeace ma obliga sa fac un efort suplimentar de oboectivitate cind am de a face cu diplomati romani. Tocmai de aceea semnalez cu satisfactie, ca in ciuda acestui ‘atavism’ personal, am intalnit 3-4 diplomati din generatia celor intre 40-45 care m-au surprins in mod mai mult deit placut. Seriosi, foarte competenti, manierarti, cultivati, flexibili, constenti de viciile sistemului si in acelasi timp hotarati sa reprezinte cu onestitate si profesionalism Romania. peranta nu moare, si poate, ei vor fi modelul, nu cei covarsitor de numerosi pe care-i descrieti.

  • Moldova nivelul de trai func ionarea institu iilor publice centrale popularitatea credibilitatea personalit ilor politice inten iile de vot pentru partide politice alte teme de actualitate. Reprezentativitate .e antionul este reprezentativ pentru popula ia adult Transnistria eroarea maxim de e antionare este de 2.2 a Republicii Moldova. 73 declar c vor participa la Referendum avind in vedere migra ia extern i diferen ele dintre comportamentul declarativ i cel ac ional estim m c prezen a va dep i 50 circa 9 din 10 aleg tori vor vota pentru la Referendum.

WP Admin