≡ Menu

Mitraliera model “Freedom of Speech”

Ce îmi place la Partidul Democrat din Statele Unite este pasiunea unora dintre membrii și susținătorii lui pentru dialog. Mai ales pentru dialogul apăsat, bine simțit, pe care îl uiți cu greu – Freedom of Speech!

După alegeri, neconvenindu-le rezultatul, au blocat traficul, au spart vitrinele magazinelor, au incendiat automobile, au aruncat în polițiști cu pietre, coșuri de gunoi și tot ce le venea la îndemână, au dat foc steagului american și, făcând pe pompierii, unii dintre ei au urinat pe steag – Freedom of Speech!

La șase luni după terminarea alegerilor, o comediană democrată de trei lulele pozează ținând în mână scăfârlia însângerată a “decapitatului” președinte Trump, care a promis decapitarea nucleului terorist ISIS. În pofida dezgustului cvasigeneral, saltimbanci democrați o sprijină – Freedom of Speech!

La New York, în Central Park, se joacă un Julius Ceasar “adus la zi” — spre deliciul elitelor culturale democrate — prin asasinarea dictatorului ne-shakespearian Donald Trump – Freedom of Speech! 

În universități ajunse prizoniere ale stângii în ofensivă nu doar teoretică, intrarea la conferințe prezentate de vorbitori republicani este blocată de pichete îndopate cu anabolizante ideologice.  În schimb, sunt salutate cu ovații, aparițiile unor edecuri comuniste sau/și membri ai ”Panterelor negre” – Freedom of Speech!

Miercuri, 14 iunie, un susținător fanatic al socialistului Bernie Sanders a deschis focul asupra unui grup de congresmeni republicani care se antrenau pentru așteptatul 2017 Congressional Baseball Game. Nu înainte de a se asigura că pe teren se aflau doar membri ai echipei republicanilor. Asasin foarte selectiv – Freedom of Speech!

Pe Facebook, James T. Hodgkinson era membru al grupului “Liberal Democratic Socialist Party”. Dar era membru și al altor două grupuri de o gingășie previstitoare de acte criminale – “I Hate Donald Trump” și “Terminate The Republican Party.” – Freedom of Speech!

Desen & © - DION

Desen & © – DION

De aproape șase luni, liderii democrați din Congres își investesc mai toată energia și mai tot timpul într-un singur proiect: punerea sub acuzare a președintelui Trump. Că au ori ba dovezi peremptorii necesare unei puneri sub acuzare, nu contează. Ce contează este principiul ”Întâi condamnăm, apoi găsim noi dovezi.”  Ba că “potential collusion” cu Moscova, ba că “potential obstruction of justice”, ba că ia să vedem ce afaceri derulează ginerele președintelei etc. În fiecare zi, încă o abordare. Dacă o pistă se dovedește moartă, deschidem o alta; ceva, ceva trebuie să găsim noi undeva, nu? – Freedom of Speech!

Ordinul dat de fostul ministru de Justiție, Loretta Lynch, fostului Director FBI, James Comey, de a schimba încadrarea demersurilor FBI în legătură cu Hillary Clinton de la “investigation” la “matter” nu reprezintă pentru democrați “obstruction of justice”.  Cum nici întâlnirea, între patru ochi, dintre Bill Clinton și Loretta Lynch în mijlocul anchetei (scuzați-mă, în timpul “chestiei”) nu constituie pentru democrați “potential obstruction of justice” – Freedom of Speech!

Miercuri, 14 iunie, după transformarea unui teren de baseball în poligon de tir cu ținte umane, republicanul Paul Ryan (House Speaker) a spus, printre altele, “An attack on one of us is an attack on all of us.” Toată sala în picioare, aplauze – Freedom of Speech!

Tot miercuri, 14 iunie,  guvernatorul statului Virginia, locul tentativei de asasinat, Terry McAuliffe, a declarat că “there are too many guns on the street.” – Freedom of Speech!

Adevărat. Există însă și prea mulți politicieni democrați — și nu doar pe stradă — ale căror acțiuni și afirmații se pot transforma în din ce în ce mai multe arme de foc intrate pe mâna unor descreierați – Freedom of Speech!

cd63d6b97513bb8a0674f4c8649fc47e

Nu este absurd și prea costisitor să împingi țara spre un război civil pentru că Hillary Clinton nu a câștigat alegerile? Să fii Hillary Clinton și să o ții langa cu ”Putin mi-a furat alegerile!” este lamentabil. Cum lamentabilă a fost și campania candidatei Hillary Clinton – Freedom of Speech!

Fostul Vicepreședinte Joe Biden a mărturisit de curând: “I knew a month before Election Day that Hillary would lose key battleground states.” Nu m-aș mira ca în viitoarea sa carte de memorii, Hillary Clinton să facă lumină definitivă și în această chestiune: “Prietenul meu Joe Biden a fost, de fapt, agentul lui Putin.” – Freedom of Speech!

O sugestie pentru Clanul Clinton: data viitoare încercați cu candidata Monica Lewinski. Poate aveți mai multe șanse. A rămas cu mult mai credibilă decât voi, în pofida eforturilor de a o decredibiliza prin munca unor “fixer”-i foarte scumpi – Freedom of Speech!

După cum merg lucrurile, dacă în 2020 republicanii pierd Casa Albă, în mod sigur de vină va fi tot Vladimir Putin, iar perdanții își vor incita suporterii să pună mâna pe “Freedom of Speech” și să-și bage adversarii politici în spitale și, de ce nu, în cimitire.

Ieri seară, democrații au câștigat lejer (11 – 2) Congressional Basebal Game, dar au înmânat trofeul colegilor republicani spre a-l pune în camera de spital unde Steve Scalise se află în continuare în stare critică. Cum critică (și rușinoasă) este și starea în care a ajuns “dialogul politic” dintre democrați și republicani.

Ascensiunea unei extreme stângi sanguinare nu e cu nimic mai bună decât atracția pentru bolboroselile unei extreme drepte justițiare. Or, în acest moment, centrul decent-politic american riscă să fie strivit sub presiunea acestor două plăci tectonice irațional-devastatoare.

P.S. Nu puteau lipsi lacrimile de crocodil ale propagandiștilor democrați din presă și invocarea tocmai de către ei a timpurilor bune, când rațiunea cântărește mai mult decât patimile iraționale. Unul dintre cei care au contribuit substanțial la isterizarea discursului public, Dana Milibank, semnează ieri un text de mare ipocrizie în The Washington Post. Finalul este apoteotic și uită, firește, că “gloanțele unui nebun” au fost pregătite și de prea multe “gloanțe” de presă – “There is something magical about the national pastime uniting our leaders — and something tragic that it takes the bullets of a madman to remind them that their opponents aren’t their enemies.”

Give me a break, Dana Milibank!

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • DG Ontelus

    libertatea cuvântului// și în abisuri de m-avânt/ vreau libertate să cuvânt/ sună prea fals ceea ce cânt/ lăsați-mă să vă-spăimânt/ chiar dacă pot rosti și-n gând/ reconfortant e să cuvânt/ mulți radicali sunt pe pământ/ nu mai dați vina pe cuvânt/ când totul e ‘vânare-n vânt’/ rămâne dreptul la cuvânt/ prea mulți nu au nimica sfânt/ măcar se știe cine sunt/ de abuzează de cuvânt/ e dezirabil să fii blând/ dar nu da vina pe cuvânt/ dacă speranța-i la pământ/ între gravidă și mormânt/ stă consolarea în cuvânt/ o armă și un legământ/ că omul nu-i ființă de rând/ ori mai târziu ori mai curând/ în suflet verbul îl împlânt/ căci eu nu cumpăr și nu vând/ dreptul legitim la cuvânt

  • Valentin Feyns

    100% de acord, dar in paragraful 5, pe teren erau numai republicani.

  • Mitica

    Correctura necesara, republicanilor nu democraților!
    ////////////
    Miercuri, 14 iunie, un susținător fanatic al socialistului Bernie Sanders a deschis focul asupra unui grup de congresmeni democrați care se antrenau pentru așteptatul 2017 Congressional Baseball Game. Nu înainte de a se asigura că pe teren se aflau doar membri ai echipei democraților. Asasin foarte selectiv
    //////////////

  • Executat

  • Cum zisei — rectificat!

  • DG Ontelus

    world music// ai vrut să faci și tu cultură/ ai fost întâmpinat cu ură/ e loc sub soare pentru toți/ dar vă gândiți și la nepoți/ deci la ce bun să mai explici/ că-i preferabil mult sclipici/ adrenalina e pe val/ hai cu batista pe țambal/ erai copil jucai șotron/ acum prestezi acordeon/ și câte lucruri apă chioară/ acoperite cu-o vioară/ când totul merge după ceas/ te poți distra la contrabas/ te rog zâmbește ce mai stai/ posezi libretul pentru nai/ dacă-n iubire trebuie doi/ ascultă trilul de oboi/ o atmosferă prea terestră/ se rafinează în orchestră/ concertul a avut succes/ nimic nu pare în exces

  • Cinicul de serviciu

    Nu am prea mare respect pentru democrati, in special in incarnarea lor recenta. Cat despre republicani de mortuis nihil nisi bonum. M-am intalnit anul trecut in US cu un coleg de facultate, activist republican, si m-a socat intoleranta acestuia, viziunea aproape fascista.
    Ceea ce trebuie amintit ca este ca Trump a facut in timpul campaniei electorale aluzie la asasinarea Mme Clinton, NB, daca el nu castiga alegerile. Fredeom of Speech.
    Tot actualul Potus declara atunci cu nu va recunoaste rezultatele alegerilor, NB, daca nu le castiga Mme Clinton. Fredeom of Speech.
    Cand Potus emite cate un tweeter minciunos e tot Fredeom of Speech.

  • DG Ontelus

    calea lui sinatra// îi plac acțiunile și fanii/ ia instrucțiuni de la miami/ nu se gândise never ever/ că va ajunge chiar la denver/ privilegia muzica disco/ deși stătea în san francisco/ emisiile de carbon/ s-au rezolvat la washington/ și asculta maria callas/ la filarmonică în dallas/ chiar dacă lacrimile-i storc/ nu vrea să plece din new york/ cu ‘gândăcelul’ lui farago/ a măturat presa-n chicago/ și se hlizea mereu ha ha/ schimba trenul în omaha/ dansase twist și charleston/ la acel party în boston

  • DG Ontelus

    aritmia planetei// americă țară iubită/ la libertate ești lovită/ iar vraja ta este știrbită/ de o elită cam pripită/ cu miopia tot mărită/ democrația mânărită/ capitalismul cu flebită/ inteligența folosită/ globalizarea decrepită/ corectitudinea ispită/ ai grijă să nu fii ciobită/ tot occidentul fierbe-acum/ când egoismul face scrum/ orice proiect pentru un drum/ iar europa cum să spun/ are un aer cam postum/ uk ieșită e din room/ și provocările se-adun/ salvări baloane de săpun/ eu aș vrea multe să propun/ dar cine-s eu nimeni în drum/ așa că mă opresc în fine/ și ronțăi câteva măsline/ acum e cald și este bine/ dar despre iarna care vine/ prefer să cred că am cu cine/ a mă-ncălzi și mă susține/ fiți vigilenți vă rog pe toți/ să lăsăm lumea la nepoți

  • Aș spune că între glumele de prost gust ale lui Trump (numai amenințare cu moarte nu era cea legata de Hillary Clinton) și violența faptelor altora există o diferență. Bănuiesc că, dacă ați fi mai puțin cinic și mai mult de serviciu, diferența dintre nuanțe nu v-ar mai scăpa atîât de des printre… degete.

  • Nicolae Prelipceanu

    În 1945 (sau 46?), când prim ministrul român Nicolae Rădescu urma să tină o conferință la sala Aro din București, aceasta a fost ocupată, cu ore înainte, de oamenii comuniștilor, ca să o saboteze. Numai că oamenii lui Rădescu au fost mai abili, au prevenit manevra și conferința a fost rostită la alt cinematograf, tot pe bulevard, la Scala, spre turbarea ticăloșilor de dincolo. Asta apropo de intrarea blocată la conferintele republicanilor de la universitatile de stanga. Metodele sunt cunoscute. Mai toate au fost experimentate de comuniști, în Estul Europei.

  • DG Ontelus

    Am revăzut filmele ,,Septembrieˮ (1978, regia Timotei Ursu) și ,,Pas în doiˮ (1985, regia Dan Pița), în care joacă și Anda Onesa, originară din Pucioasa, Dâmbovița, profesoară între 1983 și 1988, în Țigănești, Teleorman, emigrată în 1991 în Statele Unite, în urma căsătoriei cu Arnold Lieberman. Recomand celor care n-au văzut cele două filme să le vadă, pentru a înțelege și a simți că, deși regimul predecembrist și-a pus amprenta asupra întregii vieți, inclusiv asupra culturii, considerată explicit ca formă de propagandă politică, totuși au existat și momente luminoase, excepții fericite. Îmi exprim respectul și admirația pentru interpretarea actoricească excepțională a Andei Onesa în cele două filme, și nu doar. Nu sunt un cinefil, dar actrițe precum Anda Onesa mă fac să înțeleg de ce a șaptea artă are o asemenea popularitate, de un secol încoace.

  • DG Ontelus

    corpul omenesc// ochii impresionează/ muncesc pentru a trăi brațele/ plămânii și inima pompează oxigen/ picioarele ne duc din punctul a în punctul b/ conduce oare creierul și altceva decât șubredul trup/ zic unii că și sufletul i se supune/ mai bună glumă nu cunosc/ iar dacă realitatea te arde la ficat/ te-ajută somnul să repari câte ceva/ binecuvântate sunt toate celulele și țesuturile/ și organele și aparatele și sistemele/ colegialitate se numește relația omului cu trupul/ să îți respecți colegul formați o echipă/ și trebuie să performați/ dacă acest coleg suferă din empatie vei suferi și tu/ viceversa e doar în parte valabilă/ încât dinafară de privești ipotetic/ salută corpul sufletul viața lumea

  • DG Ontelus

    despre suflet// e prigonit sufletul de-a lungul vieții/ slujește trupul credincios/ ascultă atent vocea îmbietoare a lumii/ căreia trebuie să îi facă mai mereu pe plac/ altfel i se reproșează fel de fel de chestii/ când vrea puțină liniște vine urgia/ când vrea acțiune suferă cumplit/ fie că știe fie că nu/ numai suflet să nu fii/ norocul său ce-o mai fi și treaba asta noroc/ este că trupul ca orice coleg de nădejde îl trădează/ încât își dă odată și-odată obștescul sfârșit iar bietul suflet/ este eliberat până la judecata cea mare/ după care ordinea adevărată a lucrurilor se reinstaurează/ căci nu viața nu e o țeapă dar nici țoapa care pare nu e/ așa că răbdare cu sau fără tutun/ totul are un rost/ iar sufletul dintru începutul creației e speranță/ orice-ar fi în lume iluzorie lume sărmană lume/ așteaptă așteptați

  • DG Ontelus

    extaz mistic// la Tine vin Doamne sufletele noastre/ rătăciri și ispite ne marchează viețile/ bucuriile ne sunt iluzorii/ în neștire am vrea să fim confirmați să strălucim/ dar înlăuntrul nostru cu ajutorul Tău/ știm că toate-s praf deșertăciuni amărăciune/ ne pierdem în derizoriu/ o luăm razna/ dar Tu ne aștepți cu răbdarea Tatălui ceresc/ și-Ți mulțumim pentru aceasta/ bunătatea Ta covârșește nemernicia noastră/ Amin

  • DG Ontelus

    Am revăzut ,,Duios Anastasia trecea” (1980, regia Alexandru Tatos), un film pentru care Anda Onesa a primit un premiu la festivalul de la Karlovy Vary. Scenariul urmează o nuvelă scrisă de către Dumitru Radu Popescu, în care mitul Antigonei este judicios adaptat unei situații-limită din modernitate, respectiv colaboraționismul cu ocupantul, în timpul celui de-al doilea război mondial, cu mutilările morale pe care le implică. Sigur, văzusem filmul atunci, când aveam 8-9 ani, dar atât conținutul uman al fimului, cât și interpretarea actoricească memorabilă fac din Anda Onesa o revelație. Știu, stârnesc zâmbete, dar aceste cuvinte pe care simt nevoia să le împărtășesc reflectă o realitate: acest film propune o ficțiune verosimilă, niște personaje bine jucate de către actori. Este remarcabil că o persoană de douăzeci de ani, fără studii de actorie, să simtă camera de filmat cu o asemenea pregnanță. De altfel, este banal faptul că intuiția artistică se poate cizela prin aprofundare teoretică și practică, dar harul despre care vorbea Platon, în dialogul ,,Ionˮ, există sau nu există, independent de ajustări ulterioare, iar Anda Onesa a dovedit cu asupra de măsură, și nu doar în acest film, că are această expresivitate în care sunt concentrate fragilitate și tărie, frumusețe îngerească și inteligență artistică, deopotrivă. Un cuvânt îl merită și Amza Pellea, veridic și convingător în rolul celui care exercită puterea, dar care este nevoit, pentru aceasta, să comită mârșăvii pe care nu le regretă, deși umanitatea nu și-a pierdut-o chiar de tot, mai puțin scena finală, atroce prin pesimismul radical, dar deloc tendențios.

  • DG Ontelus

    priveliște// era o vreme de măcel/ drapat cu crizanteme/ părea totul un bordel/ în condicuță scheme// iar oamenii sfioși senini/ se ascundeau în peșteri/ căci în văzduh luceau canini/ și mai lipseau și meșteri// o lume-ntreagă înjura/ vorbind de fapt de sine/ curgeau lături cu ghiotura/ strâmtorând bietul bine// și vrând nevrând te depărtai/ n-aveai ce face-n lume/ dar și în umbră mai dihai/ zăreai vrăjeli și spume// încât tot cugetu-amuțea/ și refuza abstractul/ nu șandramaua șubrezea/ ci pregătea infarctul

  • Edie

    Prosperitatea (nemeritată) provoacă dezangajări. Sărăcia educațională înregimentează pe toți cei care pot pierde, previzibil, deși inconștient, ceea ce este status-ul lor.Prosper.Între astea două extreme, extrem-raționale, nu stă violența, nici dușmanii, de obicei reali, deși cosmetizați, ci proba realității.Non-verbale.Subite, dar nu rău-voitoare.

  • DG Ontelus

    montevideo// era un om de neoprit/ avea soluții la gătit/ și ceilalți îl urmăreau/ chiar o surpriză-i pregăteau

  • DG Ontelus

    Un film cu o anumită dimensiune teatrală este ,,Flori de gheațăˮ (1988, regia Anghel Mora), povestea a două persoane căsătorite – Andrei, medic, interpretat de către Ovidiu Iuliu Moldovan și Eleonora, profesoară, interpretată de către Anda Onesa – , care din motive meteorologice sunt nevoite să petreacă revelionul în casa unei văduve, plină de solicitudine, dar ciudată, fiindcă se comportă de parcă soțul încă i-ar trăi, personaj interpretat de către Ileana Predescu. Finalul este oarecum forțat, cei doi reîntâlnindu-se la un revelion petrecut în normalitate, cu familiile lor. Dar cea mai mare scădere a filmului este faptul că vocea Andei Onesa este înlocuită cu aceea a lui Carmen Galin, procedeu întâlnit în cinematografie, românească și de aiurea, dar care accentuează inutil artificialitatea acestui tip de creație artistică. Referindu-se la Anda Onesa, regretatul critic de film Alex Leo Șerban o numea ,,un fel de Dan Nuțu femininˮ, o comparație care se susține tehnic, chiar dacă impactul pe ecran al unei femei este ireductibil la acela al unui bărbat. În fine, tensiunea melancolică a filmului este potențată în egală măsură de cei doi, Ovidiu Iuliu Moldovan intrând într-o izbutită simbioză actoricească, artistică, spirituală cu Anda Onesa. Exaltarea persuasiv exprimată de către Ileana Predescu, ,,terț inclusˮ sporește fiorul particular al poveștii, aparent întâmplare, de fapt iță a destinului omenesc, tragic, deoarece este frumos și frumos, căci este tragic.

  • DG Ontelus

    Se impune o concluzie notelor despre actrița Anda Onesa, începute entuziast acum o săptămână. Precizând onest că experiența cinematografică românească, întinsă pe paispezece ani, între ,,Septembrieˮ (1978, regia Timotei Ursu) și ,,Balanțaˮ (1992, regia Lucian Pintilie) i se datorează cameramanului Ion Frangopol, care a remarcat-o într-o cofetărie din București, Anda Onesa Lieberman admite dimensiunea miraculoasă, de amestec indiscernabil întâmplare-destin. La momentul dinainte hotărât de soartă, ochiul acelui cameraman a văzut corect, a trebuit să vadă acea comoară umană, imortalizată inițial pe celuloidul benzii de cinema, iar astăzi, deși asemenea detalii tehnice mă depășesc, digitalizată și etalonată pe noi suporturi de stocare a informației. Sigur, actrița putea să nu confirme, să eșueze, și este evident că nu toate producțiile cinematografice în care a evoluat sunt la aceeași maximă înălțime valorică, inclusiv a contribuției sale. Dar amprenta unică pe care a lăsat-o în filmele în care a jucat este mai presus de orice îndoială și cu atât mai spectaculoasă și misterioasă, deopotrivă, cu cât actrița nu avea studii în domeniu. Este frustrant, dar te și pune pe gânduri faptul că asemenea excepții există și sunt inefabile, deși cei realiști-pragmatici ar spune că ele, excepțiile nu fac decât să confirme regula importanței pregătirii de specialitate, într-un domeniu în care evaluatori sunt spectatorii, dar și criticii de film. Se poate glosa mult asupra mixturii particulare de inocență și etern feminin pe care o etalează Anda Onesa. Meditând și chestionând o dată în plus vibrația sufletească și artistică pe care a reprezentat-o în film actrița la care ne referim, aș spune în final că interpretarea sa actoricească este un imn al vieții, al frumuseții, al umanității de dincolo de orice bariere. Îți mulțumim, Anda Onesa!

  • DG Ontelus

    A admira sincer pe cineva constituie o probă că egoismul nu este definitiv, totalitar. Sigur, exprimarea publică a admirației poate fi necredibilă, deficitară, suspectă de interese de tot felul, dar dacă persoana care admiră o altă persoană este autentică în manifestarea sa, iar acest lucru doar sufletul său îl știe, într-adevăr, atunci manifestarea admirației ilustrează umanitatea celui/celei care o exemplifică. Altminteri, rea-credință ori rea-intenție putem bănui și în actul fiziologic al respirației. Chiar așa, de ce ar respira cineva, e suspect/suspectă, înseamnă că vrea să trăiască și cum își permite așa ceva, cine i-a dat voie, ia să vedem noi cum facem ca să nu mai respire…

  • DG Ontelus

    A desconsidera pe cineva reprezintă o fatalitate în această lume, efect direct al păcatului de a judeca semenul. Nici nu vreau să mă refer la situațiile frecvente în care oamenii se urăsc, se jignesc, își manifestă nestingherit răutatea, agresivitatea, prostia, lipsa de educație și civilizație. Manifestarea desconsiderării celuilalt ar presupune indicii minime, aluzii, căci altfel alunecă imediat în formele nedorite, amintite anterior. Evident, un sadic poate inventa modalități nebănuite de asumare a desconsiderării, care pot merge de la ironii fine la desființarea celuilalt. În fine, tocmai pentru că libertatea postdecembristă a condus la atâtea dezamăgiri și deziluzii, este probabil un semn de înțelepciune ca dezacordul cu persoane ori stări de lucruri să fie exprimat într-o manieră cât mai soft posibil. Suntem oameni, supuși greșelii și nu ne putem stăpâni, uneori. Important este ca măcar să realizăm slăbiciunea noastră.

WP Admin