≡ Menu

Mingea, fileul și trăgătorul

Desemnarea fără probleme a noului premier și a noului director SIE l-a determinat pe dl Traian Băsescu să facă un tur al mijloacelor de informare în masă. Președintele a adus la cunoștința opiniei publice câteva proiecte la care lucrează și a oferit vestea bună că salariile, care ieri arătau ca niște gloabe în moarte clinică, după ce au fost îndopate, peste noapte, cu ceva jăratec, azi sunt gata să arunce flăcări pe nări. Dl Băsescu a împărtășit și câteva gânduri cu privire la posibilul viitor politic al unora și al altora. O inițiativă normală pentru un om politic care nu s-a sfiit de la bun început să anunțe că va fi un ”președinte jucător”.

În legătură cu asemenea subiecte, presa a reacționat cum o face mai de fiecare dată când este vorba de politicieni care polarizează foarte apăsat opinia publică. Numai că, de la o vreme, termenul de polarizare a început să devină din ce în ce mai discutabil, atunci când i se aplică președintelui Băsescu. Dacă rezultatele unor sondaje nu sunt falsificate (prea mult), când rata popularității unui politician a coborât sub 10%, este impropiu să mai vorbim despre capacitatea lui de a polarizarea opțiunile.

S-au vânat afirmații riscante sau nu tocmai clare ale președintelui. Cea care a venit ca o mană cerească pentru cei care-i poartă sâmbetele (dar și alte zile ale săptămânii) a fost mărturisirea nefericirii de a se fi văzut, pentru atâta vreme, ținta unor campanii de umilire. Cum din anturajul dlui Băsescu au dispărut discret vreo câțiva intelectuali care înainte traduceau din limba română în limba română ce dorise, ”de fapt”, să spună președintele, de data aceasta busuiocul a rămas nedres și afirmația încâlcită a dlui Băsescu a făcut și va continua să facă o neplăcută carieră.

Opțiunea ”președintelui jucător” aleasă de dl Traian Băsescu a rezistat onorabil atâta vreme cât era vorba și de o echipă. Numai că, echipa s-a subțiat de mult (camarila nu este același lucru cu echipa) și nu prea se mai înțelege care este sportul practicat de “președintele jucător”. Dl Băsescu pare că se află singur de partea unui fileu de volei – el servește, el ridică mingea la plasă, el sare și tot el trage. Uneori îngroapă mingea în terenul advers (unde sunt prea multe echipe al căror trist numitor comun pare a fi incoerența strategică), alteori – o bubuie în propriul teren.

Desen & Copyright @ 2012 – DION

Câteodată, mingea ridicată de dl Băsescu este îngropată în terenul său de echipele adverse. Nici o problemă, susținătorii săi necondinționați au o replică și pentru asta. Un jurnalist (dintre cei foarte mulți care au făcut același lucru) îl penalizează pentru afirmația cu umilința suferită ca președinte și imediat autorul textului este bubuit de un comentator:  Chiar mă întrebam când începeți să-l atacați pe tema asta. V-a ridicat o minge la fileu, săriți și loviți, indignaților!”

Când și unde rămân nefructificate asemenea mingi neinspirat ridicate la plasă?

Reacția de mai sus este amuzantă, mai ales în comparație cu automatismul reacțiilor de tip camarilă. Într-o publicație care nu mai este de mult decât o gazetă de perete a Cotrocenilor, doi dintre edecarii prezidențiali se fac că plouă și deturnează dezbaterea spre cel considerat de ei inamicul public nr.1 al românilor, dl Crin Antonescu. Ras la două perechi de brici, liberalul acesta (recunoasc, foarte problematic) este acuzat de unul dintre edecarii prezidențiali de nazism, în vreme ce edecarul celălalt aruncă spre dl Antonescu acuzația de bolșevism!?! Iată o reprezentație de circ, inițiată de un om politic și desăvârșită de ”doctrinari”.

S-a spus că un om politic autentic este acea balanță fericită ”între idealuri și interese”.

Cred că tragedia talentatului politician Traian Băsescu este că idealurile sale au devenit din ce în ce mai greu de observat, în vreme ce interesele sale au devenit din ce în ce mai pregnante. Și aici, rolul  oricărei camarilei a fost și rămâne fundamental – ea prezintă interesele celui pe care-l servește drept idealuri și refuză celorlalți actori politici capacitatea de a avea idealuri, declarându-i clădiți doar din interese.

  • Florin Iaru

    He he he, de-ai vedea reacţiile oamenilor de pe Feisbuc. A fost un hohot general de rîs, presărat cu formulări de tipul: “cine a fost mai umilit, preşedintele sau poporul?” şi “poate aveţi treabă, iar noi vă deranjăm!”.
    Cît despre atacarea opoziţiei, poate-ţi aduci aminte domnia ta cam cum erau făcuţi (cu spume la gură, fireşte) liderii ţărănişti şi liberali în 1990. Nimic nou. Din păcate.
    Să încheiem cu un vers: “Aşa nu vor putea să ne-ntreacă acei care vin!”

    P.S.: În materie de umilire prezidenţială, Băsescu nu se poate ridica nici pînă la glezna predecesorului, bătrînul edec, bunicuţa, cîrpa kaghebistă… Prietenii ştiu de ce.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Una e sa spui, “Domnilor, nu e tocmai usor sa te vezi luat la refec de dimineata pana seara si de seara pana dimineata, acuzat de tot felul de aiureli, sa-ti vezi toata familia luata in balon, copii caricaturizati etc.” ( ceea ce chiar cred ca a vrut sa spuna) si alta ce a spus. Dar acesta e omul (greu de controlat can vrea sa comunice ceva) si asta e echipa cu care a mai ramas, oameni care sunt incapabili sa-l ajutea:atat cat se lasa ajutat. In sfarsit, ca pentru toate cele, tot… Crin Antonescu e de vine e vechea ticalosie a luptei politice. Ma gandesc doar la edecarii prezidentiali: cu ce dracu de fata mnai ies ei in oras? cu ce fel de “discurs” vor sa iasa pe piata daca intr-o zi lucrurile se schimba si opozitia vine la putere?!?

  • Nepotul din Calidor

    Oricit de jucator ai fi, inainte de a te avanta pe marea huloasa, divers puturoasa, a politicariei… trebuie sa iei aminte la cel avertisment dat candva de Ion-Maria Lepenescu fiicei sale Marina, dornica, ea, de dansuri agile in front national: ”Inchipuieste-ti, fiica mea, ca, in meseria noastra, la micul dejun vei avea de servit, zi de zi, o farfurie de broaste raioase!” (Stia el ce stia, batrinul parasutist, nu-i asa? Ba bine ca nu!) AVIZ AHTIATILOR DE SCAUN PREZIDENTIAL SI/SAU BASESCIAN!

  • napocitaniu

    dom’ tudoran,

    edecarii respectivi (de dom’ mihaies chiar imi pare rau!) nu invatza deloc din lectziile predate de atitzia ani de “dusmanii” (asa am invatzat de la viitoru’ prezidente ca se zice) de la antene, cei care l’au facut reales pe realesu’.

    hai sa umflam cu pompa niste “oameni politici”!

  • Dorin Tudoran

    @napocitaniu

    asta e — unii umbla la ei permanent cu o pompa de bicicleta nu cumva sa le iasa in cale “fun” “om politic” si sa n-aiba cu ce sa-l umfle… altii pregatesc compresoare, pentru momente de avarie… d’ale viertii, domn nikule; d’ale vietii…

  • dinu adam

    tocmai asta ma uluieste si pe mine, Dorin: oamenii astia se pronunta si se comporta ca si cum viitorul le apartine, iar daca -- prin absurd(ul lor) -- presedintele Basescu lasa din mina cirma tarii inseamna ca ne paste apocalipsa. pare-se ca sindromul asta al eternitatii a inceput odata cu campania pentru ultimele prezidentiale, cind batalia electorala a folosit banerele si afisele doar ca sa camufleze un razboi civil pe viata si pe moarte, adica dureaza deja de vreo doi ani. insa cel mai ciudat este ca ambele tabere ignora ca se afla in grava minoritate fata de majoritatea populatiei, cea care nu mai da doi bani pe partizanatele politice.

  • Daca_nu_nu

    Citez: „…din 2007 încoace a fost cea mai umilitoare perioadă din viaţa mea…”
    Şi, ca să nu se spună că am răstălmăcit, aduc un link de pe un portal despre care nu se poate spune că-i poartă sâmbetele Preşedintelui…

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-11719719-traian-basescu-functia-presedinte-fost-cea-mai-mare-umilinta-din-viata-mea-presedinte-trebuie-inghita-dar-totul-are-limita.htm

    Sunt de acord cu tot ce spuneţi în articolul Dvs., dle Tudoran. Apreciez cumpătarea Dvs. şi modul echilibrat în care priviţi problema din toate unghiurile.
    Dar: Nu toată lumea îi poartă sâmbetele Dlui Preşedinte. Exemplul dlui Iaru privind reacţia de pe Facebook este foarte binevenit.
    Oameni care l-au votat pe Dl Preşedinte şi-au exprimat indignarea. Or, pentru ei n-a fost o minge ridicată la fileu, ci o dezamăgire, aşa cum a fost pentru mine, de exemplu, pe vremea primului mandat. Oamenii aceia au trăit cu convingerea că dl Băsescu este ONORAT să fie Preşedintele lor.
    Pe lângă aceştia, votanţi ai D-Sale, mai sunt şi alţii, ca mine, ca tine, ca el, ca ea ş.a.m.d., care nu l-au votat, dar care, nefiind angajaţi politic, nu-i poartă sâmbetele neapărat, ci îi penalizează strâmbele pe care le tot strecoară când ţi-e lumea mai dragă. Şi acum: „…nu. Preşedinţii nu pot să abdice.” Hm… La ce/cine s-o fi referind? La mine, la Popescu, la Ionescu, la Cutărescu? Oi fi abdicat eu, Doamne iartă-mă sau alt muritor de rând ca mine.
    (Dacă aş fi rea, m-aş putea întreba ce înseamnă „prejdenţie”. Dar nu sunt.)

    Una peste alta, e bine aşa rău cum e. Cât despre un preşedinte care să spună: DRAGI ROMÂNI, ÎNCREDEREA VOASTRĂ MĂ ONOREAZĂ ŞI MĂ OBLIGĂ!, poate în altă viaţă…

  • Cu cât “defectează” mai multe nume sonore din grupul susţinătorilor prezidenţiali, (chiar dacă o fac tip-toe ori cu un oarece dramatism, la modul profund-obosit-filosofic), cu atât mai multe şanse de inzdrăvenire are şi politichia autohtonă. Că şi polarizarile or fi ele bune, ca şi echipele de susţinere, dar nu în jurul unui impărat în pielea goală, pe care să-l tot îmbraci preţ de două mandate, deşi (în România, cel puţin) i s-a văzut cam toată goliciunea din primul!

    Oricum, pentru asemenea gesturi de curaj din partea unora dintre intelectualii romani (obisnuiti sa reziste prin cultura si, mai nou, prin sinecura), e deja destul de tarziu. Dar, vorba vechiului adagiu: mai bine mai tarziu decat niciodata…

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Stiu… Nu toata lumea… Adevarat… Dar, ca peste tot in lume, primii care speculeaza gafele cuiva sunt cei care-i poarta sambetele… Una din porcariile enorme savarsite de partizanii lipsiti orice scrupule este ca, asa cum au procedat la alegerile din 2009, asa pregatesc terenul si acum: diabolizarea “celorlalti”, inducerea starii de disperare — “domne’, asta e raul cel mai mic; ailalti sunt raul absolut” etc — incendierea oricarui drum spre o varianta… Apoi, tot asemenea oameni “condamna” polarizarea extrema…

  • @) Dorin Tudoran

    In general, sint de acord cu cele scrise de tine aici, master. Eu am alta problema, mai veche, despre care am mai vorbit, nu stiu daca ne-am si disputat. Pentru mine, daca un politician este unul adevarat, nu un politruc sinistru, se vede in rezultatele obtinute la guvernare, nu in abilitatea sa combinatorica. Din acest punct de vedere, daca rezultatele presedintelui in functie ar fi sot nule, ar fi fost excelent. Din pacate, in bilantul sau de pina acum, dar nu vad cum s-ar ameliora in ultimii trei ani mansate, pot fi trecute tot felul de incercari de a face “bine”, soldate cu puzderie de rezultate proaste. Nu e dificil sa ajungi la putere daca ai stuctura de demagog perfect -- unul pentru care demagoia nu e o camasa, imbracata si dezbracata la nevoie, ci chiar pielea proprie -, problema este ce faci odata ajuns acolo. Or, dl Basescu a preluat o corabie destul de ponosita, cu gauri si lipituri aproximative, si i-a mai dat niste gauri zdravene, ca te si miri ca mai pluteste. D-Sa s-a s-a simtit umilit?! Mai, sa fie. Mai intii, ca nu l-a obligat nimeni sa acceada la aceasta functie, daca stia ca nu e in stare de nimic efectiv, in afara de vorbe, mai ales foarte multe vorbe proaste, ba despre popor in intregul sau, ba despre feluritele categorii sociale. Oamenii acestia, noi toti pina la urma, n/au/n-am fost umiliti?! Si, aici, ma refer la vorbe, ca daca revenim la fapte, am fost practic zdrobiti!

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Evident -- ai dreptate in legatura cu,,, rezultatele acestor ani de “leadership”. Totusi, eu cred ca presedintele se gandea la atacurile care te pot scoate din pepeni, oricat de tare ai fi. Insa, insa, insa — ai vrut sa intri in politica, stii tara/scenea, trebuie sa te astepti la toate astea. Imi amintesc ca am fost atent, cu cativa ani in urma, cand spunea ca numai bine nu-i cade sa-si vada fetele balacarite. Numai ca, in cazul EBEI, el a fost cel dintai care a gresit: trebuia (din multe motive) sa o descurajeze de la povestea cu Parlamentul European si, mai ales, sa descurajeze circul cu,,, “candidata independenta” pe resursele de campanie ale PDL-ui si revenirea in PDL imediat dupa ce a castigat “alegerile”. Numai ca parintii sunt parinti si cand tragi in porunhcii lor este ca si cum ii arzi cu chistotul tigarii exact unde au pielea mai sensibila… Liiceanu a spus ca pasul acela a fost o eroare. Politologul-lu’-peste-prajit, insa, ne-a spus ca ne inselam si ca nu stim noi ce lecturi serioase are EBA etc. In schimb, tineretul ala cu bannere si ziceri de-o inteligenta limpede a fost declarat “pegra”… Cu astfel de “consilieri”, dezastrul e previzibil…

  • @) Dorin Tudoran

    De acord zece din zece, cum spuneti noi, sau suta la suta, cum se spune pe aici!

  • @) DT, un mic adaos

    De acord in ce priveste consilierii. Dar a avut si consileri mai rasariti, care au cam plecat impuscati de acolo! Problema este daca D-Sa este in stare sa si asculte ce au de spus consilierii cu pricina -- sau, chiar mai in general, daca este pur si simplu capabil sa auda si altceva decit isi spune singur!

  • Daca_nu_nu

    Corect! Nu te iei de familia omului, de cum îi arată copiii, de cum îşi ţine nevasta etc. De acord. Dar când omul îşi bagă odrasla la înaintare -- nici oricum, nici oriunde, atenţie! -- iar în teritoriu grămadă de camarilă îi urmează exemplul, pe când omul de rând nu are cum să se apere, atunci…?
    E-adevărat, familia omului este a lui şi numai a lui, dar, în acelaşi timp, şi omul are datoria să ştie ce se vorbeşte în familie şi ce în agora. Şi să-şi asume!
    Păi, cum poţi tu, preşedinte în funcţie, să declari public că a doua zi după expirarea mandatului ieşi din viaţa politică? Păi, ce să spună atunci românul de rând: „Fratele meu, dar eu n-am niciun interes să te mai suport doi ani, câtă vreme domnia-ta numa tragi de timp. Şi-n sport se pedepseşte tragerea de timp, darămite în viaţa cetăţii…” Că te bate gândul să renunţi, acest lucru îl spui soţiei, seara, la cină, lui Doamne-Doamne, când te rogi („ajută-mă, Doamne, să ies cu faţa curată, că basma curată, cine ştie?”, chestii de-astea), prietenilor apropiaţi, la un zaibăr, confidenţilor sau, după caz, lu popa, la spovedanie (numa vezi cum îl găseşti, că poate dă şi ăla cu ciocu…).
    Şi apropo de cât poate rezista un om… Mult poate. Chiar foarte mult. O ştim din experienţă, fiecare, nu trebuie să ne-o mai spună cineva.
    Dar: Când eşti preşedinte, apoi ai o armată de consilieri. De ce nu pot fi unii dintre ei psihologi? Sau îşi închipuie cineva că şefii de stat -- adevăraţi, nu ăia de-au luat-o pe arătură -- nu au asistenţa unor specialişti? Eu mă îndoiesc. Dar când omul e îndărătnic, e îndărătnic şi pace bună! Aduce un nou premier… Hai, treacă, deşi… Oricum, e altă clasă decât precedentul. Apoi, dacă l-ai adus, lasă-l, domnule, să se mişte, să centreze, să dea cu capul -- şi de pragu de sus, poate şi de ăl de jos -- dar nu fi tot în piciorul lui, că nu-i bine!

    Iertare, Boieri Dumneavoastră, că iar am vorbit prea mult, dar n-am avut vreme să scriu mai scurt!!!
    Gânduri bune tuturor. Da, şi lu domnu preşedinte, că bine nu i-i şi nici nu cred că i-a fi… De fost, i-o fost, să ştiţi. Ca-n cântarea ceea: „Doamne, astăzi bine mi-i / Nu ştiu mâne cum mi-o fi…”.

  • Dorin Tudoran

    @ Daca_nu_nu

    Am mai scrtis candva despre afirmatia (facut si atunci) presedintelui ca dupoa ce pleaca de la Cotroceni iese cu totul din politica. Nu se va intampla, cred eu, din doua motiveȘ

    1. Temperamentul dlui Basescu. Nu-l vad in tribuna. Din acest punct de vedere seamana cu dl Ion Iliescu….
    2. Unele din mecanismele pe care le-a pus in miscare nu-l vor lasa sa stea pe margine; stand acolo, ar risca foarte mult…

  • Daca_nu_nu

    Domnule Tudoran,
    Pe lângă cele care mă apropie de Dvs. -- nu puţine şi nici mărunte, că n-aş fi aici într-un astfel de caz -- există câteva esenţiale care ne deosebesc:
    1. Eu nu am nici experienţa Dvs. de viaţă, nici viziunea Dvs. de ansamblu. N-am cum. Nici vârsta nu-mi permite, nici interacţiunea cu alte medii de viaţă…
    2. N-am nici lecturile Dvs., prin urmare nici nu pot face analize prea vaste.
    3. N-am nici capacitatea Dvs. de previzionare, date fiind cele de mai sus…
    Eu analizez aici, la nivel microcosmic -- vorba Cantemirului. De aceea comentariile/articolele Dvs. sunt binevenite, lucru pe care nu-l spun numai eu. L-a spus, la postarea precedentă, un domn în vârstă de 35 de ani, l-au spus alte persoane din generaţia mea, la alte postări, au spus-o tinerii de la Timişoara, din 17 fevr. a.c., au spus-o actorii de la Fabrica de Pensule şi mulţi alţii de leatul meu.
    Dacă dl Traian Băsescu iese din viaţa politică, apoi ce face D-Sa cu viaţa dumisale, chiar nu mă interesează: NU este problema mea.
    Dacă, însă, rămâne în viaţa politică, prin urmare, dacă acţiunile D-Sale îmi afectează viaţa, atunci, cu părere de rău, e ŞI problema mea…
    Nu e răutate.
    Dar nici îndiferent nu poţi fi…
    Că nu suntem de piatră!

  • Gellu Dorian

    Altele erau “meandrele concretului” şi “sinergiile faptelor” pe vremea bunicutei, fără de care, garantat, nici Marinelul nu s-ar fi ivit pe uscat să cîrmuiască o corabie în derivă. Or iata, ca tot din acele meandre se iveşte la orizont un crin care-l apără pe unul ca Gâdea -brrrrr! -- în detrimentul lui Dan Grigore, care, pentru posibilul viitor presedinte, ar fi un pianist de nimic, necunoscut, anonim. Deh, mari si încurcate sunt aceste meandre, ca să nu mai vorbim de sinergia faptele care le face să fie.

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    eu nu pot sa vad decat o “cumplita coincidenta”. Nu stiu daca a fost neaparat urmarita de presedentie dar orisicat m-a amuzat din cale afara. Am aflat azi din presa romaneasca ca dl Kissinger(titanul Kissinger) considera ca putin este un “patriot care se simte umilit”. In astfel de cazuri nu pot sa nu-mi amintesc bancul cu presedintele de CAP. Discutau in sat despre moartea lui Kennedy. Si anuntat el de catre seful de post ca presedintele american a fost asasinat presedintele de CAP a concuzionat cu multa “tristete”. Deh “asta este soarta noastra a presedintilor”.

  • Dorin Tudoran

    @Gellu Dorian

    M-a vazut cineva pe mine laudandu-l pe dl Crin Antonescu?…

  • Dorin Tudoran

    @Shadow

    Cer sa faca si H. Kissinger? Daca n-a avut nici un fel de empatie pentru Salvador Allende, macar sa “comizerizeze” cu blandul Vova Putin…

  • Daca_nu_nu

    @) Shadow #18

    Ha, ha, haaaa!!!
    Ge-ni-al!!!

    (Sau trebuia să spun: „Hă, hă, hă!!!”?)

  • Florin Iaru

    @Gellule, păi noi despre castraveţi vorbim aici şa?

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    macar Allende a murit cu arma in mana, eu personal nu-l vad pe putin in stare sa “moara” asa. In general astia “temuti” sunt si foarte “fricosi” personal.

    Oricum o alta frumusete de “replica” care parca revine din acelasi banc de mai sus e cel cu “un presedinte nu abdica”. Suntem in plina republica “monarhista” si binenteles pur absolutista doar in trecerea de la “stadiul” de “stat nedemocrat” spre “stat democrat” pe care o “tranziteaza” Romania de 22 de ani trebuie sa treaga prin toate “stagiile” inclusiv cele “larvare” .

  • InimaRea

    Omul nu are proprietatea termenilor, se-mpiedica-n neputinta-i lexicala de a gasi expresia potrivita a comunica dupa dorinta. De cite ori l-am ascultat, m-am minunat de tupeul cu care s-a ales presedinte, cind e modest in toate cele intelectuale.
    Ce ma mira -- la “noi”, nu la el -- este cum a prins fabula “cel mai dibaci/talentat/dotat om politic”. Din tot ce a facut de cind e “acolo”, se vede doar “talentul” de a santaja. Asa si-a asigurat majoritatea inca de la “primul sau guvern”. Cred ca asa a facut si cu DragaStolo, sa-l dea la o parte -- e un tipar, aici.
    Primar general s-a ales prin mirsavie -- a pactizat cu Ilici, ei stiu pe ce miza. Nu stiu cum a ajuns presedintele PD insa tiparul spune ca atunci si-a-nceput cu-adevarat cariera.
    Pentru unii, asta spune ceva despre “talentul” sau politic. Pentru altii -- unde ma numar -- spune despre incredibil-imunda noastra “clasa politica”. Succesurile unui Basescu sint posibile numai in asa conditii. Evident -- intuitiv ori constient, ori si-si -- el a-ncurajat propagarea “modelului” imund in politica, a infectat -- practic -- toata politica romaneasca, mai ceva ca o radiatie nucleara. Astfel ca, atunci cind ne uitam la “camarilla”, sicofanti, yesmen, fripturisti, parveniti, de-a dreptul banditi ajunsi in frunte -- local si national -- avem “a-i multumi” lui Basescu.
    D-le Tudoran imi amintesc de un interviu al dv, din Luceafarul -- rubrica Contemporanii nostri -- cu Adrian Paunescu. Era la putin timp dupa “episodul” Flacara -- unde aparuse un articol care l-a fiert pe Ion Teleaga -- de care Paunescu s-a dezis, desi Dohotaru mi-a spus ca il aprobase telefonic, dupa ce-l ascultase.
    L-ati intrebat pe Paunescu cam asa: Nu socotiti o lasitate sa cistigati mereu?
    Raspuns (aprox.): Eu nu sint idiot sa lupt pentru cauze pierdute (aluzia era clara la “cazul” Dohotaru).
    Ei bine, Basescu dovedeste suprema lasitate -- nu concepe sa piarda desi “jocul” politic e de 1x2. El vrea 1 solist. Normal ca nu stie sa piarda -- fiindca “jocul” nu-i al lui, isi are legile sale.
    Cel mai miscator, pentru mine, este ca el nu-si iarta nici invinsii -- recurge la represalii aproape imediat dupa victorie (cum a facut cu A Nastase).
    Daca asa ceva se numeste talent politic, iar asta e cel mai important politician roman in viata ( “care face agenda publica” dupa cum ii tuna, de deochi ori de mahmureala cind nu de manga ce-i, pur si simplu) atunci, asta e politica. Si-atunci, care-i meritul lui, ca i s-a-ncadrat perfect, ca i se potriveste manusa?
    Despre “talentul” opozantilor sai, data viitoare.

  • Gellu Dorian

    Draga Dorin, nu, desigur, si departe de mine să fac o astfel de aluzie măcar. Ci dimpotrivă, echidistanţa cu care priveşti puterea şi opoziţia este una de urmat şi de alţii care îşi aruncă ochii de cele mai multe ori într-o singură parte. Am completat într-o oarecare măsură ceea ce a comentat Florin Iaru. Atît. In rest, fundătura în care se îndreaptă România, indiferent cine a împins-o sau o împinge spre acolo, este din ce în ce mai evidentă. Nici puterea, nici opoziţia nu este în stare să sesizete acest lucru. Şi asta pentru că toţi sunt la fel şi se gîndesc cum să-şi apere privilegiile obţinute prin legi strîmbe făcute de parlament şi cum să ajungă mai iute la os sau cum să nu-l scape din mînă.

  • cinic

    Bun, inteleg, omu s-a simtit umilit din 2007 incoa!
    Ce nu inteleg de ce dreaq a mai candidat in 2009???pai dupa doi ani de umilinte,mai candidezi ca sa fii umilit in continuare??? inseamna ca iti place,ca esti masochist
    nota zero pentru ziaristul care-i lua interviul,care trebuia sa-l intrebe abrupt: pai atunci de ce ati mai candidat???

  • @Gellu Dorian # 17

    Domnule Gellu Dorian,

    Una e sa nu-l laude nimeni AICI, si subliniez -- dupa cum observati -- adverbul AICI, pe Crin Antonescu, dat fiind ca acest bog nu este unul propagandistic, nici asa, si nici altminteri, si cu totul alta e sa insinuati ca liderul liberal habar n-ar avea cine-i Dan Grigore. Eu sunt sigura ca, spre deosebire de alti politicieni, care au “stiut” cum sa-i intoarca arcul d-nului Dan Grigore, fara sa-l fi ascultat vreodata interpretand vreo sonata ori vreo nocturna, dl Antonescu stie nu numai cine e Dan Grigore, dar si cine a fost Wilhelm Kempff, bunaoara. Din pacate insa, la CNA, d-nul Dan Grigore nu trebuia sa interpreteze Beethoven, si nici Schumann ori Chopin, ci doar legea audiovizualului, si o facea, din pacate, intr-o maniera foaaaarte partizana.

    In rest, referitor la “sinergie” si “deriva”, permiteti-mi doar va amintesc ca exact din meandrele “bunicutei” a iesit dl Basescu, pe care de doua ori l-a uns “bunicuta”, cu mana ei, ministru la Transporturi: prima oara in aprilie 1991, in guvernul Roman, si, a doua oara, dupa mineriada anti-Roman, in guvernul Stolojan. Asta asa, ca sa ramanem in stricta concretete a “meandrelor” pe care le-ati evocat.

  • Dorin Tudoran

    @ Shadow

    Recunosc: uneori nu stiu daca dl Basescu glumeste (jocuri de cuvinte) sau nu are proprietatea termenilor pe care-i foloseste. Inclin sa cred ca “un presedinte nu abdica” e mai degraba un jhoc de cuvionte decat o dovada a necunoasterii unor termeni…

  • Scuze pentru dubla postare. Mi se blocase calc.-ul, am perseverat in a da “submit”, am schimbat si browser-ul si a iesit ce-a iresit. Imi pare rau.

  • Dorin Tudoran

    @ InimaRea

    Nu-mi amintesc sa fi facut un interviu cu Adrian Paunescu pentru “Luceafarul” iar rubrica in care poublicam eu acele interviuri kilometrice se numea “Biogrrafia debuturilor”, pentru care nu am facut vreun interviu cu AP.
    Recunosc, intrebarea pe care o citati “seamana” cu mine, dar zau, nu-mi aduc aminte de un asemenea interviu…

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Daca “si uitarea/e scrisa-n legile-omenesti” si santajul va fi fiind parte a “pachetului de calitati” ce tine in viata/prim plan un politician pentru atat de multa vreme.
    Si-apoi, daca exista, cu adevarat, santajati ai dlui Basescu, n-ar trebui ei sa vorbeasca si sa probeze ce vorbesc? E cam singura cale de dat raspunsul la intrebare “E ori nu e?”…

  • @Gellu Dorian #25
    Nu “toţi sunt la fel” . Nu au cum sa fie toti la fel. Fiecare e unic in felul sau. Din acelasi motiv nici macar comunismul, cu tavalugul lui egalizator, nu a putut sa fie la fel de la est la vest si din 1917 pana in 1989. Stiu ca diferentele (daca nu au fost frapante) au fost si sunt, in general, mai greu de sesizat , mai ales pentru cineva care se opreste in genul proxim si nu are exercitiul de a trece si la diferentele specifce. Dar, oricat de mici, deosebirile pot insemna uneori diferenta dintre viata si moarte, dintre decenta si indecenta, dintre suportabilitate si insupotabilitate.

  • Shadow

    @Daca nu nu

    pai radeti cu “rasul dvs” nu cu al “altuia”. Un fel de “exprimati-va cu cuvintele dvs” :-p.

    @Dle Tudoran

    dupa, zic eu, o cunoastere a personajului prezidential destul de lunga (cred ca mai tot romanul poate sustine azi ca-l cunoaste), el crede ca este “unsul lui Dumnezeu”. Si nu ar “abdica” precum “regele Mihai” nici de frica.
    Pt mine “abdicarea” face parte din comparatiile sale “personale” mai ales vizavi de regele Mihai.

  • Shadow

    @Gelu Dorian

    departe de mine de a contesta slaba competenta parlamentara romaneasca din ultimii 22 de ani dar daca nu ma insel prea tare “legile” in marea lor majoritate au fost “ordonante” sau “hotarari guvernamentale” care nu au prea trecut prin vre-un “filtru parlamentar”. Asta e o alta mare lipsa a “democratiei romanesti”. Lipsa de dezbatere care sa plece de la “buna credinta”.
    La noi merge ori “algoritmul” ori “ciocul mic” al amicilor dlui tru.

  • Eu cred ca singura data cind a fost intr-adevar umilit a fost atunci cind a trebuit sa-si taie suvita! De-atunci devine cazul! Drept razbunare, a inceput sa ne taie tuturor tot ce se putea taia. Iar cind nu prea a mai avut ce sa taie, s-a apucat de sapat. Pardon, de pasat. Adica sa-i pese, sa nu-i pese…

  • Şerban Foarţă

    Dragă Dorin,
    Doamnelor, Domnilor,

    am deschis computerul târziu şi cred că “Băsesciada” s-a cam epuizat. Nu prea mai e nimic de… puizat [< fr. puiser] din acest subiect sec şi steril. Niciun (pre)puţ, de altfel, nu-i inepuizabil, -- chiar dacă puterea de absorbţie a unor buze roşii de Rochas sau bărbăteşti, adică nefardate, pompează, încă, nu fără succes.
    În rest, vorba cutărui comandor (coleg, cândva, cu proaspătul ales în funcţia-n care e şi astăzi) aproposito de caracterul său, -- anume: "N-are mamă, n-are tată!"
    Cât despre Crin, o singură, dacă-mi îngăduiţi, recomandare: nu-l mai luaţi atâta la refec, că s-ar putea să ne trezim cu cioclul Elodiei, preşedinte!
    Apoi, o simplă observaţie de bun simţ-simţ: dl Antonescu n-a susţinut că dl Dan Grigore nu e un bun pianist, ci că "n-are onoare". -- Vi-i puteţi imagina pe Wilhelm Kempff (thank you, Mr. No Name!), pe Rubinstein, pe Aldo Ciccollini, pe Richter, pe Cortot, pe Edwin Fischer, pe Horowitz, pe Nadia Boulanger sau -- de ce nu? -- pe Johnny Răducanu, împărţind amenzi peste amenzi ca nişte controloritramvaibilete?!

    Deocamdată, cisatlanticilor, Noapte bună!
    Lui Dorin, -- Good afternoon, Dorine!

  • InimaRea

    Articolul lui Dohotaru a aparut la-nceputul anului 1977 -- era unul de iarna bucuresteana, cu oameni ingenunchind in fata autobuzelor arhipline, sa opreasca si sa-i ia si pe ei. Prin primavara, l-am intilnit la un matineu de opera -- venise fiecare cu fiica la un spectacol de balet. Ne stiam din 1972-74, cind scriam cronici literare la Amfiteatru. El mi-a povestit ca-i ceruse acordul lui Paunescu, ca-l obtinuse dar ca, la reactia furibunda a lui Ion Dinca -- primar general, atunci -- retractase. Dohotaru sustinea, totusi, ca Paunescu “fusese un domn cu el” -- ii gasise un loc la Gazeta Cooperatiei, unde scria fara drept de semnatura.
    Imi era, deci, un subiect apropiat. Cum imi era si Luceafarul, unde ne-am si-ntilnit o data, cind am venit in echipa -- cam studenteste -- “sa scriem acolo fiindca eram buni”.
    Sigur, acel interviu cu Paunescu a aparut in Luceafarul, la rubrica aceea -- Contemporanii nostri. Acum, ca nu va amintiti de el, nici eu nu mai sint sigur ca dv i-ati luat acel interviu. Ramine, insa, afirmatia lui despre lasitate ca dovada de luciditate. De-acolo am plecat, observind alt fel de lasitate.
    Apropo de grupul nostru, cei ce-au ramas in presa literara au capatat reputatia de pistolari ai lui Ungheanu. Eu, neavind calitatile pistolarului, m-am lasat la vatra.

  • Şerban Foarţă

    Observ abia acum, într-un târziu, că No Name este o doamna, nu un domn.
    Aşadar: Thank you, Mrs. No Name!

  • InimaRea

    In ce priveste santajul, “victimele” n-au de ce depune marturie daca au tacut milc, la vremea “actului -- si le-a si folosit. In mare, santajul venea pe doua cai -- simultan, alternativ, cum o fi fost: cu dosarul de la Secu; cu coruptie.
    Poate aveti idee, poate aveti mai mult de-atit dar nu cred ca vedeti the big picture -- cum se traieste aici.
    Totul a pornit de la Don Pedro, cit a fost premier. Ordinul sau de lupta era “Chemati pe cine stiti ca n-avem timp de verificare”. A fost “o uriasa oportunitate” de a se intra in structuri guvernamentale, in partide (ori de le infiinta) in administratie locala, doar fiindca doritorii erau cunoscutii celor deja ajunsi acolo. O verificare tot se facea, de catre SRI -- dar mergea unsa. De unde-am tras concluzia ca aceea era politica lui Magureanu (sau parte a rolului sau, n-am cum sti).
    Se pune totul pe seama neadoptarii Pct 8 de la Timisoara. Nu cred c-ar fi functionat, chiar asa, adoptat. Daca n-au functionat declaratia pe propria raspundere (ca n-a facut politie politica) si juramintul la investitura (ca va respecta constitutia si legile tarii) cum ar fi functionat acela?
    Apoi, inca din toamna lui 1991, se puneau la cale vinzari de fabrici, pe sleau. Cind a vrut unul o aprobare pentru o benzinarie -- la el in curte, c-avea curte mare (la Pitesti era asta) i s-a raspuns (eu s-a nimerit sa fiu mijlocitorul) sa lase fleacurile. Avea $30.000 sa se bage la privatizarea unui combinat de ingrasaminte chimice -- ca erau 5 si mai trebuia unul. Si se gaseau greu oameni cu bani, atunci, printre romani -- fata de “cerinte”, oricum.
    O fi americaneasca faimoasa “Nu ma-ntreba cum am facut primul milion” dar, aici, s-a aplicat exemplar. Practic, nu cred sa existe vreun biznizmen autohton de nivel mediu si inalt, fara dosar penal ori fara amenintarea aceluia. Dupa cum nu exista vreun cit de marunt comerciant, in tara asta, care sa nu faca parale prin evaziune si mita. N-are cum face altfel, de-acolo pleaca “totalitarismul” meu.
    Libertatea a-nsemnat, pentru romani, libertatea de a jefui -- de la demolarea fostelor CAP, cu anexe cu tot; de la jefuirea efectiva a SMA, cu masini agricole si sedii/instalatii, cu tot; de la nivel micro, adica -- la nivel macro. Toate actele din primii ani ai libertatii noastre erau lovite de nulitate -- si de penal, apoi -- la o cit de sumara verificare. De aici, necesitatea imperativa a mitei. Dar tot de aici, scheletele din dulap.
    In Ro de azi, e un fleac sa faci o plingere penala. Orice om de afaceri respectabil are macar un NUP, la dosar -- dar, atentie, un dosar care se poate oricind redeschide si cerceta “pe bune”.
    Atunci, ce-i trebuie cuiva pentru a-i calari pe toti? Un DNA. Nu ca DIICOT, Politia, Garda Financiara si cite politii or mai fi fost si-or mai fi -- inclusiv Serviciile -- n-ar fi de folos.
    Un mic intreprinzator in domeniul IT nu poate functiona, cu firma lui de apartament daca nu da spaga pina si pompierilor, care vin sa-i verifice prizele chiar de Craciun -- cu colinda, cum s-ar zice. E de ajuns sa i se-nsceneze un flagrant si s-a dus pe copca. Asa ca flagrantul e floare la ureche, ca pescuitul in crescatorie -- poti merge si la plezneala, totul e sa ai batul de bagat in apa.
    Toata lumea e santajabila fiindca totul e o imensa golaneala -- nimic nu-i serios. Normal ca deasupra ajung cei mai mari golani.
    M-am pomenit gasind si-o parte buna nenorocirii: bine ca erau golani, altfel ne pricopseam cu o mafie mai ceva ca-n Sicilia. Prin jurul nostru, asa a mers treaba pina “s-au asezat lucrurile”. La noi, n-a fost nevoie -- nici macar “profesionisti n-aveam, inchiriam raketi de la vecini pentru treburi din astea. La noi, oamenii au inteles de vorba buna. De pilda, aveau si o benzinarie-doua, la Dunare, tocmai in vremea conflictului din Yugoslavia -- venea o oferta serioasa, de preluare, din partea unei firme adevarate. Vorba lui Fanus -- toata lumea fericita si cu lacrimi pe obraz.
    Numai tiganii lucrau brutal -- dar asta-i alta poveste.

  • @Serban Foarta

    Eu va multumesc, domnule Serban Foarta, si nu numai pentru extraordinara completare a listei virtuozilor, ci mai ales pentru felul in care ati “valorizat-o”, subliniind cu atata farmec postura total inadecvata, ba chiar absurd-caraghioasa, in care s-a pus, la CNA, un pianist de altfel apreciat.

    And yes, I am a she no name. 🙂

  • Dorin Tudoran

    @ InimaRea

    Cred ca am mai vorbit despre acea iarna si articolul lui Dohotaru… Experienta mea cu Ion Dinca (era Prim-secretar la Pitesti, unde inaintea lui fusese un om cumsecade, dar “cam artist” si fara sa stie ce se intampla sub el, dl. nastase, mutat la Bucurest ca Viceprtesentie ori Prtesedinte al TVR) a fost un buna. M-a carat cu el vreo doua zile (la rugramintea mea), am vazut tot felul de nenorocire si l-am auzit cerand sa se faca lucruri de bun-simt. Dar astea au fost doar cele… doua zile ale mele.
    Pe mine m-au adus la Luceafarul (ca si pe Cezar Ivanescu, Marius Robesacu, Nicolae Baltag…) N. Dragos si M. Ungheanu. O vreme a mers, apoi…
    Da, mai bine ca ati renunta, caci fara “calitatile” respective… Noroc ca au reusit Artur Silvestri si altii…

  • InimaRea

    DT: Da, am mai vorbit despre asta, cind a murit Paunescu -- cred.
    Cu Teleaga, e o poveste nostima -- mi s-a parut. Spusa de un bun prieten al lui, general la Spitalul Militar, afectat de recenta -- atunci -- moarte a sotiei lui Dinca (1990, parca).
    Tinar locotenent, medicul a fost trimis la Gaesti, unde-a locuit intr-o curte unde era vecin cu Ion Dinca -- lacatus, baiat de gasca. S-au imprietenit, iar ofiterul a vazut potentialul lacatusului, si l-a-ntrebat de ce nu intra in partid. Nici nu voia sa auda Dinca de asa ceva, “nu-i trebuia lui sedinte”. Cum-necum, Dinca s-a-nduplecat sa scrie adeziunea si asa ne-am pricopsit cu Ion TeLeaga -- ciine credincios al lui Ceausescu, pina-n ultima clipa.

  • Daca_nu_nu

    @) Shadow # 33

    Absolut. E şi mai sănătos!
    Nu ştiam poata cu „soarta preşedinţilor”, de aceea m-a amuzat teribil.
    În acelaşi timp, am avuta aşa, o ezitare de moment, la gândul că ar fi putut rîde de noi. Fiindcă -- cel puţin din linkul dat aici -- nu-mi părea pus pe glume. Dimpotrivă, părea foarte serios. Dar, parcă poţi să ştii…
    În fine. Dumnezeu cu mila. Unde-a mers mia, meargă şi suta.

  • InimaRea

    Uitam esentialul pentru discutia de aici: Badea -- tartorul de la Dinamo si greu om de afaceri -- e ginerele lui Dinca. In timp ce socrul era-n inchisoare -- c-asa cerea poporul -- ginerele lui punea bazele prosperitatii sale, sub obladuirea parinteasca a lui Ilici.
    Daca era in inchisoare fiindca l-am intilnit pe strada -- in acei ani grei pentru greii PCR -- pe Gh Pana (il stiam pe frate-sau, semanau teribil). Isi facea omul plimbarea de seara, pe la Piata Galati.

  • Dorin Tudoran

    @ Serban Foarta

    Promit sa nu-l mai sprijin, involuntar, pe D.D.Klan.
    Vorbesc serios.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Asta cu “actionarul” principal al lui Dinamo chiar n-o stiam!
    Despre Gheorghe Pana nu vreau sa comentez, fiindca ar fi putut sa-mi faca foarte mult rau si mi-a facut doar cat nu putea sa evite a-mi face… Si pe atunci — vai, ca si azi — se putea face rau foarte usor.

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    cum de nu stiati de “transformarea” lui nicolae badea dinca in nicolae badea si implicatiile sale sustinute de la cotroceni in “capitalismul primitiv” post 90 in fotbalul de la dinamo? Daca nu ma insel el era si patronul lui computerland.

  • Dorin Tudoran

    @Shadow
    Ce nu stiam era ca este ginerele lui Ion Dinca.Ce stiam era ca pornise afacerea impreuna cu faimosul Vova Cohn.

  • sierra

    @No Name, @Serban Foarta

    Va marturisesc ca aveam de gand sa scriu si eu cateva randuri despre “talentatul” domn Basescu. Asta pana sa va citesc al doilea comentariu, in care-l aduceti in discutie pe Wilhelm Kempff si ma dezarmati, imi luati cuvintele din mana. 🙂 Pai cum sa mai scrii despre Basescu si taratoarele lui, avand in minte o sonata de Beethoven interpretata de Kempff?
    Apoi vine si domnul Serban Foarta cu al sau comentariu in care pune toate punctele pe i (ca de obicei) si chiar incropeste o lista de mari pianisti. 🙂
    Nu pot decat sa va multumesc amandurora pentru pacea-mi sufleteasca recastigata si sa mai adaug doua lucruri: cred ca putem face legatura intre Basescu si Kempff via Shakespeare:

    The man that hath no music in himself,
    Nor is not moved with concord of sweet sounds,
    Is fit for treasons, stratagems and spoils;
    The motions of his spirit are dull as night
    And his affections dark as Erebus:
    Let no such man be trusted. Mark the music. (The Merchant of Venice)

    Cu permisiunea dvs. si a domnului Foarta, eu l-as pune in capul listei de mari pianisti pe studentul fara seaman al lui Alfred Cortot si al Nadiei Boulanger, Dinu Lipatti.

  • Dorin Tudoran

    @Sierra

    Si cu Glenn Gould ce facem?

  • Dorin Tudoran

    @ALL

    Stiu ca pe unii dintre dvs. ii voi enerva cu o asemenea recomandare dar va invit sa cititi interviul cu dl Traian Basescu din Evenimentul zilei. Zau merita. Este foarte interesant. O parere…
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-traian-basescu-anul-acesta-nu-vor-fi-masuri-de-sprijinire-a-agentilor-economici-970835.html

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    nu stiati pt ca a renuntat “subit” la dinca din propriul sau nume. Era bun cand “ion teleaga” era in post dar imediat dupa aia trebuia sa “pozeze” in “oarecare”.
    Eu stiam de la inceput. Importurile de componente de calculator, procesoare, etc erau foarte dificile in debutul anilor 90. Eu pierdeam zile in sir in vama la chitila unde alte “caractere” domneau(tovarasul dinu vama si bun prieten al lui nicolae badea dinca).

  • napocitaniu

    dom’ tudorane (51)

    nu mai are nici un haz stimabilu’!

    mai ales cind il perie unu’ ca andronic (“Domnule preşedinte, sunteţi un om de dreapta.” cu punct la final, nu cu semnu’ exclamarii!)

  • Dorin Tudoran

    @Shadow

    Un om cinstit -- Dinu Vama.

  • mihai rogobete

    …si Clara Haskil, cu voia dv., Sierra.

  • Dorin Tudoran

    @ napocitaniu
    Semnul intrebarii era si mai potrivit, dar vin si zic inca o data: raspunsurile lui TB sunt de citit.

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete

    sure…

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    Am citit. Contine o gramada de “interpretari” personale si mai ales inexactitati vizavi de asa zisele “politici de dreapta”. Uneori devine chiar “ridicol”. Daca ne laudam ca am scazut costul bugetar al salariilor de la 9.8% din PIB la sub 7% si daca in urma previziunilor fmi in descrestere de la +2.5% pt anul asta la +1.5% crestem salarii se cheama ca ajngem in aceeasi situatie ca inainte. Cei asa zisi 200.000 de oameni scosi din sistem(in noiembrie anul trecut anunta 180.000 dupa ce la 1 ianuarie 2011 erau 1.4 milioane) apasa colosal pe bugetul ajutoarelor sociale. Asta inseamna ca in jur de 300.000 de bugetari trebuie dati afara in 2012 pt a ajunge la “faimoasa sa tinta” de 1.1 milioane. Si cu scuzele de rigoare acele cifre nu contin nici serviciile si nici spp-ul.

    Cand va uitati la “viziunea” pe comert exterior(nula) si la necesarul de gaze de la rusi care “vai” anul asta s-a petrecut la romani mai “degraba” decat la italieni ridicolul devine continuu. Nu relatiile cu federatia rusa nu s-au “destins” si nu avem de ce sa ne laudam cu “inexistentul”. Exista relatii cu oameni de afaceri rusi care au ramas in picioare in afara oricarei “piete” si a oricarei orientari de dreapta economice. Si asta in dauna consumatorului casnic care plateste pretul cel mare. E vorba de alro, lukoil, etc

    Ridicolul cum nu ucide ajungem sa citim care sunt “tinerii” politicieni:

    “Emil Boc, şi Mihai Răzvan Ungureanu, Roberta Anastase, Elena Udrea, Anca Boagiu, Cristi Preda, Sever Voinescu”
    Ma scuzati dar trebuie sa iau o limonada.

  • Dorin Tudoran

    @Shadow

    Va scuz, cum sa nu….
    Interesante raspunsurile dlui Presedinte, nu?
    Eu abia astept sa-l vad pe viitorul Presedinte, Sever Voinescu, discutand cu euro-parlamentarul Gigi Becali despre Kiekegaard…

  • sierra

    @Dorin Tudoran

    De gustibus non disputandum est. 🙂 Am avut si eu perioadele mele de fascinatie fata de Glenn Gould. Dar cu cat l-am ascultat mai mult, cu atat mi-a lasat impresia unui geniu nevrotic, obsedat mai degraba de el insusi, decat de muzica. El a folosit muzica pentru a ajunge la el insusi, Lipatti a facut pe dos, s-a folosit pe sine pentru a ajunge la muzica. De altfel, sunt legendare modestia si generozitatea lui Lipatti (a fost numit “the living saint”), profundul sau respect atat pentru compozitor cat si pentru auditor. El a vrut (ca si Richter, de altfel), aproape cu smerenie, sa fie doar albia prin care muzica sa poate curge dinspre compozitor catre cel ce-o asculta. Gould nu s-a multumit doar cu atat, s-a considerat indreptatit la mult mai mult. Si totusi, va ramane in istoria muzicii alaturi de Lipatti, nu alaturi de Bach.

  • @Sierra, @Dorin Tudoran, @Serban Foarta, @Mihai Rogobete, @All

    Sigur ca da, si Lipatti, si Glenn Gould si Clara Haskil si… Shakespeare si blogul asta ca painea calda si comentatorii lui…(marea lor majoritate, I mean). Toate acestea ma umplu iar de speranta… Caci nu atat “Suckerspeare”, autorul lui “the winter of our discontent”, m-a deprimat atat de mult in acesti ultimi ani, cat primitivismul reductionismului basist, cu toata “basescologia” si chiciosenia agresiva pe care a generat-o el, inchizandu-ne, parca, orizont dupa orizont…

    In fond, crestineste vorbind, “Suckerspeare” al nost’ nu-i si el decat un biet om cu limitele lui culturale, educationale, cognitive, afective etc., mai mult decat evidente azi, caruia insa i s-a pus pe cap o palarie mult, mult prea mare -- cel putin in raport cu epoca istorica in care ne aflam. Si inca si pentru o perioada mult, mult prea lunga -- pentru nervii lui si-ai nostri! Dar tot aparatul asta propagandistic, care i-a tinut si-i mai tine inca palaria sus, pe cap… Hmmm! … Ma uit la el si-mi vine sa-l rastalmacesc pe vesnicul Caragiale: “Urasc tradarea, dar iubesc pe tradatori”.

  • sierra

    @Mihai Rogobete

    Ador sunetul “lichid” al Clarei Haskil! Eileen Joyce, in momentele ei bune, imi aminteste de ea. Va recomand “La Leggierezza” lui Lizst in interpretarea lui Joyce. Dar, desigur, tot a lui Lipatti ramane perfecta pentru mine. 🙂

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 51

    De citit, desigur. Mentinind alegoria atletica, o oda inaintasilor? Pentru cei cu amintiri din antichitate: Angelica Rozianu, Horatiu Nicolau sau Ismail El-Shafey?

  • napocitaniu

    dom tudoran,

    parca imi amintesc sa’l fi citit ieri (desi nu “ma mai tragea atza” ca alt’data), dar, in privintza contzinutului, mi’a ramas un mare “blanc”, la fel ca in mai toate ocaziile in care am mai gasit putera ca sa’i urmaresc aparitziile mult prea dese decit ar fi fost cazul, desi este in continuare f.f. “colorat” in discurs, spunind “lucrurilor pe nume”, adica (“ce le’a zis’o, dom’le!”), “neplicticos” ca altzii, ajunge, intr’un final, sa mestece acelasi rumegus al politicienilor fara relevantza, ajuns la un sub zece la suta incredere, dar avind mereu “mari proiecte” pentru poporu’ lui nerecunoscator.

    abea acu’ a ajuns sa’mi fie frica de cum vrea sa le puna’n praftica (care asta mereu “ne omoara”, e un lucru bine stiut!)…

    ***********
    imi permit sa intervin oleaca si pe subiectu’ dan grigore: e interzis cumva sa nu’i placa gîdea, chiar daca a facut parte din comitetu’ de sprijin a catindaturii lu’ george crin laurentziu antonescu?

    vedetzi cum statzi cu “promisiunile” (la cea facuta d-lui foartza ma refer), pentru ca, oricit de enervante ar fi obsesiile antonesciene ale edecarilor prezidentziali, s’a dovedit cu asupra de masura ca dupa cum ni’i crestem (pe conducatori) asa ii avem, si -- zau! -- tare rau ne’am fript pin’ acu’!

    tocmai reactzia lor la critici (inclusiv la cele nedrepte) ne arata noo cam despre ce persoane discutam.

    auzindu’l de multe ori pe crin antonescu imi zic ca nu ne’ar strica o “experientza dan diaconista” (sau vadimista, cum a fost in 2000), ca altfel “nu ne facem bine”, continuind sa tinjim la cai verzi pe peretzi

  • sierra

    @No Name

    Va marturisesc ca am zile cand mi-e mila de Basescu. Degeaba ii spui prostului ca-i prost, ca el nu pricepe ce vrei de la el. Cele mai vinovate, insa, sunt acele “constiinte ale neamului” care au scos prostul din “patratica lui de prost” , l-au ras, tuns, frezat, impachetat si l-au vandut poporului suveran pe post de presedinte “pentru alte coordonate istorice”. Pot sa inteleg ca l-au votat in 2004 (si eu am facut-o), pot sa inteleg adoratia lor de inceput, luati fiind de valul anticomunismului, dar cand vezi ca prezidentu-ti nu rateaza nicio groapa, nici interna, nici externa, chiar nu incepi sa-ti pui niste intrebari, sa-ti exersezi spiritul critic, esential oricarui intelectual autentic?

    Aveti dreptate, blogul asta e ca painea calda… Si pentru asta trebuie sa-i multumim, in primul rand, gazdei noastre, ca se pricepe sa “coaca” texte care ne ademenesc pe toti. 🙂

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    eu am impresia ca dvs vreti sa va transformati toate dubiile “existentiale” in limonada mea personala :-).
    Ca nu va cred un “masochist” 🙂

  • @Sierra
    Dar Cziffra, care pe mine cel putin ma scufunda cu totul in muzica pe care o interpreteaza de nici nu mai am timp sa ma intreb cat e Cziffra si cat Chopin sau Liszt o fi acolo?

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    am primit-o pe mail dar cred ca e o carte “misto” pt colegii dvs americani care ar vrea vreodata sa invete romana :-). Nu costa o avere si aveti cateva pagini gratuite ca sa va faceti o idee. Este cartea unui american care s-a mutat in Romania :-):

    http://www.smashwords.com/extreader/read/41156/19/balada-supravietuitorului-a-lui-sam-cel-roman

  • neamtu tiganu

    Va rog sa ma scuzati da nu pot comenta la acest subiect.
    P.S Va aduceti aminte bancu care-l vedea pe ceausescu peste tot si i se facuse frica sa deschida frigideru?

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    sa va mai amintesc si eu un banc: ceausescu si televizorul
    un baietel de vreo 6-7 ani care se tot uita la televizor si-l tot vede pe Ceausescu vorbind si apoi dand din mana catre cei ce-i scandeaza numele o intreaba pe maica-sa: “mami, cine e nenea ala care sterge tot timpul televizorul pe dinauntru’…?”

  • Dorin Tudoran

    @Shadow

    Multam.

  • Dorin Tudoran

    @napocitaniu

    stiu ca am facut proimisiuni nu prea intelepte, dar, pe de alta parte — adica, pe partea aia serioasa rau de tot! — eu cu diaconu vadimist dan nu poci; nici mort!

  • Gellu Dorian

    Nu, Florine, desigur, nu despre castraveti vorbim, ci despre minge, despre fileu… Iar cine a vazut declaraţia lui Crin Antonescu a putut vedea ca in pianist dadea nu in ceneaist. Dar asa le trebuie marilor artisti care se dau pe linga putere -- simt indeaproate saliva vorbelor celor care cred că puterea le dă dreptul să vorbească cu precipitaţii. Omul nu face cinste liberalismului, din pacate. Firesc ar fi ca dupa o salba de gafe, de la alianta cu pesedeii pina la aceste vorba aruncate la intimplare, sa se dea la o parte.

  • Dorin Tudoran

    @Gellu Dorian

    Pentru cei care n-au avut vreme sa citeasca, sau au uitat de vechile pagini ale lui Sainte-Beuve in care criticul explica de ce artistii trebuie sa fie foarte atenti inainte de a face pasul spre politica sau spre a gira niste oameni politici(S-B considera catre intre oameni politici si artisti exista o “ura de rasa”), iata aici un link spre un text mai usurel, mult mai aproape de noi, dar cam pe aceeasi tema:

    http://news.fr.msn.com/m6-actualite/artistes-et-politiques-duo-gagnant-gagnant-ou-perdant-perdant-3

  • Domnule Gellu Dorian,

    Errare humanum est, perseverare diabolicum.

    Prin bunavoita d-lui Dorin Tudoran, incerc sa postez mai jos declaratia d-lui Dan Grigore din care reiese in mod clar ca dl Antonescu a spus ca Dan Grigore “nu are onoare”, si nicidecum ca ar fi neglijabil ca pianist ori altceva in sensul celor afirmate si chiar reiterate de dvs.

    Or, proba onoarei se poate face (SAU NU), printre altele, inexercitarea unei functii publice -- de genul celei de membru CNA! -- si nu intr-un recital la pian. La pian, eventual, se poate face proba talentului.

    Urmeaza declaratia d-lui Dan Grigore, asa cum a aparut ea pe HOTNEWS:

    “In ziua de 1 martie am primit, prin intermediul emisiunii “Sinteza zilei” a dlui Mihai Gadea de la Antena 3, secretii encomiastice. Adica niste laude la adresa artei mele muzicale, laude proliferate de domnul director (al Antena 3 -- n.r.) insusi. Alaturi de aceste laude, domnia sa si-a manifestat stupefactia ca eu, monarhist, nu raspund comandamentelor acestei institutii publice si, iata, tin cu Basescu. Si l-a intrebat pe dl Crin Antonescu ce parere are. Dl Crin Antonescu a spus ca nu am onoare. Daca dl Crin Antonescu era un simplu politician, intelegeam, sunt politicieni care mai scapa haturile. Dl Antonescu nu e un simplu politician, e presedintele unui partid al opozitiei si copresedintele unei coalitii politice. Daca domnia sa se impiedica de un ciot, adica de mine, ii propun un schimb reciproc avantajos. Daca pana la sedinta urmatoare nu “prolifereaza” scuzele de rigoare sau ceva echivalent, eu, joi, imi voi da demisia din CNA.

    Pentru conformitate:

    http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-11677894-dan-grigore-ameninta-demisia-din-cna-din-cauza-declaratiilor-facute-crin-antonescu-antena-3.htm

    Daca dvs. aveti alta varianta a declaratiei d-lui Antonescu, care l-a vexat pe dl. Dan Grigore fiindca i-ar fi contestat ori terfelit autoritatea de pianist, va rog sa o postati aici, prin amabilitatea d-lui Tudoran, bineinteles. Poate ca, in chestiunea asta, dvs. stiti mai multe decat stie “partea vatamata” insasi. (M-am referit la d-nul Dan Grigore)

  • Mara

    @Napocitaniu, urmarind si eu discursul lui Sarkozy (coroborat cu alte inregistrari -- “pilit”, “indragostit”, etc.) ma gindesc ce o fi fost in capul francezilor cind au ales presedintele. Pe alocuri este indoiosator, irezistibil, simpatic, dar totusi neadecvat. Si totusi o tara cu traditie democratica si cultura politica. Poate acesta este modelul pe val, cit mai uman si daca nu a ratat nici o strachina, toate le sparge cu dezinvoltura unui elefant intr-un magazin de bibelouri.

  • Dorin Tudoran

    No Name @ Gellu Dorian

    Nu fac niciun efort special pentru a gazdui discutia Antonescu vs Grigore.

    Il pretuiesc foarte mult pe Dan Grigore ca pianist. Daca nu ma insel, Sergiu Celibidachi i-a spus candva cam asa: “Cine incepe Imperialul lui Beethoven cum il incepi matale nu are a se teme…”

    Dan Grigore imi este si prieten.

    In sfarsit, ce se intampla in sedintele acelea ale CNA-ului imi este cu (aproape) desavarsire necunoscut…

  • napocitaniu

    @d-ra mara (76)

    nu de frantzuji imi fac probleme acuma, nu de alta, da’, la istoria si cultura pe care le au, le “dau eu voe” sa aiva si “exuberantzi” la conducere, chiar si pentru cit’un mandat, spre osebire de “noi”, cu care “timpu’ nu mai are rabdare”, deci, pot pentru ca să zic, dupa ce ne’am nascut, tirziu, telente, riscam sa murim sperantze, precum unii folbalisti de renume raional

  • Shadow

    @mara
    daca ai fi ascultat macar o clipa “discursul” nicidecum “regalist” al opozantei sale ai fi inteles de ce lumea l-a ales pe sarko in Franta :-).
    E drept la momentul acela sarko spunea mult mai putine lucruri trasnite decat azi, dar nici extrema dreapta nu-i sufla in coasta :-).

    Daca stau sa fac “inventarul” presedentiei sale gasesc o gramada de lucruri bune si unele nu chiar bune dar pe general sta bine. Inventar nu am ce face in Romania prezidentiala jucatoare. Multimea vida e definitorie. Nu se poate nimic compara cu “vidul”.

    Daca priviti un pic in lume veti observa ca totusi “calitatea” alesilor chiar si in tari foarte democrate a scazut puternici in ultimii 10 ani. Cine o fi de vina? “Piata de iluzii” singura marfa “vandabila” in care “politicienii” isi fac un renume. Din nou nu avem ce compara cu “vidul romanesc”.

  • unicornu

    MRU la antena3.

    E specialist in a spune nimic. A spune nimicul era specialitatea ion iliescului. A debutat cu o prostie (a vrut sa preia “telectual” iniţiativa): sensul cuvântului “salutar”. Stia doar sensul legat de sanatate. Apoi a facut pe desteptul, doar ca sa nu spuna absolut nimic. A incercat usoare intimidari. Nici asta nu a mers. Timp cheltuit degeaba. Pe toate subiectele: santajul UDMR, criticile madamei udrea, cresterea salariilor sau reducerea CAS. A dat-o pe sforaitoare prinţipuri când i s-a bagat sub nas numele susţinuţilor prezidenţial.

    Poate altcineva a vazut mai bine.

    Din fericire asa ceva nu prinde la români.

  • Katrina

    @ Mara
    Sper ca ai glumit cand ai vorbit despre traditia democratica si cultura politica franceza….Daca citeai postarea lu’ Dorin Tudoran despre DSK, invatai anumite kestii…
    BTW, frantzujii au facut mai mult rau romanilor decat Ceausescu, mai ales de cand “revolutionarii” au adoptat modelul politic francez….

  • Dorin Tudoran

    @Katrina

    Va multumesc pentru ca amintiti postarea mea despre DSK (de fapt prezentarea unei analize), dar nu pot fi de acord cu afirmatia ca frantzujii au facut mai mult rau romanilor decat Ceausescu; ar fi ca si cum eu as pretinde ca Vlad Tepes le-a facut mai mult rau nemtzilor decat Hitler, si asa ceva, zau, ar fi o exagerare…

  • Sorin Cucerai

    Off topic, dar postez si aici -- cu scuzele de rigoare -- pentru a ma asigura ca mesajul va parvine.

    Domnule Tudoran, eu mi-am retras de mult afirmatia cu pricina -- si in mod public, chiar pe blogul lui AVP. Dar el a prins-o cu dintii si nu-i mai da drumul. Marturisesc ca nu am anticipat reactia asta:))). In fond, formula nu se vroia nici adevarata, nici exacta, ci doar un cirlig retoric pentru cititorii care nu ar fi auzit vorbindu-se de AVP decit ca urmare a interviului.

    La un moment dat, excedat de modul in care AVP continua sa foloseasca formula -- pentru a se auto-proclama drept unicul disident anticomunist din Romania si pentru a se raporta jignitor la alti disidenti -- am mers pina acolo incit i-am cerut (tot public, tot pe blogul lui) sa nu mai foloseasca formula respectiva scrisa de mine.

    Fara folos, dupa cum se poate remarca. Asa incit nu-mi mai ramine decit sa ma declar invins de structurile psihologiei avepiene:). Sau, ma rog, de proverbialul lui simt al dreptatii…

    PS Fript cu ciorba, ma grabesc sa adaug imediat ca formula “proverbialul lui simt al dreptatii” e o ironie, nu o afirmatie ad litteram. Poate ca de data asta scap mai usor -- adica doar cu citeva injuraturi oltenesti. Macar pe-astea am invatat sa le anticipez…

  • Domnule Dorin Tudoran,

    Subiectul discutiei pe care ma straduiesc sa o leg aici cu @Gellu Dorian nu este nici virtuozitatea pianistica a d-lui Dan Grigore si nici macar aspectul deontologic al prestatiei domniei sale la CNA. Tot ce cerusem era ca @Gellu Dorian sa-mi explice cum a tras dumnealui concluzia ca dl Crin Antonescu, si il citez acum pe @Gellu Dorian: ” in pianist dadea nu in ceneaist”.

    Or, dupa declaratia maestrului Grigore insusi, in emisiunea cu pricina, intrebat fiind ce parere are despre Dan Grigore, dl Antonescu a spus: “Nu are onoare.” Acesta a fost si motivul unic pentru care dl Dan Grigore l-a asteptat pe liderul liberal sa “prolifereze”(?!) scuze.

    Daca @Gellu Dorian poate oferi o explicatie a perseverentei sale in a sustine contrariul sensului pe care il intelege orice alfabetizat functional de limba romana citind propozitia “nu are onoare”, eu, una, i-as fi recunoscatoare. Daca nu, nu. Imi permit si eu sa-i reamintesc lui @Gellu Dorian ca onoarea (fiindca despre ONOARE SI NUMAI DESPRE ONOARE e vorba in propozitia liderului liberal) se poate proba, printre altele, si in exercitarea unei functii publice, pe cata vreme la pian se probeaza, sau nu, virtuozitatea pianistica. De aceea, nu spunem ca Dan Grigore a interpretat “Appassionata” cu onoare, ci cu virtuozitate! Nici unele idiosincrazii psihice nu ne pot justifica “libertatea” de a citi/asculta o propozitie asa cum vrem noi si de a o mai si comenta apoi complet alaturea cu sensul ei. Sau… pot?

  • Mara

    Referitor la presedintele nostru, recunosc ca perceptia mea este influentata de felul cum vedea lucrurile doamna avocat Ana Dinulescu Sova ( parca la o emisiune din 2009 “Nasul” a domnului Morar,inregistrarea se poate vedea pe you tube). Intre timp lucrurile au degenerat. Simplificind : sau presedintele nu a fost sustinut suficient in acest proiect, fiind chiar sabotat si boicotat sistematic / sau presedintele a fost inapt pentru proiectul propus si nu s-a putut ridica la inaltimea finalizarii lui din cauza caracterului impulsiv pe care nu il poate controla. Nu cred ca Presedintele Basescu este un om ahtiat dupa putere. Este foarte orgolios, un om care a deprins “din mers” anumite abilitati in politica, care apreciaza loialitate mai mult decit competenta. In fond este reprezentantul unui segment destul de numeros din populatie, dar nu stiu de ce, poate din frustrare, a ignorat si ofensat intelectualii, Romania profunda, in loc sa aiba o atitudine normala de colaborare, consultare si empatie. Faptul ca este mai mult impulsiv si franc, decit foarte rational si calculat vedem si din felul cum a reactionat emotional la moartea poetului Paunescu sau felul cum a inteles sa raspunda Casei Regale a Romaniei -- gesturi impulsive sinucigase politic. Este o optiune, este un proiect pe care nu a avut abilitatea sa-l finalizeze.Oricum reformarea este necesara si semnalele de alarma au fost trase iar greselile si derapajele vor fi evitate. La urma urmei cu putin noroc scapam in citeva luni fara evenimente majore. Sa speram sa vina cineva mai abil, cult, inteligent, cu simtul umorului si ridicolului si sa intram in normalitate.
    Toate bune.

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    bancul dvs cu baietelul de 6-7 ani mi-a adus aminte de copilarie. Aveam si eu 6-7 ani si cum stateam destul de mult cu bunica mea am invatat despre scaraoschi seful dracilor. Eram la o petrecere cu pustani si parinti cu tata si cu mama cand l-am vazut pe ceausescu depunand juramantul cu un “tricolor” pe diagonala si cu un fel de “maciuca” in mana (sceptru). Am intrebat ce e aia si tata mi-a explicat ca este un semn al puterii si ca doar “sefii” (marii sefi) aveau astfel de “maciuci”. Nu facea politica cu mine sarmanul incerca sa explice cat mai simplu. La care eu am facut legatura si i-am spus in plublic ca ceausescu in cazul asta este si seful dracilor(scaraoschi). Cum la astfel de “petreceri” erau si “bajeti de bine” tata a fost convocat a doua zi la ci-stul intreprinderii care l-a executat ca nu imi da o educatie conforma cererilor partidului.

  • Katrina

    Domnule Tudoran,
    Dupa asasinarea lui Ceausescu, milioane de romani au ales calea exilului, chiar daca militia si securitatea si’au schimbat uniformele.
    “Eliberatorii” aveau de ales un model de organizare politica, modelele nelipsind, dar din intamplare, l’au ales pe cel francez. Aceeasi intamplare a facut ca investitorii frantzuji sa vina la cules de… oportunitati, in timp ce romanii au plecat la cules de capsuni…..
    Oricat am incerca sa’l diabolizam pe Ceausescu, daca suntem cinstiti cu noi insine, trebuie sa recunoastem ca in Iepoca de Aur s’au format oameni de valoare, mai ales in domeniul tehnic, s’au creat conditii destul de decente de trai pentru majoritatea populatiei, etc, etc….Oportunisti si fripturisti au existat si vor exista, indiferent de culoarea politica a partidelor de la guvernare sau locatie geografica…
    In toamna anului 90, o cunostinta facea naveta Paris-Bucuresti, saptamanal, pentru a aranja cu “frantzuzul” Petre Roman, implantarea magazinelor Carrefour in Romania, restul il tin pentru mine….

  • unicornu

    @mara,

    Aveti o viziune extrem de induiosatoare vizavi de marinarul incult de la cotroceni. Eu nu il cred inapt. Doar inept.

    Ziceti ca nu il credeti ahtiat dupa putere. Sure, deloc. Nici circul cu lacrimile varsate (se stingea alde Stolojan, saracul … ) nu e adevarat. Nici circul din 2009 (cand bine impins de la spate domnul Patapievici perora zglobiu in presa straina despre o caseta porno de-a lui Geoana) nu e adevarat.
    Nici macar flota nu atarna damoclesian deasupra-i. Palavre. Nici omul de “cultura” Mircea Basescu nu face magarii prin Constanta (feuda lui).
    Si nici nu a declarat recent ca nu-si observa niciun minim derapaj in comportamentu-i de prezident. El studiaza, multilateral. Rautati de-ale Opozitiei.

    Totu-i perfect cand ne dam cu parerea (repetat) despre lucruri pe care nu le cunoastem. Deloc.

  • Daca_nu_nu

    @ unicornu # 80

    N-am văzut interviul, prin urmare nu mă pot pronunţa asupra lui, dar faza cu „salutarul” am prins-o taman la pont şi-am văzut un pic altfel.
    Dl Gâdea pornise cu suflu puternic, în stilu-i caracteristic, şi scapă cuvântul „salutar” la locul potrivit, folosindu-l, aşadar, absolut corect. Premieru-mi părea uşor iritat de asaltul dlui Gâdea, care turuia un pomelnic de chestiuni ce urmau a fi discutate, când… hop!, prinde momentul cu „salutarul” şi i-o-ntoarce: „Salutar înseamnă salvator?”. La care, dl Gâdea (să fie cu iertare) a venit cu explicaţia nasoală: „Nu, salutar înseamnă că salutăm un gest care trebuia făcut…” sau aşa ceva.

    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=CFpOFEHl088

    Dl Gâdea n-a folosit greşit cuvântul, ci l-a explicat greşit, legându-l, eronat, de verbul „a saluta”. Din acest moment, suflul i-a scăzut, iar mingea a trecut în terenul Premierului, care nu făcuse decât un dribling inteligent, după mintea mea… No, zic, amin! Nici nu m-am mai uitat.
    Azi dimineaţă am văzut că, la final, discuţia a revenit la „salutar”, argumentul forte constând într-o lucrare a lui Graur.

    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=BWQkwYrqgUA

    O mămăligă încălzită, aş spune eu, fiindcă nu cred că Premierul era interesat de cunoştinţele dlui Gâdea în materie de lexicologie…

  • unicornu

    @Sorin Cucerai

    gandurile bune se platesc. Si apoi -- desi retrase -- intra solid la temelia unei (auto-proiectate spre eternitate) piramide. Gandurile bune isi capata substanta proprie, se detaseaza complet de emitator 😉 . Convenabil, nu ? In ast fel emitatorul poate deveni receptor. Al insultelor 😉

  • Dorin Tudoran

    @Sorin Cucerai

    Sincer vorbind, amandoi — dvs si eu — suntem “guilty as charged”. Si dupa ce am constatat cu ce fel de temperament avem de-a face, am revenit, din cand in cand, intr-o relatie epistolara cu un om care, practic, doreste sa vorbeasca de unul singur.

    Una este ce a incercat cunoscutul nostru (si nu a reusit) si alta este ce au incercat si dus pana foarte departe oamenii pe care i-am citat acolo; si nu doar ei.

    Nu e nimeni vinovat ca nu a putut duce un proiect mai departe de pragul casei, dar asta nu-i face pe cei care au reusit sa o faca sa fie egali, ba chiar inferirori (!) celor dintai, celor ce nu au reusit.

    Eludarea evidentelor (vezi si articulatiile cazului IICCMR), deschiderea de a folosi o gandire logica, atunci cand subiectul este “convenabil”, si haituirea gandirii logice, cand subiectul e cam “spinos”, fac dintr-un asemenea “temperament” cu totul opusul acelui “proverbialului lui simt al dreptatii”.

    Cele bune.

  • mihai rogobete

    Dacă despre ”răul cel mic” este vorba, văd, prin similaritate, înrudită sintagma cu minciuna şi kytch-ul, ca adevăr şi frumos, dar mai mici.

  • sierra

    @No Name

    Nu subestimati puterea idiosincraziilor, ea este uriasa. Pentru mine, episodul filmuletului in care Basescu loveste un copil a fost edificator in acest sens. Oameni cu mintea la ei au pus botu’ (scuzati-mi expresia deloc academica, dar prea se potriveste) imediat la abureala portocalie: nu e ceea ce vedeti, e ceea ce va spunem noi sa vedeti! De ce? Simplu, pentru ca-l placeau pe Basescu si-i urau din rarunchi pe ceilalti.

  • Gellu Dorian

    Pt. No Name
    Nu-mi place sa discut cu persoane care se ascund in spatele unor pseudonime (am tot fost transferati in dosare de astfel de persoane pina mai ieri). Consider ca daca Dl. Dorin Tudoran administreaza un bolgg atit de primitor si semneaza cu numele Domniei Sale -- chiar şi olograf! -- ceea ce scrie si apoi ceea ce raspunde -- sau intetervine -- pe forumul blogg-ului, ar fi normal ca toti cei care intervin sau intra in dialog sa se semneze cu numele din buletin. Asa este corect. Unii dintre cei care o fac vad ca nu sunt dezonorati. Ce au de ascuns cei care se ascund dupa astfel de nume false? Personal ma lupt acum cu o astfel de lume, care pe un forum al unui ziar on-line, m-au trimis la spitalul de nebuni, m-au calomniat, m-au facut in tot felul si asa mai departe. Prin urmare, No Name, eu am semnat cu numele meu, semnati cu numele Dumneavoastra, pentru a continua discutia.

  • @Daca_nu_nu

    Sigur ca da, premierul a incercat tot timpul sa stabileasca un ascendent psihologic asupra lui Mihai Gadea, intrucat era evident ca nu are raspunsuri clare si directe la intrebarile gazdei. Din pacate, in disputa lingvistica, Mihai Gadea nu a avut cea mai buna reactie. Desi “salutar” avea initial sensul enunat de acad. Graur, recte -- salvator, ulterior aria lui semantica s-a extins fiindca, asa-i in orice limba vie, uzul bate in cele din urma norma. Lingvistilor de la Institutul Iorgu Iordan nu le-a mai ramas decat sa consemneze in DEX-uri si sensul al doilea al cuvantului, legitimand astfel folosirea lui de catre Mihai Gadea in contextul de aseara. Asa cum am mai scris azi si prin alte locuri, potrivit char parintelui lingvisticii Ferdinand de Saussure, orice limba este pana la urma o colectie de foste greseli de exprimare. Totusi atitudinea lui MRU si gaselnita prin care i-a taiat oarecum din elan lui Gadea dovedeste, pe de o parte, ca actualul premier si-a insusit bine antrenamentele psihologice de spy chief iar, pe de alta, ca ar trebui sa-si mai actualizeze si dumnealui cunostintele de lingvistica. De altfel, asta ar trebui sa faca si Mihai Gadea, pentru a capata mai multa siguranta in manuirea termenilor, mai ales in confruntarile cu miza ridicata.

  • unicornu

    @Daca_nu_nu

    sigur ca a fost un moment vanat de Ungureanu ca sa zic asa. In context, totusi, acel “a saluta decizia” nu inseamna altceva decat ca era vorba despre o decizie corecta, potrivita, prin extensie: “de salutat”. E folosita in mod comun. La final, i s-a aratat DEX-ul ungureanului. La care, ca sa scape din propria-i capcana, baiatu-lu-basescu a carmit-o pe academicianul Graur si ca vezi-Doamne fata de semnificatia initiala “salutar” ar fi folosit gresit. Si ca-i trimite moderatorului cartea lui Graur. Penibil.
    Nu l-a invatat nimeni ca limba este vie si ca ceea ce astazi este o eroare, maine, prin folosire repetata, intensa, devine cuvant acceptat si intrat in DEX ?

    Trucuri ieftine invatate la gradinita serviciilor …

  • “Amendament” la postarea anterioara.

    Din fericire, totusi, in lingvistica, nu chiar intotdeauna uzul invinge norma, ci doar in foarte multe cazuri, mai multe chiar decat ar fi dipusi sa accepte unii puristi sau unii etimologisti.

  • napocitaniu

    dom’ tudoran,

    o relatare de la fatza (tumefiata) a locului, pentru iubitori de “gîde”!

  • InimaRea

    Indiferent de intentiile lui MRU si de cunostintele “de cultura generala” ale lui Gadea, “salutar” ramine “salvator”. Povestea “limbii vii” nu se aplica aici, orice-ar zice DEX care -- de altfel -- nu mai prezinta vreo garantie de seriozitate de cind “a democratizat” limba romana pina la a o lipsi de limba literara. Pentru un om deprins cu lectura, nu “e salutar” ci “e de salutat” un gest -- orice.
    Ideea -- ridicola -- ca s-ar fi lipit al doilea inteles de “salutar”, adica ar mai insemna si “de salutat” (de la a saluta , care nu inseamna a salva) tine de etimologia populara -- cazul in care vorbitorul, necunoscind intelesul exact al unui cuvint, il trage dupa altul, pe care-l stie. “Vizavi” si “deservire” sint, deja, batrine-n functia asta -- primul, cu sensul “apropo de” (din vis-avis, nu?); celalalt, de “servire prompta”. (Cel mai misto era cind citeai, prin circiumi si frizerii, ca “unitatea” era una de deservire exemplara. Adica, sa stii ce te-astepta.) Leit “sufragiu” ca la Jupin Dumitrache.
    Din aceeasi “parte vie a limbii”, recomand DEX(-ului, daca asa-i mai usor de comunicat): “figurant” (pentru cel ce face figuri), “pe strand” (adica, la strand).
    Este limba vie a celor cintati de BUG Mafia, drajilor: Dupa blocuri sintem noi/ Care va facem pe voi. “Generatia cu cheia de git” o fi pus de un argou dar nu de-o noua limba, neavind dotarea necesara. Francezii au facut un dictionar aparte pentru argou, separind limba interlopa de limba pur si simplu. Pesemne ca DEX a stabilit ca nu mai exista linia de demarcatie. Daca-i asa, just a procedat.
    “Vizavi” de asta, il intrebam pe un tinar inginer, acum 20 de ani, ce-nsemna “nashpa”. La care el imi raspundea senin: Nashpa, ce sa-nsemne?
    Tot pe-atunci, intrebam o chelnerita ce voia sa spuna cu “n-o mai aburi cu mine”. La care ea, uimita: Da’ ce, tu nu stii limba romana?
    Daca v-ati saturat de vorbit corect romaneste -- ori vi se pare periculos sa va exprimati “altfel” pe strada -- e timpul sa bintuiti mai mult cartierele, sa va-nsusiti “limba vie”.

  • Domnule Dorin Tudoran, domnule Gellu Dorian,

    Ma folosesc de somatia dlui Dorian ca de un prilej de a semna aici, de acum inainte, numai cu numele meu real si de a-i pune la dispozitie d-lui Tudoran si adresa mea reala de email. Am recurs, in ultimii ani mai ales, la diverse nick-names dat fiind ca am lucrat intr-o institutie in care s-a interzis colaborarea cu media si, cu atat mai mult, exprimarea unor opinii contrare discursului oficial. Fiindca intre timp m-am pensionat, nimic nu ma mai poate retine azi sa semnez cu numele meu real. De altfel, cat am fost constransa sa “semnez anonim” am auzit pana la satietate insinuari de genul celor facute si de dl Dorian mai sus, cu aluzii la “dosarele” de odinioara (dar cred ca si de azi!) si la eventuale cadavre ascunse-n dulap. Tocmai de aceea am apreciat deschiderea extraordinara spre dialog a d-lui Tudoran, care nu s-a impedicat intr-un nume, fiindca vorba lui Shakespeare, care tot a fost pomenit mai la deal: “What’s in a name? That which we call a rose by any other name would smell as sweet.”

    In afara de faptul ca oricum intentionam sa-i dezvalui dlui Dorin Tudoran numele meu real si sa-i pun la dispoztie adresa mea reala de email, cu scuze ca nu am facut-o pana acum, sunt sincer curioasa sa aflu cum citeste @Gellu Dorian propozitia dlui Crin Antonescu referitoare la dl Dan Grigore, si anume “nu are onoare”, de ajunge la concluzia ca liderul liberal, citez: ” in pianist dadea nu in ceneaist”.

  • Am uitat sa scriu explicit ca Doina Popescu = No Name. Am uitat si sa spun ca nu prea inteleg de ce unii forumisti, postatori, comentatori, publicisti etc. se simt atat de inconfortabil in fata unui nick-name, in timp ce altii accepta cu eleganta conventia universal raspandita a folosirii unui nick, uitandu-se exclusiv la textul produs si postat de acel nick. De acum incolo, daca semnez cu nume si prenume reale, eu, una, nu voi avea absolut nicio problema sa dialoghez cu @sierra, @Daca_nu_nu, @unicorn, @Shadow s.a.m.d., parandu-mi, ca si pana acum, interesant sa aflu doar ceea ce gandesc si scriu respectivele persoane, si nu cine sunt dumnealor “cu adevarat” dincolo de hiperspatiu.

  • Nu inteleg de ce noi, romanii, tinem mortis sa fim mai catolici decat papa si nu acceptam decat sensul primar si strict etimologic al adj. salutar, si anume sensul de “sanatos”, in timp ce francezii si englezii -- ale caror limbi sunt o sursa continua de imbogatire a vocabularului limbii romane -- isi permit sa extinda fara probleme aria semantica a cuvantului latin salutaris.

    Francezii accepta nu mai putin de sapte sinonime -- cu tot atatea sensuri apropiate.

    salutaire : 7 synonymes.
    Synonymes avantageux, bienfaisant, favorable, payant, profitable, sain, utile.

    http://www.linternaute.com/dictionnaire/fr/definition/salutaire/

    Si, conform Collins English Dictionary:

    salutary (`sælj…tr€, -tr€)
    1. promoting or intended to promote an improvement or beneficial effect: a salutary warning
    2. promoting or intended to promote health[C15: from Latin salutaris wholesome, from salus safety]

    Si Webster’s New World College Dictionary:
    salutary, adj.
    1 promoting or conducive to health; healthful
    2 promoting or conducive to some good purpose; beneficial

  • neamtu tiganu

    draga Doina, acum pa bune Popescu e un nume cam anonim, cum sa spun, e ca si cum ai fi neamt si te-ar chema Meyer sau Müller sau Schmidt.

    Io zic sa-ti dai si CNPu (parca asa ii zice) si neaparat o poza din fata si din profil pa avatar. Sper ca esti femeie maritata, serioasa, nu cumva vro bugetara si esti sanatoasa. Pe acest blog nu sunt favorizate postarile vegetarienilor si a abstinentilor, de asemenea trebe respectate orele de liniste, intre 1 si 3 nu se posteaza.

    P.S Mie imi place f. mult de domnu Gellu, mai ales ca Gellu cu doi de “l” mi se pare mult mai fin decit Georgica.

  • mihai rogobete

    Ortodocşii nu pot fi mai catolici, dnă. Doina.

  • mihai rogobete

    Trenul pe care tocmai l-am pierdut este ”salutant”; cel care intră-n gară e salutar. Se pune?

  • unicornu

    @InimaRea

    Aveti si argumente ? Povesti putem sa spunem cat vrem … vie, nevie, ironii, bug mafia etc.

    Cum bine spunea si doamna Doina Popescu, ticalosii de francezi au extins sensurile (dar noi musai sa fim puristi, nu ?):
    salutaire: adjectif singulier profitable, bénéfique, avantageux, utile, sain, délétère

  • Dorin Tudoran

    @neamtu tiganu

    Domn’ Neamtzu, putem sa fim un piculetz mai domni, cand ne adresam doamnelor?
    Multumesc.

  • @neamtu tiganu

    What’s in a name? Dar si daca as fi zis ca ma cheama Angelina Jolie, domnu’ Gellu tot nu mi-ar fi explicat cum se face ca dumnealui -- cu nume si prenume circulate pe ‘net -- una citeste si alta intelege! Si apoi, de cand nu-i “salutar” (sic!) sa semneze cu nume si prenume si femeile -- fie ele maritate sau nu, nu, bugetare ori bine bugetate? Macar ca nu mai aud aiureala cu “dosarele de pe vremuri, pline de note semnate de anonimi” si nici cu ascunderea sub nick a unui secret de genul celui al papessei Ioana (uau!) si tot merita sa-ti dai un nume insotit de prenume! Basca faptul ca un oarecare domn (ori altu’), cu nume si prenume pe feisbuc si pagina de wiki, nu-si mai poate aroga o oarece superioritate din simplul faptul ca ‘mnealui isi pune numele si prenumele in slujba vreunei “cauze’ care, din pmdv, nu ar merita, moralicisete, efortul.

    @mihai rogobete

    Pai, tocmai asta-i spilul, sa fii ortodox si sa tii mortis sa te dai mai catalolic decat papa.

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete & Doina Popescu

    In engleza se poate spune (cum s-a spus, de exemplu, despre actualul Sfant Parinte) “reprezinta ortodoxia catolicismului; “ortodoxia”, in cazul respectiv, insemnand inflexibilitate doctrinara a… catolicismului…
    Mai in gluma, mai in serios, probabil ca unii catolici ii vad pe unii ortodocsi prea inflexibili si unii ortodocsi ii vad pe unii catolici mai catolici ca… papa.
    Atata vreme, cat lucrurile nu devin violente, stam bine.

  • ovidiu

    @Dorin Tudoran: Ma amuza uneori acribia cu care reusiti sa moderati blogul acesta, apoi unele schimburi de replici si ma intreb cum ar fi aratat un blog moderat de Marin Preda.

  • InimaRea

    no name (DP), unicornu: Argumente mai am -- pe linga cele deja enuntate (vezi etimologie populara) -- dar voi aveti obiceiul de a admite macar si alta parere, mai ales intr-un domeniu pe care nu-l stapiniti?
    Bunaoara, argumentul cu 7 sinonime frantuzesti arata confuzia in materie: acolo aveti o familie de cuvinte, toate gravitind in jurul sensului (semnificat) originar. Acelasi lucru se-ntimpla si-n engleza dar, nefiind dv adaptati nevoilor unei astfel de discutii, va-nchipuiti ca va serveste sustinerii unei aberatii.
    Nu-i deloc acelasi lucru cu un cuvint avind doua sensuri complet diferite, pornite -- chipurile -- de la o forma comuna.
    Apoi, sinonim e cuvint cu acelasi inteles si cu forma diferita. Ce cauta sinonimia in discutia despre cele doua acceptii ale lui “salutar”?
    Daca aveti rabdare, va spun o poveste: La-nceputul secolului trecut, un lingvist elvetian -- Ferdinand de Saussure -- a a avut intuitia de a vorbi despre “limba” in termeni adoptati, apoi, de teoria structuralista a limbii, si confirmati de fonologie. Termeni care ne-au ramas datorita notitelor studentilor sai fiindca profesorul n-a lasat nici macar un curs, darmite un tom pe aceasta tema.
    Nu despre “limba vie” e vorba (cum afirma cineva mai sus deoarece i-ar fi fost pina si Hajdeu precursor) dar despre distinctii dihotomice: langue/parole, competenta/perfomanta (ma opresc la acestea fiindca ajuta discutiei de aici).
    Langue ar fi tot ce-nseamna limba, iar parole -- ceva apropiat de ceea ce numeam noi, cindva, vocabularul de baza -- “limba vie”, la rigoare. Numai ca, acceptind metafora, sa nu cumva sa credem ca restul limbii ar fi mort, ca ar functiona doar ca titluri in dictionare. Aici, vine cealalta distinctie sa completeze ideea: competenta e tot ce ofera o limba ca posibilitati de exprimare (nu doar totalitatea cuvintelor ci si a combinatiilor/expresiilor, de toate felurile, inclusiv cele figurate); performanta e ceea ce foloseste un vorbitor din limba aceea -- o peformanta individuala, teoretic dar care poate fi oarecum masurata si colectiv prin “vocabularul de baza al unei limbi”, de presupus a fi folosit de majoritatea vorbitorilor sai.
    Adoptind parole si performanta, Saussure sugereaza ideea de progres: pe masura cresterii gradului de civilizatie al unei comunitati vorbitoare a unei limbi, atit una cit si cealalta tind sa acopere un cit mai mare teritoriu al celorlalte perechi -- langue si competenta.
    De exemplu, un tip instruit e capabil a folosi sinonimia adecvat, adica acel sinonim potrivit contextului deoarece -- asa sinonime cum sint multime de cuvinte -- ele nu sint identice cit priveste semnificatul (intelesul), e nevoie de finete in folosirea sinonimiei pentru cresterea gradului de precizie (proprietate/acuratete) a exprimarii.
    Forme ca aceea de la care a plecat discutia -- precum si cele pe care le-am dat eu -- arata scaderea iar nu cresterea performantei lingvistice a vorbitorului autohton de limba romana. In treacat fie spus, stilcirea limbii -- fiindca asta se produce cind voi invocati “limba vie” -- vine dinspre puternica presiune lingvistica a concetatenilor nostri porecliti rromi, care-si permit fata de limba romana aceleasi libertati pe care si le fata de romani, in genere.
    Exemplu de limba vie ar fi fost adoptarea si adaptarea neologismelor si barbarismelor (cautati singur sensul, eventual in DEX, nu-i exclus sa-l gasiti dar m-ar mira). Noi avem uichendul, mausul, dupa aceleasi legi care ne-au permis sa spunem spilhozen, oberliht, bonjur, monser etc.
    Francezii nostri de referinta n-au aceeasi aprehensiune fata de “limba vie”, astfel ca ei au le souris (soricelul) pentru mouse, le portable pentru talkie-walkie si telefonul mobil, apoi. In anii ‘960, Academia Franceza a luat masuri drastice impotriva francanglais. La noi, nici vorba de reactie la romgleza -- Legea Pruteanu doarme linistita alaturi de parintele sau.
    Vedeti ce faceti cu libertatea asta! Daca nu vedeti pericolul libertatii acesteia -- mai curind, libertinajului, daca e constient -- faceti analogia cu celelalte forme de libertate, care au dus la aberatiile pe care le socotim noi, azi, vina altora, nu si pe-a noastra, fiind noi mereu bine intentionati, corecti, leali. Si ginditi-va daca nu cumva limba romana e ce ne mai tine laolalta -- sa ne putem numi romani. Dar, cu asa aparatori, ne-o confisca si pe-asta unii-altii, si-o sa vorbim ca-n Caraibe, ceva ce nu poate-ntelege decit acela nascut-crescut acolo, si numai pe raza bidonvilului sau (corespunzator boschetului romanesc, oarecum).

  • @Dorin Tudoran

    Sigur ca da, “‘ortodoxia catolicismului” este doar aparent o contradictie in termeni, pentru ca, etimologic vorbind, ortodoxia e o notiune cu o sfera mult mai larga decat notiunea de crestinism. Dar, expresia “mai catolic decat papa” am folosit-o in sens laic, fiindca se foloseste asa, cu referire la o atitudine excesiva intr-un sens sau altul.

  • Apropo de expresia cu papa si catolicismul: Farfuridi din “O scrisoare pierduta”: “cand e vorba de printipuri, sunt mai catolic decat papa!“
    Ca alte expresii caragialesti, si asta a facut cariera, sanctionand excesul de zel.

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu

    Marin Preda a fost mult mai atent la cum isi administra timpul; nu-l vad… administrand un blog.

  • unicornu

    @InimaRea

    Lasand la o parte aroganţa pe care o afisaţi si prea multele speculaţii inutile, vorbiti in cazul francez (ca si cel englezesc -- vedeti si salutaris latinesc adj., of or belonging to well-being, healthful, wholesome, salutary, serviceable, beneficial, advantageous) de o familie de cuvinte. Acolo se poate, in cazul romanesc, nu :))) Cum ziceam: puristi unde nu trebuie. La noi musai DOAR sensul dorit de dvs. La noi e interzisa elasticitatea limbii.

    apropo: are cineva in casa un dictionar tiparit, aprobat de academie etc. ? Poate exista alt sens doar in DEX online si in cel oficial nu. Altfel putem specula la nesfarsit, povesti vrute-nevrute. Uneori cu talent, alteori de parada.

  • ovidiu

    @Dorin Tudoran: Noi zicem blogdaproste pentru cit primim; probabil insa ca e o experienta interesanta si pentru dumneavoastra. Imaginea unor copii atentionati de profesor din cind in cind, pare ceva natural. Cind acei copii sunt insa niste adulti, scena mi se pare amuzanta. Si seriozitatea tuturor celor implicati, replicile savuroase catre dl AVP…

    Nu cred ca e vorba numai de timp, ci si de o disponibilitate pentru dialog, capacitatea de a-ti tine in friu umorile, rabdarea. Pina la urma, e vorba de o lista de prioritati cind e vorba de administrarea timpului.

  • @InimaRea

    Adevarat, exista si sinonime cu aceeasi definitie semantica, asa cum exista si cuvinte polisemantice, ceea ce inseamna altceva, cum exista si cuvinte cu arie semantica largita sub presiunea uzului. Ne place sau nu, noi nu suntem deocamdata in situatia de a refuza imprumuturile din alte limbi, cum o fac francezii, si ei insa mult mai putin decat ne inchipuim, in multe domenii de activitate acceptand cu resemnare o serie de englezisme. E valabila si reciproca. Ar fi caraghios sa spunem azi, ca la Chisinau, “urechelnita” -- pentru casca audio, sau “talanguta” -- pentru clopotel, ori sa ne bucuram ca MRU incepe lupta cu “economia tenebra”. Caraghios mi-ar suna sa spunem si “soricel” in loc de maus (mouse)- cum propuneau unii puristi; imi vine in minte acum George Pruteanu. Dar e curios cum reintram periodic in polemica de tipul “cravata sau gâtlegău”. Cineva imi atragea zilele trecute atentia ca folosesc “barbarismul” adictie pentru neaosul dependenta, ignorand faptul ca, desi a intrat in limba pe filiera engleza, adictie e la origine un cuvant cat se poate de latin. Dar, fiindca tot s-a pomenit numele lui Saussure, de ce sa nu ne amintim ca el a spus ca orice limba este, pana la urma, o colectie de foste erori de exprimare?

    In fine, discutia risca sa devina prea aplicata si eu am pierdut de mult antenamentul de-a discuta in temenii lui Barthes si Levi-Strauss . Ideea e ca daca nu tinem cont de normele lingvistice pe care incearca sa le impuna Academia, fiindca nu ne plac (din motive intemeiate uneori), o sa ajungem sa traim intr-un Babel si mai Babel decat Babelul nostru de azi. Dupa ce ca nu prea mai avem un referential comun, sa nu mai avem nici acelasi semnificant pentru acelasi semnificat, si nici o Constitutia cu care sa fim de acord, si nici legi organice care sa ne para acceptabile…

  • mihai rogobete

    Doamnelor şi domnilor,
    lipsa dv. de neseriozitate salutologică ameninţând să intre în fază imprimantă, vă lucapiţez şi şerbanfoarţez ridicându-mi umeristic opinenţa.

  • neamtu tiganu

    nea Dorine, se pare ca esti cam obosit, norocu e ca doamna Doina Popescu e isteata si a priceput ce am vrut sa spun.

  • Katrina

    @no name
    Nu inteleg de ce pentru romani ar suna caraghios folosirea cuvantului soarec (nu soricel) atata timp cat denumirea originala, in engleza, a aparatului este tot soarec, tradus de francezi tot soarec, fara ca ei sa’l considere caraghios.
    @InimaRea
    “aprehensiune”este o “furculition”

  • InimaRea

    unicornu: Te-nseli, man, nu v-am facut arogantze. Bintuie un arogant pe-aici, fortuit ai sa-ntelegi diferenta cind te-oi lovi de el.
    DP: Doamna, e aproape pilduitoare aspiratia dv catre libertate. Din parte-mi, zburdalniciti cit voiti, nu va tin de rau fiindca va plicitsesc discutiile aplicate.

  • InimaRea

    Problema lui Gadea fu falsa paronimie. Cum DEX autentifica falsa paronimie -- si cum, pentru Gadea, DEX e litera de Evanghelie -- e clara optiunea omului intre marginire si nemarginire.

  • InimaRea

    DP: Academia Romana a sustinut multe timpenii, in scurta sa istorie. Mi-a fost profesor Eugen Simion, si l-am atacat de cum l-am intilnit, pe tema Regulilor Sextil Puscariu. N-avea cum imi spune ca avea dreptate Academia -- unde d-lui era presedinte. S-a eschivat elegant, cum ii e felul.

  • InimaRea

    Katrina: Eu pot sa ma joc cu furculision, mama nu se supara… Chiar am o colectie de furculisioane care fac deliciul aprehensiunii mele, cu efect salutar asupra musfirilor mei cu care nu mai ma salut.

  • @InimaRea
    In primul rand, permiteti-mi sa-i cer scuze d-lui Tudoran, de a carui bunavointa am profitat peste poate, mai ales ca de o zi si ceva tot postam off topic. Apoi, dati-mi voie sa va spun ca exact cand eram pregatita sa scriu ca sunt de acord cu faptul ca nu putem cadea de acord, mi-ati mai intins carligul unui bun “prilej de barfe si de ipoteze”, si anume cestiunea prestatiei Academiei, mai exact a lingvistilor de la institutul Iorgu Iordan. Numa’ cat ne-au chinuit ei, dupa ’89, cu conjugarea verbului a continua la pers. 1 sg., trecandu-ne de la eu continui la eu continuu, pentru a ne obliga sa revenim la mai firescul eu continui (a se vedea doom-urile) si nu prea merita iertati. (Glumesc, desigur, dar o fac cu dintii ranjiti!). Ce sa mai zic de rusinoasa mutare a acentului de pe o silaba pe alta in banalul cuvant butelie, ori de acceptarea pluralului capsuni si pentru gramada de fructe, nu doare pentru cea de tufe! Basca regulile cu Sextil Puscariu, pe care cred, totusi, ca le respectati si dvs. Ne plac sau nu reglementarile Institutlui cu pricina, pana la urma sfarsim prin a le respecta, ca alta nu prea vad sa avem a face daca vrem sa ne mai intelegem intre noi. Cat despre discutiile aplicate, eu, oricum, plecand de la structuralismul care va e atat de drag (si mi-a fost si mie, ehehei) eu as avea azi o viziune mai mult psiholingvistica in ceea ce priveste raporturile dintre vorbire si limbaj, si anume m-as agata mai mult de raporturile dintre nevoile noastre de comunicare/exprimare si mijloacele pe care ni le ofera limba invatata in copilarie ori in anii iutelii la fuga, cum numea un filosof tineretea. Ne place sau nu, vorbirea e pusa in miscare de un motoras psihosocial de care, in cele din urma, sunt obligati sa tina seama si lingvistii, oricat si-ar calca si ei pe inima pentru asta.

  • @Katrina
    Cand au inceput sa utilizeze calculatorul, majoritatea celor din generatia mea erau francofoni si poate nici nu stiau cum se traduce cuvantul mouse si nici cate sensuri proprii (si figurate!) are el in lb. engleza, asa ca l-au preluat “din mers”. Lingvistii Academiei de abia se familiarizau si ei, propabil, cu mouse-ul si computerul si au ratat momentul in care cuvantul ar fi putut fi impus in traducere romaneasca. Dupa ce s-a raspandit utilizarea lui in engleza, ca pe filiera englezeasca ne-au venit noua PC-urile, lingvistilor de la Iorgu Iordan -- Al Rosetti nu le-a mai ramas decat sa accepte forma cu care cuvantul intrase adanc in uzaj si sa-l adapteze, cu recomandarea ulterioara de a-l transcrie fonetic, drept pentru care azi scriem si “maus”.

    Parerea mea e ca daca generatiile tinere azi si cele care vor veni se vor referi la micul dispozitiv cu cuvantul romanesc soarec (sau soarece), unul dintre DOOM-urile viitoare va legitima utilizarea formei SOAREC!

  • Scuze, erata: majoritatea ERA francofona si, respectiv, NU STIA

  • mihai rogobete

    Sfada îmi aminteşte anecdota cu însemnările din jurnalul de război al unui soldat sovietic:
    Azi, 21 nov. 1943, în urma unei eroice contraofensive, am recucerit pădurea de pe deal.
    21-22 nov., a.c.: Pentru a evita pierderea vieţii unor soldaţi nevinovaţi, neînfrânţi de artileria, tancurile şi aviaţia inamică, ne-am retras strategic în jumătatea de nord a păduricii.
    22 nov.: Sătenii ne-au aprovizionat în marginea satului cu laptele vacilor rechiziţionate şi câţiva miei măcelăriţi sălbatic şi abandonaţi de fiara fascistă, care n-au apucat să fugă, provizoriu, odată cu noi, din pădure.
    23 nov.: Am recucerit, lăsând în urmă tancurile şi infanteria maşinii de război germane, liziera părţii opuse a pădurii, prin încercuire.
    ………………………………………………………………
    Azi, 26 nov., cu o falcă-n cer şi una-n pământ a năvălit pădurarul şi ne-a dat pe toţi afară.

  • InimaRea

    DA: Nu, doamna, nu respect Regulile -- de le-as, ar fi cum as trece la alta religie. Nu-s ordox practicant dar, cind si cind, imi mai fac si eu cruce. Numai la gindul c-as face-o invers ori ca n-as mai face-o deloc dar m-ar trezi muezinul sa-mi fac datoria fata de nevasta -- cind eu urasc sa-mi lumesc muierea din datorie conjugala -- si m-apuca, asa, cu lesin de indignare.
    Daca e cum spuneti dv cu motorasul, atunci Gadea e pe baterii Duracell. Eu, de moda veche, am nevoie de impamintare sa-mi functioneze motorasul fara pericolul de a exploda la orice noua descarcare psiho. Altii cauta, deja, energie alternativa pe Luna.
    Nu-i de mine. In mediocritatea mea, rivneam a fi doar visator, nu lunatic. Da’ tot mi-s curios -- in ce limba vor vorbi populatiile lunatice, care cu totul alte nevoi avea-vor?
    Cel mai sanatos ar fi sa nu mai vorbeasca, sa comunice telepatic. Acum, nu problema referentialului ma preocupa ci a codului de acces de la-minte-la-minte. Fara PIN, va sa fie vai de capu’ lor!

  • Dorin Tudoran

    @Doina Popescu & All

    Nu exista vreun motiv pentru a mi se cere scuze. Sincer, ma bucura aceasta dezbatere, doar tehnic “off topic”, altfel foarte utila. Regret doar ca sunt intr-o perioada in care am extrem de putin timp pentru a fi prezent in discutii. Mai mult, tinandu-mi gura, mai si invat. Si unul dintre rosturile acestui forum (cel putin, dupa mine) este sa invatam unii de la altii (si impreuna) chiar si lucrurile despre care credem, sau doar pretindem, ca le stim “pe de rost”…

  • Daniel StPaul

    Eram doar in misie de recunoatere insa, vazind ca sportile (ma rog…) politicianiste aluneca pe terenuri alte (gloria a Dios en las alturas!)-philologicae sive linguisticae- am chitit ca poate nu ar fi chiar de tot inutil a va impartasi ceva ce mi-a stirnit simtaminte de vinovatie si chiar m-a facut sa-mi duc panseaua la consult… S-ar putea sa va minunati ori, mai stii, sparieti.

    http://www.lepoint.fr/grands-entretiens/hagege-l-anglais-detruit-notre-pensee-19-01-2012-1423533_326.php

  • Gheorghe Campeanu

    Ar fi ridicol (as fi ridicol?) daca mi-as inchipui, sau as spune ca le stiu “pe de rost”. Gasesc insa mari rezervoare de umor (nu intotdeauna involuntar) in manifestarile de initiative si intimitati semnatice in limba romana. Dezinvoltura apelului la neologisme si/sau juxtapozitii inedite in conversatii era extrem de bine ‘prinsa’ in sketch-urile lui Mazilu. Dar nimic nu intrece inventivitatea spontaneitatii, fie ea salutara sau salvatoare:

    -- chelnerul care la sfarsitul festinului intreaba elegangt “ce mai doriti sa savurati?”

    -- sora de la maternitate care intreab o prosaspata mama dupa ora de alaptare ” a servit fetita bust?”

    -- Culeasa de pe internet:
    “el şi ea se certau pe moldoveneşte , poate chiar se îmbrânceau, că nu era vizibilitate. la un moment dat, ea a rupt lanţul de robie şi a spus ceva care ne aduce că ne-am născut liberi şi alte lucruri de genul ăsta: Costele, nu mă mai fortui, Costele!

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu

    Nu stiu daca ati auzit: gratie emisiunii in care inteleg ca l-a cam facut zob pe dl Gadea, prermierul Mihai-Razvan Unureanu a reusit in mod fortuit s-o forteze pe dna Elena Udrea sa il laude fara sa se sfortzeze..
    Dinsprea partea dnei Udrea situatiunea este relatata usor diferit: dansa, adica dna Udrea, nu a fost fortata sa-l laude p-e dl Ungureanu, intamplarea a avut loc in mod… fortuit si asta a fortat toate limitele posibilitatilor; adica au fost depasite si posibilitati care se po/poate, si posibilitati care nu se pot/poate

    Tare de tot jurnalul tinut de EBA in “Catzavencii”

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Nu, nu aveam cum auzi, drept care dau o apreciere hiperaltitudinara semaforizarii pe care mi-o faceti. Ma voi surmena sa desavarsesc lecturarea.

  • @Daniel StPaul
    Adevarul e ca francezii resimt o mare frustrare din faptul ca limba lor a pierdut si continua sa piarda teren in special in Europa, si asta mai ales dupa extinderea UE. In afara de romani, vorbitori de franceza atat cat au fost si mai sunt ei! nici bulgarii, nici ungurii, nici cehii, nici polonezii si nici slovenii nu erau vorbitori de franceza la data integrarii si nici nu au simtit nevoia de-a deveni dupa aderarea la UE. Din acest motiv mai ales, in mai toate institutiile europene, chiar si in cele care fusesera instituite sa functioneze bilingv, s-a impus treptat-treptat folosirea exclusiva a limbii engleze, limba cu care erau cat de cat familiarizati si cei mai multi dintre esticii proaspat intrati in Uniune. Basca engleza impusa de afaceri, comert, (la care se refera, de altfel, si profesorul Claude Hagège), dar si de tehnica, de media de tip anglo-saxon etc… Asa ca, parintii Organizatiei Internationale a Francofoniei trebuie sa se simta destul de iritati de faptul ca sunt oarecum obligati sa vorbeasca in engleza pe la diverse “summits”, in loc sa se exprime exclusiv in limba materna, pe la diferite “sommets”.

  • Dorin Tudoran

    @Doina Popescu @ DanielStPaul

    Cum de vreo cateva zile stau cu nasul in niste “docomente” ale UE/PE, as zice ca pentru euro-parlamentarul Gigi Becali “summits” ori “sommets”, tot un drac: engleza a invatat-o intr-o zi, franceza o stia de cand se stie, asa ca “sufransele” frantujilor nu-l “impresionariaza”…

  • mihai rogobete

    Fiind vorba de un interviu a cărui compoziţie semiotizatoare aparţine reporterului, oricât s-ar fi străduit Claude Hagege nu şi-ar fi putut expune gândirea din spatele cărţii pe care vrea s-o rezume. Oricum, ideea de confruntare a culturilor e o noutate dezumflată, plus de îmbogăţire mutuală, schimburi, dominaţie -- care vin mai degrabă din gândirea transnaţională a unui finanţist -- monetaristă! -- decât dintr-a unui lingvist. Ca să nu mai vorbim despre riscul judecăţilor etno-generalizatoare -- sumare, de fapt, reducţioniste şi superficiale, incapabile să se şi apropie măcar de miracolul autocreator până şi al limbilor închise, izolate.
    N-a devenit neamţ meseriaşul român, în precaritatea scutului său cultural,din cauza bormaşinii, burghiului, şlaifului etc.; tot cârpaciul care se-pricepe-la-de-toate-şi-nu-face-nimic-bine a rămas. Nici informatica nu-l va strâmba englezeşte. Ce-are limba cu prefectura?
    Orice lingvist pipăie limbile dintr-o limbă. Corespondente vârstelor mentale ale colectivităţii vorbitoare. Tipurilor istorice de organizare ale acestora. Ca sintaxe, în rigorile cărora e mai liber sau neliber, mai viu sau neviu cuvântul. Al celui care discută cu necuvântătoarele dinafară sau dinuntru, al celui care trebuie să-l rostească în trib, (ce fel?), în societate, (care?), în lume, (cât?). Din dialogul acestor dialoguri pare să se întindă şi lăţească o limbă. Cum să ne domine şi să ne stingă vreuna, când toate au aceeaşi merite şi beteşuguri? Nu cred că doar învăţând marţiana vom şi ajunge pe Marte. Deocamdată, tot românul rămâne poet.

  • Domnule Tudoran,
    Pai, europarlamentarul Gigi Becali, ca descendent indubitabil din “FIGURILE BIZANTINE” -- factiunea iconolatri!, nici nu are cum sa se incurce in summits ori sommets. Le abordeaza cu aceeasi lejeritate innascuta, indiferent ce sunt ori cum se cheama ele.

  • Daniel StPaul

    Marturisesc a fi luat nota cu oarescare detasare de pericolul de moarte semnalat de profesorul Hagege (nu pot pune un egal intre proteina ce inhiba sinapsele -ducind astfel la Alzheimer- si ce spune d-sa za lucrul limbei celei albionesti); nu il suspectez de chauvinisme galic (l-am vazut/audiat pe viu, cunoasterea limbilor , cred, l-a daruit si cu o generoasa deschidere spre alteritatea “purtatorilor” acelor limbi), nici de puseuri psihanalizabile. Mai degraba, asa cum reiese clar din ce spune, e vorba de (supra)licitarea ideologica (morala, axiologica) a consecintelor unei conquiste ce nu se margineste a fi doar lingvistica dar mai si atenteaza, prin “valorile” troiene vehiculate, la alterarea identitatii (sa nu zic etnice, ca-i vorba mare…)

    @Doina Popescu (fiindca peste citeva zile e Ziua internationala a francofoniei) Fapt divers, in mod oarecum surprinzator, natiile pe care le-ati amintit sint fie membre, fie cu statut de observator in organizatia francofoniei (bulgarii si noi am aderat deodata; daca ne gindim doar la Todorov, Kristeva si… Sylvie Vartan, nu s-ar putea zice ca vecinii subdunareni n-au “informat” francofonia).

  • @Daniel StPaul

    Da, aveti dreptate, natiile ex-comuniste sunt fie membre, fie observatoare in organizatia francofoniei, dar proportia vorbitorilor de franceza este infima in randurile lor. Chiar si bulgarii, deveniti membri odata cu noi, oficial au doar 9 procente din populatie vorbitoare de franceza, in timp ce romanii, 24. Nu stiu cum s-a facut, dar toti bulgarii cu care am coloborat eu nu stiau boaba de franceza. Ca sa nu mai vorbesc de unguri, cehi, polonezi, lituaninei, letoni, cu procente absolut neglijabile de vorbitori de franceza -- de la 1 la 4 la suta din populatie. Doar albanezii fac exceptie, fiind chiar mai amatori de franceza decat noi, romanii. Franta face eforturi mari sa-si recastige si extinda influenta lingvistica in lume -- si risca uneori sa faca din francofonie, cel putin in spatiul ex-comunist, un fel de forma fara fond. Trend-ul insa (ori tendance-ul?) ii este potrivnic.

  • Daca_nu_nu

    @) No Name & Unicornu & All
    Mi-aduc aminte că, pe vremuri, băieţii noştri se încăierau şi mi-a rămas aşa, în minte, o vorbă: „Dacă eşti bărbat, hai afară!”. Dacă se întâmpla să fim la şcoală, niciodată nu se băteau în sala de clasă, ci în curtea şcolii; dacă se întâmpla să fim acasă la careva, întotdeauna ieşeau în stradă, iar zicala era mereu aceeaşi: „Dacă eşti bărbat, hai afară!”…
    Acuma, dacă ne întoarcem la emisiunea cu pricina, s-o luăm metodic:
    Ne-am pomenit cu un premier adus de la servicii. Nu ne-a convenit, e adevărat. Eu, de exemplu, aş fi preferat un civil (oare bine zic?) venit dintr-o zonă cu mai mare vizibilitate. Dar asta e, nu depinde de mine.
    Omul porneşte cu stângul, printr-o exprimare nefericită lansată atunci cu deszăpezirile. Presa reacţionează pe bună dreptate. Cred că este normal ca atenţia cetăţeanului să se concentreze asupra noului premier, mai ales că, prin comparaţie cu alţii, este o persoană puţin cunoscută.
    Bun. Îl invită dl Gâdea în emisiune, iar premierul acceptă. Este normal ca toată lumea să fie cu ochii pe televizor, iar dl Gâdea cred că ştia foarte bine acest lucru. Cum cred că la fel de bine ştia şi premierul.
    Omul vine în emisiune, singur, fără ajutorul colegilor din platou, fără ajutor în căşti, fără public susţinător; toate aceste instrumente le avea însă la dispoziţie gazda, adică dl Gâdea, care porneşte neinspirat cu o avalanşă de întrebări. Pentru cine se pricepe cât de cât la teoria discursului, este limpede că, în faţa unui astfel de asalt, oricine are nevoie de timp să-şi pună ideile în ordine. Eu aşa văd momentul cu „salutarul” (am spus-o şi mai sus).
    Din punctul meu de vedere, acea emisiune a fost un eşec. Cred că era mai bine să fi fost invitat de dl Ciutacu, la „Vorbe grele”: erau ei doi, faţă-n faţă, bărbăteşte, se contrau -- nici dl Ciutacu nu-i vreun blând! -- iar telespectatorul nu rămânea cu impresia că premierul a fost invitat ca să dea cineva cu el de pământ. Intervenţia dlui Mircea Badea, din final, a fost sub aşteptări: „Îl daţi afară pe Duţă?”. Păi, ce aştepta dl Badea să spună premierul? „DA!”??? Cine s-ar angaja să dea astfel de verdicte în timpul unei emisiuni televizate? Eu, de exemplu, n-aş face asta. Dacă e vorba de o neregulă, urmează o anchetă, iar vinovatul suportă consecinţele. Dacă premierul ar fi spus DA, n-ar fi sărit tot dl Badea cum că premierul se crede Dumnezeu? Eu cred că ar fi sărit.
    Cât priveşte proprietatea termenilor, cred că NU ÎNTÂMPLĂTOR premierul i-a dat dlui Gâdea o pleasnă uşoară cu FORTUIT…
    No. Cam asta cred eu. În rest, în probleme de politică nu mă bag, fiindcă acolo nu mă pricep. În ce priveşte însă tehnica discursului, n-a fost o emisiune bine gândită. După mintiuca mea.

  • InimaRea

    Latura lingvistica prosperind calm -- iar “gazda noastra” dovedind generozitatea de a ne face sa ne simtim ca la noi acasa -- ma bate gindul sa ma-ntorc la problema anonimului de pe net.
    Dincolo de temperamente, idiosincrasii, anxietati, ramine faptul ca anonim -- pe net -- este orice nume-far’de-nume (adaptare a unui articol de pomelnic, pentru cei morti nebotezati). De ce-ar fi linistitor Gh. Ionescu fata de jeanvaljean? Mai curind, dimpotriva -- nick-ul spune ceva despre posesor (“note” de genul: ludic, familiarizat cu Hugo, francofon -- eventual, rebel la modul romantic -- adica, marcat de injustitie, teoretic ori din proprie experienta etc). Pe cind Gh Ionescu poate fi un nume de convenienta, cum si datele sale biografice pot fi -- bine mersi -- fictive.
    (Am in plan un volumas de texte de pe net, cu titlul Din bezna internetului, datorat lui ioncristoiu, care ne-a facut onoarea, acum 7-8 ani, sa ne striveasca sub titanic-gagesteanul sau dispret. Scria la JN, atunci.)
    In schimb, “scriitura” spune cam totul despre anonim. Nu-i nevoie a fi critic literar pentru a-ti da seama cu cine ai de aface -- ce nivel cultural, ce temperament, simpatii si antipatii, ce virsta -- chiar, si tot asa.
    Dialogul pe-ntuneric (“bezna”, nu?) are si ceva-n plus, si ceva-n minus fata de cel fata in fata: da seama de “adevarata natura a omului”, in puncte esentiale, pe care scrisul le deconspira neintentionat, de multe ori; lipseste “limbajul corpului”, atit de sugestiv psihologic. In privinta din urma, anonimul de pe net e aproape un personaj literar -- cititorul si-l poate-nchipui (si-ntruchipa, daca-i mai clar asa) la fel ca pe orice erou literar.
    Mai exista o forma a prezentei pe net -- incognito. Stilul tradeaza personajul dar nu indeajuns pentru a evita speculatiile. In schimb, alimenteaza din plin curiozitatea de a-i afla “adevaratul nume”. Atunci, e clar un joc intelectual, la care achiesezi ori ba -- dupa umori, eventual.
    Singurul impediment -- obiectiv, i-as spune, sper sa nu exagerez -- este propria noastra istorie, marcata de “anonime”, care ne-au otravit viata, la vremea RPR/RSR. Cu tot respectul fata de cei marcati de oribila practica a anonimelor, azi e alt trend in tratarea anonimatului “periculos”, putini dintre noi mai pastreaza amintirea denunturilor anonime, urmate de persecutie politica, fizica, morala. (In primul rind, e vorba de terorismul propriu netului -- fenomenul hacker, in linii generale.) Evident, “tinara generatie” aproape ca nu are habar de asa ceva. Ori, daca are, o trateaza cu dezinteresul cu care se trateaza, poate ca brutal, “povestile” alor batrini, prizonieri ai propriilor istorii de viata.
    Cit ma priveste -- si eu, toje prizonier -- ma-mpac cu gindul ca-i vine si generatiei asteia necrutatoare rindul la prizonierat, nici n-am nevoie sa o astept pentru asta. Dar caut sa fac cit mai putin caz de propria-mi istorie, sa nu plictisesc lumea. Daca tot s-a nimerit sa fie nespectaculoasa -- iar eu sa ramin nemarcat adinc de dinsa -- nu mai bine-mi savurez anonimatul? Fiindca, sincer -- il gasesc atit de potrivit unui trai tihnit incit ma aventurez, deseori, a gindi ca n-as renunta la el pentru nici o faima ce m-ar impiedica sa ies in lume fara grija ca vor sari pe mine media, televizoristii si toti curiosii Pamintului.
    Stiu, e (si) semn de timiditate “aspiratia” asta a mea. Macar de-ar fi fost singurul meu defect natural. Ba e chiar simpatic, fata de cele dobindite -- parerea mea…

  • Apropo tot de textul semnalat de @Daniel StPaul, cred, totusi, ca asa-zisul imperialism lingvistic nu e chiar de ignorat, colonizarile realizandu-se azi in varii forme insidioase, inclusiv prin inlocuirea treptata, prin afaceri si comert, a unui specific national cu altul, strain locului. Am fost pur si simplu revoltata vazand cum o frumusete de statiune spaniola din Baleare a fost pur si simplu cotropita pas cu pas de investitorii germani, care nu s-au multumit doar sa cumpere aproape toate barurile si restaurantele aflate de-a lungul plajei, dar le-au si transformat, pe toate!, in bogedi cu carnati, bere si fanfara!

  • Katrina

    InimaRea
    Cinste tie daca reusesti sa impresionezi musafirii cu vasta colectie de furculitioane. Pentru mine n’ar fi salutar sa fac acelasi lucru cu musafirii mei, pentru ca cei mai multi sunt retaileri si brokeri si ar face misto de mine si m’ar saluta din mers, pe motiv ca vreau sa’i aburesc…

  • unicornu

    @Daca_nu_nu

    Mihai Gadea a fost slab. Extrem de. Aproape timorat ? Sau pronosticand audienta masiva a decis sa fie mai retinut.

    La prostioarele lui MRU (legate de lingvistica, de logica, de psihologie) l-as fi readus sec din nori pe pamantul politicii si al concretului. Dar Gadea este total inadecvat in astfel de situatii. In locul lui as fi alcatuit o echipa (R. Dumitrescu, Oana Stancu, A. Ursu, V.Ciutacu, R.Tudor, M. Badea -- Gadea spectator …) cam pe modelul celor de la protv (care vin cu 3-4 oameni si se fac ca ii pun intrebari basescului). Are de unde alege … Oare ar fi participat MRU in acest caz ? Greu de crezut: a batut campii fara gratie toata emisiunea. Hartuit pe felii concrete si in stiluri diferite, i-ar fi fost mult mai greu sa-si continue litania monotona.

  • @Daca_nu_nu

    Da, putem vedea lucruri diferite privind acelasi cadru, si asta din cauza unor fonduri aperceptive oarecum diferite. Mie, prezenta lui MRU la Gadea in studio mi s-a parut un act de normalitate, iar interviul, all in all, unul reusit. Inclusiv presa pro-cotrocenista a reusit sa scoata cateva stiri importante din el, ceea ce nu prea se intampla in cazul interviurilor complezente. De regula, un interviu inseamna doi oameni fata in fata, un jurnalist care pune intrebari si un intervievat, care raspunde, in masura in care are raspunsuri convenabile la respectivele intrebari. Exista si interviuri de tipul celor de la TVR, in care invitatul e asaltat incrucisat, de doi jurnalisti incrancenati, care nu au nimic din candoarea pe care uneori o are Gadea (inclusiv in momentul cu necunoasterea etimologiei cuvantului “salutar”, pe care l-a folosit, de altfel, in mod corect). Cine a urmarit lideri ai Opozitiei intervievati, pe vremea Rodicai Culcer, de Dan Turturica si Alina Stancu, sau de Ioana Lupea si Mircea Marean intelege foarte bine la ce ma refer (fara sa mai vorbim ca si acolo exista, ca peste tot, ajutorul din casti). Sigur, TVR-ul nu-i un model de profesionalism, dimpotriva, desi, fiind televiziunea publica, ar trebui. Cat despre publicul din studioul Antenei 3, el a ramas complet inert si strict decorativ pe tot parcursul intreviului, nesustinand psihic niciuna dintre parti. Asa ca, tensionat a fost si MRU, tensionat si Gadea. Cat despre intrebarile lui Gadea, ele n-au facut decat sa reia temele majore vanturate de presa de la nominalizarea lui MRU pentru functia de premier si pana la momentul interviului. De acord insa ca intrebarile au fost mult, mult prea lungi, in unele cazuri aproape la fel de lungi sau chiar mai lungi decat raspunsurile (ceea ce nu se face, nu?) si nu intotdeauna ariculate in cel mai fericit mod cu putinta. Cu toate astea insa, ele au fost exact acele intrebari la care majoritatea romanilor astepta raspunsuri de la noul prim ministru. Pe de alta parte, din pacate, si raspunsurile au fost la fel de prolixe si, mai mult, evazive pe alocuri, adica mai cam prin toate locurile problematice.

    Cat despre Badea, el stim cum e: sui generis!! Cred ca nimeni nu se astepta ca premierul sa-i si raspunda la intrebari.

  • Florin Iaru

    @sierra, povestea cu filmuleţul e alta, şi e, oarecum, à l’americaine. Filmul a existat, gestul a existat, persoanele au fost acolo. Ce nu a fost? În trei cadre, un imbecil s-a gîndit să picteze (exact, să picteze) un pumn enorm, ca să se “vadă mai bine”. Din cauza contaminării probei, discuţia s-a mutat de la “l-a atins sau nu Băsescu pe băiat” la “a fost sau n-a fost”. Judecătorul a fost obligat să respingă proba.
    Dar te asigur (am filmul şi l-am desfăcut cadru cu cadru) că aşa cum se vede, exceptînd trei cadre, aşa s-au petrecut lucrurile.

  • Florin Iaru

    @Daca_nu_nu
    Gâdea a păţit cum păţesc ţaţele şi ţaţoii cînd vorbesc (singura dată în viaţă) cu o somitate. în loc să spună ce-au pe limbă, încearcă să-şi ridice limbajul lor obişnuit (în care plutesc sau se simt ca peştele în apă) la nivelul convorbitorului. Rezultatul e întotdeauna acelaşi: ridicol. E ceea ce păţeşte Farfuridi, care intră într-o junglă de semnificaţii devoratoare. Asta fără ca Gâdea să fie o ţaţă. E dintr-un alt cartier lingvistic.

WP Admin