≡ Menu

Martie și o mare poetă – Ileana Mălăncioiu

URSUL

În iarba-naltă de pe munte, cu trupu-ncolăcit ca șerpii
Când ies de se-ncălzesc la soare și înlemnită de durere
Aștept să vină iarăși ursul, să se aplece peste mine
Și să rămână-așa o vreme, să mă miroasă în tăcere.

Să vadă că sunt încă vie și că aș vrea să mă fac bine
Să-nceapă să mă calce-alene din umeri până la picioare
Să-l simt alunecând pe coaste și-ngenunchind fără să vrea
Și să coboare iar pe iarbă, atunci când știe că mă doare.

Să urce-apoi din nou pe șira spinării-ncet până la gât
S-aud vertebrele troznindu-mi sub dreapta laba lui de fiară
Și să nu pot țipa de teamă că-n timp ce trece peste mine
Ca să mă vindece, strigându-l, el ar putea să scoată-o gheară.


 

Să-mi lepăd forma femeiască de șarpe-ncolăcit la soare,
Să afle ursul că se mișcă pământul pe care mă-ndrept
Încet sub greutatea lui, și tremurând să se-ncovoaie
Și să mă-ncolăcesc din nou, să gem tăcută și s-aștept.

Apoi să vină vindecarea, să ies din iarba tăvălită
Și să-mi mai simt o vreme trupul înfierbântat de pașii grei
Iar ursul să se-ndepărteze călcând încet peste pământuri
De parc-ar merge mai departe pe umerii unei femei.


(Din volumul Ileana Mălăncioiu, “Către Ieronim”, Editura Albatros, București, 1970)

 

 

 

 

  • neamtu tiganu

    ai incurcat-o nea Dorine cu postarea asta, toti te vor face comunist si pe buna dreptate, 8 Martie a fost o miscare de emancipare a femeii, s-au luptat intii pt. dreptu la vot, dupa ce l-au obtinut au vrut mai mult, si mai mult si mai mult, acum au devenit mult mai egale decit barbatii, ai auzit ca niste muieri din EU vor cota de muieri la concerne in posturi de sefi mari?

    ca io i-as schimba denumirea din ziua internationala a muierii, in ziua umilirii barbatului, o zi tare trista pt. omenire; nu vad de ce sa li se ofere flori, mai degraba ele ar trebui sa ofere cite o bere!

  • @ neamtu tiganu

    e mai buna “ziua femeii”, asa, comunista cum e ea, decat ziua… zilnica in care necomunistii isi bat femeia, ba cu mana stanga — cei de stanga, ba cu mana dreapta — cei de dreapta, si cu amandoua mainile cei de se dau “macho” pana la Dumnezeu.

  • DAD

    Superbă poezie. Pentru mai tinerii cititori/poeţi care publică la 20 de ani şi trei volume pe an, n-ar strica să se ştie şi istoria poeziei. Tânăra Ileana Mălăncioiu i-a citit-o undeva lui Ştefan Bănulescu care a fost încântat. Dar când i-a prezentat-o spre publicare în “Luceafărul”, unde Bănulescu era redactor-şef, a fost refuzată categoric. În şedinţa de redacţie cineva a spus că Ursul trimitea la URSS-ul care ne luase în labă şi ne murseca! Iar altul i-a găsit poeziei conotaţii sexuale! Pentru acest motiv, un profesor de engleză -- care dăduse elevilor săi drept temă traducerea poeziei -- a fost reclamat la partid de un tată grijuliu. Acum se scrie poezie din jurnale de budoar, din jurnale de sex sălbatic, din jurnale de WC… şi nimeni nu reclamă nicăieri, ceea ce până la urmă nu e rău.

  • Admiraţie şi respect pentru marea poetă care este Doamna Ileana Mălăncioiu!
    Pentru toate Doamnele şi Domnişoarele, avînd în vedere că Scaunul Papal este, pentru moment, vacant fie-mi îngăduit să amintesc acest îndemn al Fericitului Ioan Paul al II-lea, Papă: “Femei, opriţi mâna bărbatului care, într-un moment de nebunie, ar încerca să distrugă civilizaţia umană!”.

  • Ontelus Dan Gabriel

    Pe lângă calitățile poetice incontestabile și înțeleapta discreție, Ileana Mălăncioiu a scris o lucrare excepțională despre hybris: ,,Vina tragică. Tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka”, publicată în 1978 la Editura Cartea Românească, autoarea argumentând impecabil caracterul tragic al condiției umane trans-istorice și trans-culturale, pornind de la operele scriitorilor menționați. Și, pentru a lega comentariul de celebrarea firească a femininului și a maternității, se impune să reflectăm, fără a adera automat la crezul ideologic feminist, la faptul că un aspect definitoriu al hybris-ului uman îl constituie tocmai agresivitatea, violența, trăsături asociate îndeobște ființării masculine. Ușurința irațională cu care a curs și curge sângele în istorie, din cauze non-medicale, precum și generalizarea urii, a resentimentului sunt mai degrabă explicabile prin ordinea masculină a lumii, feminist interpretată ca patriarhat.

  • @ Ontelus Dan Gabriel

    Daca nu ma insel, era lucrarea de doctorat a Ilenei Malancioiu.

  • InimaRea

    Da, e ziua-n care-i musai a ne aminti că Poezia are o muză, nu un zeu. Iar zeii poeziei sînt doar copiii acelei muze, în timp ce poetesele nu rîvnesc a fi măcar regine ale Poeziei -- îi rămîn preotese oficiind discret, păzind flacăra.
    Pe vremea mea -- e cea care apare în interviul către care trimite Dorin Tudoran -- bărbaţii-critici numeau “poezie minoră” lirica feminină -- şi-asta era culmea gentileţii lor masculine. Cînd nu erau aşa galanţi, îi spuneau “feministă” -- şi tare rău suna asta, a lascivitate.
    Ileana Mălăncioiu a venit o dată la cenaclul lui Eugen Simion -- care “ne pregătise” din vreme (“Citiţi-o, să facem o figură onorabilă!”). Am citit-o-ntr-o doară -- era dintre “feministe”, oricum “minoră” -- dar cînd am văzut cît era de frumoasă, am amuţit. N-a ieşit nimic din întîlnirea aceea.
    Apoi, m-am tot gîndit la jalnicul complex de superioritate al bărbaţilor-critici faţă de poetese. Şi-ncă nu ştiam că Ileana Mălăncioiu era licenţiată în filosofie, nu vedeam dincolo de veşnic-aroganta complezenţă masculină decît “frica de Femeie”. Mai tîrziu, am dibuit şi teama de uimitoarea-minte-a- Femeii, dinaintea căreia arhisuficienţii bărbaţi-critici erau complet dezarmaţi. Ceea ce nu li se-ntîmpla şi zeilor poeziei (ori aspiranţilor la acel maxim grad sacerdotal) ei nu aveau vreo inhibiţie dinaintea “concurenţei” feminine. Zic eu că nici nu se simţeau concuraţi -- semn de artist adevărat, care ştie că neştiute şi inepuizabile sînt căile Poeziei, astfel că şi glasurile sale pot fi tot atîtea.
    Atît, acum -- simt eu c-om mai vorbi de toate astea şi de-atîtea altele încă.

  • Gheorghe Campeanu

    Splendida poezie! Alte vremuri…
    N-am prins-o in facultate pe Ileana Malancioiu, asa ca interview-ul din RomLit a fost o revelatie. Multumiri.
    Vad ca si administratia Obama pare sa fi citit poezia, dupa care a semnat extensiile legale ale VAWA (violence against women act) in semn de recunoastere a ‘zilei femeii’.

  • Florin Cormoran

    @neamtu tiganu

    domn’ neamtu, imi paretzi, cum sa zic, un misogin partial temperat.

  • @ Florin Cormoran

    domn’ neamtzu glumea. nu-l banuitzi de ce nu se face…

  • @ Gheorghe Campeanu

    L-o fi batut sotia…

  • @ InimaRea

    da, da -- mai vorbim…

  • @ Vasile Gogea

    Cred ca nici macar… Papesa Ioana nu ar mai putea opri mana care lucreaza la nesfanta lucrare de distrugere…

  • mihai rogobete

    La mulţi ani, optmartienelor pământene !

  • mihai rogobete

    Păi, Neamţu Ţiganu ştie ce ştie, dacă Frau N H, din Munchen, îmi răspunde felicitării : Mersi Mihai, dar nu stiu de ce????????Am uitat ce este pe 8 martie.

  • Daca_nu_nu

    Excelentă poezia!!! Habar n-aveam că există și sunt foarte fericită că ați dat-o!
    Când am lăsat, tot aici, illo tempore, una într-un metru apropiat, s-a găsit un oarecare să spună că am scris o poezie răsuflată. No, amu, Ileana Mălăncioiu m-a răzbunat! NO!
    YES!!!
    Mulțumesc, domnule Tudoran!!!

  • @ Daca_nu_nu

    1. Este una din foarte multele poezii admirabile ale Ilenei malancioiu.
    2. Deh!, in metrou cine nu se pricepe la poezie? Cand ies la suprafata au ceva probleme cu poezia specialistii din metrou — wekend linistit.

  • mihai rogobete

    De ce n-are ursul coadă:
    " rel="nofollow">

  • Ultor

    Intr-adevar, o admirabila poeta Ileana Malancioiu. Pana acum vreo zece, doisprezece ani, si o voce publica extrem de critica si, pe alocuri, chiar patimasa. M-am tot intrebat in acesti ani de ce a renuntat la exercitiile de “gimnastica” civica. Nu ca decizia de a sta departe n-ar fi una inteleapta, avand in vedere vremurile, contemporanii…

  • Dezideriu Dudas

    Am citit cu mare interes vineri seara istoria lui Simon Bolivar. Acea imagine cu scaunul gol de langa Hugo Chavez evocat de d-nul Dorin Tudoran, m-a motivat extrem. Mi-am adus aminte ce au ( mai ) putut masculii din opozitia de atunci a politicii romanesti, intr-o situatie in care era mai mult decat evident ca adversarii lor nu mai au nici-o putere : au pus la fiecare emisiune TV la care nu se mai prezentau politicienii de atunci de la putere un scaun cu o papusa gonflabila….care i-ar fi reprezentat…Cam asta cred ca este si diferenta dintre H.Chavez si mai-marii politicii romanesti de astazi….Cam ca cea dintre Simon Bolivar si o papusa gonflabila…E drept, actuala putere politica din Romania mai are mult pana la a esua si chiar sper sa nu fie cazul. A esua ei ar insemna si o Dreapta politica nereformata si inca 4 ani pierduti ! A nu esua Stanga actuala, nu inseamna ca ar castiga obligatoriu peste 4 ani, insa in mod cert marea politica romaneasca va intra in alta liga…Interesant si ultimul drum a lui Simon Bolivar refacut de d-nul Dorin Tudoran… N-am inteles de ce Simon Bolivar ar fi dorit sa revina in Europa atunci, dupa ce a facut tot ceea ce era posibil in America de Sud….Parca, totusi, o dorinta mai naturala decat ultimele dorinte ale lui Che Guevara consumate in jungla….Probabil considera ca se va incarca din nou cu energie constructiva pentru a relua lupta acasa….Lumea se cam lamurise si cu Napoleon….
    Si eu cred ca „Marx l-ar intelege pe Marx” acum, deoarece singurele sisteme de Dreapta acceptate ca au creat istorie in domeniul politic fara alteratii de Stanga…, cel din Germania lui Hitler si cel din Italia lui Musollini, au suferit crunt la nivel conceptual…Adica Marx nu a avut pe nimeni de forta lui care sa creeze un echilibru conceptual in lumea ideilor….”Cei multi” au avut un profet extraordinar in Marx, dar „cele multe” ( capitalul si interesele generale ale societatii… ), nu au fost suficient cuprinse de Max Weber, A.Toynbee, Friedrich Hayek…. Poate si pentru ca mai toti ganditorii de dreapta s-au raportat cu discretie la colonialism….Ceea ce nu se poate spune, faptic, despre Simon Bolivar si retoric, despre H.Chavez.
    Nu cred insa ca exclusiv prin colonialism si post-colonialism se poate intelege situatia Romaniei de azi…Cum la fel nu cred ca exclusiv prin securism sau post-securism…Cred insa ca se poate intelege Romania acum si putem incepe in sfarsit re-contructia ca tara, daca ne folosim tocmai de avantajele statelor carora le-am devenit egale teoretic in NATO si UE, si daca abordam cu responsabilitate si curaj avatarurile securismului….Mai cred si ca „neputinta” noastra in fata colonialismului, post-colonialismului sau in fata securismului, le convine de minune, constient saiu inconstient, celor care au facut din dependenta lor o adevarat arta a supravietutii si a „rezistentei”…

    Noi , „cei multi”, de ziua lor, facem o reverenta in fata „celor multe”…. Se poate intui in context o alta viziune asupra lumii ideilor, de ingenuire a lor ( in sensul de a le da gen, daca se poate spune asa )….Parca suna mai bine „Papesa Ioana” decat „Papesa Alina”….Iar daca citim „Indrazneala de a spera” a lui Barack Obama, vom vedea ca „saracul”… „a furat-o” de mult, ceea ce probabil d-nul Gheorghe Campeanu stie….

    MULTUMIM DE INVITATIE D-LE MIHAI ROGOBETE ! O asteptam si atunci cand va fi posibila o intalnire intre noi….Poate ne va ajuta si d-nul Vasile Gogea sa nu esuam in „Fasia Gaza „ ( http://vasilegogea.wordpress.com/2013/02/26/o-scrisoare-deschisa-adresata-presedintelui-academiei-romane/#comments ) si poate ne ajuta si d-nul Liviu Antonesei , dupa ” Conferinta despre Modernitate” ( poate ne-o repune cineva si pe acest site …), sa trecem de la esecul „Sfarsitului istoriei” la izbanda (re)inceperii lucrarilor la „Turnul Babel”. In aceasta izbanda,cred ca fiecare etaj trebuie sa se bazeze pe legatura cu etajele limitrofe iar structura de rezistenta generala trebuie sa nu aiba pretentia ca poate da si confortul interior al etajelor…precum, nu trebuie uitat si faptul ca acestea din urma ( etajele ) nu pot avea pretentia ca vor sustine intreg edificiul…..
    PENTRU INIMA-REA ( relationari bazate pe comentariile facute la articolul d-lui Vasile Gogea pentru care am scris linkul de mai sus ). Si eu cred ca sunt din “aceasi categorie” cu d-nul Dorin Tudoran. Odata (mai) credeam ca aceasta categorie exista doar in mintea mea si in vorbele din cartile citite….Avem insa o mare problema si cu categoria noastra…., daca ne raportam la realitate si la influenta noastra asupra ei. De aceea simt ca nu trebuie sa ma opresc. Pe panta de-constructiei, oricarui „Burepișta” adus cu eforturi extroadinare de un optimist ii poate fi opus un „ji-dac” adus de un pesimist fara un efort deosebit….Asta ca sa ma exprim eufemistic si sa nu fiu nevoit din nou sa fac teoria chibritului….Pe panta constructiei insa stam intr-adevar prost .

  • Maria

    Sunt femeie, deci am dreptul, la o adică, să fiu misogină în timpul liber. Dacă bărbaţii discriminează femeile, sunt ticăloşi, dar noi avem dreptul să fim nemiloase cu sexul cât p-aci frumos.

    Săptămâna trecută, scriam că ne-am cam pierdut dreptul de a primi mărţişoare, fiindcă nu mai dăm doi bani pe ele (dau bărbaţii ceva mai mult de doi bani). În sfânta zi de 8 martie, aşteptam cadouri, deşi până mai ieri necheza toată lumea că e o sărbătoare comunistă şi că mai dă-o dracului.

    Dracul a fost recunoscător, că el în speţă e băiat bun, doar că are gură rea. A luat-o, a şters-o de praf şi-a renovat-o. Şi, ca orice agent sentimentalo-imobiliar, încearcă să ne-o vândă la suprapreţ. Femeile aşteaptă, de 8 martie, pupici pe năsuc şi parfumuri cu pampon. Pe vremea când primeam cadouri de la soţul aferent numai şi numai în această zi festivă, eram tembel de fericite. Între timp, de când am traficat multe alte sărbători (vezi Sfântul Valentin), ni se pare că totul ni se cuvine, cu atât mai mult bucheţoiul de flori de 8 martie.

    Femeia deşteaptă e suspect de proastă. Credem că, dacă bărbaţii noştri vin acasă cu un cadou cumpărat din goana adulterului, s-au răzgândit şi s-au hotărât să ne iubească din nou. Mda, mi-aduc aminte că un fost iubit mi-a adus de 8 martie o brichetă scumpă, iar eu n-am fumat niciodată. Mă adora, era nebun după mine. Evident, ca o doamnă Columbo ce sunt, am descoperit că primise şi el bricheta de la o firmă entuziastă, care (aţi ghicit) dădea brichete promoţionale în dar. Şi pentru că nici el, nici nevastă-sa nu fumau (am uitat să vă spun că era însurat bocnă), bricheta a ajuns la mine. O am şi azi, dacă n-o fi murit, vorba epilogului din basmele româneşti.

    De când sunt pe Facebook, constat că femeile îşi spun ”La mulţi ani”-uri între ele. Ne mai urează şi bărbaţii câte-un coş cu păpădii (foto şmanglit de pe Internet), la modul colectiv. Dar în esenţă, femeile au grijă unele de altele, se ghiocelesc de zor, îşi aduc aminte una alteia că viaţa merită trăită, fac schimb de citate din Confucius şi decid a mia oară că bărbaţii sunt din ce în ce mai imparicopitaţi.

    Sunt om şi nimic din ceea ce e femeiesc nu mi-e străin. Aştept sărbătorile ca să am ce bârfi cândva în cartea mea de memorii. Am s-o scriu atunci când voi afla că am o boală incurabilă. Dacă mor brusc de infarct, îmi cer scuze. Am trăit, de 8 martie, şi lucruri bune (când bărbaţii mi-au dăruit câte-un pix superb, în care probabil îi durea foarte tare), şi lucruri proaste, când bărbaţii mi-au dăruit sinceritatea lor, nu mi-ar mai fi dăruit-o. Ceva de genul ”sunt însurat şi-am uitat să-ţi spun”, nu mai ţin minte exact.

WP Admin