≡ Menu

Mai minunat decât Minunatul Vrăjitor din Oz

Photo-blog-7-150x150[1]Michelle Obama, februarie, 2008. În timpul campaniei electorale, în Milwaukee, Wisconsin:

“For the first time in my adult lifetime, I’m really proud of my country… not just because Barack has done well, but because I think people are hungry for change. I have been desperate to see our country moving in that direction and just not feeling so alone in my frustration and disappointment.”

Michelle Obama, iulie, 2016. În discursul ținut la Convenția Partidului Democrat, în Philadelphia, Pennsylvania:

“Don’t let anyone ever tell you that this country is not great – that somehow we need to make it greater again. Because right now is the greatest country on Earth.”

Așadar, până în februarie 2008, când se contura posibilitatea ca Barack Obama să devină președinte al Statelor Unite, Michelle Obama nu avusese niciun motiv să fie mândră de țara ei. Deși cineva observa cu dreptate:

“She was an adult when we won the Cold War without firing a shot. She was an adult for the last 25 years of economic progress, social progress…”.

Sau:

“Cant it really be there has not been a moment during that time when she felt proud of her country? Forget matters like the victory in the Cold War; how about only things that have made liberals proud – all the accomplishments of inclusion? How about the passage of the Civil Rights Act of 1991? Or Ruth Bader Ginsburg’s elevation to the Supreme Court?”

Nici posibilitățile tinerilor Michelle și Barack de a merge la școli bune, de a găsi joburi excelent plătite, de a face cariere de invidiat nu o convinseseră, până în 2008, pe Michelle Obama că există și motive pentru a fi mândră de țara sa.

Dar, minunea-minunilor, potrivit Primei Doamne, după numai 8 ani de președinție Obama, Statele Unite au devenit dintr-o țară de care se rușina Michelle Obama un adevărat Paradis.

Pe lângă Barack Obama, vrăjitorul din Oz pare un terchea-berchea.

Perioada în care Michelle Obama nu găsise niciun motiv să fie mândră de țara ei include și cei 8 ani de prezență a lui Bill Clinton și a enerigicei Primei Doamne, Hillary Clinton, la Casa Albă. Totuși, nimic din ce au realizat cei doi nu părea, în 2008, să o mulțumească pe Michelle Obama și să-i insufle olecuță de mândrie pentru țara sa.

Cu atât mai amuzante mi s-au părut osanalele aduse de actuala Primă Doamnă fostei Prime Doamne pe cale de a deveni președinte al Statelor Unite:

“You see, Hillary understands that the president is about one thing and one thing only. It’s about leaving something better for our kids. That’s how we’ve always moved this country forward, by all of us coming together on behalf of our children.”

“And because of Hillary Clinton, my daughters – and all of our sons and daughters – now take for granted that a woman can be president of the United States.”

Nimic de zis, copiilor Clinton și Obama, părinții le-au asigurat un viitor prosper. Dar mai sunt și alți copii în țara asta și mă întreb de ce părinții lor sunt atât de nemulțumiți. De ce există chiar un soi de disperare “right now”? Și printre părinți, și printre copiii lor. De ce atâta silă față de clasa politică în “the greatest country on the Earth”?

Oricât de mult ne-ar displăcea Donald Trump (și mie unuia chiar nu-mi place) adevărul e că nu agitatul acesta a pus țara pe butuci, ci gargaragii ca Barack Obama – politică externă imbecilă; politică internă “la ciupeală”.

Și-apoi, dacă America este ”right now” raiul pe pământ, de ce mai avem nevoie fie de Donald Trump, fie de Hillary Clinton?

Michelle Obama ține discursuri cu mult mai bune și decât Barack Obama, și decât Hillary Clinton. Retorica lui Donald Trump rămâne foarte problematică.

Discursul de la Philadelphia a fost excelent scris și extraordinar de percutant rostit. Un ultim “OK!” pus pe fruntea candidatei democrate.

Cu ce ne vom alege după acest tur de forță oratorică rămâne de trăit.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Pingback: Dorin Tudoran despre alegerile americane de ieri și de azi… | @ntonesei's blog()

  • Ontelus DG

    Este mai simplu decât ne imaginăm: aceeași retorică demagogică, zgomot de fond în vremuri liniștite, mai mult decât supărătoare, în vremuri tulburi. Trist este că multitudinea de crize ale lumii actuale găsește pe actanții esențiali nepregătiți. Coroborând oameni, contexte, provocări, bilanțul te adâncește în melancolie ori furie, în funcție de temperament. Dar, totuși, să nu disperăm și fiecare să-și facă datoria, acolo unde este.

  • Dezideriu Dudas

    Fraier Delavrancea…Auzi ‘colea : « De esti tu acela, nu-ti sunt muma eu »…Michelle, muma mai buna… : ’geaba iei bataie daca tara poate recupera de la altii….si esti pupat mumos pe frunte !

    P.S. Acum eu am fost intuitiv cand am scris ieri ca Stanga a depasit cu mult marginile corectitudinii politice….Ca Jourain, nu stiam ca fac proza si iata, nevasta presedintelui a doborat mitul mumei lui Stefan cel Mare, deschizand poarta, larg, desi « oastea » putea sa intre si pe dedesubt, intr-o ametitoare verticalitate….E drept, nici cu meritocratia Dreptei nu-i de joaca, cea invocata de mine in aceasi (re)batalie de ieri….Ei nici n-au nevoie de poarta. Si-au tras drona ! V-ati prins, subterana !
    Urmeaza deductia : stiu pe unu’ care poate intra semet si drept pe sub orice usa si zbura in strafundul pamantului ca un adevarat supersonic. Nu-l dezvalui sa nu-si piarda sansa sa SUA ( mai are inca mult de recuperat….)….Daca cineva din Romania ( urmasu’ lu’ urmasu’ lu’ Dracula…. ) ar propune SUA sa se transforme in Statele Unite ale Lumii iar viitorul presedinte sa fie unu’ propus de oricare din state, cre’ ca optiunea Romaniei va fi decisiva, tinand cont de experienta « noastra » cu Cartarescu la Nobel….

  • Valentin Feyns

    Nu l-am votat pe Obama, dar m-am simtit bine pentru America
    atunci cand l-a ales (prima oara) drept presedinte. Primul dus rece a fost declaratia Doamnei Obama mentionata mai sus, pe care am
    gasit-o revoltatoare atunci si o gasesc tot atat de abjecta azi. Nu fusese pana
    atunci mandra de tara care a permis ei si fratelui ei , doi copii dintr-o
    familie minoritara modesta, sa faca facultatea la Universitatea Princeton, una
    din cele mai celebre (si scumpe) universitati din faimosul grup de Ivy League. Nu
    fusese pana atunci mandra de tara care i-a permis sa studieze avocatura la
    Harvard, una din cele mai celebre scoli de Drept din lume. Nu fusese pana
    atunci mandra de tara care i-a permis sotului ei sa faca facultatea la Columbia si dreptul la Harvard. Nu fusese pana atunci mandra de tara care l-a ales pe sotul ei senator initiai in Senatul statului Illinois si apoi in Senatul Statelor Unite, desi nu facuse multa branza pana atunci. Declaratia Doamnei Obama m-a
    facut sa ma intreb cam care era tonul discutiilor la masa din bucataria familiei
    Obama (pe vremea cand mai mancau in bucatarie ca noi toti pe aici) si daca
    presedintele Obama a fost candva (sau cand a devenit) mandru de tara pe care
    timp de opt ani s-a straduit sa o impinga intr-o directie in care ea, saraca,
    nu prea voia sa mearga.

  • Asta e boala prea multor conducatori: iau azimutul gresit, ne imping spre orizonturi incerte, apoi sotiile lor ne reamintesc cum ne-au bagat sotii lor in Rai.

WP Admin