≡ Menu

Luca Piţu: om vs. om în/cu delegaţie (I)

Felul în care ne uităm la trecut poate sugera ce prezent merităm şi ce viitor am putea fi capabili să ne încropim. Felul în care ne uităm înapoi la o dictatură poate sugera cât de mult a operat ea pe fibra noastră morală, ce prezent ne-a lăsat drept moştenire şi cam cât viitor ocolit de porniri totalitare suntem capabili să producem.

Reacţiile faţă de ce găsim într-un dosar de urmărire informativă deschis nouă de Securitate ne transformă într-o hârtie de turnesol de a cărei sensibilitate nu suntem conştienţi până nu începem să vedem intensitatea culorilor în care începem să ne împieliţăm. Nu ştim niciodată, cu adevărat, cine suntem sau ce a mai rămas din cei ce am fost, până nu dăm nas în nas cu noi înşine.

Furie, scârbă, deprimare, năuceală, gânduri de răzbunare etc. Ne încearcă – simultan ori pe rând. Toate aceste stări se pot transforma, insidios, în “metode de lucru”, când te apuci să glosezi pe marginea documentelor în care ai fost zidit pentru o vreme. Cum te poţi răzbuna pe o dictatură, fără să te răzbuni pe oameni?

În “Documente antume ale  <Grupului de la Iaşi>”, apărută la Editura Opera Magna în acest an, Luca Piţu dă un răspuns eclatant întrebării de mai sus. Băşcălia ucigătoare la care autorul supune până şi documentele cele mai dezgustătoare reduce dictatura la o esenţă ce scapă multor demersuri similare – ridicolul. Şi nimic nu ucide mai crunt (şi definitiv) decât ridicolul, atâta vreme cât nu este atribuit ori transferat cu anasâna obiectului de studiu, ci doar ajutat să se dezvăluie în întreaga lui splendoare.

 

Scuzată fie-mi lipsa de pudibunderie: Luca Piţu lasă dictatura comunistă în curul gol. Priveliuştea este copleşitoare. Pentru a vedea îngropată definitiv această arătare, tot ce ne-ar trebui ar fi un al doilea opus în care Şerban Foarţă să pună dictatura în/pe versuri de amor.Titlu provizoriu: Dictatur-o, mon chagrin!

Lupta lui Piţu cu dictatura nu putea sfârşi decât cum a început – de la şi prin cuvint. Căci, înainte de a ne strivi prin faptele sale, dictatura ne mutilase cu limba ei de lemn. Lemnul din paraditul nostru dinafară s-a prelins în înăuntrul nostru visând să-l rigidizeze pe veci. În bună măsură, a reuşit.

Măsura în care a ratat se poate vedea în cartea lui Piţu. Ea anulează constatarea pesimistă a celor ce au strigat Rigor mortis! când ne-au evaluat în cele aproape cinci decenii dinaintea lui 1989.

***

Postez în continuarea acestei prime părţi a textului despre cartea lui Luca Piţu un poem dedicat “Maestrului Cajvaneu” de invocatul nostru drag Şerban Foarţă. Luaţi-l drept un neaşteptat dar de Crăciun. Pentru acest dar şi multe altele încrustate în limba română, plecăciunile noastre, Şerban Foarţă!

LINGUA LIGNEA

Lucăi Piţu

O limbă de lemn
într-o gură de lemn
cu buze de lemn
pe-o figură de lemn
încleştată solemn
ca un cleşte de lemn
care scoate solemn
lungi piroane de lemn
din mormanul de lemn
de un roşu solemn
al tribunei de lemn;
iar în gura de lemn
cu buze de lemn
orice cui e un semn
ascuţit şi solemn
al strigării de lemn,
al chemării de lemn
la noi fapte de lemn, –
un fierbinte îndemn
adresat de un lemn
unor oameni de lemn
într-o lume de lemn
care are consemn
ca doar ouă de lemn
să prăjească solemn
în tingire de lemn
fără,-n ea, untdelemn
pe o plită de lemn
cu, sub ea, nici un lemn,
lemn de foc, – foc de lemne
de care, pesemne,
de-a pururea demn e
doar Strâmbă-lemne.

 

  • @) Dorin Tudoran

    Tocmai am terminat si eu de citit cartea. Da, cam lasa dictatura cu pricina in curul gol! Voi da si eu seama asupra cartii fie pe blogul meu, fie la rubrica din Observator Cultural! Sa va fie de bine lectura, master!

  • Florin Iaru

    @Dorin,
    Al dracului să fiu, mă așteptam la așa o reacție! Iar îți dau dreptate!
    Ave!
    Cred că asta le spuneam întotdeauna prietenilor mei: Rîdeți și ceilalți vor pierde partida!
    De fapt, le spun și acum!

  • napocitania_napocala

    dom’ tudorane,

    luca pitu, ca pitzu nu’i potz zice, e alta febletze d’a mea, ce nu se poa’ sa nu mi’o imagin conducin’ driku’ cu cai mascatzi pe car’ il propunetz si d-voastra.

    da’ spunetzi’i lu’ iaru ca asa de tare am ris de ei ca mai au putzin si joaca la nunta noastra, ca’n mioritza.

  • Nicolae Waldmann

    Cumva la acelasi subiect asi dori sa mentionez o situatie daca nu similara cel putinintriganta:
    la putin timp dupa pensionare, circa1973,tatal meu -- membru PCR din 1929 -- si-a oferit serviciile arhivei PCR de la muzeul cu acelasi nume,actulmente Muzeul Taranului Roman -- o metamorfoza cel putn ciudata.
    Adevaratul motiv al acestei oferte a fost shansa de a avea acces la arhivele Securitati din perioada pre si in timpul ww2.
    Arhivele erau tinute la subsolul Muzeului PCR si spre uimirea tatalui meu, locashul era plin de fosti ‘ilegalisti’,patrunsi acolo pentru exact acelasi motiv ca al tatalui meu.
    Intr-o dupa amiaza,dupa cateva luni de munca voluntara la arheve,tatal meu s-a intors acasa foarte abatut…In cele din urma ne-a marturisit cu durere ca,citez din memorie ‘se stia TOT ce am facut in munca noastra ilegala’*…
    ABSOLUT fiecare intrunire secreta,fiecare cuvant rostit de catre participanti,fiecare gest era redat in cele mai mici amanunte securitati,bineinteles de catre un informator.
    Problema cu detectarea informatorului era ceva mai dificila deaorece in ropoartele cu pricina se foloseau nime conspirative folosite nu de participanti ci de siguranta.
    Cum in grupul tatalui meu erau numai 6 persoane, nu ar fi trebuit sa fi fost dificil de stabilit cine era informatorul si dupa putina vreme s-a aflat cine era.
    Problema a fost de a dovedi fara nici un dubiu despre cine era vorba,mai ales ca ‘dupa 23 August’,banuitul devenise mare stab in noua societate…
    *ref. ‘munca ilegala’ in chestiune,ea era:
    -stiri din URSS auzite la radio Moscova (vicea crainicului,nu altul decat Leonea Tismaneanu)
    -stiri de pe frontul Sovietic -- de la aceiasi sursa
    -- stiri despre tovarasi ‘din inauntru’ si cine nu le credea, putea sa verifice singur…
    -- inganat f.f.f. in surdina ‘Internationala’ -- fara cuvinte, din mai multe motive; jumate din participanti nu stiau decat cuvintele pe ungureste,cealalata jumatate REFUZA sa cante Internationala pe bozgoreste.
    Coincidente la circa 50 de ani?
    Dece nu,caci potrivit dictonului Burundez ‘Cu cat se schimba lumea,cu atat ramane aceiasi’

  • Aurel

    Stimate domnule Dorin Tudoran,
    Sint cu 7,8 ani mai tinar ca dvs si in 1974 am venit sa-mi dati un autograf pe o carte in care era o poezie cu Nate King Cole. Eu ascult n.k.c. si acum. Am plecat din Romania in ’91 si m-am stabilit in Germania acolo am lucrat la acelasi institut cu prietenul dvs. Christian Gottwald care apare si in cartea de documente si l-au oprit aia la granite ca are documentele dvs. si nu au gasit documentele dvs. dar au gasit documentele altora. Turnatori idioti.

    Pe urma m-am mutat in SUA unde nevasta mea are parintii. Acum lucrez pe unde ma trimite compania mea, peste tot in lume, si am ajuns si in Romania cu un proiect. Am citit tot felul de prezentari si cronici despre cartea dvs. si am cumparat-o. Felicitari, este extraordinara. V-am cautat la birou fiindca sunt pe linga Washington in zilele astea cu o coada de proiect. Secretara a spus ca sunteti plecat pina la sfirsitul lui ianuarie. Eu nu o sa mai fiu acolo dar am lasat un numar de telefon. Vreau sa va spun ceva despre turnatorul “Sorin Grigorescu” fiindca sint sigur 100% cine este fiindca e de meserie ca mine si m-a dus o data la o intilnire cu poeti unde erati si dvs.

    Nu prea intru in discutii pe la reviste si bloguri ca ma enervez prea repede dar am intrat la 22 unde v-au injurat nevasta lui Botez si sora lui. Femeile astea sunt de groaza. Mi-a placut cum le-ati raspuns dar ele nu mai vorbesc de chestiile alea cu care le-ati dat in git si le-ati facut arsice si acum va ataca si mai rau. Unul “Sorin” spune acolo tot felul de baliverne dar eu cred ca e V.Oancea sau nevasta lui Botez ca altfel cum sa stie “Sorin” ca revista 22 a primit niste documente impotriva dumneavoastra, ca l-ati turnat pe Paunescu, pe dna Lovinescu si pe altii. Eu inteleg ca nu vreti sa discutati cu tatele astea dar va recomand sa-i intrebati pe cei de la 22 ce documente au primit si cine le-a trimis fiindca eu stiu ca e o vrajeala dar altii pot intra la idei. Eu zic ca revista trebuie sa lamureasca chestia asta ca altfel da apa la moara tatelor.

    Sorin asta spune ca o sa va cereti ierate cind se va citi sentinta. De unde sentinta asta? V-a dat in judecata una din cucoanele astea si ati pierdut procesul? Si dl R. Ioanid de ce nu o da in judecata pe V. Oancea care i-a falsifict ce-a zis? Si dvs. la fel, v-a acuzat cu o poveste cu bani, dvs. ati prezentat documentele ca cucoana minte. Dati cu ea de pamint ca ii merge gura ca la papagali. Eu inteleg ca va e scirba de asemenea chestii dar cucoanele astea nu se lasa duse.

    O sa va suparati dar eu asa gindesc, ca ati gresit rau scriind de bine de Mihai Botez. O fi fost prietenul dvs. dar documentele alea din carte sint clare ca a dat cu subsemnatul despre dvs. Am vazut ce ati scris ca orice a facut dvs. credeti ca el a facut asa ca sa va ajute si v-a zis cum povestiti in carte ca orice ar fi sa stiti ca el v-a iubit dar asa “iubire” cu turnat la SECU eu nu inteleg. Dupa ce v-a injurat (…) de ce vreti dvs. sa o ajutati pe nevasta lui Botez sa-i dea in git pe astia care i-au omorit barbatul. Eu zic ca intrati intr-o chestie timpita pentru ca nu l-a omorit nimeni pe prietenul dvs. care era bolnav de mult si pe moarte. O aparati pe (…) si pe urma va da Iliescu in judecata ca ati acuzat Romania de crima la Elias.

    Chestia cu ingropatul la Arlington e o gogoasa care dovedeste ca cucoana e (…). Ce era Botez mare cetatean american, presedinte american, general american? (..) asta de nevasta-sa face lumea sa creada ca era si mare sef la CIA ca altfel de ce venea Halper sa-l ia pe Botez sa-l ingroape la Arlington??? Tromboane. Sau daca a fost mare la CIA Botez, sa-l ia si sa-l duca unde vor ei. Da va spun sigur ca e tromboneala. Uitati aici informatiile despre ce conditii trebuie sa indeplinesti ca sa fii inmormintat la Arlington

    http://www.arlingtoncemetery.mil/funeral_information/index.html#Eligibility

    Botez nu indeplinea nici o conditie sa-l ingroape acolo ca nici macar cetatean american nu era. Nevasta lui nu stie ca nici la Ghencea Militar nu poate fi ingropat orice civil. Numai tromboane spune. Sa aveti un Craciun cu tot ce va doriti si cind va intoarceti va rog sa-mi dati telefon ca sint sigur ca turnatorul “Grigorescu” este persoana pe care o cunosc.

  • mihai rogobete

    Principalul merit al cărţii socot că este onestitatea compoziţiei. Dacă trebuie să mă explic, n-o pot face decât pornind de la mesajul transmis: Fără unitate interioară şi solidaritate socială, aventura sensului este catastrofică. Parafrazându-l pe Nicolae Waldmann, în condiţiile destructurării fiinţelor sociale şi individuale, cu cât vrei să construieşti, mai dihai demolezi.
    “Documentele …. ” este un contra-roman. Nici polifonia catedralei romaneşti nu vrea să-şi avânte jocul volumelor, nici personajele nu prind carne, deşi spectrele lor parc-ar da, prin bogăţia suficientă a datelor, să se lumineze. Superbia arhitecturală a Iaşului, e degenerată-n precaritatea garsonierelor “locuite” de majoritatea grupului, ca nişte grote, ca nişte găuri de şarpe de cei hăituiţi. Întâlnirile din vastul apartament de două camere al familiei -- care construcţie supravieţuieşte doar, nu sporeşte -- Antonesei marşează, prin articolele de revistă puse la cale, tot pe ultima linie de rezistenţă, în faţa buldozerelor securităţii, prin schiţe, ( nu prin planuri), reanimate de respiraţia salvatoare a Europei Libere. Spaţiile Universităţii -- altfel, somtuoase -- prin care nălucile grupului îşi improvizează existenţa sunt contra-prezentate prin absenţa oricăror referiri.
    N-am vorbit despre compoziţie? Este. Şi Luca Piţu o-ncepe de la zero, de la replămădirea verbului care construieşte. Personal, m-am ales cu “râsism”, numai astfel apreciind specia de râsu-plânsu în care-i pufnesc zeci de pagini. Scrisul lui Luca Piţu este râsist.

  • Şerban Foarţă

    LINGUA LIGNEA

    Lucăi Piţu

    O limbă de lemn
    într-o gură de lemn
    cu buze de lemn
    pe-o figură de lemn
    încleştată solemn
    ca un cleşte de lemn
    care scoate solemn
    lungi piroane de lemn
    din mormanul de lemn
    de un roşu solemn
    al tribunei de lemn;
    iar în gura de lemn
    cu buze de lemn
    orice cui e un semn
    ascuţit şi solemn
    al strigării de lemn,
    al chemării de lemn
    la noi fapte de lemn, –
    un fierbinte îndemn
    adresat de un lemn
    unor oameni de lemn
    într-o lume de lemn
    care are consemn
    ca doar ouă de lemn
    să prăjească solemn
    în tingire de lemn
    fără,-n ea, untdelemn
    pe o plită de lemn
    cu, sub ea, nici un lemn,
    lemn de foc, – foc de lemne
    de care, pesemne,
    de-a pururea demn e
    doar Strâmbă-lemne.

  • Dorin Tudoran

    @ Aurel:

    Multumesc pentru mesaj. Cum nu sunt in forma, va raspund pe scurt. Unde vedeti (…), inseamna ca v-am cenzurat, caci, indiferent de natura subiectului, vreau sa pastram discutiile de aici la un nivel care sa nu ne faca sa rosim mai tarziu. O iau pe puncte.

    1. Si eu ascult deseori Nate King Cole cu aceeasi placere de acum 30, 40 de ani.
    2. Ma bucur ca l-ati cunoscut pe Christian. E un mare sufletist. Evident ca nu-i dadusem vreun document de al meu, fiindca nu vroiam sa aiba necazuri din cauza mea.
    3. Da, nu trec in aceste zile decat rar pe la birou, caci sunt in vacanta. Ma voi intoarce dupa 20 ianuarie.
    4. Eu stiu cine este “Grigorescu”/”Grigoriu”, dar pana nu primesc deconspirarea lui de la CNSAS nu doresc sa-i dau numele. Imi pare foarte rau pentru el ca a putut face asa ceva. M-a inspaimantat mai ales cantitatea imensa de turnatorie pe care o facea si inserturile mincinoase cu care impana acele delatiuni. Daca sunteti cumva inginer electronist, inseamna ca da, presupunerea dvs. in legatura cu identitatea lui “Grigorescu”/”Grigoriu” este corecta.
    5. Le-am raspuns ce era de raspuns dnlor Botez si Oancea. Nu m-am jenat sa-i spun celei dintai ca minte. Am prezentat probele si i-am cerut probe pentru ce afirma. Deocamdata, nu a produs nici o proba. Nici nu avea cum si de unde. Dna Oancea are alte lucruri de facut, cum ar fi sa explice falsul comis in textul dlui. Ioanid. Acuzatiile Domniei sale sunt rizibile si nu pot purta o polemica, o discutie cu oameni care nu au proprietatea termenilor pe care ii intrebuinteaza. Pentru a se convinge ca nu stie ce vorbeste, se poate adresa institutiilor ce o pot ajuta. de pilda CNSAS-ului pentru a i se explica diferenta imensa intre “turnat” si “turnator”, “informatior” si “ofiter DSS” etc.
    6. Revista “22” nu are nevoie de sfaturile mele. Politica lor editoriala (inclusiv felul in care administreaza discutiile de pe site-ul revistei) este o prerogativa ce le revine integral. In privinta “documentelor” despre care imi spuneti ca se discuta pe site-ul de la “22”, revista nu mi-a comunicat nimic. Daca au primit asa ceva, este decizia lor de a publica ce considera de cuviinta.
    7. Nu stiu nimic despre nici o sentinta. Unora le place sa arunce cu infortmatii socante.
    8. Eu nu amestec memoria lui Mihai Botez cu actiunile de acum ale doamnelor mentionate. Am spus in carte si in citeva interviuri ce cred si pentru mine, indiferent ce, cum si de ce s-a intamplat, amintirea lui Mihai Botez ramane asa cum am marturisit ca este. Evident, de aici pana la accepta ca eu l-am turnat pe Mihai Botez, este o cale lunga si nu voi accepta o asemenea calomnie.
    9. Nu am initiat demersurile repective pentru a o ajuta pe dna. Botez. Am facut-o pentru ca este vorba de Mihai Botez, de acuzatii extrem de grave si pentru ca asemenea lucruri trebuie clarificate. Mai ales pentru memoria lui Mihai Botez. O acuzatie de asasinat este de o alta magnitudine decat una de, sa zicem, sterpelit o gaina. O asemenea acuzatie trebuie luata in serios, chiar si atunci can aparentele spun ca este neintemeiata.
    10. Dupa ce vor exista (daca vor exista!) puncte de vedere din partea celor solicitati sa le ofere in legatura cu acuzatiile aduse de dna Botez, voi spune si ce cred in legatura cu Arlingtonul.
    11. Un sfat, daca imi permiteti: renuntati sa “combateti” pe site-ul de la “22” (si pe orice alt site) cand este vorba de asemenea subiecte si asemenea parteneri de discutie. Va enervati de pomana, ca sa nu mai spun ca nu vi se va raspunde niciodata “la subiect”. Si atunci? In cazul de fata, toate aceste trancaneli nu duc decat la tararea memoriei lui Mihai Botez in mocirla si, asa cum am spus in cateva randuri, eu, unul, nu doresc sa particip la asa ceva. Efortul unora este in acest moment axat pe mutarea discutiei de la documente reale la vinovatii care nu exista. Este o tehnica veche, rasuflata, dar, recunosc, cu un anumit succes la anumite straturi de cititori.
    11. Un Craciun fericit si dumneavoastra si voi incerca sa va contactez dupa 20 ianuarie.

  • @) Serban Foarta

    Salutarile mele, Meister! Realist, ca sa spun asa, poem!

  • Serban Foarta

    Dragă Dorin Tudoran, răspund “provocării” tale, printr-un cam trist dar de Crăciun.
    Cu mulţumiri şi cu urări de (cât mai) bine!
    Ş. F.

    DICTATUR-O, MON CHAGRIN!

    Lui Dorin Tudoran

    Dictature, ô mon chagrin,
    dictature où l’on écrit
    toute plainte et tous les cris
    directement sur la peau, –
    notre peau dont tous les grains
    saignent et saignent, et le sang
    lent s’écoule dans le sable
    rouge foncé (autrefois blond)
    de l’euripe, – bien que toute l’eau
    de la mer est incapable
    de laver une tache de sang
    intellectuelle (ou non).

    Ş. F. – 13 XII 2010

  • Daniel StPaul

    Ca domnul Pitu gaseste cuvenit a face (auto) fictiune si magnum mophtologicum din ceea ce ar fi putut fi ucis de ridicol daca ridicolul si-ar fi dat osteneala sa se manifeste in Rhodos si la vremea cind era momentul de topait , e prerogativul oricarui autor de fictiune; si poetul Dinescu ne-a oferit pe vremuri o versiune fictional-benigna a institutiei de defrisat (populatia) cu securea. Uneori insii atita pot. Ma-ntreb daca d-l Tudoran nu-i jaluzeste pe unii ca acestia (parca a zis ca ar fi vrut ca “Eu, fiul lor”, sa nu fie publicata; acuma aproape ca ma bate gindul ca poate ar fi vrut sa fie publicata in matrice stilistica pituiana)

  • mariana

    Traducator on-line gratuit ?
    Ce este “l’euripe” ?
    * * *
    Stiam de-o planta, dar nu se potriveste…

  • Radu Humor

    @ Florin Iaru :
    “Cred că asta le spuneam întotdeauna prietenilor mei: Rîdeți și ceilalți vor pierde partida!
    De fapt, le spun și acum!”

    Sa fie asta explicatia ca portocalii au inceput de catva timp sa procedeze astfel, razand in nas tuturor celor care-i critica ?!
    Se vede clar ca cineva le-a sugerat aceasta atitudine obraznica si dispretuitoare menita sa-i scoata din orice clenciuri, rasul (mai bine zis zeflemeaua de joasa speta), tinand loc de explicatii la cele mai grave acuzatii ce li se aduc.
    Si cu cat acuzatia este mai grava, cu atat este rasul mai schimonosit si fortat, in idea ca poate astfel ( ca altfel nu vad cum ?) vor castiga pana la urma razboiul pe care-l duc impotriva propriului popor :mrgreen:
    O victorie amara, castigata prin ras, dar nu pentru indreptarea moravurilor, ci pentru confiscarea si perpetuarea lor in folos de gashca :roll:

  • Serban Foarta

    Doamnei Mariana, -- “l’euripe” e, în transcripţie franţuzească, termenul latinesc e u r i p u s , care semnifică, între altele, apeduct, şanţ, canal (de scurgere, în cazul nostru, al sângelui vărsat de gladiatori sau al supliciaţilor de orice fel). Euripus era şi şanţul plin cu apă ce înconjura, la Roma, Circus Maximus… Eu îl ştiu, în primul rând, din Guillaume Apollinaire (Le Voyageur): “La vie est variable aussi bien que l’Euripe”.

  • Dorin Tudoran

    @ Daniel StPaul:

    Pe dumneavoastra va bat tot felul de ganduri, din pacate unele dintre ele sunt foarte stranii. Folosesc si eu un eufemism, ca vin sarbatorile si trebuie sa fim mai ingaduitori unii cu gandurile celorlalti.
    Nu voi putea sa public niciodata o carte in nota pituiana, caci nu sunt Luca Pitu si la prefacut nu ma pricep.
    De gelos, sunt gelos, fireste pe orice autor de carti foarte bune. Dar decat sa sprijin astfel de carti injurandu-le, prefer sa le fac rau laudandu-le.

  • Nelu

    Am deschis blogurile domnului Tudoran cu senzatia ca eu, un cititor oarecare, am acces la o cafenea literara, ultim avantaj tehnologic venit, e drept, si cu o intreaga nedorita zestre parazitara.
    De cateva zile am pierdut avantajul unei monotonii austere si curate din tr-o mare gafa.
    Cred ca deja am facut destul de mult rau nerezistand tentatiei de a ma limita doar la lectura si imi cer scuze pentru limbarita mea intr-un subiect, interesant in sine, comentat din pacate aproape exclusiv de persoane extrem de interesate si a caror prezenta ma determina in mod obisnuit sa schimb trotuarul.
    Problema e ca acum nu mai pot sa citesc nici macar intr-o poezie despre piele si sange fara sa ma gandesc ca probabil sangele se datoreaza noului model de peltite.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Serban Foarta
    Domnule Foarta, va multumesc pentru talmacirea originalitatii lui “l’euripe” a carei lectura mi-a oferit un moment de reala placere. Acest gen de “etimologie” literara si de incursiuni in istorie sint evaziuni din ce in ce mai rare, si trebuie savurate deindata ce ni se infatiseaza.
    Inca o data, multumesc.

  • Daniel StPaul

    @Dorin Tudoran
    Question: Este-ce qu’on peut rire de n’importe quoi?
    Réponse: Oui, mais pas avec n’importe qui (n’importe quand, n’importe où)…

    Am putea deci conchide ca d-l Pitu este “clean” de doua ori (ma intii pentru autofictiune…). Cei “vinovati” sint spinzuratii si cei din casele lor. Dar nici acestia n-ar trebui sa dispere, romanii sint resourceful si au solutii la toate: “e bine si spinzurat, doar sa te dedai cu funia”.

    Sinteti periculos, cititi gindurile, mai ales pe cele astrahanii si nedocumentate; dar cum (va) spuneam, pe mine ma bate GINDUL, one at a time, cu metoda si fara premeditare (chacun à sa façon).

    Ma bucur ca vin sarbatorile la dv. si cu ele buna invoire. Sa va fie dupa voia ei. Pentru mine Craciunul e in fiece zi (and I hope I won’t get tired of it).

  • Dorin Tudoran

    Daniel StPaul:

    Chiar daca la dvs. Craciunul este in fiecare zi, eu tot va spun Craciun fericit!

  • Nelu

    Perpetuu ajuns in Paradis prin portile unui Craciun promis, tentant e sa arunci o geana, pe acea neprinsa inca-n smoala, spre dansurile unei zeitati antica privite de moderna constiinta pervertita.
    Stiu, e oribil dar n-am gasit alta rima!
    E o gluma, o evadare pe care nu ma deranjeaza sa o stiu moderata.

  • Daniel StPaul

    @Dorin Tudoran
    Multumesc, o sa-mi dau silinta sa fie asa cum spuneti. Si, la rindu-mi, va spun sa va fie la fel (fara sa va dati silinta, cont tinind ca “acolo” vine ceva mai rar…)

  • otto waldmann

    Nu vreau sa se creada ca nu ( mai ) am umor. Desi am parasit Romania cam aproximativ la 1.34 p.m., 17.08.1970 cu zborul El Al 74 inca imi mai rezoneaza bancurile politice romanesti ale iepocii si inca le consider excelente.
    Umorul postrevolutionar este si mai bogat datorita libertaii de exprimare cit si modalitatilor de comunicare. Primesc zilnic volume de poante politice de o ascutime si radicalism nemiloase. Si totusi, in timpul unei vizite mai recente in Bucuresti mam sesizat de o masa la Inter la care comesenii se ridea de era sa cada candilabrele. Comesenii, m-i s-a spus, erau toti parlamentari, senatori care nu numai ca minca pe contu pietonilor care poate isi permitea o Ieugenie cu Cico ca masa de prinz, dar care nici nu banuia ca la masa aia vesela se ridea tocmai de ei. Era un fel de revers de moneda de valoare nashpa pe care mincatorii de coprocultura parlamentara o foloseau ca shmen in shkimbu de impresii intre cine face si cine sufera umoru.
    Ptca de la excelentul Catavencu incoace gluma de umor a devenit mijlocul PRINCIPAL de comentariu politic intr-o Romania bintuita de atita spiritualitate distractiva ca chiar ca nu mai e loc de infanti cu boli serioase in paturile inexistente de spital ca lea ocupat ghiftuitii de pe dealu mitropoliei in a fi tratati cu clizme de prinzuri excesive.
    Singura analogie este cea fata de rezistenta gindacilor de bucatarie la orice otrava inventata diavoleste sa ii stirpeasca. Dai cu prafu prin toata bucataria si pinla urma tot tu te intoxici, iar gindacii se ride trecind pe linga hoitu tau in drum spre Inter.

    Tot asa ma gindeam cum Ilf si Petrov au fost niste genii in timp ce taicuta Stalin taia, spinzura, executa….

    Aoleo, am uitat ca mai am si umor !!

  • This is such a great resource that you are providing and you give it away for free. I enjoy seeing websites that understand the value of providing a prime resource for free. I truly loved reading your post. Thanks!

  • I’m adding your blog rss feed so that I can see your new posts. Keep up the good work!

  • A joke never gains an enemy but loses a friend.

WP Admin