≡ Menu

Luca Pițu: om vs. om în/cu delegație (II)

Nu  care  cumva să credeţi că Securitatea şi Luca Piţu au păreri diametral opus despre orice. Nici vorbă. Hăitaşi şi hăituit sunt absolut de acord că ”Numitul PIŢU LUCA s-a născut la data de 14.01.1947, în comuna Cajvana, judeţul Suceava, fiul lui Vasile şi Magdalena” şi că ”Susnumitul a absolvit liceul în 1965, la Gura Humorului, după care a urmat cursurile Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, la Iaşi.”

E ceva de capul acestui “Obiektiv Obiektivovici” provenit dintr-o ”familie modestă de ţărani”? Cam este. Securitatea zice: ”Aşa cum rezultă din verificările întreprinse şi din materialele ce le deţine asupra sa, posedă o temeinică pregătire profesională, o cultură literară şi filozofică vastă, avantajat de o memorie deosebită.” Başca, vorbeşte şi vreo patru, cinci limbi străine.

Şi, atunci, care-i baiul? S-au cheltuit banii de la buget pe educaţia unui neica Nimeni? Deh, zice Securitatea, Piţu ăsta nu e chiar perfect. De ce? Cu pătrunderea stă mai deficitar, căci este dotat doar cu o oarecare putere de pătrundere a celor citite.”

Cine face precizarea asta cu deficitul de pătrundere?

Nişte băieţi cu minte gigea, precursori ai lui Vanghelie. La o percheziţie din 1983, efectuată la locuinţa unui student, în căutarea unei cărţi duşmănoase a transfugului Virgil Tănase, peste unul dintre securişti dă norocul:  “ de unde, dară, strigătul victorios al securiciului scotocitor după cărţile interzise şi căzător peste a politrucului marxian Al. Tănase terfeleoagă de filosofia culturii (pusă la gura sobei, cu utilitate imediată în aprinderea matutinală a focului de lemne): <<L-am găsit pe Tănase, tov. Maior! L-am găsit pe Tănase! Ura!>>“

Mai e probleme, mai e multe probleme. Iată, Piţu ăsta, după ce că are pătrundere limitată se mai şi esprimă. Unde?

Aici ne confruntăm cu altă problemă, fiindcă la Iaşi apar nişte reviste studenţeşti excelente – “Opinia studenţească” şi “Dialog” – dar care, ca un făcut!, n-au nici ele cine ştie ce putere de pătrundere a celor pe care le publică. Uite, poftim, poezia “Examen” a polacei Ewa Lipska:

“Concursul pentru postul de rege a mers impecabil/A primit puncte în plus pentru originea sa, pentru educaţia spartană şi pentru scrisul cu care i-a subjugat pe toţi /Limba obligatorie s-a dovedit chiar cea maternă./Cînd a vorbit despre artă, membrii comisiei au fost zguduiţi/ Da, era cu adevărat un rege/Preşedintele comisiei s-a dus după popor ca să-l înmîneze festiv regelui/Poporul a fost legat în piele… “

Recunosc, a dracu’ e pielea pe băieţii ăştia din <<Grupul de la Iaşi>>. Cine sunt ei?

Studenţi, lectori, profesori – deopotrivă. ”Nume, dă-ne şi nouă ceva nume”, se-nfierbântă Secu! Şi “sursele”, ”informatorii”, domnişoarele şi domnişorii ”de sprijin” dau nume la kilogram – Sorin Antohi, Tereza Culianu, Liviu Antonesei, Dan Petrescu,Valeriu Gherghel, Petru Ioan, Alexandru Sever Vlad, Nichita Danilov, Alexandru şi Cecilia Călinescu, Lucian Vasiliu, Andrei Hoişie-Corbea, Paula şi Mihai Dinu Gheorghiu, Mircea Doru Lesovici ”i gli altri”. Dar nimeni nu dă analize ca magistrul <<Ionescu>>. Fiţi atenţi:

“Articolul Dacă Levi-Strauss ar citi FRAŢII JDERI, semnat de Luca Piţu, este mai legat, mai lizibil decît altele ale sale. Discutînd geneza scrisului, făcînd comparaţii neaşteptate, ajunge la afirmaţii interesante, totodată bizare ca aceea din final: << Lupta împotriva analfabetsmului se confundă cu sporirea puterii controlului asupra cetăţenilor. Toţi trebuie să poate citi în secolul al XIX-lea. Nimeni nu are voie să nu cunoască Legea, să fie surd la glasul de piţigoi al Principelui.>>“

Mai legat decît ce este articolul lui Piţu? Vezi bine, mai legat decât articolul lui Sorin Antohi Utopica întâlnire.

Ce e în neregulă cu textul lui Antohi? Sursa <<Ionescu>> precizează nuanţat: “În întregime articolul lui Sorin Antohi este vioi, dar cu un stil poate mai puţin adecvat unei reviste de educaţie.“

De ce, domnu’ <<Ionescu>>?

“Aflăm că dl Romain Réchon, lector la catedra de limbă franceză, a cântat din flaut, că un invitat, poetul kurd Sahrib Kemal, a recitat versuri + aforisme din care se citează:<< Libertatea e o femeie care de o mie de ani e lîngă voi, dar unde vă e bărbăţia?>>

Nasol, nasol de tot. <<Ionescu >> are dreptate. Eşti mosafir în patria noastră primitoare, mai eşti şi kurd pe deasupra şi vii să ne cauţi la bărbăţie, pe noi, nepoţii lu’ Fraţii Jderi? Hai sictir de-aici, cu libertatea ta cu tot, că la noi democrația și libertatea sunt 100% originale!

Tovarășul colonel Brestoiu Horia dă o înaltă apreciere dibăciei sursei <<Ionescu>>, un exemplu ce trebuie urmat, multiplicat, promovat:

Nota conducerii Securității din 13.12.1982. Iată, în sfîrșit, o notă informativă capabilă să deceleze aspecte ale utilizării literatului pe căile subtile ale unor esențe de ordin reacționar. Și dacă rețin faptul că << Ionescu>> nu este nici literat de profesie faptul devine cu atît mai notabil. În astfel de cercuri trebuie pătruns cu astfel de surse, dacă sîntem capabili să le găsim și, mai ales, să le dirijăm. Serviciul I are datoria s-o facă primul! Rog să mi se prezinte stadiul la care ne aflăm pe acest teritoriu, atît de îndepăratat nouă, de către conducerea Serviciul I și a Serviciului III pentru a contura cercurile ce ne interesează și, firește, măsurile ce se impun. Termen: 10 zile.”

Ce are de obiectat ”Obiektiv Obiektivovici, alias Pițu Luca, în legătură cu turnătoriile sursei <<Ionescu>> și cu nota tovarășului colonel Horia Brestoiu? Spicuim:

“Sursa are toate referințele despre La Cité totale (Seuil, 1980: cu faimoasa postfață a lui Paul Goma (…), le are dară, cum spusei, chiar de la Dan Petrescu, bine penetrat, încă din 1980, de respectabilul professor și psihiatru, mulțumită căruia căsătoria sa cu Tereza avea să fie relatată, pentru uzul pretorienilor, cu o competență de reporter profesionist. (…) Nea Horică ăsta, minune! După 1989, se ițește cu un manuscris despre piloții anglo-saxoni picați prizonieri în România Antonesciană, se ițește la Editura Nemira, nou înființată, unde dă peste… Dan Petrescu. El, domn, îi spune Brestoiului, în esență, că, de-ar fi fost concepută cartea, cu respectarea normelor deontologice ale cercetării istorice, fără improprități lexicale, fără virgule între subiect și predicat, cu rumeguș de limbă lemnoasă minimal, nu ar fi avut nici o reținere în a o celebrizare. Dar, vai, nu era cazul… “

Acum, cine nu știe că Dan Petrescu e un ranchiunos resentimentar?

Cei ce nu au cunoscut realizările Securității sunt înclinați să creadă zvonul că instituția se ocupa doar cu penetrarea și pedepsirea răufăcătorilor, când, în fapt, dădea multă, dar foarte multă atenție prevenirii. Obiectiv cum este, Obiektiv Obiektivovici-Pițu recunoaște. Când, în 1978, apare pericolul nuclear ca Pițu Luca să fie imprudent  avansat lector universitar doar pentru că e tobă de carte, tovarășul locotenent Stanciu F.M sesizeză cu agerime pericolul, bate toba și vine prompt cu planul de prevenire:

Măsuri: Propun ca, prin tov.locot.col.CIOBANU FL, să prevenim avansarea ca lector a lui PIȚU Luca, acesta fiind necorespunzător din punct de vedere moral și politic.“

Voci dușmănoase au susținut că printre metodele de pedepsire a disidenților era și “îmbolnăvirea” lor la comandă. Unora “li s-a dat Radu”, cum era numit aparatul de iradiere a celor din cale afară de periculoși. Nimic mai neadevărat. Obiectivele erau trimise mereu la doctori care să aibă grijă, până la cel mai mic detaliu, de sănătatea lor:

“În cadrul verificărilor periodice care se fac rezerviștilor Ministerului Apărării Naționale, de la catedra de limbă franceză vor fi chemate prin curieri, pe baza unor ordine de serviciu, trei cadre didactice, printre ele fiind și obiectivul, de vîrste apropiate, cărora li se va efectua controlul medical, la C.M.J.

În momentul în care cei trei vor intra dezbrăcați în cabinetul medical, unde tov. maior dr.Mirciu C-tin va efectua această operație, echipa operativă va pătrunde în camera de dezbrăcare, de unde va obține mulajul cheilor de la domiciliul obiectivului. Măsurile operatorative vor fi realizate de tov.lt.maj Ciobanu C-tin, care va conduce pe cei trei la cabinet.

După luarea mulajului echipa se va retrage la sediul inspectoratului.

Cu prilejul vizitei medicale, tov.mr.dr.Mirciu C-tin va completa, prin discuții, fișa medicală <<la zi>> pentru a întări astfel legenda folosită.

Obținerea mulajului va fi obținută de către echipa operativă condusă de locot.colonel Bulai Mihai, locot.major Ciobanu C-tin, căpitan Viziteu Florinel. Acțiunea va avea loc în ziua de 7 februarie 1983.”

O altă bârfă tendențioasă pe care o demontează Pițu Luca este aceea potrivit căreia mulți securiști își făceau treaba fără nici o tragere de inimă, potrivit sloganului corporatist “Voi vă faceți că ne plătiți, noi ne facem că muncim.” Inexact, ne spune Obiektiv Obiektivovici. Unele cadre puneau la bătaie nu doar devotamentul total, dar și geanta nevestii. Iată aici exemplul luminos al tovarășului Lt. Stanciu M. Florian:

“Față de această situație, propun ca în realizarea acestui moment operativ să fie folosită soția mea, care, fiind studentă în anul IV filologie, va fi prezentă în amfiteatrul P, în ziua și la ora aleasă de noi. În acest scop, după efectuarea instructajului corespunzător, va fi dotată cu un <<minifon>> ce se află în dotarea serviciului și a cărui autonomie de funcționare este de două ore, cu schimbarea casetei la mijlocul intervalului.

Aparatul va fi amplasat în geanta soției mele, care va sta asupra sa tot timpul seminarului.

În pauza dintre cele două ore, soția mea va ieși din amfiteatru și se va deplasa într-un punct stabilit, unde o voi aștepta și voi proceda, în mod conspirat, la schimbarea casetei.

Consider că varianta propusă prezintă avantaje din două puncte de vedere: <<minifonul>> va fi asigurat prin aflarea sa în permanență asupra soției mele (în geantă); conform indicațiilor pe care le va primi, soția mea se va așeza în amfiteatru astfel încît să se afle cît mai aproape de obiectiv, asigurînd astfel o înregistrare corespunzătoare.

Față de cele raportate, rog să aprobați măsura propusă.“

Eu, unul, zic să se aprobe și-mi păstrez speranța ca soția tovarășului să fie devotată nu doar cauzei comunismului multilateral dezvoltat, ci și soțului.

Altfel, de se duce la întâlnirile cu amantul, purtând în poșetă minifonul bine conspirat, el ar putea produce înregistrări — limpezi ca apa de izvor! — care să concureze cu cea a lui Glenn Gould cântând Clavecinul bine temperat.

  • Florin Iaru

    După ce-am rîs, m-am întristat. Afurisită viață, asta ne mai lipsea, să rîdem de noi înșine, căci asta e…

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru:

    Daca radem de noi insine, inseamna ca suntem inca sanatosi. Daca radem (doar) de altii, inseamna ca suntem de… plans.
    Coperta de la Catavencu e mortala! Cand ajunge Papesa, Coana Barbara n-o sa va ierte. Daca ramane doar Cardinaloaica, va pune sa cumparati indulgente la cost de piata neagra!

  • Nelu

    Un documentar:
    rel="nofollow">

  • Dorin Tudoran

    @ Nelu:

    Da, la asta ma refeream…

  • Nelu

    Nu e chiar asa de rau, un Catavencu in revenire, un happening de exceptie povestit de Rogozanu, o dorinta de miscare pentru o tara curata.
    Flacara, da flacara de abia palpaind uneori, stiu ca suna al naibii de rau, autentica merita mentinuta in viata prin aceasta carte, prin cronica la aceasta carte, prin opinia exprimata fara teama de teama, un derivat produs neincetat chiar si in plina criza, prin cronica fara frica de nepopularitate, pentru o audienta exclusivista doar pentru ca isi face timp si are placere sa simta, sa guste, sa auda si sa vada asa ceva. Romania care traieste la nivel epidermic si doar in prezentul imediat – adica fara reflectie si fara proiectie – asa cum remarca cu obida Belphegor isi poate reveni numai asa.
    Sunt sanse pe care cei cu un program clar, masurat in kilograme de stridii si de vin consumate si consulate, masini insotite de garzi blindate, le inteleg mai greu.

  • mihai rogobete

    Dacă ne luăm după Huizinga, jocul este cea mai serioasă activitate. „De-a hoţii şi vardiştii”, jocul copilăriei postbelice punea-n avantaj hoţul – hăituit pentru „păcatul originar” de a trăi, conceput şi născut, în Paradisul pierdut. Nimic ieşit din comun; totdeauna, copii s-au pitulat de maturi, aceştia de autoritate. Cel mai bun ascunziş este chiar în cârca unghiului mort al vardistului, în obtuzitatea acestuia, sub camuflajul vorbei în dodii şi a licenţei verbale. „Poliment” prin poliglotism, Luca Piţu este suspectat nu din spionită, ci din teama c-ar gândi. În definitiv, cum un cuvânt singur chiar dacă denumeşte nu poate construi sens – nu „gândeşte” – nici fărâmătura umană nu izbuteşte. Nici individual, nici social. Smulsă din captivitatea celorlalte limbi, în niciuna nu se poate gândi… liber. Din capul locului, vorbitorul unei alte limbi era – odată evadat – căutat, vânat. Numai că, transferată securităţii, expertiza kgb-ului era de netălmăcit; dărâmăturile rostivieţuirilor nu seamănă în ascunzişuri.
    Un „De-a hoţii şi vardiştii” este şi vestigiul „Brazdă peste haturi – revisited”, pituluşul aici practicându-se-n spontaneitatea oralităţii, compoziţional perfect integrat spre a susţine acuza de colaborare elaborată a inteligenţiei, a care-i preţiozitate Luca Piţu o pune contrapunctic în ridicol.
    ………………………………………………………………………………………………………….
    (Nu este aluzivă şi nici întâmplătoare trimiterea la ludicul Şerban Foarţă).

  • mihai rogobete

    Dom’ Tudoran,
    cred c-ar trebui să faceţi extensibilă fereastra comment-ului, măcar să ne putem piguli eventualele repetiţii.

  • Pingback: Luca Piţu: om vs. om în/cu delegaţie (II) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Gheorghe Campeanu

    O incantare! Intre ingeniozitatea diversiunilor si stilul alert al prozei ofiterilor Securitatii e greu de ales. Pacat ca nu se poate procura cartea si de aici, din surghiun.

  • mariana

    @ Nelu # 5

    Pe aia cu “kilogramele de stridii si vinul bun frantuzesc” am spus-o eu. A mai vorbit altcineva de asa ceva ? Daca nu, ce legatura am eu cu cele scrise de dvs. mai sus ?

  • mihai rogobete

    Arşi: copiii !

  • Radu Humor

    Se pare ca acea memorabila daruire a securistului, care merge pana la a-si aduce pe masa de sacrificiu propria-i sotie (cu tot cu poseta) am trait-o si multi dintre noi !
    Mi-aduc aminte ca aveam un extraordinar profesor ( A.G) care la un moment dat , desi trebuia sa faca o analiza a unei poezii la moda paremi-se a lui Beniuc sau Jebeleanu ) a zis trecem peste asta si hai sa discutam (binenteles ca in afara programei) despre un poet francez.
    Foarte revoltata o colega ( sefa de grupa), s-a ridicat si a intrebat de ce nu analizam poezia in cauza ?
    La care stralicitul si curajosul profesor i-a raspuns vadit enervat :
    -- Pentru ca eu nu discut despre chestii concepute la betie, cum probabil esti si dumneata domnisoara !
    Probabil ca daca am fi avut inspiratia s-o cautam in geanta am fi dat si noi peste niste microfoane… :roll:

    Dar apropos de securisti de treaba,
    cum ii considera un “dizident” de treaba (mare) :
    La un moment dat i-am zis unuia care iesise la pensie (pe la 45-48 de ani) cu o pensie cat a vreo 3-4 profesori din cei amintiti mai sus) :roll:
    I-am zis ca as vrea si eu sa-mi vad si eu dosarul si sa ma invete el cum si cui trebuie sa ma adresez !
    -Cum sa nu coane Radule ?! ( ca vad ca si dvs DT sunteti astfel apelat de unii 😉 )
    Numai nu uita s-o iei cu tine si pe coana…, sa afle si ea pe unde umblai si ce faceai ?

  • Nelu

    @mariana: Persoanele de fata se exclud desigur. O gafa de neiertat. Cand am folosit constient cuvintele cuiva am folosit citatul. M-am incalzit putin si am folosit probabil cuvinte ramase in memorie fara de sursa. Nu am nimic impotriva vinului bun frantuzesc, eu insumi beau de Craciun un Merlot frantuzesc foarte bun si nu prea scump, de ani de zile.
    Imi cer scuze, daca am devenit curios si interferent-indiferent nu e din cauza dumneavoastra.

  • Aurel

    Domnule Tudoran,
    Va rog sa ma scuzati ca revin dar la 22 cucoanele alea nu se opresc. Acuma o doamna zice ca 22 trebuie sa publice documentul trimis de familia Botez. “Sorin” de care eu sint sigur ca e nevasta lui Botez n-a recunosct pina acum ca ea si V.Oancea au trmis documentele dar acuma o pun pe doamna astalalta sa spuna ca familia Botez a trimis hirtiile alea. M-am uitat la CNSAS si am vazut ca legea zice ca daca vrei sa te uiti in dosarul unui strain, adica a unui om care nu e ruda cu tine trebuie sa faci o cerere si sa informezi persoana. Uitati aici ce zice “Cercetătorii acreditaţi au obligaţia să respecte şi să ocrotească viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor menţionate în documentele consultate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi să anunţe persoanele aflate în viaţă despre intenţia lor de a le studia dosarele de Securitate.”

    Eu inteleg ca v-au informat si le-ati dat voie. Atunci ce dracu va tot injura (…) asta? Si de ce le-ati dat voie ca astea tot ce vor ele citesc si nu ce scrie acolo. Asa au facut si cu Ioanid de i-au falsificat textul.

    Se poate ca ce au trimis ele la 22 sa nu fie conform cu ce zice legea care spune asa ” Declar, prin prezenta, pe proprie răspundere, cunoscând că legea penală pedepseşte falsul în declaraţii, că am luat cunoştinţă şi mă oblig să respect prevederile O.U.G. 24/2008, ale Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a C.N.S.A.S., ale Regulamentului de acreditare a cercetătorilor în C.N.S.A.S. şi ale Legii 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
    Am luat cunoştinţă de faptul că acreditarea îmi poate fi retrasă în cazul în care voi utiliza informaţiile din dosarele/documentele ce-mi vor fi puse la dispoziţie în alte scopuri decât cele exclusiv ştiinţifice.”

    Daca au trimis ceva care nu e lucrare stiintifica 22 nu e obligat sa publice hirtiile alea. Eu asa inteleg? Daca ce au trimis ele este lucrare nestiintifica si numai injuraturi si falsuri cum au facut pina acum V.Oancea si nevasta lui Botez atunci 22 trebuie sa le dea pe mina alora cu legea sa vada ca n-au respectat legea si sa le ia dreptul sa se uite prin dosare si sa le si amendeze dracu ca sa nu mai umble cu tromboane.

    M-am uitat tot la CNSAS ca e acolo afisata toata lista cu “cercetatori acreditati”. Canci V. Oancea. Canci Magda Botez. Atunci pe dumneavoastra cine va instiintat si cui le-ati dat voie sa se uite in dosarul dumneavoastra? Nu ma pricep la asta dar zic la CNSAS nu te inscrii cu preudonime ca pe bloguri!? Aia iti cer documente, bultetinul de identitate, adresa la care locuiesti si ce dracu cercetari stiintifice ai facut inainte. Zice acolo ca trebuie sa te recomande si o institutie unde se fac cercetari. Adica e destul de complicat.

    Stiu ca va cam bat la cap cu chestia asta dar nu se mai intelege om cu persoana din ce fac cuconeturile astea si dvs. taceti si lumea crede ca sinteti vinovat de ce urla nebunele alea.
    Sanatate.

  • Dorin Tudoran

    @ Aurel:

    Eu va recomand sa nu va pierdeti vreme cu polemici de felul celor pe care mi le mentionati, dvs. o luati de la capat…
    Va raspund pe scurt si doar la ce merita:

    1. Nu m-a instiintat nimeni, asa cum cere legea, ca doreste sa aiba acces la dosarul meu de urmarite informativa.

    2. Repet, nu am fost contactat de revista “22” spre a fi instiintat ca au primit asemenea documnte compromitatoare pentru mine. O publicatie seriaosa ca “22” respecta niste reguli si daca publica asemenea documente te instiinteaza si iti ofera drteptul la replica. Deci, nu stiu la ce “dezvaluiri” se refera “cucoanle” cum le numiti dumneavoastra.

    3. Daca cineva a trimis documente ce nu respecta cele indicate de legea la care va referiti, este, cu adevarat o incalcare a legii.

    4. M-am uitat si eu pe lista cercetatorilor acreditati la CNSAS si aveti dreptate -- parca nu zaresc numele dnlor. Viorica Oancea si Magda Botez.

    5. Este posibil ca altcineva sa fi cerut acces la dosarul meu si a primit acest drept de la CNSAS. In acest caz sunt de spus doua lucruri. Primul -- pe mine nu m-a instiintat nici un cercetator ca doreste sa aiba acces la dosarul meu. Al doilea -- chiar daca CNSAS a aprobat o asemenea cerere in lipsa probei ca am fost instiintat si eu (ceea ce e greu, totusi, de crezut), oricine are acces la dosarul meu si foloseste informatia culeasa din el altfel decat prevede legea incalca… legea. Un cercetator serios nu risca sa fie pedepsit si sa-si piarda acreditarea la CNSAS doar spre a pune la dispozitia altor persoane informatii pe care acestea sa le foloseasca idupa cum le taie capul, mpotriva spiritului si literei legii. La CNSAS exista o evidenta stricta a persoanelor ce au avut sau au acces la un dosar sa altul si ati lua riscurile de a incalca legea sunt considerabile. Asta nu inseamna ca nu exista si oameni gata sa incalce legea. Este un risc pe care si-l asuma din proprie initiativa.
    6. “Turnatoria” de care mi se spune ca as fi acuzat (impotriva lui Adrian Paunescu) nu in dosarul meu s-ar putea gasi, ci in dosarul lui… Paunescu. Este de notorietate publica faptul ca Paunescu si-a vazut si copiat dosarul. A si scris mult despre anumite lucruri. Daca nu ma insel asa s-a aflat, din dosarul lui, ca un mare poet il turnase. Paunescu a dat numele si nu era numele meu.
    7. Oamenii vorbesc vrute si nevrute, pina se acopera definitiv de ridicol.

    Inca o data, bucurati-va de sarbatori si nu va lasati acaparat de batalii pe care unii le deschid doar spre a crea nenumarate diversiuni cu speranta ca astfel pot deturna discutia de la adevartul suibiect al discutiei. Si acel subiect nu sunt actiunile mele, ci neinspiratele actiuni ale altora.

  • mariana

    @ Nelu # 12

    Este totul in regula.
    Cine stie daca dl. Tudoran accepta s-o dau pe ras si evident, in afara subiectului… (ma simt o “bomba” ne explodata… inca, pentru aceleasi motive ca dl. Aurel).
    -- La Deauville, acolo unde eram invitata si nu ma pot duce, logic vinul era frantuzesc. Sa ma scuze francezii (sau nu, ca tot aia este), dar atat vinurile cat si sampania sunt mai bune in Italia. Incercati.
    -- De stridii n-ati spus nimic. Cand le-am mancat prima data eram in Africa (!!) invitata la o familie de francezi iar stridiile calatorisera in prima clasa a unui avion ! Se crease o imbulzeala de nedescris, care sa apuce primul, si eu fericita ca poate scap… N-a fost asa si rau a fost, pentruca sunt scumpe si de atunci am facut o pasiune pentru ele !
    * * *

    Dle. Tudoran, n-ar fi amuzant sa acceptati intr-o zi o chestie de asta frivola, cu experientele romanilor (culinare sau de alt gen) prin “strainataturi” ?!?

  • Dorin Tudoran

    @ mariana:

    Nu mi-au lipsit asemenea experiente. As spune ca am avut parte probabil de mai multe decat meritam. Dar pe foametea asta in Romania sa povestesc aici pe unde am avut norocul sa mananac si sa beau regeste ar fi cam nepotrivit.

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Nu ne-am inteles sau poate nu m-am exprimat bine. Era vorba de “figurile jenante” (ca sa fiu decenta) carora le-am cazut victime mai toti, la inceputul vietii noastre in afara Romaniei. Nu stiu cum de v-a venit sa ma banuiti de lipsa de suflet…

  • Dorin Tudoran

    @ mariana:
    Scuzele mele!

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Pace fatta!
    Chestiunea este ca sunt nelinistita la gandul ca cineva ar fi putut da o interpretare diversa celor scrise de mine si, pe buna dreptate, s-ar fi putut ofensa. Dl. Nelu scria despre un “Merlot” frantuzesc si eu am raspuns. Apoi, mi-am reamintit de stridii si mi s-a parut amuzant sa scriu foarte pe scurt (povestea fiind lunga si destul de jenanta) despre prima mea intalnire cu ele.

  • mihai rogobete

    LA MULŢI ANI !

    " rel="nofollow">

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Oare mi-ati permite sa beneficiez de blog-ul dvs. pentru un articol (cam lung, ce-i drept) al carui autoare nu sunt, cu exceptia subtitlului si a dedicatiei ?
    Titlu:
    Despre Logica inductiva, Rationamentul deductiv si Silogismele unei Raze de soare.
    Subtitlu:
    Comentarii ale unei persoane cumsecade.
    Dedicatie: lui Aurel
    Motto: “Unde se dau documentele astea ca sa le cumparam si noi?”

  • Dorin Tudoran

    @ mariana

    Pana nu vad despre ce este vorba, nu pot face promisiuni. daca nu dvs, sunteti autoarea, cine este autoarea/autorul?

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Daca reusesc sa ma opresc din ras, poate voi fi mai clara in explicatii. In orice caz, autorul este cel care a scris comentariile . Deocamdata atat, scuzati-ma…

  • Dorin Tudoran

    @ mariana:

    Opriti-va din ras si trimiteti-mi articolul. Pe urma vedfem ce este de ras si ce este de plans.

  • Florin Iaru

    Cum stridii am apucat doar să gust (a mînca e fudulie) la Marsilia, cred că mi-e greu să zic cum m-am făcut de rîs la masă. Mai degrabă m-am uitat la alţii şi am refuzat melcii. Nu pot şi pace.
    Revenind la “making off” Catavencu, Bogdan Petri nu-i la cea mai teribilă realizare. Dar una dintre aclea! Cred că “Războiul stelogramelor” sau “Stima noastră şi mîndria” sînt şi mai frumoase… Iată şi locul unde poate fi admirată războinica coană Barbara:
    http://catavencu.ro/academia-catavencu-din-15-decembrie-–-coana-barbara-36650

  • mariana

    @ Florin Iaru

    Domnule Iaru, daca scap sa fiu aruncata in spam de catre dl. Tudoran, va povestesc cum am aruncat eu cu “Escargots à la Provencale” (plini de unt) spre cravatele celor de la masa mea si in decolteul unei doamne. Cei 5 care erau cu mine au cerut chestia asta si eu ce puteam face, sa cer un snitel ? Ma gandeam cu groaza daca trebuie sa apuc melcii de “cornite” sau nu… Ne-au adus niste furculite ciudate care in loc sa ma linisteasca, mi-au marit anxia. Au aparut acele farfurii din terracotta cu lacasurile pentru melcii care nu erau pe cont propriu, ci varati din nou in “casa” lor. Am asteptat sa-i vad pe ceilalti cum fac, dar cei 4 domni (si nu stiu de ce si doamna cu decolteul) mi-au lasat mie onoarea deschiderii dansurilor… Teribil, n-am centrat nici macar unul, zburau melcii in toate directiile ! Radeau toti, ce sa mai faca si ce sa mai zica, si-au scos cravatele iar doamna mi-a spus ca untul face bine la piele !… Fortificata de cumplita experienta, i-am mancat cu o alta ocazie. Sunt foarte buni, trebuie sa recunosc.

  • Dorin Tudoran

    @ mariana & Florin Iaru:

    Se apropie Craciunul si, vorba poetului patriot Ion Nicolescu, “Miroase-a sarmale peste muntii Carpati”, asa ca mai usor cu melcii pe scari, fiindca din cauza unor cosmopoliti ca ‘mneavoastra a ajuns si bietul Vanghelie sa-si dea cu “odicolon” iar Gigi Becali sa fie zgaltait de cosmaruri in engleza…

  • Sile

    Cu toate ca au trecut atitia ani, rascolirea arhivelor trebuie sa stirneasca sentimente sinistre.Astept un om care sa le studieze ca un medic pe pacientul sau si pe linga un diagnostic sa vina si cu o propunere de tratament, pe care sa se gaseasca apoi altii sa-l aplice.O zi buna!

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    -- Cine “e” astia ??
    -- Melcii se mananca dintotdeauna si in Romania.
    -- Scoicile crude se mancau in draci pe la 2 Mai, prin tineretea mea.
    -- Este o zi urata astazi pentru dvs. ?…

  • Dorin Tudoran

    @ mariana:
    2 Mai, “unde alta treaba n-ai” si unde “un meduz si o meduza/merg tinindu-se de buza” pana ajung la “Dobrogeanu-Gherea/unde isi bea Titu Maiorescu berea”? Tot ce imi aduc aminte de acel Saint-Tropez romanesc sunt zecile de sticle de Murfatlar (si corabioara de pe etichetele lor) ingropate sub masa cu tot felul de artisti minunati. Inteleg ca din flota de atunci, a ramas doar corbioara de pe etichetele cu pricina.

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Din flota de atunci, multi au devenit “cosmopoliti !”, unii au murit saracii, altora le-a murit “inauntrul” si de altii nu mai stiu nimic.
    Nu mai stiu cand si pe unde, am citit un articol foarte critic al acelei minunate perioade. Eu o pastrez in amintire cu mare drag.

  • Florin Iaru

    Dorine, nu le reboteza!
    Era Murtaflar, domne! parol! Pe vremea în care n-aveam drept de beutură (că eram minor), costa 9 lei. Mai tîrzior a urcat la 12! Parcă și 50 de bani… Ehe!

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    la primele 5 baterii era Murfatlar. De la 5 in sus devenea Murtaflar. Da, 9.50 era sticla la inceput. Si era cel mai curat vin “din comert”.
    Minor, minor, pustiule, da p’orma. Tocmai dadui de unele pozne ale lu’ matale in cartea Pitzului…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Florin Iaru #32 dar mai ales @ Dorin Tudoran # 33

    Cu respect, as adauga ca indiferent de pretul sticlei, si la 9,50, si la 12,50 si mai tarziu, la… 14,25 lei, dupa cea de a saptea, vinul cu corabioara devenea Murflatar. Dar domniile voastre povestiti despre baccanale boieresti, caci in vremurile de stramtoare (poate si restriste) financiara, la 2 Mai tineretul minor (sau nu) consuma rachiu alb la crasma lui Musuret, vis-a-vis de Dobrogeanu/Gherea (sau de unde urma sa se ctitoreasca acel lacas de pierzanie). Acolo domneau inimitabilul François Pamfil si indomitabilul Nuni Anestin (santeti prea tinar, domnule Iaru, dar dl. Tudoran va intelege incursiunea nostalgica).

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu

    Sunt asa de batran ca am apucat a) sa merg la bar la “Melody” cu Nuni si b) sa ma bat cu Nuni. Adica sa incerc sa-l tin de maini, dupa ce luase la pumni un “inginer” despre care mai toti stiam ce hram *citeste -- grad) purta. De fata era si numitul Prodanov, incaltat cu niste pantofi “din pacheta” care ne “atacau” profund.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Nu voiam sa rasucesc un briceag ruginit in rana inaintarii (noastre) in varsta, ci la adapostul nostalgiilor , sa constat cu invidie tineretea relativa a domnului Iaru. Da, Nuni avea filamentul scurt si se mania fizic intr-o clipita. ‘Prodanofff’ ?! N-am mai auzit numele asta de o vesnicie (si mai ruginit briceagul!).

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe CampeanuȘ

    Nu va faceti griji, o sa imbatraneasca si bradul asta de Florin Iaru, cu ramura-i tot verde si pe urma mai stam noi de vorba. Daca mai putem, fireste.
    Nu mai stiu cand, auzisem ca “Prodanofff/Prodanov” Miki, parca, se stramutase in Elvetia sau… Argentina.

  • mihai rogobete

    N-aveaţi clasă, dlor., dacă leşinaţi pe la Conti, Melody şi Berlin; să fi ras romuri, muci cu Stelaru, pe sub mese, la restaurantul din Gara de Nord -- aia fală. “Dar, până când, Dimitrie Stelaru, până când?”

  • mariana

    In urma unei cumplite sfortari de memorie, am constatat ca Liceul “Mihai Viteazul” din Bucuresti a produs o multime de “temerari” : intr-ale culturii, sportului, olimpiadelor alcoolice, al participarii la lupte sangeroase contra si pro securistice, pentru locul intai la “carat din tara”, intr-ale politicii mai de a doua mana, pentru formarea unui batalion compact de femei frumoase carora le-a mers mai mult sau mai putin bine prin strainataturi….. a se adauga in ordine intamplatoare…

WP Admin