≡ Menu

Lotul național de poezie

Am petrecut zece zile dense și deseori emoționante în România și Ucraina. Recunoscută pentru prima oară prin lege drept Ziua Culturii Române, 15 ianuarie transformă Botoșanii pentru 24 de ore în capitala culturală a țării. În acest an jubiliar, decernarea Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia, cea mai importantă distincție literară a ultimelor două decenii, și desfășurarea Zilelor Eminescu au inclus vizite la Herța și Cernăuți.O călătorie cu adevărat extraordinară, cu întâlniri la Liceul Gheorghe Asachi din Herța, la casa lui Aron Pumnul și la universitatea din Cernăuți, depunerea unei coroane de flori la statuia lui Eminescu din orașul care poartă încă puternic amprenta poetului, o seara culturală la Herța și o vizită la incredibilul complex mănăstiresc de la Bănești, raionul Herța, comuna Molnița unde ne-a fost dat să ascultăm printre piesele interpretate de corul mănăstirii și un Palestrina de zile mari.

Fundația Hyperion din Botoșani, condusă de Gellu Dorian, și Editura Paralela 45, condusă de  de Călin Vlasie, au dus la capăt editarea unei colecții de antologii aparținând laureaților de până acum. Dintre ei, cinci – Ana Blandiana, Ilie Constantin, Adrian Popescu, Cristian Siminonescu și subsemnatul – au fost prezenți și au văzut pentru prima oară colecția abia în seara de 13 ianuarie, când, la Herța au fost înmânate unor reprezentanți ai bibliotecilor locale primele seturi ale colecției. Un proiect pentru a cărui finanțare Primăria Municipiului Botoșani, condusă de Cătălin Mugurel Flutur, este îndrituită la gratitudinea iubitorilor de carte românească.

Decernarea premiului s-a desfășurat la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, cu o sală plină. Rolul meu a fost cel de a înmâna coronița de lauri premiatului din acest an – Dinu Flămând. Seara s-a încheiat cu spectacolul Cetățeni de onoare ai poeziei regizat de Ion Caramitru, asistența fiind deseori surprinsă de interpretări dintre cele mai neașteptate ale poemelor alese din opera laureaților.

În afara bucuriei de a mă reîntâlni cu prieteni și colegi pe care nu i-am văzut de ani mulți, pentru mine această călătorie a însemnat și surpriza interesului ce există încă pentru volumul de documente Eu, fiul lor – dosar de securitate, apărut anul trecut la Polirom. O discuție organizată de Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR), condus de Liviu Tofan, și o lansare la Sala Dalles au inclus prezentări făcute cărții de Liviu Antonesei, Daniel Cristea-Enache, Radu Călin Cristea, Mircea Martin, Cristian Tudor Popescu și Ovidiu Șimonca.

Am fost mișcat să văd prieteni dragi venind pentru câteva zile în București spre a-mi fi alături (Harry și Manuela Tavitian, Silviu Lupescu), foști profesori de liceu, colegi de școală și facultate (Dumitru Constantin), universitari (Daniel Barbu, Gabriel Andreescu, Florin Manolescu), cercetători (Germina Nagâț), foști deținuți politici (Dinu Zamfirescu), urmași ai unor deținuți politici (Nadia Pandrea, fiica lui Petre Pandrea), conducători de instituții (Adrian Dimitriu, Directorul Filarmonicii George Enescu), actuali și foști diplomați (Maria Sipoș), prieteni  cărora le pierdusem urma (inginerul Stoian Morar, Ion Zubașcu), profesori de facultate și liceu,  prieteni cu care am rămas în contact dar pe care îi văd mai rar decât mi-aș dori (Ioana Manolescu, Georgeta Dimisianu, Florin Iaru, Sorin Antohi,Denisa Comănescu, Anca Mizumschi, Nicolae Prelipceanu, Nicolae Tzone), chiar și oameni politici, dintre care îmi face plăcere să-l menționez pe fostul președinte al României, profesorul Emil Constantinescu etc.

Întâlnirile cu oameni de presă au constituit un capitol special, căci întrebările lor au fost deseori nu dintre cele mai ușoare. O discuție cu Vasile Ernu și Costi Rogozanu pentru CriticAtac este un exemplu elocvent în acest sens. Emisiuni de televiziune în direct sau înregistrate au făcut și ele ca zilele petrecute în România și Ucraina să fie foarte solicitante. Luni, 31 ianuarie, orele 21, puteți urmări pe TVR Cultural o emisiune realizată de Daniel Cristea-Enache la care am fost invitat alături de Andrei Pleșu.

La sfârșitul lui decembrie trecut, Gellu Dorian a cerut laureaților Premiului Național de poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia câte un scurt text pentru a fi inclus in revista Hyperion și în programul Zilelor Eminescu. Îmi îngădui să vi-l ofer mai jos.

 Lotul naţional de poezie

În ianuarie trecut, venit de la Botoşani la Bucureşti, înainte de a mă reîntoarce acasă, la Washington, am întâlnit câţiva dintre mai vechii mei prieteni. Unul dintre ei, care supravieţuieşte mai bine decât alţii pentru că a rămas un mucalit incorigibil, mi-a spus: ”Felicitări. Am auzit la radio că ai intrat în lotul naţional de poezie. Ai grijă, pe-aici se dă tare de tot la gioale. Sper să te ţină ţurloaiele ale lirice. Dacă nu, cumpără-ţi câteva perechi de rezervă. Dar să fie blindate

M-am amuzat copios. Am râs. Am trăncănit ca pe vremuri. Ne-am despărţit cu speranţa că “poate mai apucăm să ne vedem o dată, de două ori”. După o vreme, am primit de la el nişte link-uri. La subiect apărea “I told you so…” Aşa era, mă prevenise, doar că pentru un anumit soi de mizerie nu eşti niciodată pregătit cu adevărat. Există totdeauna în straturile ei succesive ceva ce te ia prin surprindere. Singurul antidot performant împotriva mizeriei umane rămâne bucuria de a primi totul cu seninătate. Cum tot cu seninătate, trebuie să primeşti şi cele bune.

Aşa am primit, anul trecut, vestea despre acordarea Preminul Naţional de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia pentru anul 2009. Surprins — din cauza distanţei la care trăiesc de atât timp. Emoţionat – tot din cauza distanţei respective. Cu un soi de sfială – gândindu-mă în ce companie mă găseam. Totuşi – cu seninătate, căci nimeni nu poate forţa calendarul unui destin.

M-a bucurat foarte mult ideea colegului şi prietenului Gellu Dorian de a scoate o colecţie alcătuită din antologii ale primilor 19 laureaţi ai acestui premiu. Este liantul care va lega numele noastre, chiar dacă oamenii din spatele numelor vor continua să se risipească sau să fie risipiţi de întâmplări dintre cele mai diferite.

Câştigătorii unor celebre turnee sportive primesc o jachetă, când numele lor se alătură celor de dinainte. De fiecare dată când revin la ceremonii ce au loc la arena respectivă, poartă jachetele. Până se va instituţionaliza aşa ceva şi pentru laureaţii acestui premiu naţional, adică până fiecare va primi o jachetă cu chipul Poetului brodat în fir de aur pe buzunarul de la piept, colecţia de antologii  lansată astăzi este jacheta simbolică sub care ne reunim şi putem fi priviţi împreună. Nume de ucenici senini ai celui ce dă numele premiului.

Sunt profund onorat că am fost convocat la acestă întâlnire a “lotului naţional de poezie”. Una unde nu există titulari şi rezerve. Nici rezerve faţă de titulari. Fiindcă, fiecare dintre titulari înţelege să aibă rezerve faţă de ideea de glorie.

 

 FOTO-ALBUM
 
 
 

Cernăuți – Dor de Eminescu…

Ion Caramitru

 
 

Un fotoreporter mereu cu zâmbetul pe buze – Ana Blandiana

Cernăuți – Universitatea

Excelența sa, Ilie Constantin – decanul laureaților

După 30 de ani – Dorin Tudoran și Ilie Constantin

Bănești

Botoșani – Gellu Dorian și Mircea Martin

Herța – Daniel Corbu și Adrian Popescu

Herța – Liviu Pendefunda și Cornel Ungureanu

Herța – Mircea Martin, Ana Blandiana și Ion Pop

Herța – Ana Blandiana, Varujan Vosganian și Ion Pop

Herța – Aurel Rău, Ion Pop și Mircea Martin

Cernăuți – statuia lui Mihai Eminescu

  • Florin Iaru

    Statuia de la Cernăuţi e tare… rusească. Nu în sensul rău! În stil!

  • @) Dorin Tudoran

    Salutari din Deutschland, maitre! Si eu imi amintesc cu bucurie si emotie reintilnirile de la Bucuresti si Botosani. Botosanii mi-au revenit in cap si in articolul pe care il trimit de aici pentru Adevarul.

  • Radu Humor

    Da ! A meritat asteptarea !
    V-ati intors plin de bucuria revederilor si incarcat de povara raspunderii pentru
    inaintarea si dainuirea pe mai departe a Romaniei prin cultura !
    N-am reusit sa deslusesc insa care va sunt macar epigonii, daca de urmasi pe masura se pare ca nu poate fi vorba….

  • Si pa mine m-a impresionat Dumas “Dupa 20 de ani”.
    O mica observatie, paharele sunt cam goale, cred ca-n alea mici era tarie, da alea de vin rosu nu se potrivesc, trebuie sa fie bulbucate!

  • mihai rogobete

    Eminescu fiind omagiat de această Zi a culturii române, câteva nedumerite consideraţii îmi par necesare.
    Neamintindu-mi, din atât câte ştiu, să fi venerat, ca tată, pe altcineva, mai mult decât pe Aron Pumnul; ca frate, mai mult ca pe Creangă…că nici de verişoare sau mătuşi nu s-a îndrăgostit…că nu fraţilor, nepoţilor, unchilor le-a ţinut partea, ci străinilor proletari şi a tuturor celor obijduiţi -- de unde, mă întreb, naţionalismul etnico-tribalist care i se reproşează?
    Neştiind începător într-ale poeziei care să nu fi eminescizat -- posteminescianismul multora fiind nu numai tolerat ci şi apreciat -, mă întreb, dacă nu cumva Eminescu n-a urmărit numai perfecţiunea, ( contradictorie aventură, căci seninătatea eufoniilor dezice problematica tragică), ci a ţintit nervul creatic, arta creaţiei. Mesajul său mi-este clar: suprema bogăţie a oricărei stirpe, nu-i trecutul şi originea, ci creativitatea, devenirea.

  • andrei_insc

    Sper sa apara antologiile alea si in librariile din Bucuresti, domnule Tudoran, ca cel putin volumele Dvs de poezie sint cam greu de gasit pe aici de vanzare (bine ca se gasesc macar “de imprumut” pe la bibliotecile publice). Eu v-am “descoperit” mai intai ca “analist politic” si ca “fost dizident” (ca dizident “actual” n-am avut cum sa va descopar pt ca “vechiul regim” l-am apucat doar la gradinita; nu cunosteam pe atunci cuvantul “dizident” si daca imi amintesc bine nici macar cuvantul “comunism” n-am apucat sa-l cunosc cat timp era inca “peste noi”). Am aflat apoi ca erati si poet si asta nu m-a surprins , articolele dvs pareau oricum scrise intr-o limba mult mai vie si mai “supla” decat ale celor mai multi “analisti politici”. V-am cautat asadar volumele de poezie (si, cum spuneam, le-am gasit doar la biblioteci). Speram sa gasesc in ele aceeasi limba vie si aceeasi gandire subtila pe care le stiam din articolele dvs politice si cu bucurie am constatat ca sperantele nu-mi fusesera deloc…desarte.

  • @) Andrei_insc

    Din cele spuse de editor, primul tiraj a fost tras mai repede, ca sa poata fi lansat la festivitatile de la Botosani, dar urmeaza un tiraj “comercial”, deci seria de volume va ajunge si in librarii si biblioteci. Foarte repede, dupa cum am inteles, poate a si aparut in zilele de cind sint eu in Germania.

  • Gheorghe Campeanu

    Mi se pare ca, cel putin din fotografii, Mircea Martin arata extraordinar de tinar.

  • Radu Humor

    Si seamana foarte bine cu Florin Pogonaru….

  • Radu Humor

    As vrea sa stiu de ce a fost stearsa remarca mea :
    Ca Mircea Martin arata/seamana cu Florin Pogonaru ?!

  • Pingback: Dorin Tudoran: Articole Recente()

WP Admin