≡ Menu

Liviu Antonesei x 2

Liviu Antonesei a publicat recent două cărți – una de poezie, alta de proză – care trebuie neapărat citite. Nu le recomand cu foarte mare căldură  doar pentru că autorul lor îmi este prieten, o fac pentru că este vorba despre două volume de maturitate ale unui autor de primă mână.

Editura Herg Benet

14.

Doar diferenţa dintre fierbinte şi răcoros

Separă peştera zeului de văgăuna din septentrion –

Ştiu asta, am călătorit, m-am scufundat în amîndouă.

 

Una rămîne mereu rece, cealaltă fierbinte,

Indiferente la temperatura din jur.

 

În peştera din Lassithi, am pătruns de fiecare dată,

Pe cumplită caniculă – briză nu este, vîntul bate

În flăcări fără sincope.

 

Odată, ca într-un cinematograf îngheţat şi pustiu,

Cealaltă m-a vindecat de hipotermia sufletului.

 

(Un interviu realizat de Andra Rotaru: http://bit.ly/JuwDgC)

***

Editura Polirom

 

(Un interviu realizat de Anda Rotaru: http://bit.ly/KdxrI5)

 

Felicitări, Liviu Antonesei!

  • @) Dorin Tudoran

    Multumesc, master! Ce sa mai spun? M-ai lasat bouce bee!

  • @) DT

    Iata, de emotie, am si mincat un “h” -- desigur, “bouche bee”!

  • Ontelus Dan Gabriel

    Inainte chiar de a se fi definit prin atributele de scriitor, profesor, intelectual, om politic, jurnalist, domnul Liviu Antonesei a fost si ramane un Om, autentic, curajos, onest.

  • Bine merită autorul felicitări, întrucît este un adevărat “4x4”!
    Desigur, şi tandra preţuire a unui cititor deloc… colateral!

  • InimaRea

    As zice ca-i vorba si de maturitatea recunoasterii sale literare. Cum zice Liviu, literatura traieste unul din momentele sale faste. In ce-l priveste, are perfecta dreptate.

  • Liviu Antonesei

    @) ODG, VG, IR

    Domnilor, ma cam complesiti! Nu spun ca ma simt rau din pricina asta, ba chiar, sincer vorbind, ma simt bine…

  • lucid

    Eu as fi curios catzi dintre cei ce-l firitisesc (pe buna dreptate) pe autore AU DAT SI BANII PE CARTZI, criteriul suprem de apreciere in capitalism. Cartea cu “Moscova” o vad de cca o saptamana la Carturestii de la AFI Mall -- e expusa la loc vizibil -- si mai citesc cate o pagina fara a ma decide inca sa cheltuiesc marisoara suma pentru Romania “lipita” pe ultima coperta. Sa vad de miercuri la Kilipirim la Dalles unde Polirom-ul va face reduceri, desi prioritatea mea va fi acolo ciclul “Maigret”, poate ajunge la una suta mii lei titlul si achzitzionez unul. Asa ca o trai literatura unul din momentele sale faste dar cartea sigur nu.

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    1. Vor exista intotdeauna oameni pentru care una din prioritatile de lectura o va constitui ciclul “Maigret”. Asta nu inseamna ca un alt tip de literatura este de… ocolit.

    2. Daca voi avea acordul cui poate oferi acest acord, voi pune pe blog continutul celor doua carti in format dfp. Dar nu sunt sigur ca unii dintre marii iubitori de “Maigret” (nici o problema -- si eu ma numar printre ei!) vor rasfoi cele doua carti fie si oferite in acest fel…

    3. Da, cartea se vinde greu, dar vin ele memoriile dnei Elena Udrea: “De ce m-au urat atati, in vreme ce altii ma pretuiau atat de mult…”

  • Radu Calin Cristea

    Felicitari Liviu, minunata, adica tipica, surpriza lui Dorin!

  • @) DT

    Strici orzul pe giste, master. In mod neasteptat, cartile se vind. La Iasi, la lansare, s-au dus peste 50 de exemplare. Sigur, sint un autor iesean, dar din ce mi-au spus cei de la promovare de la Polirom, ei sint multumiti. Merge si versiunea e book, mai ales in strainatate… Desi nu asta conteaza pentru mine, sint multiumit, nici n-ar vrea sa duc editurile spre faliment!

  • Dorin Tudoran

    @ lucid & altzii

    am pus linkul care deschide cartea de poezie in format pdf.
    nu pot face acelasi lucru pentru cartea de proza, fiindca nu am acordul editurii polirom.

  • Daca_nu_nu

    „Nu ştiu dacă am visat sau a fost o reverie din starea aceea dinaintea
    trezirii, din intermundiul dintre luciditate şi somn, însă fantasma este într-adevăr
    fabuloasă, de o concreteţe tulburătoare. De foarte departe, îmi invadezi
    mintea, de pe alte tărîmuri. Erai pe o platformă de lemn ancorată pe apă. Nu
    ştiu dacă era marea, un rîu sau o baltă. Te-am zărit de pe mal, te-am pîndit
    lacom dintre tufişurile de alun, apoi am sărit, într-un splendid de orgolios echer
    în apă. În cădere, m-am întrebat dacă e destul de adîncă. Platforma s-a legănat
    din pricina valurilor pe care le-am provocat în cădere, iar tu te-ai întors către
    mine, ai zîmbit şi-ai spus ceva ce n-am auzit. Mi-ai făcut semn cu mîna. Erai
    goală, foarte goală şi foarte bronzată. Nu ştiu dacă te-am văzut vreodată atît de
    bronzată. Am urcat pe platformă, m-am dezbrăcat de tricou şi, deodată, am
    început să ne iubim cu o foarte calmă pasiune. Cînd ne-am mişcat brusc, la
    sfîrşit, platforma s-a răsturnat şi ne-am scufundat în apa foarte limpede şi
    aproape călduţă. Am continuat să ne iubim. Părea că nu se mai sfîrşeşte, iar tu
    erai foarte uşoară, catifelată, disponibilă. Apoi, ne-am urcat din nou pe
    platformă, ne-am culcat cu faţa în sus, atingîndu-ne aproape involuntar. Cu
    mîinile în cruce, am început să ne mîngîiem pînă ce am reînceput. Iar am căzut
    în apă, iar ne-am urcat pe platformă. Repetiţia nu e întotdeauna plicticoasă.
    Uneori pregăteşte fuziunea, alteori chiar o împlineşte. Acum, în trezie, chiar am
    senzaţia că sîntem, că am rămas împreună, undeva pe o plajă pustie, cu marea
    la picioarele noastre. Toate fantasmele mele marine, acvatice, se aglomerează
    în mintea mea, par să erupă prin piele. Nu mai sînt sute şi sute de kilometri între
    noi, între corpurile noastre. Te fac captivă în fantasmele mele ca în braţele unei
    caracatiţe universale. Niciodată nu-mi vei scăpa, niciodată nu te voi pierde.
    Nevermore, spune corbul -- cu o voce schimbată!”
    (Liviu Antonesei, subcap. „O nouă reverie acvatică”, în vol. „Despre dragoste. Anatomia unui sentiment”)

  • Roxana

    multumim!

  • Daca_nu_nu

    N-am selectat la întâmplare fragmentul din „Despre dragoste”, ci l-am adus mărturie că nu există în scriitura lui Liviu Antonesei un singur loc sau o singură lume pentru oameni şi întâmplări. Chiar şi acolo unde eul poetic e în surghiun -- exterior, interior -- deasupra lui planează amintirea intermundiului: „Doar diferenţa dintre fierbinte şi răcoros / Separă peştera zeului de văgăuna din septentrion…” Dacă n-ar exista această diferenţă, „dintre fierbinte şi răcoros”, n-ar exista nici frontiera dintre terestru şi sacru. Poetul ştie foarte bine acest lucru („m-am scufundat în amândouă”, spune el), iar noi bănuim că nu poţi pătrunde în grotă zeiască şi să rămâi „neatins”. 🙂
    Sigur, peştera şi grota se-ncing în jocul acesta bizar, de rece-fierbinte şi invers. Dar şi sufletul poetului a intrat acolo hipotermic şi a ieşit… vindecat. Cine l-a vindecat? CEALALTĂ. Care cealaltă? Cealaltă peşteră sau… CEALALTA LUI, jumătatea lui, cea care l-a adus la starea de întreg. Spun „l-a adus”, nu „l-a readus”, pentru că, tot acolo, în „Despre dragoste”, el ne-a avertizat: „Pentru erotism, intensitatea trăirii este mai importantă decît durata. O clipă se
    transmută oricum în eternitate. Iar reîntîlnirea nu înseamnă neapărat – în acest
    loc Platon este neaşteptat de naiv – că ar fi existat un prim moment, un fel de
    proton kinoun, în care cei doi parteneri alcătuiau o sferă nostimă şi drăgălaşă
    care ar fi fost sfîrtecată în două, iar jumătăţile de sferă, amestecate cu alte
    milioane de jumătăţi de sferă, ar fi fost condamnate să se caute, la infinit, una pe cealaltă. Ştiu că, pentru greci, sfera era unul din simbolurile perfecţiunii, dar am reţinerile mele în ceea ce priveşte o perfecţiune obeză!”…

  • Liviu Antonesei

    @) Radu Calin Cristea

    Multumesc, Radu. N-am glumit cind am spus ca am ramas bouche bee!

  • Daca_nu_nu

    Dacă facem un pas înapoi din acest registru al dragostei -- de părăsit cu totul nu cred că poate fi vorba -- atunci, cu riscul de a fi acuzată de oarece „didacticism”, îndrăznesc să spun că excelenta alegere a dlui Tudoran ne dezvăluie o ars poetica: am fost şi-n peşteră de zeu, am fost şi-n văgăună, spune poetul nostru; amândouă o ţin pe-a lor una şi bună, „indiferente la temperatura din jur”; în peşteră m-am adăpostit de caniculă; şi… CEALALTĂ m-a vindecat de hipotermia sufletului. Iar CEALALTA!… „Cealalta”, jumătatea „celuilalt”?!… L-a vindecat, după ce: „…am fost în toate locurile, am făcut toate meseriile, am cunoscut cele mai frumoase şi depravate femei, niciuna din senzaţiile tari nu m-au ocolit, căci am trecut şi prin război şi prin răzbunare, am mărşăluit prin deşert şi am urcat pe cele mai înalte piscuri, am traversat toate apele înot sau pe puntea fregatelor, am fost lustragiu şi vânzător de ziare, revoluţionar şi mercenar, proxenet şi filantrop, acum stau în această cameră şi-mi amintesc toate chipurile ce le-am purtat, toate costumaţiile ce le-am încercat, toţi prietenii mei morţi sau părăsiţi, în sticlă mai este rachiu de cinci degete şi am să-l beau şi pe ăsta, am să epuizez totul dacă mai este ceva de epuizat…” (Liviu Antonesei, „Singular -- Plural”, în vol. „La Morrison Hotel. Povestiri de până azi”, EuroPress Group, 2007, p. 35).
    Scriitorul la maturitate, cum bine s-a spus. Maturitate poetică, maturitate.
    Mai vrem!!!
    🙂 🙂 🙂

  • Daca_nu_nu

    @) Lucid
    Ai găsit-o şi pe asta! Măi, ştie-te han-tătaru cum faci, că totdeauna găseşti nod în papură: dacă-i soare-i prea soare, dacă plouă prea plouă, dacă lună-i prea lună, numa tu eşti perfect. Auzi, eu cred că tu, de vezi suta de lei, eşti în stare să rîzi la ea… Că prea gândeşti ca un negustor!

  • mihai rogobete

    Liviu Antonesei este omul şi scriitorul pe care-i pot descifra numai uşor aplecat

  • @) Daca_nu_nu

    Draga nepoata, dar tu faci mai sus o adevarata exgeza si inca trecind printr-o buna parte a operei! Multumesc, dar stiu ca ti-ai risipit ceva vreme nu doar citindu-ma, ci si intelegind ceva din ce scriu. N-au toti norocul asta! Ma refer si la autori si la cititori! Merci encore!

  • @) Mihai Rogobete

    Va multumesc foarte mult. Dar eu cred ca putem sta linistiti face to face!

  • Şerban Foarţă

    Dragă Liviu,

    iartă-mă că iau târziu cuvântul, dar n-am deschis computerul decât acum un sfert de ceas.
    Între timp, am rememorat vizita la mine ( prin anii 80 ai veacului trecut, într-o zi de iunie, cred) a ta.
    Nu erai singur, dar ai cam rămas, -- cei doi însoţitori ai tăi (ai noştri), băieţi, în aparenţă, buni, fiind deconspiraţi, apoi, ca ştii tu ce.
    Erai înalt, solid, cu barbă neagră în colier şi aduceai a viking…
    Îl felicit pe Dorin, amfitrionul nostru, pentru poezia reprodusă în antet.
    Ceea ce remarc, în mod special, este evocarea, sobră şi exactă a unui soi de Grecii aride în regimuri calorice cu totul divergente.
    Dacă toridu-i e mai propriu arhipelagului elen, clima algidă pare să trimită la, tot elenă (prin sorgintea ei mitică), Hyperboreea.
    Cât despre analogia, în final, a grotei îngheţate cu un cinematograf, ea duce cu gândul la faimoasa Cavernă a lui Platon, cinematografică, şi ea, prin jocul de umbre chinezeşti de pe fundal.
    Interesant e că poetul aduce a homeopat, tămăduindu-şi prin criogenie “hipotermia” (sufletească): similia similibus curantur!

    Ave Liviu!

  • @) Serban Foarta

    Ave Cher Ban!
    Dar ce memorie fabuloasa ai, messire. Uitasem acea prima intilnire a noastra, care a avut loc pe cind implineam 30 de ani! Evocarea celor doua personaje deconspirate ma face sa cred ca eram la o chestie cu presa studenteasca. Imi ramasese in cap insa o alta intilnire, de dupa aproape 15 ani, cind am venit cu Lupescu sa lansam Jurnal din anii ciumei…, una din primele carti publicate de Polirom, care dupa aceea a tot recidivat cu autorul care sint. Multumesc foarte mult, Meister, pentru acest semn de prietenie.

  • Liviu Georgescu

    Mi-a placut poemul, o spunere esentiala si alegorica cu aura de mit grec, cum bine remarca si maestrul Foarta, dar parca si in spiritul si retorica Daoista.
    Felicitari, Liviu, pentru carti si pentru continuul periplu literar.

  • Barfolog

    Il parasc, il pirasc! A zis, pe vremuri, un regretat amic “targovistean” al lui Serban Foarta despre L.A. ca “are fraza inalta si fara mil”. Una la mina. Doua: cind se ducea, la Bucuresti, sa-l intilneasca pe laudatorul cu pricina, ce-mi facea mnealui? Costum si cravata eleganta isi implementa, foarte emotional desigur, apoi, in graba, cu ele la Doi Mai se ivea… si pe nudistii locului ii uluia…

  • Şerban Foarţă

    Stimate domnule Liviu Georgescu,

    la Daoism (în speţă, la Yin-Yang), m-am gândit numaidecât şi eu. L(e)-am (din păcate) evitat, -- din cauză că,-n anii ultimi, s-a cam făcut abuz de aceşti termeni.
    În rest, dreptatea e de partea Dvs..

    Ş. F.

  • Florin Iaru

    Prin 1993 sau 94, fiind eu călător prin Cluj, mă întîlnesc cu Tudor Dumitru Savu. Tudor era un fesenist feroce, eu, de partea cealaltă. Îmi arată, mîndru, o carte, proaspăt ieșită din tipar. Din cauza dușmăniei politice, i-am făcut tot felul de observații răutăcioase. Și, credeam eu, întemeiate. Și numai că-l văd că se schimbă la față: “Bine, mă, tu nici măcar nu mă feliciți că am scos o carte?”
    Mi s-a făcut rușine. Ce avea sula cu prefectura?
    Așa văd și eu, acum, o anumită postare.

    Liviule, tu știi că mi-ești drag întotdeauna cînd vorbești și cînd scrii… 🙂 Dar chiar de nu mi-ai fi fost, n-aș fi fost niciodată în stare să te jignesc gratuit, spunîndu-ți că prefer să dau banii pe o altă carte. Poate că aș fi tăcut sau aș fi evitat subiectul. Cine are urechi de auzit…

  • @Liviu Antonesei Felicitari,
    @Dorin Tudoran Felicitari pentru promovare .
    @pentru carcotasi. Samdra Brown and daniel Steel se vand foarte bine. asta nu inseamna ca scriu si literatura 🙂

  • @) Liviu Georgescu

    Multumesc foarte mult. De asemenea, felicitari pentru poezia ta, din care cunosc o anumita parte, dar destul de mare!

  • @) Liviu Georgescu, Serban Foarta

    Va foarte multumesc, amindurora, pentru detaliile carturaresti. Da, in prima tinerete, am avut mai intii o experienta cu yoga, apoi alta cu taoismul, pentru a ma opri la buddhismul tibetan, acum vreo trei decenii si un pic. A propos de taoism, imi amintesc ca prima editie pe care am tinut-o in mina din Tao te king era un franceza, pe care mi-a imprumutat-o dl Luca Pitu, am copiat-o la xeros pe sub mina, ca asa era atunci, si o mai am inca in biblioteca -- copia, ca am returnat originalul proprietarului! Am mai avut si prima editie in romana, facuta probabil dupa o editie occidentala, nu din chineza, editia “adoptata” energic de Ion Gheorghe, cel al carui plagiat a fost denuntat de gazda noastra de aici…

  • @) Birfolog

    Ha, ha, ha! Nu-mi amintesc chestia cu costumul si cravata, dar e plauzibila! Cum de obicei umblu casual, faptul ca ma puneam la tol festiv cind mergeam sa-l intilnesc pe Radu Petrescu -- caci despre este vorba -- arata cit de mult tineam la el si cit il pretuiam, Dumnezeu sa-i aiba in grija posteritatea literara! Si, da, trebuie ca eram o aparitie la 2 Mai la costum/cravata! Noroc ca ma dezbracam repede!

  • @) Florin Iaru

    Multumesc, Florin. Dar de cite ori nu ti-am spus sa nu te astepti de la oameni la mai mult decit sint ei in stare? Legat de scrii la inceputul postarii, da, faceam si noi timpenii din astea in primii ani de dupa 90, dar, har Cerului!, ne-am vindecat. Unii sint insa nevindecabili… Sa ne rugam pentru ei!

  • Frumos poem, cu un referential generos si subtil, care deschide un larg evantai de interpretari nuantate. Pe de o parte, contopirea cu zeitatea solara din Insula Creta, pe de alta, scufundarea in cavitatea chtonica din Septentrion (un Septentrion mai mult mitologic, care, spre deosebire de concretul Lasithi, nu a avut si nu are o localizare precisa). Dar -- si doar aparent paradoxal -, vagauna boreala te poate vindeca, prin metoda “cui pe cui se scoate”, de autodistrugere si moartea pe care ti le pot aduce combustia “fara sincope” din Creta . Fiindca, oare ce altceva decat distrugere si moarte este raceala sufleteasca? (Si nu numai in sens antroposofic.)

    Felicitari @Liviu Antonesei! (Un Aneu imbatabil, atata timp cat atinge cu un picior Sudul fierbinte si cu altul Hyperboreea).

    Multumiri @Dorin Tudoran, nu numai pentru poem ci si pentru link-uri!

  • Sorry! Desigur, “si cu altul in Hyperboreea”.

  • Inca o erata. Scuze! Bineinteles ca am vruit sa scriu un ANTEU, nu cum am cules din viteza.

  • neamtu tiganu

    vin si io cu felicitarile, unde-i masa si dansu?
    Critica literara nu prea e de mine, desigur mai citim si noi tovarasi, cind ploua si am baut ceva!

  • Dorin Tudoran

    @neamtu tiganu

    contez pe bayern sau imi vad de… cheleaa mea?

  • Dorin Tudoran

    @neamtu tiganu

    daca-i vezi pe karl-heinz rummenige si paul breitner saluta-i din partea mea: am fost in marrienplatz cand ridicau cupa campionilor europeni in balconul primariei (stateam pe marrienstrasse). peste vreo trei zile m-am pomenit dus (de un prieten italian traind in munchen) la o petrecere mare. asa am ajuns sa-i intalnesc si sa le strang mana. pritenul meu italian, peste ani, avea sa-mi spuna: “daca prietenul meu maldini” ar fi jucat la bayern asta ar fi fost echipa secolului…

  • @) No name

    Multumesc foarte mult! Dupa ce-mi spune stilul si eruditia, cred ca nickname-ul e ales cumva antifrastic!

  • @) No name

    “Dupa ce-mi spun”, de buna seama!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Liviu Antonesei @

    Felicitari si indemnuri de clementa fata de vizitatorii cu maniere excentrice (sau pentru a-l parafraza pe dl. Iaru , “gratuite”). Notre ami lucide semble avoir toujours la cuisse légère de la tentation au vitriol.

    @ Liviu Antonesei @ Şerban Foarţă

    Domnilor, relatarile domniilor voastre, populate de nostalgice fapturi, imi intaresc parerea ca deconspirarile insotitorilor (fie acestia personaje, sau nu), ar trebui interzise. Atit cele care au fost deja comise , dar mai ales cele care nu au avut loc.

  • @Liviu Antonesei

    Presupunerea dvs. ma onoreaza. Va multumesc mult.
    Numele meu real (pe care, de altfel, l-am dezvaluit aici cu catva timp in urma) este exact la fel de lipsit de rezonanta ca nick-name-ul “No Name”. Asta insa nu prea inseamna nimic, fiindca, vorba marelui Will, “what’s in a name”? 🙂

  • neamtu tiganu

    Nea Dorine,
    daca n-as fi tradator ar trebui sa fiu fericit, Dortmund i-a facut praf pa Bayern, in cupa, 5-2, a curs singe, umilinta, domnii Rummenigge si Hoeness au plins. Si Dortmund e de la mine din judet, unde am votat la sf. de saptamina si au iesit ai nostrii, SPD si verzii, eu i-am votat p-ailaltii.
    Da sunt absolut sigur ca aia cu pantaloni de piele nu se vor lasa, englezii li se potrivesc mult mai bine, tinereii aia de la Dortmund joaca un fotbal surprinzator, in timp ce Abramovici merge pe sistem clasic si la asta se pricep münchenezii.

    Da incep Europenele, acolo va cinta muzica!

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    Eram elev la liceul-internat Mihai Viteazul din Bucuresti cand am luat bilet de voie de la dl pedagog sef Lutzu sa ma duc pe 23 August sa vad CCA vs. Borusia Dortmund….

    Magazinul de la care cumpar eu aici bere… belgiana (nu te supara!), iranian, a trait 15 ani in Dortmund, pana familia lui s-a hotarat sa se mute aici. Cand m-am dus sa iau berea nou venit, tocmai asculta meciuyl Borusia vs Bayern. Era fericit ca un copil…

    Europenele astea sunt deja cu cantec… politic.

  • mariana codrut

    @Felicitari, Liviu! Si sa ai parte de o primire calduroasa!

  • lucid

    Vorba structuralistului: la text. Hai sa sparg gheatza datului cu parerea despre schitzele din volumul “rusesc”, caci am impresia ca sunt cam singurul de pe aici care a lecturat ceva de-acolo (in fond si critica literara profesionista dambovitzeano-bahluiana e cam tot “dat cu parerea”).
    Liviu Antonesei: doua schitze citite this afternoon. Evident am inceput cu “antreul”. Nedumerire: biserica reformata (calvina, ca asta au ungurii) sau catolica (mult-majoritara la secui)? Mathias e cand pastor cand preot, de romani “unitzi” trecutzi la calvinisti nu am auzit pana acum -- dar e posibil, plus icoana Maicii intr-un templu (templom in maghiara) calvinist e destul de strange. Sau o fi doar o licentza poetica?
    In schimb a doua povestioara m-a regalat -- “Ce cauta neamtzu’ in Polonia?”. Multa savoare gastronomica invelita intr-o ironie totusi duioasa. Mi-am amintit de orasul de bastina al Krakauer-ului intr-un noiembrie cetzos cand timp de o saptamana am fost adus la saturatzie de mancarurile pe baza de varza o data si chiar de doua ori pe zi, e drept insotzite de “porcarii” excelente, dar chiar daca varza provenea de la “goraliii” sau “guraliii” aia tot a fost in exces. Finalul e apoteotic: salata frugala consumata in ex-DDR Fernsehen Turm in Berlin ca sa se poata vedea prin ochean amintirea puiului cu mujdei cracovian. Cand m-am suit eu in turn ca tanar betetist ne uitam cu ocheanul sa vedem Victoria aia inaripata de pe Sieg Allee la “aialaltzi”.
    Evident m-am dus apoi repede la “Scriitori la cratitza” -- Humanitas. Deceptzie: dupa Emil Brumaru, Iona Parvulescu nu a mai apelat la alt iesean. E drept ca marturisitzi ca deliciilor prepararii gastronomice nu va dedatzi in tzara de bastina ci in “deplasare”. Poate in alta editzie sa fitzi descoperit.
    Mai am deci opt (asa cred) povestioare. Pana la sfarsitul lunii cred ca le dau gata.

  • @) Lucid

    Inteleg ca ati dat un mic impuls vinzarilor! Editura va fi incintata! Ma bucur si eu, de buna seama.

  • @) Dorin Tudoran

    Cred ca ti-am scris ca vineri am vazut piesa pusa in scena de Geanina Carbunariu dupa file din dosarul tau de urmarire. Cred ca ti-am spus si ca mi-a placut foarte mult. De ce anume am scris in acest articolas din Adevarul. In iunie, voi face in Timpul un fotoreportaj, ca am pozat mult.

  • @) DT

    Daca ingadui, pun si linkul spre articol.

    http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/X_mm_din_y_km_7_700199977.html

  • Daca_nu_nu

    Ha, ha, ha!!!

    @) Lucid, vezi numa să nu rămâi închis în librărie! Pe-aci, pe la noi, circulă o legendă cu unul de s-a pus (pe vremuri) pe citit, dar cucoanele nu l-au văzutără printre rafturi. Cică, sub vespere, ar fi închis şi s-ar fi dus acasă dumnealor. Iar a doua zi dimineaţa, când au deschis librăria, bu-hu-huuu la luna şuie, le-ar fi ieşit omul cu umbra lui dintre hârţoage… 🙂 🙂 🙂

  • InimaRea

    lucid: Fiecare cu tissana lui, este? Cind citesc Proust, inteleg cum e treaba cu madlena dar n-am fantezii gustative. Trebuie sa fii fizician, cred, sa citesti “o povestire cracoviana” si sa-ti amintesti cita varza ai mincat tu pe-acolo.
    Sa-ti miroasa literatura a varza, asta numesc eu finete a gustului. Acum, intelegi de ce nu citesc criticii cartile despre care scriu? Bahluienii, de pilda, ar simti maliguta cu bors, in ceru’ gurii. Oltenii -- cu jieni, cu tot -- s-ar balona instant la navala fasuiului sleit. Ardelenilor, le-ar amirosi a galuste, poate.
    Dar ai din Baragan, cu borsul lor de stir, la ce drac ar mai citi, sa li se strepezeasca ceru’ gurii?
    Apropo, fizicienii citesc literatura de specialitate, este? “Ai zi, a ce miroase Legea lui Ohm? A creier prajit, cumva?

  • Impacsuitorul veszel

    @Lucid
    Valahi transilvani convertiti la calvinism in varianta maghiara, EH OUI, CA EXISTE. Ungurii s-au gindit repejor la treaba asta, in veacul 16, si or tiparitara textule religioase in romana, dar cu caracterele latine adaptate limbei lor [exemplu: sz = s; zs= j; cs= ci; etc] pentru uzul amatorilor de fuga din pravoslavnicie. George Calinescu transcrie citeva in ISTORIA sa.
    Ai, de de alta parte, si greco-catolici calviniti, dupa 1948 [anul suprimarii Bisericii Unite] mai ales, cand, din ura pentru alianta sexcuristilor cu ortodoxia si arderea incunabulelor Bibliotecii de la Blaj, o seama de ardeleni uniti din judetul Mures au preferat sa alipeasca la reformatii ”bozgori”, iar eu nu-i condamn. Cum sa explici altminteri numele elegantului politician udemerist Kozsokar [mai bun vorbitor de limba nationala decit Eba sau Ioan Mang]?

  • @) Mariana Codrut

    iti foarte multumesc, Mariana!

  • Pe Noica iar l-ati uitat? Nu cred…

    @ Toata lumea + Liviu Antonesei
    Ce legatura e intre TAO TO KING, Noica si Jean Grenier? Pai, Batrinul de la Paltinis i-a dat lui Liviu Antonesei sa traduca, pentru studentina foaie DIALOG, un capitol -- sau chiar tot eseul -- din LA CHARMILLE a lui Jules Lequier , iar Jean Grenier isi va fi trecut teza de doctorat cu scrierile filosofului antecitat, disparut intr-un inot indefinit [precum, oleaca mai tarziu, predadaistul + boxerul Arthur Cravan]. Insa… acelasi Grenier, prof al studentului Albert Camus la Universitatea din Alger, oua si un ESPRIT DE TAO, imprumutat de Luka Lukici Meletiev, locuitor pe “Corabia Nebunilor””, vecinului sau de cartier nicolin, posesor deja. megiesul respectiv, al unei copii dactilo din versiunea praduita de zoosofistul Ion Gheorghe, din versiunea cu impact asupra destinului tudoran…

  • Dorin Tudoran

    @ Pe Noica iar l-ati uitat? Nu cred

    Ca bine le mai zici/scrii… Ma bate gandul sa recitesc “Zoosophia”, Editura tineretului, 1967…

  • neamtu tiganu

    nu as vrea sa fac un secret din faptu ca uneori nu inteleg absolut nimic din anumite luari de cuvint…
    P.S mi-a fost mincata o postare importanta despre fotbal.

  • Dorin Tudoran

    @ Impacsuitorul veszel

    Pai tamanai explicatara noua de ce Lozsokar gavareste mai clar pe romaneste…
    Ca vechi (si usurel etern) greco-catolic, cam stiu cum au reactionat unii dintre ei, dar eu, unul, tot cu liderii BOR ma mandresc si blandetea ei… ecumenica…

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    Pe blogul asta postare mancata despre fotbal?!?
    Caut acum; ba chiar si cercetez…

  • Dorin Tudoran

    @neamtu tiganu

    nu am gasit nimic neaprobat, la spam sau la trash… dusmanii de la bayern au mancat postarea, fiindca t8ineti cu dortmundejii

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Si ‘mneavoastra… De cand toata lumea s-a pus pe scris, am ramas foarte putini cei cu cititul, asa ca, din motivul acesta, eu chiar il pretuiesc foarte mult pe @lucid.
    Ca e rautacios cu multi autori (inclusiv mandea), asta e. Dar citeste si asta nu e de colea.

  • Tovarasul Heghedus

    @Lucid + Andrei Plesu
    In Secuime, pe linga catolici + niscaiva calvinisti, exista si unitarieni, adica respingatori ai dogmei trinitare [socinieni, cum le-ar spune fanul lor ocazional, Divinul Francois-Marie Arouet, in SCRISORI FILOSOFICESTI]. La Meresti, din judetul Harghita, bunaoara, unde am auscultat cindva,pe cind erea lelita fata mare, o “slujba” de Craciun… emotionanta tocmai fiindca nemica nu intelegeam din ce cuvinta maghiareste celebrantul urcat in amvon. Eram insa, afectiv, la unison cu patosul sau discursiv.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Da, mi-ai scvris , dar nu cred ca am avut timpt sa raspund…
    Ma bucur foarte mult ca ti-a placut spectacolul; cel mai mult si mai mult ma bucur pentru echipa condusa de Gianina C. si ce incearca sa fac pentru a starni oamenii tineri la un dialog…

  • Şerban Foarţă

    Stimate domnule Câmpeanu,

    rezultă din schimbul nostru, al meu cu Liviu, de mesaje, că am avea de gând să-i “deconspirăm” pe cei doi ipochimeni?!
    Presupuneţi că am putea fi delatorii unor delatori?
    Lamentabilă presupoziţie!

    Ş. F.

  • Barfolog

    @Liviu Antonesei
    Ai curajul sa recunosti cui ai dedicat, in studentina + bahluviana revista DIALOG, prozula -- maiastra -- titulata “Monstrul” [dedicatia disparind, ca prin farmec, la involumarea subsecventa] ? Astept raspuns la redactie.

  • @) Pe Noica iar…

    Eu n-am uitat, am si tradus introducerea “Frunza de carpen”, dar nu pentru Dialog, ci pentru Opinia studenteasca!

  • @) Birfologul

    Sigur ca am curajul! Lui Luca Pitu, dar dedicatia n-a disparut de tot, ci doar s-a metamorfozat cu oarece discretie…

  • @) DT

    Da, si eu ma bucur foarte mult pentru acea tinara, dar atit de solid formata echipa. Cred ca tu mi-ai scris asta-noapte ca vor mai pune spectacolul in scena si in Slovenia, Slovacia, Ungaria. Excelent! Cum le doresc si inca foarte multe spectacole in tara. Am vazut efectul cu ochii mei la Iasi. M-as fi dus si la al doilea, dar s-a suprapus cu recitalul de blues al lui Vali “Sir Blues” Racila, vechiul meu prieten si coleg de facultate…

  • lucid

    @Impacsuitorul veszel: de Coresi stiam, evident, dar de unitzii trecutzi la calvini dupa 48 nu, cred ca merita un studiu istorico-ecleziastic. Cat despre domnul acela, eu cred ca stia bine romaneste pentru ca inainte de 89 fusese procuror-zbir in Har-Cov si se numea Gavrila Cojocaru, iar dupa 90 s-a intors la presupusele-i radacini zicandu-si Koszokar Gabor. Interesant tzinutul secuiesc.
    Nu stiu catzi au aflat ca zoosofistul I Gh s-a convertit in ultimii ani la Zamolxe si Kogaioane -- i-am cumparat acum vreo trei ani de la chioscul din fatza Muzeului Literaturii Romane o cartzulie in care “traducea” in metru popular tablitze de plumb presupus dacice gasite se zice in fundatziile Pelesului si duse apoi la Manastirea Sinaia. “Interpretarile” astea sigur nu sunt plagiate. Pentru un poet, totusi, trecerea de la Dao-Tao la Zamolxe (nu “trecerea” aia in sulitzi) poate fi fireasca, desi prima mea reactzie la citirea acelei cartzulii a fost Mare Tzi-e gradina! Totusi poetzii sunt un neam aparte….

  • Ludwig Wittgensteinhardt

    @Barfolog
    Cred ca tot in ”Opinia studenteasca”, nu in ”Dialog” [cum, victima a unui imaginar LAPSUS CALAMI , scrisesi], cercat-a Liviu sa strecoare o prozula dedicata faimosului, atunci, Lech Walesa, initializat LW, dar l-or pirit vigilentii cui trebuia, iar el degebea sustinea in fata forurilor tutelare ca doar la Ludwig Wittgenstein se referea, fiindca dedicatia fu indepartata IPSO FACTO AC MANU MILITARI

  • Gheorghe Campeanu

    @ Şerban Foarţă

    Draga Domnule Foarţă,

    Lamentabila presupozitie ar fi un diagnostic corect. Intimplarea face sa nu fie si corect aplicat. Este un caz clar de “lost in translation” chiar daca idiomul este comun (“Divided by a common language” -- episod Churchillian?). Intentia mea -- tongue in cheek. Lectura Dvs.- in registrul ofensei.
    Sa va spun ca lamentez mahnirea ce pare sa o fi produs domniei voastre interventia mea (credeam sarcastica la adresa comunitatii deconspiratilor) ar fi probabil inutil. Oricum, pentru clarificare: nu insinuam malvolente delatoare sau intentii neonorabile in legatura cu dialogul Dvs. cu Liviu Antonesei. Cum s-ar spune pe la noi prin sat, “a case of aborted sarcasm”.

    Va doresc o zi care sa va imbune.

    Gh. C.

  • Parintele Hilarion

    @Ludwig Wittgensteinhardt
    Le-a iesit figura Opinistilor Studentini numai cu Cernautiul, nume tabuizat atunci. Cum? Apelind la un studentul Ilarion Cernauti, carele accepta sa-i apara numele dedesubtul unor articole, scrie de altii ori de el insusi, nu mai stiu. Cred ca facutu-s-a si un pariu, intre redactori, pe tema respectiva. Cu Nistrul era mai lesne: i se dadea, in poeme, numele grec … ET LE TOUR ETAIT JOUE, fireste explicindu-se cenzorilor ca era vorba de numele antic al Dunarii de Jos.

  • Impacsiuitorul Vesel

    @Lucid
    Gavrila Cojocaru versus Kozsokar Gabor: multumesc pentru informatie. E valoroasa. Ei, dar si Paul Goma are un var la Kiev, unde si-a slavizat numele in Popeskov. Cit despre Liviu Rebreanu… stim bine ca a sovait nitelus intre o cariera literara maghiara si una valaha. Isi gasise si un pseudonim unguresc, Oliver Orban… sau vitavercea.

  • mariana codrut

    @ Liviu Antonesei
    Cu drag, Liviu! Rămîne cum am stabilit: proza omonimă din volumul de povestiri “Victimele inocente si colaterale ale unui singeros razboi cu Rusia” poate duce la un film foarte misto! Astept volumul de poezii, dar poate un pic mai tîrziu, că sînt pînă peste cap prinsă la serviciul meu blestemat!

  • @) LW

    Nu o proza era -- cea cu dedicatia -- ci o poezie!

  • mihai rogobete

    …de unde, nu-i numai ştiinţă ci şi artă Critica vieţii literare. Oricum, Paul Goma a statuat-o.

  • @) Parintele Hilarion

    Eu cel mai mindru sint, legat de acele vremi, de un articol despre pluralism, prin publicarea caruia am cistigat doua sticle de Stolychnaia! Am debitat lucruri bine simtite despre pluralismul criticii literare, iar la sfisrsit am scris ceva de genul “de altfel, pluralismul e bun in toate domeniile vietii culturale si sociale…”. Dar poate si mai minfru sint ca dupa ancheta “grupului” din mai 1983, am reusit sa bag in pagina o poezie care preciza ziua exacta a anchetei, un titlu lung care se termina cu “poem scris pentru a cobori la un prag suportabil noxele adunate de-a lungul zilei de 18 mai”! Daca vor mai fi avut vreo ezitare, dupa joaca asta m-au expulzat de la revista… Ce vremuri misto, macar aveai cu cine lupta!

  • @) Mariana Codrut

    Iti voi aduce cartea cind revina de la Tirgul de Poezie de la Bucuresti, la inceputul saptaminii viitoare.

  • Daca_nu_nu

    @) Dorin Tudoran # 59
    A, bineînţeles… @Lucid are el multe calităţi, pe lângă aceasta, cu cititul. Nu mă sfădesc eu cu el de atâta vreme pour les fleurs des cucu. Numai că uneori o ţine pe-a lui, iar eu nu-l slăbesc nicio clipă când exagerează… Ştie ‘mnealui foarte bine neşte treburi, neşte socoteli, de-aia nu se supără pe mine. Că atâta i-ar trebui să se supere… 🙂

  • Gheorghe Campeanu

    @ Liviu Antonesei #75

    “… Ce vremuri misto, macar aveai cu cine lupta!” (???) .Cum adica, in vremurile de acum este penurie de adversari pe masura? Abia am fost la Bucuresti saptamina trecuta, unde toata lumea se lupta cu toata lumea (si aici includ si lumea ca planeta). Iar cei care-si imagineaza ca nu se lupta, au in fiece noapte vise cu ipostaze martiale. Pina si persoan proprie, de profesie pacifist, era sa cada in abis, gadilata la spiritul belicos de realitatile de pe “lumea cealalta” din dosarele CNSAS.

    Mi-au placut nespus diversele mesaje subliminal-subversive din “ce vremuri misto”. Chapeau!

  • mariana codrut

    @ Liviu Antonesei
    Bafta la acest Tirg, despre care habar nu am.
    Te astept!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Liviu Antonesei

    In cazul (improbabil, sper) ca vi s-a mai “muiat” intelepciunea” agonisita cu trecerea vremii, luati si Dvs., dom’ profesor, exemplu de la eminenta sa, Archbishop of Counter-communism, care desi cogenar, nu osteneste sa dobandeasca in fiecare zi noi si noi adversari. Iar cind inventarul este total pustiit, inventeaza noi si merituosi oponenti.

  • @) Mariana Codrut

    Afla ca, pina nu mi-a spus editura ca m-a programat cu lansare la el, nici eu nu aveam habar! Si, cica, n-ar fi prima editie! Multumesc de urare.

  • @) Gheorghe Campeanu

    Pai, ce sa spun? Aia de atunci, asa cretini cum erau, macar aveau un pic de clasa. Cei de azi imi fac impresia unor biete si palide clone ale acelora de pe vremea Tatucai Voda… Macar iti trebuia putin curaj sa-l injuri pe Tatuca…
    Dl Profesor mai mult plenipotentiar decit extraordinar, are de luptat acum, ca atunci era cu alte trebi, si aici, si dincolo de marea cea foarte mare.

  • Şerban Foarţă

    Stimate domnule Câmpeanu,

    va cer iertare, in virtutea “genului irritabil” care sunt(em).

    Altminteri, i-i aminteam lui Liviu pe cei doi ca să-l fac, la rându-i, să-şi aducă aminte vizita-i dintâi la Timişoara.

    Căci Timişoara,-n ocurenţă, nu-i a noastră, nici a delatorilor noştri, ci a delatorilor delatorilor noştri.

    Amin!

  • Şerban Foarţă

    Errata: în rândul 2, -- vă (nu va); în (nu in)

  • Gheorghe Campeanu

    @ Liviu Antonesei

    Cu scuzele de rigoare, caci in idea antinomiilor, am folosit imaginea acelui domn ca element de contrast, cind de fapt imi scoteam palaria in fata evocarilor acelor ani in care erai (a)mestecat (palaria este to in mina). Sigur, exista in stilul retoric al celui invocat de mine, un element ce l-ai putea emula: domnia sa, cind nu mai are nici adversari reali, nici imaginari, readuce din morti pe cei care nu se mai pot prevala de dreptul la replica. Citeodata, nu rar, omul ignora cu asiduitate metoda Baconiana, si de pe ambele maluri ale iazului cel foarte intins, pare dedicat trup si suflet ideii “audacter calumniare, semper aliquid haeret”.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Şerban Foarţă

    Multumesc.

    Nici urma de vestigii regretabile, iar dreptul Dvs. la iritare este inalienabil. Ca si cel de a avea eleganta senioriala de a reveni urban si inspirat asupra episodului. La subspecia delatorilor delatorilor domniilor voastre, in Timisoara, Iasi sau Bucuresti, mai am a cugeta.

    Iar eu, la randu-mi, ma scuz ca ramin in lumea mea ne-diacritica.

    Seara buna.

  • @) Serban Foarta, Gheorghe Campeanu

    Ma bucur sa vad ca s-a lasat pacea sub maslini si nu ne trezim in plin rasbel trans-atlantic!

  • @) Gheorghe Campeanu

    Ha, ha, ha! Geniala diatriba! De fapt, nu e diatriba, ca uzeaza de ironie, nu de imprecatie… Nu stiu cum sa-i spun.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Liviu Antonesei

    De acord, nu era diatriba (nu-i stilul meu). Dar “geniala”? Sa nu ne pierdem totusi simtul masurii. Sau,poate ai folosit termenul in sensul coloquial francez (sper). Genial era Sir Francis Bacon, si, in acest context, poate Farfuridi, adept total al metodei marelui celui care ne-a daruit ” De Augmentis Scientiarum “.

    Cit despre pacea sub maslini, drept sa-ti spun, din perspectiva mea, nu era mare pericol sa sufle uraganul prin livada. Greu de purtat pica (oricum, nu unul din multele mele pacate) unui atare domn, stilist si talmacitor. Plus ca, asa am auzit ca se spune la voi la TV, mi-ar fi si imposibil sa-i pastrez raca, fiind domnia sa (esential in peisajul meu intim) iubitor al lui Joyce.

  • lucid

    DT: ca temporar rezident al acelui “ciudat” de Mexico -- cum memorabil i-a spus Tzopescu la campionatul mondial din 1970 -- cel cu Dobrin pe tusa -- sigur ca l-atzi intalnit pe Fuentes. Sper sa-i dedicatzi cateva randuri.

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Am aflat peste noapte de trecerea lui Fuentes in noapte. L-am intalnit in mai multe randuri -- in Washington, la New York si in capitala mexicana despre care spunea ca nu e un loc bun pentru a scrie carti: altitudine, aerul poluat si — mai — ales pranzurile de la 13:00 la 17:00 si mesele de seara intre 1o seara si 2 dimineata…

    Am publicat in Romania literara (nr. 45, 12 noimbrie 1997) un text care se numea “O noapte cu Fuentes”. Din pacate, arhiva electronuca a revistei incepe abia cu 1998… Textul se afla in “Kakistocratia (pg. 432-434), dar nu stiu cine mai are pri Romania vreun exemplar din acea carte…

    Se intampla ca lucrez la doua proiecte in acelasi timp si la sfarsitul lui mai trebuie sa fiu gata cu amandoua caci, la sfarsitul lui mai-inceputul lui iunie, plec la … Constantinopole cu unul dintre aceste proiecte.

  • lucid

    D T: Succes in finalizarea proiectelor si asteptam impresii de la rascrucea Europei cu Asia. Apropos de Mexico City si Istanbul, au in comun o extarordinar de raspandita bucatarie-brutarie-patiserie stradala pe care turistii occidentali o ignora oripilatzi. Spre desosebire de Fuentes, eu nu am avut nici o problema in Ciudad de Mexico cu altitudinea si poluarea -- poate inainte de 2000 era o problema, eu mi-amintesc ca am vazut zapezile Popocatepetl-ului de pe terasa unui mare hotel de pe Passeo de la Reforma, ci cu mefientza indusa de cei de la hotel fatza de taxiurile “broscutza” Volkswagen si fatza de tortillas-urile de pe strada. Din Fuentes am ramas cu piesa cu pisicile negre publicata ca broshura de Univers care m-a fascinat prin tratarea subiectului Cortez-Montezuma-Dona Marina din partea cuiva care se simtzea ca se revendica din ambele “partzi”. Sit tibi terra levis!

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    stiu bine amandoua “oraselele”…
    pentru cei nascuti acolo, diferenta in cal;itatea aerului astazi in comparatie ncu 50 de ani in urma este evidenta. pentu noi, in trecere pe acolo acum, aerul pare inca OK.
    Fuentes este cel care mi-a explicat cel mai limpede conflictul Felipe Calderon -- M. Obrador…

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    tot fuentes mi-a oferit o vizita senzationala la casa azul (frida kahlo/diego rivera); senzationala prin naratiune, “povestirea” lungii si hurducaitei afaceri de amor si politice kahlo/rivera.

    am fost si la casa refugiatului trotsky, ucis acolo de “bratul lung” al fostilor sai “tovarasi de drum”…

    un “ghid” latino-american precum fuentes face cat 100 de romancieri (nu zic de care) si 100 de istorici (iar nu zic de care)…

  • lucid

    D T: atzi avut noroc, la mine “Trotzky” era inchis si, culmea!, palatul de vara al lui Maximilian -- Chacultepec parca, era in renovare, l-am vazut doar prin gard. In schimb conferintza era la uluitorul Muzeu Arheologic si la Templo Mayor -- Tenochtitlan, asa ca am compensat, plus vizita la Teotihuacan sus pe Piramida Soarelui, Teotihuacan pe care-l revad de fiecare data cu nostalgie in “Vera Cruz”-ul cu Gary Cooper si Burt L. Am trecut doar pe langa Sanctuarul “Nostra Senhora de Guadalupe” dar am vizitat atent superba catedrala baroca unde -- unicat! -- m-au distrat anuntzurile “cum sa procedezi in caz de cutremur”. Norocul meu, de doua ori am fost in Mexic si nu m-a “zguduit”.

  • lucid

    Si apropos de politica: eu am nimerit cand erau niste alegeri la care participa Cuahtemoc Cardenas, am aflat, septuagenarul fiu al presedintelui anti-american. Avea niste voluntari tineri foarte entuziasti care au tzinut -- cred ca era in fatza superbului palatzel al “imparatului” Iturbide -- sa-mi explice doctrina lui in engleza, ceva de stanga, oricum. De-abia am scapat de ei.

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    da, muzeul arheologic este U-LU-I-TOR!

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    intr-un an, eu am avut parte cam de acelasi lucru chiar in fata la Catedrala — ma dusesem acolo pentu Suveranul (nostru, polonez) Pontif…

  • mihai rogobete
  • lucid

    La topic. Liviu Antonesei: citit schitza cu nevinovate victime ale non-invaziei rusesti, atras si de opinia d-nei Codrut. Partea de la “tzara” e clar cinematografica si se poate filma mai usor -- inca exista locuri rurale neschimbate din august 68. Partea de la “oras” -- mai greu, aici accentul ar trebui pus pe actori -- nu adolescentzii, adultzii gen victime ale injonctiunilor pauker-dejiste acum gata sa intre in garzile patriotice. Poate incercatzi un scenariu la CNC, ca doar nu o fi “nemuritorul” Sergiu N. chiar nemuritor.

  • @) All

    Daca tot am alunecat in amintirile dinainte vreme, o evocare a lui Nicu Vladimir, mai ales ca gazda noastra l-a cunoscut foarte bine!

    http://antonesei.timpul.ro/2012/05/16/nicu-vladimir-portret-in-picioare/

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Recunosc cu bucurie si mandrie ca am jucat un anume rol in debutul lui Nicu Vladimir ca poet si folkist… O pasare rara… Nu doar ca artist; omul era pe masura artistului…

  • @) Lucid

    Multuimesc. Problema, de fapt problemele ar fi ca: 1. Habar n-am cum se scrie un scenariu! si 2. Cred ca la CNC propunerile vin din partea regizorilor. Ar trebuie sa gasesc unul dispus sa citeasca povestea si sa vada daca il intereseaza…

  • @) DT

    Ma bucur sa aud asta! Si, da, desi l-am cunsocut, totusi, putin, cred ca era un om cu totul deosebit, facut din alt aluat decit majoritatea contemporanilor nostri…

  • Cuauhtemoc

    @Lucid
    Vedeti -- in Octavio Paz (LOS HIJOS DE MALINCHE, in volumul LABERINTOS DE LA SOLEDAD) -- treaba cu mexicanii, mindri ca sint nepoti bunicesti de conchistatori, ci nu nepoti unchesiali, precum spaniolii. Pe de alta parte, injuria lor principala, !VETE A LA CHINGADA!, arata ca strabunii lor sufereau stiindu-se fii ai unor mame violate, HIJOS DE CHINGADAS MADRES. Cit priveste pe Dona Marina, La Malinche ( ca El Malinche-i Hernan Cortez), ai, in Bernal Diaz del Castillo, LA VERDADERA HISTORIA DE LA CONQUISTA DE LA NUEVA ESPANA, o pictograma azteca foarte frumoasa… si emblematica pentru pozitionarea translatorului: sta, ea, intre El Malinche si imparatul Moctezuma, iar vorbele acestora din urma, ca niste sageti, ii patrund in urechi si ies pe gura, ducindu-se in directii diametral opuse. De unde sugestia ca si traductorii + interpretii ar hi nitelus HIJOS, insa nu DEL MALINCHE, dar: DE LA MALINCHE, urmasi, dara, ai Donei Marina, stiutoarea de nahuatl, dialecte maiashe + castiliana. [SARPELE CU PENE al lui D.H.Lawrence il lasam pentru data viitoare.]

  • Polcovnic Filipov

    @Lucid, Mariana Codrut + Liviu Antonesei
    Sa nu-l uitam nici pe Dan Alexe (uita-l-ar necazurile, dromomania si alcoolemia!), fetii mei. Are el un roman, scris derect in frantuza (si trimis catre Pierre Klossowski), unde fantasmeaza, intre altele, o invazie sovietica… asteptata, insa, cu dor de populatiile cisprutice. Sintem in vremea perestroicii, iara Ceausescul nu si nu. De unde exasperare + expectatiuni de interventie moscoveata. In fictiunea -- nepublicata si, presupun, pierduta definitiv -- a cineastului nostru, unul din personagii june iashte, locotenent sovietic eliberator + comandant de tanc. Necazul lui personal ii ca, noapte de noapte, viseaza cum incearca sa intoarca mumia lui Lenin de la Kremlin pe partea cealalta… in scopuri sodomizatorii. Se trezeste de fiecare data ud leoarca … si inspaimintat ca ar fi putut vorbi prin somn, iar nevasta l-ar putea piri Caghebeului, ce ar lua masuri si greutati impotriva lui. Ei, dar sint si scene mai idilice, cu taranii din satele judetului Iasi ce-i intimpina pe sovietici dragastos, oferindu-le paine, sare, salam cu soi ori samahoanca din productia clandestina proprie.

  • lucid

    @Cuauhtemoc: Interesant cat sunt de marcatzi si azi mexicanii de “originea” lor violatoare. Primul lucru care m-a frapat ajungand la Ciudad de Mexico era ca fetzele lor nu semanau cu ce vazusem in telenovele, marea majoritate fiind puternic marcate de “indios”. I-am intrebat de ce actorii din telenovele sunt atat de europeni (desi Thalia are ceva “indios” la ochi si pometzi)? Raspunsul a fost: asa cer telespectatorii, visul secret al oricarui mexican fiind sa arate ca spaniolul, sa zicem Fernando Colunga in cazul nostru. Se pare ca pana si Don Porfirio Diaz isi albea zilnic fatza cu pudra de orez, cat era de El Supremo.

  • @) Polcovnic Filipov

    Sigur nu mai exista romanul asta? Rezumatul imi spune ca trebuie sa fie o opera foarte misto!

  • @) All

    Unul din putinele cintec pastrate de la Nicu Vladimir poate fi ascultat la acest link de pe youtube

    rel="nofollow">

  • @Dorin Tudoran
    Am eu un exemplar! Dacă eşti de acord, Dorin, aş putea posta textul pentru a-l putea citi mai multă lume (avînd în vedere starea arhivei la RL).

  • Dorin Tudoran

    @Vasile Gogea

    Mi-ai face un mare bine! L-am intalnit pe Fuentes in mai multe randuri -- New York, Washington, Mexico City si Puebla. Un mare domn.
    Iata ca se duc extraordinarii latino-americani care au pus un continent literar pe harta lumii.

  • Păi, atunci trec la treabă!

  • Dorin Tudoran

    @Vasile Gogea

    Mii de multumiri. M-am dus la arhiva Romaniei literare si, desi au anul 1998 acolo, numarul 45 nu-l pot gasi…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Liviu Antonesei # 103

    Se cauta scenarist si regizor? Hmmm. Te-ai gandit sa-l deranjezi pe Mircea Daneliuc?

  • @) Gheorghe Campeanu

    Pe de o parte, MD isi face, in general, filmele pe scenarii proprii, dezvoltate din proze sau pe care le dezvolta in proze. Pe de alta, ultima oara cind ne-am vazut, mi-a spus ca a intrat intr-o pauza cu filmele, din multe motive, in schimb scrie proza…

  • Florin Iaru

    Iubiţi meseni de la Hanu’ Ancuţei sau de la curtea lui Shahryār, veţi îngădui, oare, de vreme ce se făcu vorbire de Nicu Vladimir, să vă dau un link către toate (cred) piesele ce-i fură înregistrate?
    http://www.mediafire.com/?00q377bwi3wib
    Formatul e aac, extensia m4a. Dacă nu vă descurcaţi, downloadaţi iTunes, e moca. Sau VLC, că ştie şi muzică. Dar, dacă nu şi nu, scrieţi-mi cu încredere.

Next post:

Previous post:

WP Admin