≡ Menu

Liberté, Égalité, Promiscuité!

Photo-blog-7-150x150[1]Citesc cu un amestec de amuzament și consternare comentarii despre cuplul Emmanuel Macron – Brigitte Togneux. Cea mai siderantă acuzație peste care am dat până acum este aceea că Macron și Togneux “trăiesc în promiscuitate”. De ce? Fiindcă Brigitte este mai în vârstă cu 24 de ani decât Emmanuel. Și dacă era invers, tot de promiscuitate ar fi fost vorba?

O altă “înțelepciune” ține să ne prevină că Emmanuel Macron “suferă de gerontofilie”. Numai că atunci când a început amorul celor doi, deși mai în vârstă decât Emmanuel cu aproape un sfert de secol, Brigitte nu avea chiar o vârstă care să-l arunce pe adolescentul Emmanuel în categoria gerontofililor.

Dacă ar fi să ne întrebăm în legătură cu ceva, acel ceva ar fi dacă profesoara Brigitte l-a făcut din băiat bărbat pe elevul Emmanuel, pe când acesta era încă minor: 16 – 17 ani. Și-apoi, nici nu știu dacă în Franța e la fel ca în America, unde pentru așa ceva un profesor/o profesoară o încurcă rău de tot. Chiar dacă “violul” s-ar fi produs, dacă părinții lui Emmanuel nu au simțit atunci nevoia să angajeze un avocat, nu prea văd de ce se simt atâția dintre noi azi ”procurori din oficiu”.

Este posibil ca, după instalarea lui Macron la Palatul Élysée, să aflăm că s-a produs și o schimbare în protocol – Togneux nu va fi Prima Doamnă, ci Prima Mamă a Franței. Și așa mai departe.

Desen & Copyright @DION

Desen & © DION

E greu de prevăzut cum va reacționa președintele Macron la asemenea bombardamente, dar decizia candidatului Macron de a nu acorda acreditare celor de la Russya Today și Spuntnik, fiindcă jurnaliștii ruși au recirculat zvonuri despre homosexualitatea lui, lăsând astfel deschisă ușa pentru supoziția unei ”căsătorii paravan” cu Brigitte Togneux este o eroare.

Dacă admitem că Putin o preferă pe Marine Le Pen și se amestecă în aceste alegeri prin Russia Today, Sputnik și alte brațe lungi și cibernetice ale Kremlinului, să nu ne facem că plouă, când mahării Uniunii Europene, care îl preferă pe Macron, țin să intervină nu tocmai discret în favoarea acestuia din urmă, torpilând-o pe Le Pen.

Declanșarea mecanismului care ar putea duce la ridicarea imunității parlamentare a candidatei Frontului Național  este o decizie cu ochi și cu sprâncene, fiindcă este făcută tocmai înaintea turului final al alegerilor. Marine Le Pen nu are, cred eu, nicio șansă să câștige aceste alegeri, dar i se oferă șansa ca, după eșec, să se declare victima mașinațiunilor celor de la Bruxelles?

Și va fi greu de spus că Marine Le Pen nu a fost și victima celor de la Bruxelles, deși nu avea nicio șansă să-l bată pe Emmanuel Macron.

Întorcându-mă de unde am plecat – nu există nicio promiscuitate în felul în care doi oameni – în cazul de față Macron și Togneux – au decis să-și conducă viața. Promiscuitatea se află mai degrabă în arsenalul celor care, preferând un candidat, se amestecă în mod brutal în alegerile din altă țară.

Între Liberté, Égalité, Fraternité și Liberté, Égalité, Promiscuité se întinde un pustiu moral pe care din ce în ce mai mulți sunt bucuroși să-l străbată. Și asta – cum altfel? – pentru fericirea și bunăstarea noastră, “a celor mulți”. Este felul lor de a “fraterniza” cu noi.

Cum dracu’ să nu-i iubești?

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Gavrila Denisa

    dupa cum a iesit Brexitul si chiar si Trump la americani…iacata ca peste noapte mana nevazuta a Rusiei va determina ca toate sondajele si statisticile astea favorabile neintarcatului oportunist si ambitios sa fie o perdea de fum.Si astfel iarasi va iesi ceea ce convine intereselor euroasiatice. Asa presimt eu cand imi fac vrajile.

  • DG Ontelus

    Dacă amestecul brutal în alegerile dintr-o țară este promiscuitate, pe bună dreptate, atunci amestecul gingaș, care s-a practicat și în timpurile mai vechi, și în cele mai noi se poate numi perversitate, oarecum analogic. Este de la sine înțeles că aceia care au interese într-o zonă au și forme dintre cele mai diverse de implicare și, dacă pot, de influențare a deciziei din zona respectivă, cu riscul derapajelor legale și/sau morale. Ceea ce mai demult rezolva pârdalnica natură umană astăzi rezolvă, fie și parțial, artificialul tehnologic, adăugat, evident, inepuizabilului arsenal omenesc. Globalizarea, o fatalitate complexă înseamnă inclusiv globalizarea răului, sub toate formele. Și când nu reușesc prin mijloace convenționale, de obicei eficiente în 99% dintre cazuri, demonii, la propriu și la figurat, au variante neconvenționale prin care pot contribui la a face praf un individ, o comunitate ori umanitatea, în ansamblul său. Putem dormi liniștiți, natura umană și big brother veghează pentru ca procesul multilateral de distrugere creatoare a umanului să fie o reușită… Restul e can-can.

  • DG Ontelus

    ieri// camilpetrescian-rebrenian-kafkian-dostoievskian/ șocul a fost mare/ iar azi natura umană își face datoria/ big brother fiind pe fază/ nu este nici promiscuitate/ și nici perversitate/ pur și simplu perseverență/ faptul divers face istorie/ geografia ne face pe toți/ unu mai împăcat/ cu sau fără păcat/ puțin importă nevoi cohortă/ mașina retortă omul suportă/ lebăda sau sturionul

  • DG Ontelus

    frică// lumină văzui iar la patru/ vecina părea fără jenă/ comut imediat pe antenă/ și mie îmi place la teatru/ la lună degeaba mai latru/ îmi pare la fel de serenă/ umil îmi pun capul pe pernă/ și razele mângâie patul/ în vis zbor în lung și de-a latul/ pregust odihna eternă/ se văd lighioane-n arenă/ în jur doar cerul înaltul/ prieteni nu vă sperie saltul/ doar pare c-aluneci în beznă/ ci trupul emană halenă/ suflarea-ți n-așteaptă pe altul

  • DG Ontelus

    Interdependențele caracteristice vieții sociale conduc la situația potrivit căreia administrativul, economicul, politicul, mediaticul, culturalul etc., deși au un metabolism relativ autonom, devin, de fapt, intreșanjabile și interșantajabile. O lectură a unor cv-uri poate proba această realitate. De la cadre la resurse umane și retur, iată un motiv, de exemplu, pentru care postbelicul literar românesc, ca de altfel postbelicul mondial presupune o colecție impresionantă de mirosuri, izuri, miasme, duhori.

  • Dezideriu Dudas

    Îi va fi GREU unui miros natural si nelegat de refluxul trecutului, împotriva iz-urilor, miasmelor si duhorilor….La Goethe a fost mai simplu, deși dihotomia lumină-întuneric a fost introdusă în interdependențele ROGVAIV-urilor marelor state, fără să ne-ntrebe pe noi, nici măcar pe Mario Varga Llosa, pentru că probabil speranța cu o soluție din “Țara soarelui răsare” ce s-a dovedit a fi câștigatoare trebuia ținută “la secret”….Mizez in viitor pe “Țara care nu va (mai) avea mirosuri artificiale si putrede “…..Asta însă nu se poate fără nasul fin al Europei, vidanjele Americii și abstinența Orientului….Exact ce se atacă zilnic de către “opinia publică”, de unde GREUTATEA….Asta, până i-a căzut măru-n cap lui Newton și apoi l-au ridicat Einstein si Heisenberg. Deși unul trăgea in sus de el iar celalalt in jos….

  • DG Ontelus

    Logic și faptic, între capitalism, adică a face bani și democrație, adică a trăi împreună rațional, sursele de tensiune sunt mai puternice decât acelea de armonizare, de aici și criza actuală, cronicizată.

  • DG Ontelus

    Fatalitatea promiscuității rezultă din contradicția fundamentală dintre capitalism și democrație. Sunt patru variante. 1. Ești adeptul capitalismului; patima banilor va pune stăpânire pe tine și promiscuitatea devine destin. 2. Ești adeptul democrației; patima militantismului pentru drepturi de toate felurile va pune stăpânire pe tine și promiscuitatea se va insinua cu fiecare compromis pe care vei fi nevoit să îl faci, această promiscuitate devenind, de asemenea, destin. 3. Ești adeptul capitalismului și al democrației, în egală măsură; vei constata rapid că realitatea umană și socială stă pe un munte de minciuni și, cu fiecare tăcere complice în slujba cauzei, promiscuitatea va deveni destin. 4. Nu te interesează nici capitalismul, nici democrația, ci doar propria existență, oarecum; vei constata rapid că acelora din jur nu le pasă de tine și, pentru a supraviețui, vei accepta ca promiscuitatea să-ți devină destin. Case closed, if you understand me.

  • Dezideriu Dudas

    O să trimit acest dialog al nostru lui Daniel Dăianu ( prin Valentin Lazea -- BNR ). Probabil el a opus democrației liberale, capitalismul de stat. Eu ii spusesem etatismul social, pentru “toate burțile centralizateț….Dvs. însă insistați si bine faceți. Consider că mă aflu la 3. Nu însă și in partea a doua….Vă veți convinge. Am întârziat azi cu mesajul de clarificare in sensul capitalismului de stat pentru că am participat 3 ore la o intâlnire cu europarlamentarul Mircea Diaconu. La un moment dat, când s-a pus problema inapetenței noastre pentru risc, i-am spus că a jucat alături de Ovidiu Iuliu Moldovan intr-un western despre vestul american….Am ajuns și la d-nul Tudoran….Pâna la urma “am scăpat” toți….

  • DG Ontelus

    Dacă n-ați făcut-o deja, vă recomand să-l vedeți pe Mircea Diaconu în ,,Filip cel bun” (1975, regia Dan Pița) și, mai ales, ,,Secvențe” (1982, regia Alexandru Tatos). Dincolo de influențele străine vizibile, așa cum a fost cazul și cu literatura, muzica, teatrul din postbelic, cele două filme, ca de altfel și altele, mai cunoscute ori mai puțin cunoscute, surprind excelent o anumită atmosferă a vremii și, mai cu seamă, ficționalizarea acesteia.

  • DG Ontelus

    Descoperim, unii surprinși, alții confirmați, iar alții indiferenți, că promiscuitatea este vocația vieții omenești, individuale și colective. Evident, mainstream-ul nu va recunoaște asta niciodată, iar underground-ul, în mare parte având coada împletită, pe la spate, cu oficialii speră, astfel, să obțină un plus de legitimitate și resurse. În realitate, dincolo de tot și de toate, generalizarea miserupismului/egoismului/ignoranței face caduc orice efort intelectual-moral-sufletesc, câștig de cauză având: 1.teșchereaua de bani și 2.cum să-i facem pe bizoni.

  • DG Ontelus

    Pentru cinefili, câteva filme românești postbelice, oricând vizionabile: La Moara cu noroc (1955, Victor Iliu), Pădurea spânzuraților (1965, Liviu Ciulei), Meandre (1966, Mircea Săucan), Reconstituirea (1968, Lucian Pintilie), Nunta de piatră (1973; Dan Pița, Mircea Veroiu), Glissando (1982, Mircea Daneliuc), Secvențe (1982, Alexandru Tatos), Concurs (1982, Dan Pița), Pas în doi (1985, Dan Pița), Moromeții (1987, Stere Gulea), Balanța (1992, Lucian Pintilie), Filantropica (2002, Nae Caranfil), Occident (2002, Cristian Mungiu), Moartea domnului Lăzărescu (2005, Cristi Puiu), Sieranevada (2016, Cristi Puiu).

  • Dezideriu Dudas

    Tot pe linia inapetenței noastre pentru risc ( ținând cont de riscul de a ne îmbogăți și a ne risipi astfel solidaritatea vs. liniștea fondatoare a săraciei, cert unificatoare…. )…
    Acum 2 zile europarlamentarul Mircea Diaconu a fost piramidal când l-am întrebat în ce relații se află cu “domul” Mircea Danieliuc : “ Ca băieții, ne-nțelegem foarte bine “, a fost răspunsul lui final, cel care trebuie reținut. Cum nu mai avem “fete” pe-aici în ultima vreme, cred că ne aflăm sub auspicii bune…. Nu m-am gândit însă că în povestea cu „băieții” intră pâna și “Vali Seciu” de vreo doi ani. Redau un dialog de acum de doi ani de pe blogul d-lui Dorin Tudoran dintre „un inginer” ( s-au terminat „niște țărani”…. ) și un actor din “vechea noua Europa”, „parlamentară prin excelență”, adică SUA, adică Dan Nuțu :

    1.Io, ingineru’, fost țăran da’ terminat…. :
    “Domnu’ Dan,
    Mircea Diaconu spunea ieri la Romania TV ca Octavian Cotescu v-a spus odata la Teatrul Bulandra, datorita faptului ca erati un re-bel(l) ( un fel de frumos, redivivus….? ), ceva de genul : “ Bai, ai grija ca te-am adus aici ca sa avem de unde te da afara….”
    Noi fiind un fel de “re-boi” ( un fel de “baieti de baieti” redivivus ? ), consecventi consacrati…, ne gandim ca tare bine ar fi sa avem mai multi oameni ca dvs. si d-nul Tudoran “pe-afara”, ca sa avem de unde-i aduce…., chiar daca deocamdata nu prea avem unde….Am “cotit-o” noi dupa 1989, dar nu indeajuns….Sau invers, prea “am cotit-o”….
    Astept un mesaj de la dvs. pe forumuldelaneptun@yahoo.com. Promit ca n-o “s-o cotesc” daca va fi ca vreodata sa gasim drumu’ drept….
    Cu stima,
    Dezideriu Dudas
    PS Am folosit o formula de adresare mai putin colocviala, gustata pe-aici….Tre’ sa “mai tai din ele “, vorba lui Bendeac ( un re-bel pe nou….), ca prea s-ar speria vitejii natiei, cam aceiasi pe care-i stiti….Oricum, acum se hodinesc, ca au castigat o mare batalie impotriva capitalului strain. Au dat afara “corul olandejilor” ( Corul Regal Venlona ….) din piata Timisoara. N-au putut in ‘89 dar acum i-au spulberat !

    2.Dan Nuțu :
    “multam de mesaj
    replica corecta, de la cotescu catre ciulei:
    p-asta trebuie sa-l angajam, c-altfel n-avem cum sa-l dam afara.
    sursa: vali seciu
    multam de ginduri”

    3.Io, ingineru’ , fost țăran da’ terminat :
    “Chiar daca am ramas frumosi precum Zamfirescu, Diaconu, Mihaita, Malaimare…., acum “suntem cetateni europeni si avem drepturi” ( e o reclama tembela cu acest slogan …- dar la noi, la “re-boi”, e de bine, MONSIEUR SCRIE, MONSIEUR ZICEM …)…Dom’Mircea s-a prins ca tre’ sa avem si ceva indatoriri, probabil d-aia a ajuns si europarlamentar….Trebuia “dat afara” si cineva mai putin frumos, spre deosebire de frumosii Vadim si Gigi….
    L-am cunoscut pe Mircea cand avea “D-ale Bucurestilor”. Predase “Buletinul de Bucuresti”….Indatoriri si indatoriri..”

  • Y.Not

    @Ontelus, Dar stiu ca aveti chef de vorba. Totusi, nu va plictisiti sa vorbiti de unul singur? Cum vedeti, ii complesiti pe cei care ar dori sa intre in vorba cu dumneavoastra. Daca va tenteaza si dialogul, poate mai seceratzi din monolog. DG? De unde vine DG?

  • DG Ontelus

    I.L. Caragiale, ,,O scrisoare pierdută”: ,,CAŢAVENCU (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător) Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!… O primesc! Mă onorez a zice că o merit!… (foarte volubil) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist… că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.) CAŢAVENCU Da! (cu putere din ce în ce crescândă) Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică… (îngraşă vorbele) POPESCU Bravo! CAŢAVENCU Socială… IONESCU Bravo! CAŢAVENCU Economică… POPESCU Bravo! CAŢAVENCU Administrativă… IONESCU Bravo! CAŢAVENCU Şi… şi… IONESCU, POPESCU, GRUPUL Bravo! Bravo! TRAHANACHE (clopoţind) Rog, nu întrerupeţi pe orator, stimabile… CAŢAVENCU (cu tărie) Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte… (cătră adunare şi mai ales cătră grup, cu tonul sigur.) Puteţi, d-lor, să întrerupeţi, pentru că eu am tăria opiniunilor mele… (reintrând în tonul discursului şi îngrăşând mereu vorbele) şi… şi… finanţiară. (Aplauze prelungite)… Da, suntem ultra-progresişti, da, suntem liber-schimbişti… Or… conduşi de aceste idei, am fundat aci în oraşul nostru «Aurora Economică Română», soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti… pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi… eu… nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor…”

  • DG Ontelus

    Flash-uri de cronică cinematografică. La Moara cu noroc (1955) – pentru interpretarea magistrală a lui Constantin Codrescu și a lui Geo Barton. Pădurea spânzuraților (1965) – pentru o ecranizare impecabilă a romanului rebrenian. Meandre (1966) – pentru interpretarea românească a psihedeliei șaizeciste. Reconstituirea (1968) – pentru Emil Botta excepțional și pentru evidențierea impecabilă a unor mentalități și moravuri ale epocii, transfigurate în viziunea regizorală a lui Lucian Pintilie. Nunta de piatră (1973) – pentru rolul mut al lui Dorin Liviu Zaharia și pentru arhaicul local neideologizat. Glissando (1982) – cel mai bun film al lui Mircea Daneliuc, univers concentraționar kafkian. Secvențe (1982) – pentru personajul Papașa, dar și pentru rolul interpretat de către Mircea Diaconu, pe fondul sonor obsesiv, dar perfect adecvat al celor de la Les Humphries Singers. Concurs (1982) – pentru imaginea neretușată și convingătoare estetic a petrecerii timpului liber de către colectivități predecembriste. Pas în doi (1985) – pentru o verosimilă poveste de dragoste predecembristă, cu atmosfera cvasi-decadentă a primilor ani 80. Moromeții (1987) – pentru cea mai bună ecranizare a unui text literar românesc și roluri impecabile jucate de către Victor Rebengiuc și Luminița Gheorghiu. Balanța (1992) – pentru încă filmul românesc postdecembrist cel mai valoros, cu un cvartet extraordinar: Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Răzvan Vasilescu, Marcel Iureș. Filantropica (2002) – pentru Gheorghe Dinică fabulos. Occident (2002) – pentru probabil cea mai bună comedie românească postdecembristă. Moartea domnului Lăzărescu (2005) – pentru zugrăvirea fără cusur, deci cu atât mai terifiantă a absurdului cotidian. Sieranevada (2016) – pentru cea mai cuprinzătoare transpunere cinematografică postdecembristă a mentalului-socialului autohton. Cuvântul de ordine în toate filmele, sintetizând atmosfera: promiscuitate, mai puțin, probabil, în Nunta de piatră (regia Dan Pița, Mircea Veroiu).

  • Dezideriu Dudas

    Tot pe linia inapetenței noastre pentru risc ( ținând cont de riscul de a ne îmbogăți și a ne risipi astfel solidaritatea vs. liniștea fondatoare a săraciei, cert unificatoare…. ) în contextul relevat și într-un comentariu mai jos … :

    Acum 2 zile europarlamentarul Mircea Diaconu a fost piramidal când l-am întrebat în ce relații se află cu “domul” Mircea Danieliuc : “ Ca băieții, ne-nțelegem foarte bine “, a fost răspunsul lui final, cel care trebuie reținut. Cum nu mai avem “fete” pe-aici în ultima vreme, cred că ne aflăm sub auspicii bune…. Nu m-am gândit însă că în povestea cu „băieții” intră pâna și “Vali Seciu” de vreo doi ani. Redau un dialog de acum de doi ani de pe blogul d-lui Dorin Tudoran dintre „un inginer” ( s-au terminat „niște țărani”…. ) și un actor din “vechea noua Europa”, „parlamentară prin excelență”, adică SUA, adică Dan Nuțu :
    1.Io, ingineru’, fost țăran da’ terminat…. :
    “Domnu’ Dan,
    Mircea Diaconu spunea ieri la Romania TV ca Octavian Cotescu v-a spus odata la Teatrul Bulandra, datorita faptului ca erati un re-bel(l) ( un fel de frumos, redivivus….? ), ceva de genul : “ Bai, ai grija ca te-am adus aici ca sa avem de unde te da afara….”
    Noi fiind un fel de “re-boi” ( un fel de “baieti de baieti” redivivus ? ), consecventi consacrati…, ne gandim ca tare bine ar fi sa avem mai multi oameni ca dvs. si d-nul Tudoran “pe-afara”, ca sa avem de unde-i aduce…., chiar daca deocamdata nu prea avem unde….Am “cotit-o” noi dupa 1989, dar nu indeajuns….Sau invers, prea “am cotit-o”….
    Astept un mesaj de la dvs. pe forumuldelaneptun@yahoo.com. Promit ca n-o “s-o cotesc” daca va fi ca vreodata sa gasim drumu’ drept….
    Cu stima,
    Dezideriu Dudas
    p.s. Am folosit o formula de adresare mai putin colocviala, gustata pe-aici….Tre’ sa “mai tai din ele “, vorba lui Bendeac ( un re-bel pe nou….), ca prea s-ar speria vitejii natiei, cam aceiasi pe care-i stiti….Oricum, acum se hodinesc, ca au castigat o mare batalie impotriva capitalului strain. Au dat afara “corul olandejilor” ( Corul Regal Venlona ….) din piata Timisoara. N-au putut in ‘89 dar acum i-au spulberat !
    2.Dan Nuțu :
    “multam de mesaj
    replica corecta, de la cotescu catre ciulei:
    p-asta trebuie sa-l angajam, c-altfel n-avem cum sa-l dam afara.
    sursa: vali seciu
    multam de ginduri”
    3.Io, ingineru’ , fost țăran da’ terminat :
    “Chiar daca am ramas frumosi precum Zamfirescu, Diaconu, Mihaita, Malaimare…., acum “suntem cetateni europeni si avem drepturi” ( e o reclama tembela cu acest slogan …- dar la noi, la “re-boi”, e de bine, MONSIEUR SCRIE, MONSIEUR ZICEM …)…Dom’Mircea s-a prins ca tre’ sa avem si ceva indatoriri, probabil d-aia a ajuns si europarlamentar….Trebuia “dat afara” si cineva mai putin frumos, spre deosebire de frumosii Vadim si Gigi….
    L-am cunoscut pe Mircea cand avea “D-ale Bucurestilor”. Predase “Buletinul de Bucuresti”….Indatoriri si indatoriri..”

    PS E un comentariu retransmis ( inițial ca replica la comentariul cu prima relatare de filme românești de mai jos ). Adaug acum ref. la “universul kafkian” asociat filmului Glissando al lui Mircea Danieliuc, ideea că acel complex al lui Oedip de care suferea Kafka semănă mult cu “interdicția incestului” ( in sens structuralist instituțional ) care probabil va fi prima mare regulă de re-constituire a sistemului administrativ românesc. Sper că s-audi….

  • Ghita Bizonu’

    Professeur à Marseille, Gabrielle Russier entretint une liaison avec l’un
    de ses élèves, un grand barbu de 17 ans. Un scandale, un affront à
    l’ordre social et familial auquel les parents du jeune homme (eux-mêmes
    universitaires, plutôt proches des idées de 68), l’Education nationale,
    la justice se mêlèrent de mettre un terme. Après quelques semaines de
    préventive à la prison des Baumettes, Gabrielle Russier écope d’une
    condamnation à un an de sursis pour détournement de mineur (la majorité
    était alors fixée à 21 ans). Trop peu pour le Parquet, qui fait appel et
    réclame une peine plus grave. Beaucoup trop pour Gabrielle Russier. Le
    suicide de la jeune femme, le 1er septembre 1969, chez elle, s’il éteint
    l’action publique – selon le délicat jargon du code de procédure
    pénale-, révèle le seul, l’unique scandale de cette affaire : un an
    après 1968, on pouvait en toute bonne conscience, en toute légalité,
    conduire à la mort une femme coupable d’avoir aimé.

  • DG Ontelus

    Literatura franceză în zece nume: Pascal, Molière, Racine, Rousseau, Hugo, Balzac, Flaubert, Baudelaire, Rimbaud, Proust.

WP Admin