≡ Menu

Legende și legendări; Abraham Schächter; “Jarul” și “Cenușa”

Vânzoleala produsă de scandalul cam răsuflat “Mugur Isărescu – ofițer DIE legendat/deplin conspirat” a readus în discuție profilul Institutului de Economie Mondială (IME).

Pentru unii, IME (condus de Costin Murgescu) a fost o structură civilă, infiltrată de DIE prin câțiva ofițeri legendați/deplin conspirați – Eugen Dijmărescu, Mugur Isărescu etc.

Pentru alții, același IME a fost, de fapt, o structură DIE, infiltrată de câțiva civili patrioți – Costin Murgescu, Eugen Dijmărescu, Mugur Isărescu etc.

Dacă, pe această temă, Mugur Isărescu tace mai abitir decât împăratul Japoniei, “Vocea Cocorului” Eugen Dijmărescu se face auzită și aduce precizări. (AICI)

Din păcate, unele din precizările dlui Dijmărescu bagă cititorii într-o ceață și mai deasă și le dă de lucru, peste puterile lor, cercetătorilor.

Adevărul ar fi, afirmă dl Dijmărescu, că IME avea o sosie, Oficiul pentru Studierea Dezvoltării Economiei Mondiale, și “care ulterior a fost asimilat tot cu numele de IEM.”

Iată referirea integrală la relația dintre IME și sosie:

Am mai afirmat că eu și mulți din colegii mei aveam bănuiala existenței unui institut paralel, cu același nume, pentru care angajații permanenți ai IEM erau folosiți drept acoperire. Apreciez efortul celor care au cercetat și mi-au confirmat bănuiala. Adaug faptul că în timp ce Oficiul pentru Studierea Dezvoltării Economiei Mondiale (care ulterior a fost asimilat tot cu numele de IEM) era un organism bugetar (fapt scos la iveală de presă), IEM lucra în regim de autofinanțare și, pentru ca beneficiarii să accepte lucrările și să le plătească, cercetătorii IEM trebuiau să depună eforturi serioase. Un alt aspect care confirmă cele de mai sus este faptul că, potrivit dezvăluirilor actuale ale presei, față de numărul de 150-170 de persoane pe care l-ar fi avut întregul IEM, noi, cei care lucram zi de zi în Bd.  Republicii 12, eram doar în jur de 80. Ceilalți, care foloseau legitimații similare cu ale noastre (și poate nu numai), erau la altă sau alte adrese! Dintre aceia se selectau, probabil, cei care treceau meteoric prin institut (nu mai mult de 2-3 luni) înainte de a-și lua în primire posturi în străinătate.

O altă afirmație făcută de dl Dijmărescu ne trimite la o minciună instituționalizată, perpetuată – de unii, voit; de alții – din necunoaștere:

“Colaborarea mea cu securitatea era rezultatul unei reuniuni în patru: eu, ofițerul de securitate care răspundea de institut, directorul institutului (Costin Murgescu) și secretarul organizației PCR București (Barbu Petrescu). Ca membru în biroul organizației de partid din institut, nu puteam, conform legilor în vigoare, să am vreo formă de colaborare cu organele securității fără acordul conducerii instituției și al organului de partid coordonator, deci nu aveam cum să desfășor vreo activitate conspirativă, secretă sau care să nu fie încuviințată de superiorii mei, chiar dacă mi se dăduse și mie un nume conspirativ.”

IMG_2324 (1)

“Legile în vigoare” care i-ar fi împiedicat pe dnii Dijmărescu, Isărescu și atâția alții să colaboreze cu Securitate ”fără acordul conducerii instituției și al organului de partid coordonator” sunt parte a unei legende.

În 1973, doctorul familiei Ceaușescu, Abraham Schächter, s-a sinucis sau, după alții, “a fost sinucis”. Ceaușescu avea să afle că Securitatea avea documente prinvind starea sănătății sale, a Elenei Ceaușescu etc.

Înfuriat, într-o ședință a Colegiului Ministerului de Interne din 14 martie 1973, a izbucnit:

“Eu v-am atras atenția să-l lăsați în pace pe Schächter, să nu vă mai ocupați de el. Nu mai umblați cu prostii, v-am spus. Nu-mi puteam închipui că aveți asemenea documente. V-a refuzat să fie informatorul vostru.” (A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 48/1973, f. 10)

Lui Ceaușescu nu putea să-i convină că Securitatea avea documente în care se putea citi ”Pacientul [Nicolae Ceaușescu – n.n.] este împotriva oricărui medicament injectabil” sau că discuțiile sale erau înregistrate și transcrise de Securitate – ”văd, cu mirare, că este consemnată și convorbirea mea cu Moghioroș la spital, când omul era pe moarte.!?!

Printre măsurile luate de Ceaușescu a fost numirea lui Emil Bobu la conducerea Ministerului de Interne:

“Prezent la ședința Colegiului Ministerului de Interne din 15 martie 1973, Ceaușescu a criticat deschis folosirea de către Securitate a membrilor de partid pe post de informatori, subliniind faptul că aceasta se putea face doar cu aprobare specială. În conseciță, una dintre primele măsuri importante luate de Emil Bobu a fost cea referitoare la distrugerea dosarelor de informatori ale membrilor de partid. Pentru început, ordinal s-a aplicat doar la Direcția de Informații Externe (unde a fost pusă în practică de Nicolae Doicaru li Mihai Pacepa), apoi el a fost extins la toate compartimentele Securității. Aceste operațiuni, derulate binențeles la ordinal lui Ceaușescu, au purtat numele de cod Jarul sau Cenușa. Efectul acestor măsuri a constat în întărirea controlului P.C.R. asupra Securității, care își pierdea din prerogative, nemaiavând dreptul să recruteze informatori din rândul membrilor de partid.

Puțintică răbdare, nu săriți în sus de bucurie și nu vă grăbiți să-i dați dreptate integrală dlui Dijmărescu:

“Cu toate acestea, Securitatea a continuat să folosească informatori din rândul membrilor de partid, de regulă cu aprobarea secretarilor organizațiilor din care aceștia făceau parte. În unele cazuri, când Securitatea primea informații de la membri de partid, se preciza faptul că acestea au fost furnizate de o ‘persoană de încredere’. În momentul în care persoana respectivă promova în partid, în cea mai mare parte a cazurilor colaborarea înceta, ea continuând doar în mod excepțional și cu aprobarea organelor P.C.R.”  

Tot ce se schimba era nomenclatorul.

Turnătorul nu mai era numit “informator” sau “sursă”. Devenea “persoană de încredere.” Și aici apare o mare dificultate pentru cercetători. Dosare ale informatorilor/surselor se mai găsesc. Dosare ale ”persoanelor de încredere” – nu prea. Ghici de ce?

Mai toate persoanele de încredere “au promovat în partid”.

Pentru cercetători, e aproape imposibil să dibuiască, de unii singuri, răspunsul corect la întrebarea “Au fost domnii Dijmărescu, Isărescu și alții doar persoane de încredere sau au fost chiar ofițeri legendați/deplin conspirați?”

Sigur, un ajutor neașteptat le-ar poate veni de la cine nu se așteaptă, dar eu, unul, nu mă aștept la așa ceva. Mai degrabă îmi asum responsabilitatea de a răspunde la întrebarea hamletiană adresată opiniei publice de dl Eugen Dijmărescu:

Privind în ansamblu discuția despre Institutul de Economie Mondială, mi se pare că ea ocolește, totuși, întrebarea cheie: au contribuit oamenii din IEM la trecerea României la economia de piață și, prin aceasta, la recâștigarea democrației?

În privința recâștigării democrației, trebuie să mă mai gândesc, fiindcă deocamdată democrația românească rămâne undeva între ”democrația originală” a dlui Ion Iliescu și democrația care îmi amintește de “egalitatea” lui Grigore Alexandrescu – ”dar nu pentru căței.”

În privința contribuției oamenilor din IME la trecerea României la economia de piață, răspunsul meu la întrebarea dlui Dijmărescu este:

Absolut! Au contribuit. Un exemplu strălucit este chiar viticultorul Mugur Isărescu. Vinurile sale, mai ales un anume rosé, dau o distincție aparte și economiei de piață, și pieței, și, în mod echitabil, bunăstării Guvernatorului BNR.

În sfârșit, am și eu o întrebare pentru domnul Eugen Dijmărescu, om care îmi pare cu picioarele pe pământ:

Domnule Dijmărescu, chiar credeți într-o scenetă în care, împiedicându-se de ce numiți dumneavoastră “legile în vigoare”, generalul Nicolae Doicaru, Șeful Direcției de Informații Externe a Securității (DIE), vine spășit, cu chipiul în mână, și-i spune secretarului organizației de bază P.C.R al Institutului de Economie Mondială:

“Tovarășu’ Barbu Petrescu, vă rog eu, din tot sufletu’, cât se poate de frumos, lăsați-mă să-i racolez un pic ca ‘persoane de încredere’ pe Dijmărescu și Isărescu, sau, dacă nu v-ar fi cu bănat, chiar să-i angajez ca ofițeri legendați, deplin conspirați, fiindcă țara e în mare nevoie și oricum nu se va afla niciodată. Hai, vo rog eu frumos, tovarășu’ Petrescu.”

Dacă această întrebare e prea dificilă pentrul dl Dijmărescu, atunci cobor ștacheta pretențiilor și formulez una mai tandră:

Domnule Dijmăresecu, scrieți “Ceilalți, care foloseau legitimații similare cu ale noastre (și poate nu numai), erau la altă sau alte adrese! Dintre aceia se selectau, probabil, cei care treceau meteoric prin institut (nu mai mult de 2-3 luni) înainte de a-și lua în primire posturi în străinătate.

Vă amintiți, cumva, numele unora dintre cei făcând parte din categoria menționată mai sus? Nu de alta, dar dacă nici măcar la o asemenea întrebare nu puteți răspunde, să nu vă mirați că unii cercetători o vor ține langa cu “Dijmărescu și Isărescu — ofițeri legendați/deplin conspirați.”

E în interesul Domniilor voastre să dați de pământ cu legenda asta și să ajutați cercetarea să le deconspire pe deplin-conspiratele Domniilor voastre sosii și să le ia, în sfârșit, legitimațiile acelea false din portofel.

Hai, vă rog eu, din tot sufletu’, cât se poate de frumos, domnule Dijmărescu. Faceți un efort — e spre binele democrației, ba și al economiei de piață, pentru care vă mulțumim respectuos.

(SURSĂ: citatele din documente și din comentarea lor le-am preluat din Studiul introductiv semnat de Elis Neagoe-Pleșa și Liviu Pleșa la volumul al doilea al colecției de documente inedite din arhivele secrete ale comunismului “SECURITATEA. Structuri – cadre. Obiective și metode” apărut la Editura Enciclopedică, București, 2006. Coordonator – Florica Dobre. Lucrarea a apărut sub auspiciile Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Primul volum conține documente din perioada 1948-1967. Cel de al doilea – documente din perioada 1967-1989.)

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • DG Ontelus

    acei băieți și acele fete// aparțin unei caste în care darwinismul se aplică exponențial/ n-au a da socoteală de nimic își sunt loruși etalon și talion/ nu pot fi controlați dar pot controla aproape totul/ oricum lucrurile esențiale sunt atent supravegheate/ confortul și sporul de libertate au condus la o supralicitare și/ o scăpare totală din orice frâu a acțiunilor conspirate încât viața civilă a devenit/ de multă vreme aproape oriunde un banal joc de copii/ având în vedere potențialul și resursele de care dispun cei în cauză/ în acest context mediaticul apare ca o diversiune atent orchestrată/ având costuri judicios calculate și la fel ca în colosala structură a pieței/ chiar și pierderile sunt aparente nu e niciodată joc cu sumă nulă/ fiindcă și un anume interior este de fapt un abil exterior și culmea viceversa/ fără apoplexie fandaxie ipohondrie ci doar pe bază de meserie/ te halesc și la urmă-nnebunesc asta dacă mai trăiesc dar parcursul e regesc/ scenariul rocambolesc iar finalul ubuesc bagă și ceva grotesc/ hai că trebe s-o ușchesc și așa mă și opresc poate-un pic funambulesc/ dar discret și pitoresc curat univers dantesc

  • A David

    Complicate meandre. IEM a contribuit enorm la instaurarea economiei de piata, de la sediu la oameni, proceduri si spirit organizational. De care au beneficiat multe organe de stat, afara de banci comune,dar si Banca Amzei si banca Centrala care a(u) stiut mereu cum se misca leisorii prin conturile fara apropitari unici si identificabili. De ex, Institutul European din Romania. Care a functionat pe acelasi sistem, si cu efect foarte misto. Sau Facultati, care au pregatit persoane demult pregatite sa fie o ENA romaneasca, pe intern si pe extern. Legendele copilariei comunismului cu fata umana, adica democratiei de piata. Pur constitutionala.
    Toata lumea buna a avut de-a face cu legea privind contactele cu strainii. Dar de aici apar multe intersectii minunate. Una, ca nu putem presupune ca oamenii importanti, in general vorbind, nu referindu-ne la numele amintite) au ramas la un nivel asa de jos, ca orice timid patriot care se temea ingrozitor de Securitate, mai ales ca acesti domni, cu IQ si pregatire de topul de atunci, nu ezitau sa critice, in intrunirile cu economistii Comertului Exterior, anumite greseli (ca ‘derapajele’ infractionale de azi, eufemisme aparent foarte folositoare ostaticilor cu mari functii ai familiilor lor securiste, de incredere). Deci au evoluat, dupa ce au fost verificati multi ani. Si au devenit mai importanti ca handlerii lor. Pana la punctul la care un general, Jean, spunea, blajin,ceva foarte frumos: ” unii au cam uitat de unde au plecat…”.
    Apoi, Secu a recrutat in continuare, in anii ’80, membri de partid, factori de decizie in industrie, in special, dar si altii care plecau spre Est, ori CAER in general. Chestie de patria in pericol, acceptata tacit de prim-secretarii care se temeau ca de dracu de unii securisti. Ca azi.(unii politicieni de varf, de top, dar si multi dintre securistii insisi)
    In fine, nu poti vorbi despre lucruri despre care nu poti decat tacea, spirit organizational pur. Mafiot, dar perfect laudabil de prostia docta-jucata exemplar- a unui nou tratat. Care revine la Varsovia, incetul cu incetul. Si tot asa se desparte de ea, ca si precedentul, dar fara balastul recent identificat de UE.
    Vreau sa spun ca viata unui mare economist nu va mai avea sens romanesc dupa o vorba necugetata si neaprobata, platita prin vreun hotel din Japonia, daca nu gresesc…spre deosebire de vreo vie falimentara, nu ca cea mai celebra, din Prahova mereu republicana (nu si fourierista, aici parca Focsaniul lui Elwis Saftoiu -cel-cinstit-doar-o-data-(efemera))Este clar ca munca te poate tine in viata, mai ales daca nu poti banui nimic rau, afara de destin.
    In fine, daca nu ai economie viabila, se necesita o politica friedmanista, monetarista in draci. Care se poate relaxa, ca indice subtil -cum ca indispensabilii sunt putini-pentru cei care tot ataca regele animalelor. Caruia ii este teama de vipera comuna, sora buna cu doicarul plin de tehnica nedetectabila, de unde si povestea unui sef de Sindicat care a fost lucrat, ca de obicei, de mai puternicii si mai artistii sai adjuncti.
    Economia de piata deci, functionala?Libera concurenta, competitie, antreprenoriat pleonastic liber? Monetarism, nu? Am vazut, sirul de scheme, falimente, furturi, bucurii pentru bugetul mereu deficitar al gradelor care nu exista, indiferent cat vorbeste lumea despre ele. Si cam doar despre ele vorbeste, fara sa stie.De la Copenhaga incoace, daca uitam Viena si FrankFurtul, fata lumii n-a mai vazut asemenea conivente cu Elvetia deja exagerat de neutra.
    Ce bine este sa fii cercetator..oriunde, ca incadrarea se face in sens invers aparentei, dar si esentei statului dialectic.

  • A David

    Uitasem carbon copy-ul. Microfilme, digitalizare avant la lettre, nimic nu s-a pierdut. Poate s-au mai facut ceva copii, si copiii rasuciti ai patriei de dianinte de apriori s-au mai jucat cu focul, dar fara sa mai stie de ce.
    De unde rezulta esenta condominium-ului din ultimii 13 ani, cu prim-madone, figuranti cu pensie asigurata si scene extensibile-sau retractabile- cu mare folos pentru Soarele nostru minunat, care nu a apus niciodata.

  • A. David

    Adevarul non-intuitiv este ca reactia la directiva privind protectia membrilor de partid (4 milioane, totusi, daca nu il enervez pe Dennis Diletant, care aproxima, glumet, numarul informatorilor la 400 mii bucati -mic, deoarece si pentru ca membrii familiior lor, benevoli fiind, inca nu semnifica realitatea informala) a fost revenirea la directia leninista non-deviationista, nationalista sau dracu’ mai stie. ‘Orice comunist este un bun cekist’ s-a r[sturnat, s-a dat peste cap si a facut din Stefan Gheorghiu, Editurile -Militare, Politice, Tehnica(esential),dar de banuit ca nu le displacea si literatura, dupa Marin Preda oder…-, reviste, ziare, Universitati, diverse Scoli cu profil tehnic(in special), Institute toate de cercetare, deci a facut, ca de la Sine, o coloana aproape vertebrala de cekisti veritabili.Vanata din greu de unii zerouri, dar si protejata de altii, ca si azi, mai acatarii. “E de-al nostru”, spus cum trebuie, non-verbal, unor infricosati din proiect, face minuni. Ba chiar si-o revolutie, pur romaneasca. Si astazi, inca.
    Care a fost usor mutata, detasat in interes de serviciu, la Tecuci, Focsani, Iasi, pana la Timisoara. La care Primul Secretar Presedinte Plin tocmai dadea un telefon, in 16 dec, ca trebuia sa-i iasa o carte. De la tiparit.
    Invatati, invatati, si carati-va dracului (la noi, stiti voi…)

  • A. David

    Cheia este la un muncitor chiar si dupa moarte. Stefan Gheorghiu, care asigura nu doar teza, naiv comunista (adica leninist-stalinista), ci si contextul (“prietenesc”, romanesc pur), dar mai ales subtextul (CIE-DIE-SIE). Si care radia, si radiaza, ca un soare de provenienta ilicita, spre si in interiorul Universitatilor (nu ca azi nenumarate, dar la fel de incadrate, verificabil, om cu om detasat sau delegat), Institute (exact ca azi), Edituri (mai putin azi, de aceea unele devin mai importante ca cea Politica de odinioara). Restul sunt importante, dar la coada lantului trofic. Dovada o fac marii ziaristi, celebri ai tarii. Nostra.Digitalizata.
    De aceea a fost nevoie de o Academie a Insecuritatii Nationale. Ca mecanismul coruperii s-a cam pleostit, cu toata regenerarea, acum la a doua generatie a deloc onorabililor corespondenti (nu ai Academiei, ci ai Securitatii) universitari, covarsitori de acum si prin zone inca prea(!) ocupate de vestigii ale burghejilor cu adevarat competenti. Plus ca este nevoie de cretini pur-sange, crescuti ca atare. Dovada cea mai buna, Primul Adjunct (planificat de alti adjuncti) care inca nu a sfarsit cum era vorba. Acuzat de cea mai joasa tradare. Asta ca sa mai traga si pe altii cu lipsa sa, de sine (sa fiu elegant).
    Dar revolutia este in falsh, ca si onorabilii tinuti de …coloana finitului lor. Asta este rau, dar este normal(ul). Avantajul este ca de acum putem cere azil politic.Pe bune.
    .

  • Alex. David

    Poate nu este important. Dar cine știe, mai ales că este ceva nou? https://uploads.disquscdn.com/images/4a1b0682eee14e29e14b992e19181373586cb58a6a4239da848ed65cc326ed7f.jpg

  • Alex. David

    Din 2014, de când al doilea val de recrutare s-a pornit cu mare entuziasm, am tot crezut că multe coincidențe nu fac o paranoia mică. Pe care o posed. Dar microfoanele patriei dedicate unui om fără putere, bani/afaceri ori perspective, sâmbetele unor ziși jurnaliști,în direct, întâlniri utilitare care nu mai puteau fi numite filaj, și care continuă cu fereala celor care utilizează oameni nu așa de nimic ca șefii lor,
    asta nu mai este o coincidență.
    Înseamnă că sunt important.Foarte bizar.

  • Dezideriu Dudas

    “Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei, 22,29)
    Ioan, cap.8 :
    32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.

    33. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
    34. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
    35. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
    36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.
    37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi.
    38. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
    39. Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
    40. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.

    COMENTARIU : Nu conteaza doar adevarul de pe ambele maluri ale Prutului, nici macar ale Tisei….ci si de pe ambele maluri ale Atlanticului…Intr-o astfel de contextualizare am ajunge la concluzia ca “Avraam” este acelasi, peste tot, chiar daca in alte religii pot fi echivalente….In loc sa ne gandim la esente, fugim repede “la pompieri” si “la bagat picioare-n ghips”, “fraierii” ( aici, don’Eugen, mai ceva ca dom’Victor Atanasie ), iar “veghetorii” ( in sens “Ardealul – starea noastra de veghe”, Conferinta la Radio, Constantin Noica 1940 ), pe buna dreptate, hulesc prostia “copiilor norocului”….Stimate Domnule Tudoran, v-am trimis ceva recent legat de “parabola copiilor din piete”. “Copiii norocului” la care ma refer eu aici, in contextul postarii dvs., nu au nicio legatura cu “copii din piete” in sens biblic. Din pacate, nici macar cu “Copiii din Piata Romaniei Recente”, care au legatura mai mult cu “opacitatea spiritului critic, reflexul retorsiunii , delirul certitudinii”, asociate “inteleptilor”…., in opinia celuilalt destinatar de-al meu din comunicarea mea recenta cu dvs. Voi continua insa doar cu el pe aceasta directie. Prefer sa-mi asum singur “infrangerile”, atat timp cat victoriile in astfel de cazuri sunt greu de imaginat alaturi de persoane neimplicate total. Nu e un mod de a-mi pregati “trecerea la pompieri” ci, din contra, o forma de fracturare constienta ( “bagatul in ghips”, la mine, sa zicem a “viului infinit” pentru a rezista “neantului care-si extrage criteriile din el insusi” -- formule ale celuilalt destinatar… ) a prostiei sau a fraierelii, tocmai pentru a avea forta maxima la marea batalie…Vorba “noastra”, pentru Dreptatea ‘ceea mare a lumii, tre’ si o Batalie mare…., si cum InimaRea a plecat cu tot cu “speraclu” de pe-aici , folosesc si eu alte acareturi din dotare… Altadata as fi “semnat” EROSTRAT, tinand cont de cat trebuie sa renuntam din ce stiam pana acum, dar la noua “stiinta de carte”, cei mai multi ar intelege ca sunt un fel de Apostol al unui TRATat despre EROS….Si stiti cum e, daca nu e “nimic de ROS”, fuge toata “lumea buna”….

  • Pingback: Dorin Tudoran despre scandalul “Mugur Isărescu – ofițer DIE legendat/deplin conspirat” | @ntonesei's blog()

  • Vasile Gogea

    …viticultura a fost o mereu o ocupație periculoasă pe meleagurile astea, încă de la Burebista!…

  • Un vin bun merită asumarea oricărui risc!

  • La unii, din FrankFurtul nu s-a păsatrat decât păartea a doua.

  • A David

    S-a păstrat în sensul că s-a donat. Următoarelor generații de neamuri, dar eu aș paria pe unul singur, care are mare nevoie de bani. Să își redesfășoare puterea capitalului social strict actual. ONG-ist ca ONT-ist.
    La alții s-a păstrat minciuna instituționalizată, care ste propagandă, dezinformare, manipulare și operațiune prea specială într-un singur loc, centrul tablei de nebuni denumiți oportun și ofițeri.
    Mult mai serios însă, furtul de care pomeniți urmează. Conform planului.

  • A David

    Azi am văzut că buna-credință, prin excelență subiectivă, este ridicată la rang de atribut statal. Scutul este legea, depășită, inadecvată, oricum maltratată de niște indivizi fără creier, pregătire, scrupule ori măcar experineță de viață elementară. De unde rezultă că buna-credința, doar a noastră, pe care v-o impunem tuturor, este singura protecție organizată ca putere. De aici vom concepe noi coduri etice, inepte, să ne acoperim implicarea în afaceri cu adevărat fără rest, și de care habar nu avem.
    Și când suntem doi-trei, puterea nu mai vine de noi, de sus, cum este Constituția, ci întotdeauna oblic, dintr-un mijloc nedetectabil și etern modest în profesionalismul său. Dar sigur, acesta nu vine de la Cluj, de unde vine toată nenorocirea șovinistă auto-distructivă, conform regulilor, spiritului și nivelurilor pregătite să le accepte.
    Eu mi-aș da demisia, dacă așa avea puterea imposibilă a unora de azi. Chestie de bun simț elementar. Tot ce ne depășește ne salvează. Sau nu.

  • Dezideriu Dudas

    “Burebista” a fost ce-a fost până când a apărut Burepișta. Acesta, Franc, a crezut că Furtul poate fi efectuat si sub formă “neprelucrată” global, cu voie de la-mpăratie. S-a inselat.
    Doar dom’Neamtu, Tiganu, in trecere prin FrancFurt, ar putea clarifica problema . Altfel, ar fi limpede c-ar ramane confuză.
    Probabil Burepișta, latin, știind că adevăru-i doar in vin, a crezut ca “plantațiile de adevăr” pot oferi soluția victoriei finale. A uitat de “negrii de pe plantație”. Rămane totuși valabilă sintagma “mea” de mai jos, “adevărul ne va face liberi”, aici in formula laicizata, mai putin ienervantă la mireni… Au ințeles și “negrii” că nu-i nicio afacere trecerea prin FrancFurt….

  • A David

    Îmi plac oamenii deștepți, mai ales dacă sunt ingineri cât mai departe de mine. Poate că merită spus altfel ce ziceam.Mai brutal, deși mai plăcut ochilor și urechilor inginerești.
    Buna-credință este departe de a fi un atu, sau calitate, este un defect major în probleme de stat. O vulnerabilitate de care vor profita toți neaveniții.Fie că este declarată, fie că este ascunsă.
    Nimic nu este mai periculos în acest domeniu decât să fii de bună-credință.Idealist. Patriot. Chiar deștept. Orice depășește momentul, care este mereu imediat.
    Cu exceptția strategiei provenită din același tip de setare mentală. Viciosul, vinovatul, X dubios poate fi dus, amenințat, șantajat, dar îi rămâne mereu o zonă de autonomie volițională, datorată defectului în chestiune.
    Virtuosul, subiectiv și deci mai mereu și obiectiv, este pradă sigură, luat în devălmășia schemelor scârboșilor. Odată cu ei, totul merge în siajul fenomenului controlat fără voie tocmai de bun-credinciosul în virtute.
    Desigur, nu mă refer aici la pactul de coabitare inter-SIE, din 2012. Nu doar prostesc, excesvi, ci și suficient de malefic. Conform teoriei amintite.
    Dar asta înseamnă, factual, iarași, că afacerile interne ale României sunt mereu externe. Interfața aparentă, nucleul de fapt al puterii puerile românești, SIE, incontrolabil, face totul incontrolabil, și inutil, și penibil. Mai ales pe oamenii simpatici, agreați de toți, pupabili pe amaândoi obrajii de trei ori fix. Să fii de treabă este cel mai mare handicap posibil în România. Oder…

  • Vasile Gogea

    De acord!

  • DG Ontelus

    r19// nu mai ține la panțuru zi mersi că te lasă ăștia în viață/ de colo-colo atâția oameni iată de ce recomandăm călduros o discretă baie sonoră/ noilor conținuturi verbale pe care în acest mod să le ilustrez/ dacă ai fost binecuvântat iubirea agapică îți va fi far călăuzitor/ Hortensia Papadat-Bengescu – Concert din muzică de Bach/ destul cu-aceste-acorduri mult prea sumbre/ care punea semnul egalității între viață și moarte/ Uriah Heep – Rain/ nu avem nimic al nostru/ iar țesutul uman este excedat de artificialul atotstăpânitor/ dintr-o parte într-alta nevroticul devenind hedonist și invers

  • DG Ontelus

    și nu mai simt nimic// prieteni e totul neclar/ n-am uitat ceva/ dar nu contează/ lumină/ liniște/ sunt acolo da/ vă mulțumesc/ nu prea știi să mulțumești/ sunt mulțumit/ nu există suferință/ limita arată iluzia/ incandescent/ se pierde orice noțiune/ orice senzație/ orice impuls/ aceea este fericirea

WP Admin