≡ Menu

LAUDATIO – Ion Barbu sau ireverențiosul liric

 

Două sunt premiile-scandal pentru literatură ale acestui 2016.

Primul, care va rămâne în istoria planetară – Nobelul atribuit lui Bob Dylan. Cel de al doilea, care va rămâne doar în “eternitatea (noastră) locală” – acest premiu atribuit lui Ion Barbu.

Totuși, “scandalul” rămâne scandal, indiferent de numărul kilometrilor pătrați pe care-i acoperă. Cum un juriu nu este obligat să răspundă întrebării “De ce un premiu pentru poezie lui Ion Barbu?”, mărturisesc doar în calitate de un singur vot.

Într-o Românie care geme sub greutatea atâtor genii lirice, epice, eseistice și neapărat postmoderne, genii de respirație mai lungă sau doar de respirație artificială, non-liricul, non-epicul, non-eseistul și nu neapărat post-modernul Ion Barbu are doar talent – un soi de genialitate care se întâlnește mai rar, aș zice chiar una à rebours.

Dacă Alexandru Mușina este creditat de unii dintre prietenii săi cu cea mai vizionară analiză politică din zorii postdecembrismului (”Copiii stăpânilor noștri vor fi stăpânii copiilor noștri”), eu îl creditez pe Ion Barbu cu un alt blestem de lungă durată.

La începutul lui 1992, primeam o primă scrisoare din Petrila, de la un domn care semna Ion Barbu – inginer și caricaturist”. Același mai semna și 23 de caricaturi pe măsura caricaturii-mamă: – democrația originală”. Le-am publicat în ultimul număr al revistei Meridian, într-un supliment care împrumuta mesajul uneia dintre ele – ”Dumnezeule, ce emanație!

Totuși, se vor întreba nu puțini, ce are asta în comun cu poezia?

Cum să nu aibă? Erau și 18 portrete ale unora dintre personajele cele mai poetice (ce zic eu, poetice, personaje de-a dreptul lirice) ale postdecembrismului dezțelenitor de comunism: Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Victor Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Vasile Moiș, Vasile Văcaru, Corneliu Vadim Tudor, Silviu Brucan, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu, Radu Ceontea, Doru Viorel Ursu, Răzvan Theodorescu etc. – cu toții ocoliți, pe nedrept, de Nobelul pentru O Pace Pentru Liniștea Voastră.

Nimeni nu a fost mai aproape de viitorul social atât de problematic al poeziei românești decât Ion Barbu, care a pus un număr substanțial de autori să dea cu subsemnatul liric, după care a luat mărturisirile olografe, le-a pus în sticle și, într-o procesiune epopeică, le-a dat drumul pe apa Sâmbetei, în timp ce un cor format din critici literari cânta Dintre sute de catarge.

Văzând că edilii urbei privesc cu lacrimi în ochi cărți poștale sosite de la Nisa, Cannes și Saint Tropez, Ion Barbu a luat bidineaua în mână, a curățat pereții caselor și a zugrăvit murii Petrilei cu poeme ale românilor cunoscuți sub numele conspirativ și verlainian de Les poètes maudits.

Pentru că Petrila a fost aruncată în moarte clinică de Tranziția dinspre o viață amărâtă spre una amară și spre a evita să vadă locul transformat de mai marii statului de drept într-o nouă colonie penitenciară, Ion Barbu a declarat independența orașului – Colonia literară Petrilă.

Am păstrat legătura, ne-am văzut, ne-am citit, ne-am privit, unii ne suspectează că am fi prieteni, acuzație nu cu totul neîntemeiată. Apoi a venit rândul meu să-i trimit un plic lui Ion Barbu.

blog-marasarier-447x500-1

Observând cât de apăsat bate România pasul pe loc (când nu-l face chiar înapoi) spre viitor, i-am propus lui Ion Barbu lansarea unei drăcovenii electronice pe măsura vremurilor: MaRșarier – pagină de avangardă. A doua zi mi-a trimis coperta. Din când în când, ne-am bucurat și de umărul frățesc al lui Șerban Foarță, cel dintâi laureat al acestui premiu.

Premiul de poezie Petre Stoica nu este doar unul pentru poezie, este și unul pentru ”minte, inimă și literatură”. Or, Ion Barbu este, printre multe altele, și inima care ticăie și ne ține în viață, când mintea noastră e doar la literatură, ficționalizând de teama realității. Și, să nu uit, după 1989, poetul ce dă numele acestui premiu a făcut și gazetărie socială, fiindcă venise timpul, era mare nevoie.

Îl salut pe Ion Barbu – ireverențiosul liric alături de care poți respira mai curajos aerele pe care și le dă nu doar literatura, dar și soțietatea de azi.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Valentin Feyns

    Mare raspundere sa te cheme Ion Barbu. Cu respect (pentru tine si pentru dansul) imi alatur salutul.

  • Vasile Gogea

    Sînt sigur că ceilalți poeți ”încoronați” cu ”Premiul de poezie Petre Stoica”, precum și cei ”îmbuteliați” de Ion Barbu sau ”scriși pe murii Coloniei literare Petrila” au un prilej de bucurie! Poate și alții…

    Felicit și pe laureat, și juriul!

  • Liviu Antonesei

    Ce bine-mi pare! Ion nu este doar unul dintre cei mai buni graficieni și caricaturiști ai vremilor noastre, ci li unul din acei oameni minunați pe care îi întîlnești numai de cîteva ori într-o viață!

  • Pingback: Ion Barbu – Premiul pentru poezie Petre Stoica! | @ntonesei's blog()

  • Gheorghe Campeanu

    Citit/vizionat cu mare placere. Multumiri.

  • Dezideriu Dudas

    Unde mai pui ca e si inginer….Oare poate face caricaturi (si) la tambal ? Inginerii, nefinanciare ( la financiare concurenta-i atroce…), sper, deoarece e instrumentul cel mai folosit dupa 1989… Ar putea fi promovat si la orchestra inginerilor…., visul de aur al uomenirii inginerilor. Unii au luat drumul strainatatilor datorita neimplinirii….Dom’Neamtu se poate autodemasca….

    P.S. Opera lui de la Petrila, casa Dezideriu-lui, pare a fi acel filon de aur care poate justifica minele, din celebra butada, « fabrici, mine si uzine »…Nu dati in mine !

  • neamtu tiganu

    cautind sa aflu mai multe despre Ion Barbu am aflat pe google, in prima instanta, ca a murit, ahaha, prin 60, m-am intrebat cum de o fi apucat sa fie prieten cu nea Dorin?
    Mai apoi am aflat ca e caricaturist si de ocupatie inginer, asa scrie in wikipedia, deci nu e de meserie, e doar de ocupatie.

  • Dezideriu Dudas

    Iaca, inginerii au descoperit SALVAREA : sa ne vedem de meserii sa nu ajunga ocupatii….Cum reusim sa extindem meseriile sa nu ramana sub ocupatia « talentatilor » ( multumim lui dom’Vasile, inginer de-al nost’, de chefereu…, ca «i-a prins» la schimbarea macazului pe « talentati »…) ? Ehehei , de-aici incepe nebunia ingineriilor….Cu ‘celea financiare doar v-am incalzit putin…Mai ales ca acolo doar am tinut solenoidul in priza. Acum umblam si la plus si minus…. « Inginerul » Albert Camus, adus de « nea Dorin » in actualitate ( cu Ion Barbu doar a recidivat, « fapta » e mult mai veche….) in context Imre Nagy, ne-a luminat si-am inteles ca intunecimea noastra tine de fotoni nu de neuroni….

    P.S. Nu mai citesc ce scrie « intelectualul adevarat ». Cand il citeam, am inteles ca la Imre Nagy, un alt tata de « intelectual adevarat » l-a pacalit pe Un Gur. Nu m-am prins atunci ca o facea pentru mai Multi Guri….

  • Pingback: Prin blogosfera literară (28 noiembrie – 4 decembrie 2016) | Recenzii filme si carti()

  • DG Ontelus

    Nichita Stănescu, ,,Creionul plin de sînge”, în Poezii, București, Ed. Minerva, 1988, p. 268: ,,Ia-mi ochii înapoi, mamă, – / auzul ia-mi-l înapoi, mamă./ Dragoste este ce sunt./ Aceasta este predestinată morții.// Nu mă îmbogăți,/ însingurează-mă numai cu a iubi, iubire.// Lasă-mă mamă/ să-mi moară numai felul/ îndrăgostirii,/ placenta sîngerează/ ia-ți-o cu nenăscutul de mine, cu tot,/ înapoi!”

  • DG Ontelus

    internetul// reprezintă next level/ în materie de mind control/ adicția tehnologică a individului/ atinge astfel climaxul/ iar matrixarea și zombificarea/ devin operațiuni strategice planetare/ practic neputând nimeni/ să evite interacțiunea/ uniformizatoare cu inteligența artificială/ polisul se digitalizează/ dar animalul nu dispare/ ci își rafinează își ascute/ instinctele pornirile tendințele

WP Admin