≡ Menu

la nord și la sud

 

april-2009-044

”Mulți ani după aceea, în fața plutonului de execuție, colonelul Aureliano Buendía avea să-și amintească de după-amiaza îndepărtată, când tatăl său l-a dus să facă cunoștință cu gheața.” Gabriel García Márquez (Este chiar mâna mea, “făcând cunoștință cu gheața” de la celebrul bar/restaurant “La Cueva”, unde se întâlneau cândva membrii Grupului Barranquilla. Fotografia a fost realizată de dna ambasador Maria Sipoș. Mulțumiri reînnoite.)

 

mă simt asemenea șenilei de tanc –

tot ce strivesc devine istorie.

 

la nord de Río Negro

oamenii traversează viața

spre moarte

în bărci lungi și subțiri.

 

vâslesc doar cu mâinile

vâslele rămân acasă –

lemnul pentru cruci

este foarte scump.

 

la sud de Río Grande del Norte

moartea traversează oamenii

peste munți

ținându-i de mâini

până învață drumul vieții.

 

în mod sigur

voi scrie cândva

un ghid turistic

căci am deja prefața:

 

îmblânzită de moarte

viața este o pisicuță

care se visează

leoaică.

 

 

(Din volumul pe cale de a se naște Death – By Invitation Only)

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Liviu Antonesei

    Minunată și asta! O preiau dimineață. Acum, să fie clar -- chiar aștept cartea asta. Te voi pisa, pînă o dai la o editură!

  • Juliana Geran Pilon

    De acord.

  • Mai e mult până departe…

  • Doru Capraru

    Super! Tack!

  • DG Ontelus

    gând la sărbătoare// am înțeles în fine că ficțiunile cele mai bune/ ni le oferă viața reală iată de ce don quijote/ pe patul de moarte redevine ceea ce a fost dintotdeauna/ deși a căutat cu disperare izbăvirea ca și scriitorii/ în neverosimilele romane cavalerești/ problema nu e moartea nici măcar suferința adiacentă/ a ta și a celor dragi dacă există/ dacă nu a semenului care se află atunci lângă tine ori te găsește mort/ după acest prag democratic iată în fine democrația universal instituită/ și ce de gânduri au risipit filosofii savanții aiurea/ vine întâlnirea cu Dumnezeu atunci încetează tot ceea ce ai experimentat în viață/ și vei da socoteală de trecerea ta prin lume/ săracii catolici știindu-se cu musca pe căciulă au inventat purgatoriul/ Doamne câte zbateri inutile ne sunt date doar-doar vom înțelege/ ajută-ne Doamne Dumnezeule

  • Liviu Antonesei

    Dar o să ajungi și departe!!!

  • Pingback: La nord și la sud – un nou poem de Dorin Tudoran | @ntonesei's blog()

  • Vasile Gogea

    Excepțional!
    (Mulțumim pentru „donația” la „alternanțe”!)

  • Vasile Gogea

    „lemnul pentru cruci

    este foarte scump.”

    Am să consider acest distih o minunată „postfață” la poemul meu „Hoțul de lemne”!
    Cu voia autorului, desigur.

  • Cu placere — “considera-l”. Cu drag.

  • DG Ontelus

    design urban// într-o dimineață obișnuită de august/ când toate lucrurile par în reluare/ o persoană cobora îngândurată scara interioară a blocului în care locuia/ simțind că în acea zi anume în acea zi/ urma să se întâmple acel eveniment pe care îl anticipa de multă vreme/ la care meditase zile și nopți aproape fără întrerupere/ deși solicitările cotidiene ar fi trebuit să o împiedice de la asemenea derapaje/ ieșind din bloc chiar în fața sa căzu cineva din picioare/ probabil în urma unui scurtcircuit biologic/ nimeni nu intervenea cu toate că vreo trei-patru inși se aflau prin preajmă/ ajunse la cel căzut și încercă să dea primul ajutor/ neștiind prea bine ce se cuvine să facă în astfel de împrejurări

  • DG Ontelus

    linie continuă// și-l provocau la greu spre seară/ când mintea e cea mai lucidă/ cu un tifon și cu o gheară/ având totuși fața lividă/ îi înscenau povești o mie/ și diversiuni de alt nivel/ ba l-au chemat chiar și în vie/ testând voința-i de oțel/ el le dădea cu tifla sincer/ cu-ale lui treburi ocupat/ ei îl banau cu steven pinker/ știind că e neegalat

  • DG Ontelus

    monolog confesiv-reflexiv// tensiune surdă între real și imaginar ficțional virtual/ trăiesc efectiv tot mai mult în himeric/ se-ntâmplă de când e omul/ dar de când cu satrapia ecranelor/ agresiunea nălucilor în conștiență duce psihismul/ în zone fără precedent s-a născut un alt mamifer/ sapiens se updatează înspre un cyborg meseriaș ori poznaș/ fiecăruia după nevoi în lemnosul limbaj sau după abilități de viață/ în cheresteaua verbală revizuită și neîngrijită/ sunt don quijote în carne și oase/ ‘aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie amin’

  • DG Ontelus

    oniricul// există o recurență a visului în artă/ acest motiv literar este proba concretă a dimensiunii holografice a realului/ fiindcă arta imaginația viața trăită pot fi accesibilizate/ prin starea onirică în care umanul traversează un hazard al percepției/ halucinațiile în cauză având o coerență a subiectivității omenești/ evadarea în vis micșorează trauma ‘aruncării în lume’/ dar prefigurează și un alt regim de existență pentru suflet/ fiindcă a crede că rațiunea poate explica realul/ e mai trist decât a crede că totul e iluzie

  • DG Ontelus

    obiectiv strategic// o proză literară eminesciană se intitulează/ ‘ea era albă ca zahărul’/ în continuarea firească a autoficționalizării/ operațiune mentală global cvasi-generalizată/ voi spune pentru a estompa senzația de pitești eternizat care este viața fără eros/ că dând curs instinctului foamei am început să mănânc dulceața/ de ce-aș fi pus-o imprudent în șoșonii domnului caragiale/ nefiindu-mi teamă de creșterea glicemiei/ de eventuale probleme ale colesterolului bun sau rău/ ci înfruptându-mă cu nesaț din glucidele care combinate cu apă și oxigen/ ar merge drept în creier gâdilând endomorfinele/ activând acetilcolina serotonina adrenalina/ și alte jucăușe entități similare întru satisfacția interioară/ și iată cum literatura și viața își dau mâna/ pentru evoluția pașnică a oamenilor și a popoarelor

  • DG Ontelus

    catharsis// și acceptau greu ideea că umanioarele au vocația slujirii literaturii/ fiind parte a acesteia mai bine spus literatură în travesti/ vizibilitatea pe care ți-o oferă câmpul verbal estetic/ satisfăcea asidua cerere de notorietate din partea lor/ ei funcționând ca vectori ai caselor editoriale/ atrăgând continuu prin demersul lor sistematic/ noi generații de îmbătați de iluzii/ care să amâne cât mai mult posibil acel universal prag democratic/ de la periferie părea trist de neînțeles/ dar de acolo de sus de la observatorul astronomic/ perspectiva se îmblânzea iar ‘soarele și luna împleteau cununa’

  • DG Ontelus

    dark diamond// în facultate de la căminul vecin/ am ascultat mai bine de doi ani/ cam la două-trei zile distanță/ ‘shine on you crazy diamond’ prima parte/ sunetul era dat la maximum dar nimeni niciodată/ nu țipa sau înjura la proprietarul dispozitivului sonor/ se mai auzea mai rar un fragment din/ ‘dark side of the moon’ dar acordurile celor vreo treisprezece minute/ câte numără ‘shine on you crazy diamond’ sunt acolo în creierul meu/ ascultate de câteva sute de ori ținând cont că/ experiența studențească nu m-a lecuit de cântecul ăsta/ suflet amar melancolie intratabilă/ cum învăluie acea chitară ce partitură vocală fulminantă cum plâng clapele/ chiar și așa totuși cerul este veșnic senin

  • DG Ontelus

    viață gri// îți pare existența dură/ fă rezistență prin cultură/ ai luat recent un cap în gură/ fă rezistență prin cultură/ ai mai ratat o geamandură/ fă rezistență prin cultură/ te lași ades cuprins de ură/ fă rezistență prin cultură/ ai dat regina pentru-o tură/ fă rezistență prin cultură/ moralitatea ți-este pură/ fă rezistență prin cultură/ te sperie ce-i în natură/ fă rezistență prin cultură/ sorgintea ta-i cumva obscură/ fă rezistență prin cultură/ vrei semeni cu o alt-alură/ fă rezistență prin cultură/ vezi unii cum căciula-și fură/ fă rezistență prin cultură/ ești mulțumit că timpul cură/ fă rezistență prin cultură/ ți-e târșă de-i ploaie ori bură/ fă rezistență prin cultură/ te doare că lumina-i sură/ e prea târziu pentru cultură

  • DG Ontelus

    ruminații// nu își mai putea lua ochii de la ea/ o privea cu mințile pierdute halucinat/ nu mai era o femeie o ființă omenească un organism viu însuflețit/ era idealitatea întruchipată o dulce erezie/ un resort se stricase în el încă de mult de atunci/ dar acel contact vizual care îi aduse în prezent/ adolescența pierdută dar catharctic eternizată/ îi pusese capacul mintea se-ncețoșase/ sufletul se zgribulise/ voința oricum precară paralizase ca după/ un sever accident vascular cerebral/ în fapt moral și psihologic asta avusese loc/ era nemernic și neputincios contemporanul ei/ sigur și credința fusese încercată dar trecuse hopul încă o dată/ recunoștea în sinea sa un mare adevăr/ la patruzeci și cinci de ani e altfel/ mult mai dureros căci vechi cicatrici închise formal supurau acum sinergic/ poate că ceva esențial se stinsese în el definitiv/ la urma urmei fusese una dintre acele întâlniri majore în viață/ nu sunt astfel de întâlniri mai multe de trei-patru/ incluzând și ficțiunile va trăi în continuare ce era să facă/ dar mai șubrezit înțelegându-și fatala vulnerabilitate/ cu diferite surse dar totuși a sa/ nu era fair să dea vina pe cineva pentru asta/ Doamne-ajută

  • DG Ontelus

    tomnatec// încă o toamnă peste mine/ încă o moarte mai aproape/ cuvântul totuși mă susține/ deși în suflet sunt hârtoape/ același galben totuși altul/ ne-nvăluie definitiv/ fii gata oricând să faci saltul/ trăiește aproximativ/ am sugrumat mii de dorințe/ și risipit-am alte mii/ căci am iubit atâtea ființe/ de-mi va ajunge în tării/ pornesc încet înspre-ntuneric/ știu că m-așteaptă doar lumina/ pentru parcursul cel feeric/ îți mulțumesc Doamne cu tina

  • DG Ontelus

    periscopul// avea în cap numai prostii/ nu era om să-l cenzureze/ prins chiar pe ștat la ‘melodii’/ prepara zemuri bordeleze/ neutru-n aparatul tehnic/ nu-l afecta managementul/ orice șefie și-l lua sfetnic/ expert livra harnașamentul/ când media pe șefi atacă/ se duce la un pont indus/ sunt unii ce nicicând nu pleacă/ n-au nici agendă nici platfus/ asemeni cerul când privești/ planete sori meteoriți/ înțelegi iute-s false vești/ alții sunt cei cu megabiți

  • DG Ontelus

    medicul și istoria// când în octombrie șaptezeci și cinci/ medicul dragomir de la spitalul emilia irza/ a venit să mă consulte eu fiind în comă a spus/ ‘p-ăsta să-l consulte întâi Hristos și pe urmă eu’/ n-au trecut nici patruzeci și doi de ani de atunci/ îmi este frică de cea de-a doua consultație particulară la patruzeci de zile de la exitus/ ca și de a treia aceea de obște de la sfârșitul timpului/ dar credința și speranța mă vor ajuta și atunci/ fiindcă destin nu există doar omul este făuritorul istoriei/ precum napoleon pe care l-am îndrăgit pe la cincisprezece ani spunea la piramide/ parafrazez și eu/ colegi întru spiritualitate posteritatea vă așteaptă nu o dezamăgiți

  • DG Ontelus

    ‘ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui’// în calendarul ortodox douăzeci și patru septembrie/ îl pomenește pe sfântul siluan athonitul/ monahul grație căruia mi-a fost dat/ să mă spovedesc și să mă împărtășesc prima oară/ târziu la douăzeci și opt de ani căci mândria intelectualilor/ este la mare concurență cu ignoranța omenească/ evident excepțiile sunt binecuvântate de către Dumnezeu/ mândria ‘ultima frontieră’ a păcatului/ dar și cea mai aprigă mai chinuitoare prin care toți/ biete creaturi rătăcinde trecem în trupeasca noastră alcătuire/ amin

  • DG Ontelus

    o intuiție a naturii// la înălțime la munte e cu totul altceva/ aerul e mai ozonat respirația are altă intensitate/ altă calitate cerul parcă mai aproape/ norii se deslușesc altfel făcând din existență/ un fapt chiar mai straniu decât ne imaginăm de fel/ pădurea sau doar iarba relieful mai accidentat/ ori mai domol invită la desprindere de tot ceea ce în chip curent/ ne macină viețile noastre mai chinuite decât am fi dispuși să recunoaștem/ casele oamenii par mai mici de fapt își capătă adevărata importanță/ deloc măgulitoare pentru aroganța obișnuită a insului civilizat/ pudrată cu ștaiful inconfundabil al ipocriziei generalizate/ praf stelar și praf uman/ praf

  • DG Ontelus

    credința instituționalizată// devenind oficială credința în Hristos nu avea cum să nu împrumute/ din duhul lumesc oricât elan mistic ar fi probat slujitorii săi/ dincolo de schisme erezii secte și alte forme de infiltrare a răului în Biserică/ simpla administrare neutră a treburilor bisericești presupune/ voit sau nu o insinuare a lumescului în viețile credincioșilor și ale ierarhilor/ cezarul este gelos sau perfid și instrumentează credința instituționalizată/ în scopurile sale păcătoase efemere iar aceasta/ printr-o exercitare selectivă nonduhovnicească a discernământului/ cedează cântecelor de sirenă ale cezarului/ filetismul fiind un exemplu în acest sens/ ne referim la gestiunea colectivă oarecum mai complexă decât/ aceea individuală în definitiv pierderea sau mântuirea sufletului/ constituie o realitate individuală oricât am invoca particularități circumstanțe/ dar simplitatea aparentă a spiritualității la nivel de persoană unică/ reprezintă holografic in nuce eterna luptă dintre bine și rău/ care nu se va încheia decât la sfârșitul timpului/ și vizează întreaga umanitate/ adică cele peste optzeci de miliarde de oameni care au trăit până acum

Next post:

Previous post:

WP Admin