≡ Menu

la nord și la sud

 

april-2009-044

”Mulți ani după aceea, în fața plutonului de execuție, colonelul Aureliano Buendía avea să-și amintească de după-amiaza îndepărtată, când tatăl său l-a dus să facă cunoștință cu gheața.” Gabriel García Márquez (Este chiar mâna mea, “făcând cunoștință cu gheața” de la celebrul bar/restaurant “La Cueva”, unde se întâlneau cândva membrii Grupului Barranquilla. Fotografia a fost realizată de dna ambasador Maria Sipoș. Mulțumiri reînnoite.)

 

mă simt asemenea șenilei de tanc –

tot ce strivesc devine istorie.

 

la nord de Río Negro

oamenii traversează viața

spre moarte

în bărci lungi și subțiri.

 

vâslesc doar cu mâinile

vâslele rămân acasă –

lemnul pentru cruci

este foarte scump.

 

la sud de Río Grande del Norte

moartea traversează oamenii

peste munți

ținându-i de mâini

până învață drumul vieții.

 

în mod sigur

voi scrie cândva

un ghid turistic

căci am deja prefața:

 

îmblânzită de moarte

viața este o pisicuță

care se visează

leoaică.

 

 

(Din volumul pe cale de a se naște Death – By Invitation Only)

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Liviu Antonesei

    Minunată și asta! O preiau dimineață. Acum, să fie clar -- chiar aștept cartea asta. Te voi pisa, pînă o dai la o editură!

  • Juliana Geran Pilon

    De acord.

  • Mai e mult până departe…

  • Doru Capraru

    Super! Tack!

  • DG Ontelus

    gând la sărbătoare// am înțeles în fine că ficțiunile cele mai bune/ ni le oferă viața reală iată de ce don quijote/ pe patul de moarte redevine ceea ce a fost dintotdeauna/ deși a căutat cu disperare izbăvirea ca și scriitorii/ în neverosimilele romane cavalerești/ problema nu e moartea nici măcar suferința adiacentă/ a ta și a celor dragi dacă există/ dacă nu a semenului care se află atunci lângă tine ori te găsește mort/ după acest prag democratic iată în fine democrația universal instituită/ și ce de gânduri au risipit filosofii savanții aiurea/ vine întâlnirea cu Dumnezeu atunci încetează tot ceea ce ai experimentat în viață/ și vei da socoteală de trecerea ta prin lume/ săracii catolici știindu-se cu musca pe căciulă au inventat purgatoriul/ Doamne câte zbateri inutile ne sunt date doar-doar vom înțelege/ ajută-ne Doamne Dumnezeule

  • Liviu Antonesei

    Dar o să ajungi și departe!!!

  • Pingback: La nord și la sud – un nou poem de Dorin Tudoran | @ntonesei's blog()

  • Vasile Gogea

    Excepțional!
    (Mulțumim pentru „donația” la „alternanțe”!)

  • Vasile Gogea

    „lemnul pentru cruci

    este foarte scump.”

    Am să consider acest distih o minunată „postfață” la poemul meu „Hoțul de lemne”!
    Cu voia autorului, desigur.

  • Cu placere — “considera-l”. Cu drag.

  • DG Ontelus

    design urban// într-o dimineață obișnuită de august/ când toate lucrurile par în reluare/ o persoană cobora îngândurată scara interioară a blocului în care locuia/ simțind că în acea zi anume în acea zi/ urma să se întâmple acel eveniment pe care îl anticipa de multă vreme/ la care meditase zile și nopți aproape fără întrerupere/ deși solicitările cotidiene ar fi trebuit să o împiedice de la asemenea derapaje/ ieșind din bloc chiar în fața sa căzu cineva din picioare/ probabil în urma unui scurtcircuit biologic/ nimeni nu intervenea cu toate că vreo trei-patru inși se aflau prin preajmă/ ajunse la cel căzut și încercă să dea primul ajutor/ neștiind prea bine ce se cuvine să facă în astfel de împrejurări

  • DG Ontelus

    linie continuă// și-l provocau la greu spre seară/ când mintea e cea mai lucidă/ cu un tifon și cu o gheară/ având totuși fața lividă/ îi înscenau povești o mie/ și diversiuni de alt nivel/ ba l-au chemat chiar și în vie/ testând voința-i de oțel/ el le dădea cu tifla sincer/ cu-ale lui treburi ocupat/ ei îl banau cu steven pinker/ știind că e neegalat

  • DG Ontelus

    monolog confesiv-reflexiv// tensiune surdă între real și imaginar ficțional virtual/ trăiesc efectiv tot mai mult în himeric/ se-ntâmplă de când e omul/ dar de când cu satrapia ecranelor/ agresiunea nălucilor în conștiență duce psihismul/ în zone fără precedent s-a născut un alt mamifer/ sapiens se updatează înspre un cyborg meseriaș ori poznaș/ fiecăruia după nevoi în lemnosul limbaj sau după abilități de viață/ în cheresteaua verbală revizuită și neîngrijită/ sunt don quijote în carne și oase/ ‘aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie amin’

  • DG Ontelus

    oniricul// există o recurență a visului în artă/ acest motiv literar este proba concretă a dimensiunii holografice a realului/ fiindcă arta imaginația viața trăită pot fi accesibilizate/ prin starea onirică în care umanul traversează un hazard al percepției/ halucinațiile în cauză având o coerență a subiectivității omenești/ evadarea în vis micșorează trauma ‘aruncării în lume’/ dar prefigurează și un alt regim de existență pentru suflet/ fiindcă a crede că rațiunea poate explica realul/ e mai trist decât a crede că totul e iluzie

  • DG Ontelus

    obiectiv strategic// o proză literară eminesciană se intitulează/ ‘ea era albă ca zahărul’/ în continuarea firească a autoficționalizării/ operațiune mentală global cvasi-generalizată/ voi spune pentru a estompa senzația de pitești eternizat care este viața fără eros/ că dând curs instinctului foamei am început să mănânc dulceața/ de ce-aș fi pus-o imprudent în șoșonii domnului caragiale/ nefiindu-mi teamă de creșterea glicemiei/ de eventuale probleme ale colesterolului bun sau rău/ ci înfruptându-mă cu nesaț din glucidele care combinate cu apă și oxigen/ ar merge drept în creier gâdilând endomorfinele/ activând acetilcolina serotonina adrenalina/ și alte jucăușe entități similare întru satisfacția interioară/ și iată cum literatura și viața își dau mâna/ pentru evoluția pașnică a oamenilor și a popoarelor

  • DG Ontelus

    catharsis// și acceptau greu ideea că umanioarele au vocația slujirii literaturii/ fiind parte a acesteia mai bine spus literatură în travesti/ vizibilitatea pe care ți-o oferă câmpul verbal estetic/ satisfăcea asidua cerere de notorietate din partea lor/ ei funcționând ca vectori ai caselor editoriale/ atrăgând continuu prin demersul lor sistematic/ noi generații de îmbătați de iluzii/ care să amâne cât mai mult posibil acel universal prag democratic/ de la periferie părea trist de neînțeles/ dar de acolo de sus de la observatorul astronomic/ perspectiva se îmblânzea iar ‘soarele și luna împleteau cununa’

  • DG Ontelus

    dark diamond// în facultate de la căminul vecin/ am ascultat mai bine de doi ani/ cam la două-trei zile distanță/ ‘shine on you crazy diamond’ prima parte/ sunetul era dat la maximum dar nimeni niciodată/ nu țipa sau înjura la proprietarul dispozitivului sonor/ se mai auzea mai rar un fragment din/ ‘dark side of the moon’ dar acordurile celor vreo treisprezece minute/ câte numără ‘shine on you crazy diamond’ sunt acolo în creierul meu/ ascultate de câteva sute de ori ținând cont că/ experiența studențească nu m-a lecuit de cântecul ăsta/ suflet amar melancolie intratabilă/ cum învăluie acea chitară ce partitură vocală fulminantă cum plâng clapele/ chiar și așa totuși cerul este veșnic senin

  • DG Ontelus

    viață gri// îți pare existența dură/ fă rezistență prin cultură/ ai luat recent un cap în gură/ fă rezistență prin cultură/ ai mai ratat o geamandură/ fă rezistență prin cultură/ te lași ades cuprins de ură/ fă rezistență prin cultură/ ai dat regina pentru-o tură/ fă rezistență prin cultură/ moralitatea ți-este pură/ fă rezistență prin cultură/ te sperie ce-i în natură/ fă rezistență prin cultură/ sorgintea ta-i cumva obscură/ fă rezistență prin cultură/ vrei semeni cu o alt-alură/ fă rezistență prin cultură/ vezi unii cum căciula-și fură/ fă rezistență prin cultură/ ești mulțumit că timpul cură/ fă rezistență prin cultură/ ți-e târșă de-i ploaie ori bură/ fă rezistență prin cultură/ te doare că lumina-i sură/ e prea târziu pentru cultură

  • DG Ontelus

    ruminații// nu își mai putea lua ochii de la ea/ o privea cu mințile pierdute halucinat/ nu mai era o femeie o ființă omenească un organism viu însuflețit/ era idealitatea întruchipată o dulce erezie/ un resort se stricase în el încă de mult de atunci/ dar acel contact vizual care îi aduse în prezent/ adolescența pierdută dar catharctic eternizată/ îi pusese capacul mintea se-ncețoșase/ sufletul se zgribulise/ voința oricum precară paralizase ca după/ un sever accident vascular cerebral/ în fapt moral și psihologic asta avusese loc/ era nemernic și neputincios contemporanul ei/ sigur și credința fusese încercată dar trecuse hopul încă o dată/ recunoștea în sinea sa un mare adevăr/ la patruzeci și cinci de ani e altfel/ mult mai dureros căci vechi cicatrici închise formal supurau acum sinergic/ poate că ceva esențial se stinsese în el definitiv/ la urma urmei fusese una dintre acele întâlniri majore în viață/ nu sunt astfel de întâlniri mai multe de trei-patru/ incluzând și ficțiunile va trăi în continuare ce era să facă/ dar mai șubrezit înțelegându-și fatala vulnerabilitate/ cu diferite surse dar totuși a sa/ nu era fair să dea vina pe cineva pentru asta/ Doamne-ajută

  • DG Ontelus

    tomnatec// încă o toamnă peste mine/ încă o moarte mai aproape/ cuvântul totuși mă susține/ deși în suflet sunt hârtoape/ același galben totuși altul/ ne-nvăluie definitiv/ fii gata oricând să faci saltul/ trăiește aproximativ/ am sugrumat mii de dorințe/ și risipit-am alte mii/ căci am iubit atâtea ființe/ de-mi va ajunge în tării/ pornesc încet înspre-ntuneric/ știu că m-așteaptă doar lumina/ pentru parcursul cel feeric/ îți mulțumesc Doamne cu tina

  • DG Ontelus

    periscopul// avea în cap numai prostii/ nu era om să-l cenzureze/ prins chiar pe ștat la ‘melodii’/ prepara zemuri bordeleze/ neutru-n aparatul tehnic/ nu-l afecta managementul/ orice șefie și-l lua sfetnic/ expert livra harnașamentul/ când media pe șefi atacă/ se duce la un pont indus/ sunt unii ce nicicând nu pleacă/ n-au nici agendă nici platfus/ asemeni cerul când privești/ planete sori meteoriți/ înțelegi iute-s false vești/ alții sunt cei cu megabiți

  • DG Ontelus

    medicul și istoria// când în octombrie șaptezeci și cinci/ medicul dragomir de la spitalul emilia irza/ a venit să mă consulte eu fiind în comă a spus/ ‘p-ăsta să-l consulte întâi Hristos și pe urmă eu’/ n-au trecut nici patruzeci și doi de ani de atunci/ îmi este frică de cea de-a doua consultație particulară la patruzeci de zile de la exitus/ ca și de a treia aceea de obște de la sfârșitul timpului/ dar credința și speranța mă vor ajuta și atunci/ fiindcă destin nu există doar omul este făuritorul istoriei/ precum napoleon pe care l-am îndrăgit pe la cincisprezece ani spunea la piramide/ parafrazez și eu/ colegi întru spiritualitate posteritatea vă așteaptă nu o dezamăgiți

  • DG Ontelus

    ‘ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui’// în calendarul ortodox douăzeci și patru septembrie/ îl pomenește pe sfântul siluan athonitul/ monahul grație căruia mi-a fost dat/ să mă spovedesc și să mă împărtășesc prima oară/ târziu la douăzeci și opt de ani căci mândria intelectualilor/ este la mare concurență cu ignoranța omenească/ evident excepțiile sunt binecuvântate de către Dumnezeu/ mândria ‘ultima frontieră’ a păcatului/ dar și cea mai aprigă mai chinuitoare prin care toți/ biete creaturi rătăcinde trecem în trupeasca noastră alcătuire/ amin

  • DG Ontelus

    o intuiție a naturii// la înălțime la munte e cu totul altceva/ aerul e mai ozonat respirația are altă intensitate/ altă calitate cerul parcă mai aproape/ norii se deslușesc altfel făcând din existență/ un fapt chiar mai straniu decât ne imaginăm de fel/ pădurea sau doar iarba relieful mai accidentat/ ori mai domol invită la desprindere de tot ceea ce în chip curent/ ne macină viețile noastre mai chinuite decât am fi dispuși să recunoaștem/ casele oamenii par mai mici de fapt își capătă adevărata importanță/ deloc măgulitoare pentru aroganța obișnuită a insului civilizat/ pudrată cu ștaiful inconfundabil al ipocriziei generalizate/ praf stelar și praf uman/ praf

  • DG Ontelus

    credința instituționalizată// devenind oficială credința în Hristos nu avea cum să nu împrumute/ din duhul lumesc oricât elan mistic ar fi probat slujitorii săi/ dincolo de schisme erezii secte și alte forme de infiltrare a răului în Biserică/ simpla administrare neutră a treburilor bisericești presupune/ voit sau nu o insinuare a lumescului în viețile credincioșilor și ale ierarhilor/ cezarul este gelos sau perfid și instrumentează credința instituționalizată/ în scopurile sale păcătoase efemere iar aceasta/ printr-o exercitare selectivă nonduhovnicească a discernământului/ cedează cântecelor de sirenă ale cezarului/ filetismul fiind un exemplu în acest sens/ ne referim la gestiunea colectivă oarecum mai complexă decât/ aceea individuală în definitiv pierderea sau mântuirea sufletului/ constituie o realitate individuală oricât am invoca particularități circumstanțe/ dar simplitatea aparentă a spiritualității la nivel de persoană unică/ reprezintă holografic in nuce eterna luptă dintre bine și rău/ care nu se va încheia decât la sfârșitul timpului/ și vizează întreaga umanitate/ adică cele peste optzeci de miliarde de oameni care au trăit până acum

  • DG Ontelus

    afară e superb aşa-i/ santana caravanserai/ au fost şi vremuri
    grele nu/ ce-ai mai aflat din katmandu

  • DG Ontelus

    când ești poet din gara capitalei/ îți este gândul numai la cenaclu/ trăind cu izul trenului în cale-i/ simțirilor alese dă șperaclu

  • DG Ontelus

    iar banii-i obținea doar din cultură/ revistă cărți și multe apariții/ adică își făcuse-un cult din ură/ dintotdeauna-n primele poziții

  • DG Ontelus

    ‘going back west’// pe plajă se auzea boney m/ marea neagră era o experiență unică/ diferită complet de orice altceva/ în timp mi-a intrat în suflet/ încât unind cerul albastru/ cu soarele și marea/ infinitul creat mi s-a inoculat în toată ființa/ făcându-mă părtaș la relativitatea timpului/ irelevanța spațiului/ fantomaticul existenței/ credința a avut prin urmare cel mai calitativ cernoziom/ pentru a-și desfășura lucrarea

  • DG Ontelus

    om și cosmos// dar despre prezent nu scrii/ am învățat lecția de la eminescu/ ‘în prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte’/ o consemnare totuși în acord cu aceeași ‘scrisoarea întâi’/ astăzi s-a acordat nobelul pentru fizică pentru descoperiri/ legate de undele gravitaționale anticipate acum un secol de către einstein/ se confirmă continuitatea spațiotemporală și consistența vibratorie a cosmosului/ rămâne să fie evidențiată faimoasa gravitație cuantică/ macrofizic interrelaționarea e stare de fapt și de drept/ analogia e principiu de structurare și funcționare a realului adică a creației dumnezeiești/ astfel subiectul cunoscător conștient viu înțelege că există ordine în haosul aparent/ iar temerile sale de muritor sunt firești ca ins marcat de vina tragică adică de păcat/ dar nu-și poate pierde speranța atunci când vede armonia cosmică/ deși lucid fiind își plânge slăbiciunea omenească/ prin care este pângărită creația din cauza exercitării defectuoase a discernământului

  • DG Ontelus

    decadent// nu mai erau multe probleme/ încet se rezolvase totul/ căci funcționau două bareme/ sincron și savurau calm tortul/ în dormitor mobilă faină/ chermeză la bucătărie/ puteau lăsa pe hol o haină/ pantofii în sufragerie/ grădina just se extinsese/ iar gardul părea desuet/ ‘casino’ by martin scorsese/ recomandat de un estet/ nici nu conta de-i zi sau noapte/ iubirea pulsa la zenit/ printre șampanie și șoapte/ zâmbeau zărind un amețit/ așa fu scrisă soarta lumii/ mureau cu toții împăcați/ și ce-ar fi viața fără lumi/ o plictiseală-ntre bărbați

  • AdiR

    In roza vanturilor verzi moartea universitatii nu ne va mai declina decat la altii, purtatori de viitor fara redevente secrete de maior latino-sumerian. Nici statui nu-i vom fi, fideli, decat in viata cea de peurma.
    Cartoon sa fim, si ordonat, de dictatori de tinichea, minciuni de voie sisclipiri de lant.Cosmar marin al inghetului minte unita sa ne fie, fara de noi, fara de voi.

  • DG Ontelus

    ‘fenomenologia spiritului’// pe gutenberg l-au rezolvat/ ecrane digitale/ iar muritorii separat/ croitu-și-au canale/ progresul se înstăpâni/ pe trupuri și conștiințe/ bogați săraci și grupuri mii/ trăiau în dependințe/ nicicând sclavia nu era/ mai dulce ca acuma/ duios trecea memoria/ precum în toamnă bruma/ trăit-au așa fericiți/ mai multe generații/ din oameni cyborgi deveniți/ lăsând în urmă nații/ virtualul ferm se impunea/ generând realitate/ istoria-n vid se schimba/ arhivă de citate

  • AdiR

    Astazi am aflat, extatici( impreuna cu niste oameni hibridizati pe linia clasica Soc. Acivila, Sie, Psd, organe numite institutii de stat, ulterior alte doctrine organizate criminal), diferenta dintre aliati si dusmanii cu care vrem sa ramanem in buna pace. Primii, cand nu se inteleg bine cu noi, ne lauda cu asupra de masura, in timp ce ne cer, pe ultima suta de metri, niste cocosei de aur enormi, invalidanti definitiv.Ultimii, cand se inteleg bine in subtext cu oamenii lor pusi in functii de adjuncti si vici, si deci si cu restul care denunta in cor agresivitatea pacifistilor totusi bine intentionati, deci ultimii determina fantosele lor sa se injure verbal si, mai laes, non-verbal, cu acestia.
    Invers, cand primii se vad bine garnisiti de patrie, nu ne lauda, dar mai invita niste practic tarani sa fie educati la ei, iar ultimii, cand nu se mai inteleg de loc cu mincinosii favorabili lor, la ordin, atunci tac si lucreaza la intetirea focului, pe spuza tuturor.
    In consecinta, mai bine sa nu ne intelegem cu nimeni, simultan, si sa facem pe cocoseii-n papusoiul destinat exportului.

  • Pingback: Două „propoieziții” mai vechi într-o nouă „ediție”, cu o „postafță poetică” dăruită de Poetul Dorin Tudoran | Gogea's Blog()

  • AdiR

    Spre vest, trecand din nord-est via popas psihedelic spre sud-vest, senila tancului prostiei institutionalizate definitiv in patrie ma striveste ca pe un gand ac troglodit.
    Criminalizarea virtual generalizata nu ma mai priveste, nici macar in sens evaluativ, cercetator din ochi. Putem scapa de ea, doar de acum iubim organele, care ne asigura imunitate deplina.
    Si ma gandesc la proprietatea termenilor, pe care Locke nu a considerat-o demna de a fi inglobata in proprietatea legitima a omului natural,parca.Ce ar fi zis primii economisti de programul sfintit cu mult PowerPoint de import pentru rasturnarea economiei lor cu capul in josul totuna cu susul, scris probabil intr-un cavou plin de tehnica la zi, sub dictare automata a unui geniu Kondratian iesit putin din mintile pierdute candva intr-un kibbutz autohton, traitor in clustere cercetate stiintific vreo 70 de ani.
    Si atunci tancul istoriei ma readuce la viata cea adevarata, in care prostia este invincibila, flegmatica fata de responsabilitatea caricaturilor ordonatoare de credite, si asta direct organelor cazute in mizerie. Zdrobiti sa fim, ca niciun ciclu nu ne inspaimanta, iar criza este reglementata in DEX!

  • AdiR

    Petrolul si derivatele sunt pernicioase. Sunt indispensabile doar celor care nu mai pot rezista fara pacura, si evaziuni, si produs de patrie neinteleasa de nimeni.
    Curentul insa, cel continuu, sarea si piperul vietii, curentul definit ca o diferenta, de malai, enorma, curentul trebuie platit ca in petro-dolari. De aceea singurii democrati ai planetei Romania, clujenii organizati in grupuri de studiu si de publicitate, satui de asociatii lor angajati pe pile la Vladut , si Filip cel peltic, vor sa isi termine franciza de misie cu o privatizare-beton. Sa dam curent tarii, ca gazelel nu mai sunt depozitate corespunzator in pungile golite de bani de niste neprevazatori.
    Daca TIR-ul este franciza contrabandistilor de vieti, Transelectronii trebuie sa devina marca patriei apropriate-in-urma-unor-avarii-pregatite-ca-la TAB-uri, multe, uri.
    Eu sunt de acord. Doar ca vreau, pentru asta, ca Centenarul Marii Uniri cu niste amorali sa fie simultan Anul Austriei noastre Mondiale, umaniste si avangardiste, in drept ca stat si in cultura ca post modern.Asa ar fi corect! (sa Trans Austria ca pe vremuri, uri de bine, contrabandiste cu noi)

Next post:

Previous post:

WP Admin