≡ Menu

La microfon Virgil Ierunca și Alain Paruit (II)

16 ianuarie 1985

“Povestea vorbei”

– pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate –

o emisiune de Virgil Ierunca

crainic Ioana Măgură Bernard

Dorin Tudoran – “De bună voie, autobiografia mea (II)”

(36 de minute)

  • Mix

    Error: “This video is private”

  • neamtu tiganu

    Unfortunately, this video is not available in your country
    because it could contain music from SME, for wich we could not agree on
    conditions of use with GEMA.
    ************
    P.S Si cind te gindesti ca pa vremea impuscatului se puteau, totusi, prinde din astea. GEMA e mai tare ca securitatea! Poate ca ar trebui bagat pa aljeazira, acolo ar merge!

  • Mix

    din pacate inregistrarea are niste “goluri”, de exemplu pe la minutul 15 (dar si mai devreme) in care este tacere deplina. Intre 14.40 -- 16.52 lipsa sonor.

  • Ontelus DG

    Pornesc de la o metaforă care, fără a putea face totuşi compatibile regimuri existenţiale fundamental diferite – predecembrism, respectiv postdecembrism sau, politologic, totalitarism şi libertate – , le identifică o comună inteligibilitate: ,,atleţii ipocriziei”. Conform principiului autonomiei esteticului, experienţa umană transfigurată în poezie nu poate fi mecanic raportată la realitate, dar Virgil Ierunca observă corect, în spiritul ,,(est)eticii”: ,,Înrădăcinată în real, poezia este necruţătoare ca şi realul.” Sigur, peste un secol, peste o jumătate de mileniu, de vor mai fi oameni, români, iubitori de poezie, contextualizarea acestei lirici va fi, probabil, ireversibil uitată, neînţeleasă oricum… Dar oricâte distincţii rafinate, justificate am face, în logica esteticii moderne, între eul biografic şi eul artistic, sintagma intens metaforizată ,,atleţii ipocriziei” spune şi va spune ceva esenţial despre duplicitatea structurală a omului, despre schizoidia intelectualului modern, despre ,,l’inconvénient d’être né”…

  • youtube a scos sonorul — Europa Libera a folosit, ATUNCI, muzica “cenzurata”, AZI, de Copyright. nu stiu daca voi avea timp sa editez imprimarea. Regret problemele create de asemenea reglementari, dar legea-i lege.

  • Grig

    Sunt voci destinate sa insoteasca, dar si sa fie fidele. Ba chiar sa dea viata.Soparlica.
    Sunt voci care nu se aud public, Desi practic nu se aud, nu pot fi ascultate, poate uneori citite, ele rasuna.
    Mai ales cand sensul le-a dat forma, desi nu prea credem in realitatea omului. Cine poate crede? Unii zic anume ca exista.
    Parca suntem in anii ’80.

  • Grig

    Domnule, universitatea v-ar aplauda (daca ar mai exista). Iar atletii se simt bine asa, in plina estetica.Nu stiu cum o sa le stea short-urile cand o sa fie chemati la o treaba care li se pregateste. Ca nu sunt universitari.
    Altfel, sper ca pipa dv, nu simte lipsa unui tutun de clasa. De fapt stiu.

  • Vasile Gogea

    Dragă Dorin,

    mai întîi, pace şi sănătate la început de an!

    Ascultînd “vocile” de dincolo de vremi, m-am întrebat ce făceam eu în acele zile? Şi am răsfoit carnetele de însemnări, “jurnalul”, din acel timp. Iată ce-am redescoperit:

    “1985.” (notam doar anul, nu şi luna şi ziua, dar e la început, deci trebuie să fi fost chiar în ianuarie)
    “Pasaj din “Adaptarea la realitate”: “O nouă promoţie de slujitori ai curajului mediocru sau de mediocri ai curajului este împinsă spre afirmare. Mai mult, chiar tineri autori de talent sînt obligaţi (pentru a-şi vedea totuşi editate cărţile, ciclurile publicate) să-şi “localizeze” astefel poeziile mai puţin senine: Bonn, 1972, New York, 1973, Hong-Kong, 1975 etc. Se înţelege că pasul lor n-a trecut, încă, prin locurile de unde-şi datează versurile. Cu atîta “curaj” ne vom trezi la adevărate acte de “eroism”: oameni curajoşi, vom împinge temeritate noastră pînă acolo, încît peste cîţiva ani, ne vom localiza poeziile în care bucuria e cîntată pînă la delir, optimismul pînă la naivitate, seniătatea pînă la decor de carton, astefel: Lehliu, 1979, Gurabonţ 1980, Focşani, 1981. Vorba lui Ion Bănuţă: “de-atîta curaj mă zguduie teama!” -- citat din memorie”.

    (Însemnarea se poate regăsi în volumul meu “Fragmente salvate”, 1996, p.41.)

    Astăzi, s-a ajuns, totuşi, în… Patagonia!

  • Dezideriu Dudas

    Daca in comunism purtati “ghilotina” ca pe un papion si “lumea libera”, de “pe tejghea”, era contrariata pentru ca in evul mediu “pana si regii primeau, in genunchi, cu ceafa dezgolita, ghilotina”, acum, la renasterea de dupa “noul ev mediu”, “ghilotina” pare a ne purta ea pe noi…., ca un patinator cu un copil in brate pe “gheata-tejghea”…Vom fi precum rege(le) din cei mentionati mai sus daca “tejgheaua” nu va fi suficient de rece (se va prabusi ghilotina peste noi…)!

    In 22-24 ianuarie vom organiza la Constanta o manifestare a ONG-urilor care s-au grupat intr-o COALITIE LOCALA dupa Colectiv. Avem o dezbatere pe care nu stiu cum s-o transam. Mizez foarte mult pe libertate ( regasita aici de Ovidius ), diversitate ( plecand de la modelul dobrogean…), mare ( “Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea “ – Charles Baudelaire )…, dar nu stiu daca vom avea suficienta energie sa putem sustine, an de an, genericul “FestiVALUL Implicarii”…Varianta mai cuminte ar fi “EXPO ONG”, cu denumirea a 2-a, “FestiVALUL Implicarii” ( votat de ne-tehnocrati ).

    Nu il intreb, mai sus, de solutie, pe d-nul Tudoran. ca o sa mi se zica, “ de la Cluj ( nu de dom’Vasile…), ca prea sunt “invatacel”…Mai mult. Fiind cetatean european si avand drepturi, cred ca am dreptul si de a o tine langa…., iar altii pot invata, ei, de la mine, ca se poate…ECCE LANGA !

WP Admin