≡ Menu

Janus Pannonius 2014 – când până și Gérard Depardieu uită de politică pentru 10 zile

janpan_2014_19

Marele Premiu Internațional de Poezie Janus Pannonius, fondat de PEN Clubul Maghiar și Fundația Janus Pannonius, a ajuns la cea de a treia ediție. Decernarea a avut loc în ziua de 29 august (ziua de naștere a lui Pannonius) la Pécs, în spațiul verde din spatele catedralei, cunoscut sub numele de Promenda Castelului.

Poeții nominalizați pentru ediția din acest au fost sirianul Adonis (Ali Ahmad Said Esber), americanul Charles Bernstein, francezul Yves Bonnefoy,  brazilianul Augusto de Campos, norvegianul Knut Ødegård, spaniolul Justo Jorge Padrón, britanicul Tom Raworth și americanca Cole Swensen.

În  anii precedenți, printre nominalizați s-au aflat Sir Geoffrey William Hill – Marea Britanie, Evgheni Evtușenko – Rusia, Tadeusz Różewicz – Polonia, Tomaž Šalmun – Slovenia și Tomás Venclova – Lituania/Statele Unite.

Juriul permanent (Enikö Bollobás – Ungaria, Tomaso Kemény – Italia, Géza Szöcs – Ungaria, Edwin Thumboo – Singapore și subsemnatul) a decis ca în acest an să acorde două premii (integrale, nu ex aequo), fiecare în valoare de 50,000 de euro.  Câștigătorii, doi “clasici în viață”: Adonis și Yves Bonnefoy

Janus-Pannonius-Kolteszeti-Nagydij-2014_3

geza adonis yves

Justo Jorge Padrón – cel mai cunoscut poet spaniol de azi și, printre altele, traducător al lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu și mare admirator al lui Lucian Blaga – a primit o mențiune de onoare a juriului.

janpan_2014_21

Alte două premii au revenit lui George Gomori – pentru întreaga sa activitate de mai bună cunoaștere între culturile maghiară, poloneză și britanică – și lui János Denés Orbán pentru o ”transpunere” foarte personală și de mare succes, în cheie villionescă, a lui Pannonius din latină în maghiară – Poetul, curviștina și regele.

ojd_koteteleje

Timp de două zile, la Pécs au avut loc prezentări ale operei celor doi câștigători ai Marelui Premiu.

Enikö Sepsi (directoarea Atelierului de traduceri, decan al Universității Gáspár Károli și traducătoarea în limba maghiară a poetului francez) a vorbit despre opera lui Bonnefoy iar László Tüske (orientalist, director al Bibliotecii Naționale Széchényi și traducător al poetului sirian) despre opera lui Adonis.

_fp_0933

Cei doi laureați au citit – în franceză și respectiv în arabă – din cărțile lor, au participat la o dezbatere condusă de Géza Szöcs (președintele PEN clubului Maghiar și al Fundației Jannus Pannonius) și au oferit autografe pe volumele apărute în limba maghiară sub egida Marelui Premiu Internațional de Poezie Janus Pannonius. Hobo  (aka Lászlö Földes) a citit, în maghiară, câteva poeme ale laureților.

_fp_0864Dintre concerte, vreau să-l menționez pe cel al pianistei și cântăreței de jazz Tamara Mózes, o extraordinară punte între valori culturale – muzică de Joseph Cosma, melodii proprii construite pe poezii ale celor doi laureați, Jacques Prevert și – cine s-ar fi așteptat – pe un poem al lui Jean-Paul Sartre.

 *

Luni, 1 septembrie, o cunoscută galerie de artă din Budapesta a organizat o întâlnire a lui Adonis cu scriitori, artiști, diplomați și cititoti. Prezentarea poetului a fost făcută de Katalin Bogyay, ambasador al Ungariei la UNESCO.

A urmat o serată literară organizată cu sprijinul Institutului Francez din Budapesta dedicată lui Adonis. Discuția a fost condusă de Géza Szöcs. Adonis a citit câteva dintre poemele lui devenite celebre și s-a bucurat de ajutorul pe care i l-au dat Hobo și Gérard Depardieu. Recitalul acestuia din urmă a fost excepțional.

IMG_3001a

IMG_2929a-1

“>x

*

Ed é subito sera

Câțiva dintre noi au plecat mai departe, la Balatonfűred, unde, în zilele de 6 și 7 septembrie, au participat la un simpozion dedicat lui Salvatore Quasimodo. Poeți și traducători din Ungaria și Italia, care colaborează de peste un deceniu, se întâlnesc aici, în fiecare an, la Casa Traducerilor. A fost lansată și la Balatonfűred cartea lui János Denés Orbán, în prezența dnei Katalin Bogyay, ambasador al Ungariei la UNESCO. Dialogul dintre Géza Szöcs și János Denés Orbán, citirea în paralel a texteleor de la care a plecat Orbán și a celor la care a ajuns poetul a constituit un spectacol de inteligență, har și umor de bună calitate.

Actor, regizor și scriitor el însuși, Alessandro Quasimodo, fiul laureatului Nobel din 1959, Salvatore Quoasimodo, a depănat amintiri despre prietenii faimosului său tată, începând cu Elio Vittorini, și a răspuns la întrebăpri legate de propria colaborare cu regizori și actori ca Federico Fellini, Marcelo Mastroianni, Ugo Toniazzi sau Alberto Sordi.

M-am bucurat să aflu într-una din aceste seri că poemul lui Salvatore Quasimodo care-mi este probabil cel mai aproape de inimă – Ed é subito sera – este și unul dintre cele considerate de Alessandro Quasimodo emblematic pentru partea cea mai importantă a operei tatălui său – anii ermetismului. Am avut cu mine în toate zilele acestea un exemplar din ediția bilingvă, tipărită pe foiță, în 1968, de Editura pentru Literatură, Salvatore Quasimodo – Poezii. Traducerea în românește a fost semnată de A. E. Baconsky.

 SQ

”Ognuno sta solo sul cuor della terra

trafitto da un raggio di sole:

ed é subito sera.”

“Fiecare stă singur pe inima pământului

străpuns de o rază de soare:

și deodată e seară.”

SiminBehbahani-homepage-photo-1

Cu numai câteva săptămîni înainte se stingea din viață, la Teheran, câștigătoarea ediției de anul trecut a Marelui Premiu Internațional de Poezie Janus Pannonius, Simin Behbahani, considerată drept cea mai importantă voce a poeziei persane contemporane, ocolită “diplomatic”, în 1999 și 2002, de Nobelul pentru literatură.

1007_75477-e2-d0000136Aa164e27a0d61

Ca și în anii precedenți, membrii juriului, laureații Marelui Premiu și însoțitorii lor, câteva alte personalități au fost, pentru două zile, invitații lui Ferenc Tolvaly (prieten, spirit cu adevărat renascentist, un om de un rafinament care a cam dispărut, un motor intelectual capabil să opereze în cinci-șase culturi majore) la Chateau Visz – un loc, cu adevărat, de …vis, unul dintre proiectele sale de suflet.

În sfârșit, dacă ar fi să aleg cea mai mare bucurie a acestor două săptămâni “Unghereze” (apud Sebastiano Grasso), ea ar fi aceea că, atunci când artiștii (y compris Gérard Depardieu) uită de pasiuni politice sau le strunesc cu inteligență, întâlnirile dintre asemenea oameni devin amintiri de neuitat.

Este un privilegiu să vorbești cu Bonnefoy despre Tristan Tzara și Stephane Lupasco; să afli cât de mult îi admiră Adonis pe părintele Andrei Scrima și Basarab Nicolescu; să îl asculți pe Dépardieu vorbind despre Victor Hugo și Carlo Goldoni ori povestind cum a pregătit rolul lui Napoleon (interpretat în franceză și maghiară) pentru cele două spectacole cu opera-folk Háry János la festivalul în aer liber de la Szeged

Există alte ocazii pentru a discuta ce crede fiecare dintre noi că ar fi (ori, mai ales, că n-ar fi) în capul unor Barack Obama, François Hollande, Vladimir Putin, Bashar al-Assad ori Razman Kadirov sau pentru a ne certa pe teme ca George Bush vs. Saddam Hussein, Încălzirea globală și sfârșitul lumii, poate supraviețui Italia corupției? Etc.

De data aceasta, am ales să-i facem pe cei din jurul nostru să se simtă cât mai bine. Și am reușit.

Pasiunile politice se sting; cartea rămâne.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

 

  • Donkeypapuas

    La nea gerard găsiţi mai degrabă pasiuni financiare decât politice. Sau, când sunt ŞI politice, în mod sigur au fost alimentate copios financiar. Un PATRIOT nu ar renunţa la cetăţenie pentru un copan în plus.

  • Emil Chirila

    Depart….Dieu

  • Dana (Mara)

    Bine ati revenit si multumiri pentru generoasele relatari. Ce bine ar fi sa se auda vocea poetilor si sa avem mai multi “adonisi” care sa sustina mai eficient cauza arabilor nu la modul pagubos si isteric cum inteleg sa o faca cei care cultiva intoleranta si fundamentalismul. Din cite am citit despre poetul Adonis m-a impresionat onestitatea si implicarea sanatoasa prin care sustine ca arabii au nevoie de un Gandhi pentru a se face auziti, a fi respectati si credibili pentru Occident. De fapt aceasta este dovada onestitatii si luciditatii poetului care deranjeaza ambele tabere -- atit cea a dictatorului cit si a celor care vor amestecul politicului cu religia din care nu are cum aparea democratie ci focare de coruptie si violenta -- si deranjeaza de fapt chiar o a treia sau mai multe tabere care conform principiului dezbina si conduce profita de precaritatea -- intelectuala, materiala a arabilor.Ceea ce nu este mai putin condamnabil.

  • Luigi Carabulea

    Depart de Dieu? Mais il va nous revenir un de ces quatre matins, paniquons pas, mes freres, niquons plutot!

  • Coco Drilo

    Gandhi si ahimsa (neviolenta), buni contra Imperiului Britanic. Ahimsa era in cultura Hinzilor. Macabeii nu ar fi sensibili la asa ceva. I-ar durea fix in pix de un Lanza del Vasto. Te lo dico io.

  • Pingback: Marele Premiu Internațional de Poezie “Janus Pannonius” – la a treia ediţie | Gogea's Blog()

  • Guest

    à la guerre comme à la guerre.

  • Dezideriu Dudas

    Nonviolenta ( AHIMSA ) buna contra A nu inseamna ca daca nu
    este buna si impotriva lui B, A si B determinand schematizat intregul, nu este un instrument bun in sine pentru intreg.

    Ghandi a sustinut si SATYAGRAHA – a trai in adevar, concept
    ce cuprinde :
    -- adevărul care implică deschidere, onestitate, și egalitate/ echitate.
    -- refuzul de a răni sau insulta pe un altul.
    -- dorinta de daruire

    Daca in B functioneaza mai bine SATYAGRAHA, n-ar fi atat de
    necesara AHIMSA….

    La un nivel superior, la care nu mai conteaza subsistemul A
    sau B, daca determinanta e AHIMSA, aceasta poate influenta decisiv nivelul SATYAGRAHEI din societate. Sau invers, daca determinanta este SATYAGRAHA, nivelul AHIMSEI este direct proportional cu aceasta.

    Mi-e greu sa circumscriu caracteristicile Occidentului si ale Orientului in aceasta matrice…

    Fiind un “agent” si adept al actiunii de jos in sus si de la mic la mare, avand insa modele “sus” si “mari” ca tinte permanente, voi promova curand ideea integrarii spiritului bancilor islamice in sistemul financiar occidental. Sistemul financiar ooccidental nu are determinanti suficienti pentru a se restructura si a se integra cu “deschidere, onestitate si egalitate / echitate “ in economia reala si/sau in necesitatile financiare ale comunitatilor locale.

  • Pingback: Janus Pannonius 2014 – când până și Gérard Depardieu uită de politică pentru 10 zile « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Clona

    Pierindu-i ochii tulburatori din cale, lasat de capul lui, blogul d-lui Tudoran, precum Ionica a lui Stefan a Petrei, redevine incet, incet ce-a fost… la inceput… in intentii, doar, pe sine regasindu-se, pe sine sie redandu-se… Singura care nu-l lasa sa poata muri linistit este inertia… comenatorilor arari (rar, rar, rar, vreme de betie) care nu se lasa dati din b-log precum ursul din bâr-log… Macar cine ce-a zice, ca sa faca loc celor cuveniti, cu venit literar adecvat atestat, in acord armonic cu noua orientare, a noului blog, al noului Dorin Tudoran,, asa cum fu cand se hotarî sa scrie blog nou in patria sa veche. Doamne ajuta!

  • Cristi

    Pentru ca astazi Leonard Cohen implineste 80 de ani si peste 2 zile isi lanseaza noul album Popular Problems, sunt sigur ca Dorin nu se supara ca postez acest link care nu are (sau are?) legatura cu topicul. Deci La Multi Ani L. Cohen!

    rel="nofollow">

  • Mare bucurie mi-ati facut, ca sa nu mai spun — dar, iata, o spun — ca mi-ati intarit convingerea ca exista telepatie: in urma cu o jumatate de ora am terminat o convorbire (telefon) cu unul dintre marii prietenii ai lui Cohen, cerandu-i sprijinul pentru a duce la capat un proiect legat de LC! Cine stie, poate reusesc.

  • Cine a vazut concertul lui Cohen din 2009, la Londra, poate spune ca a dat lovitura la loterie. Chiar daca pretul biletelor a fost prohibitiv pentru multi, exista putine investitii la fel de bune… Iata un fragment. Una dintre vocaliste este celebra Sharon Robinson -- rel="nofollow">https://

  • Inca o capodopera rel="nofollow">https://

  • Cristi

    Nu pot comenta. Sunt fan LC din 68. De cand jucam fotbal cu nasturi.

  • Cristi

    Da, este absolut senzational cum poate fermeca un public.Am fost la toate cele 3 concerte din Bucuresti.

  • Cristi

    Euam vazuin plin.t 3 concerte la Buc. Cam scump, e drept. Dar a meritat. Din plin.

  • Cici, tu esti?!? Nasturi! Extraordinar!
    Stiu ca a fost la Bucuresti de trei ori si mai stiu ca pentru oameni de varsta noastra a fost ACOLO din anii ’60!

  • Cristi

    Nu sunt Cici… Nasturii au ramas intr-adevar la Sergiu, fratele meu……

  • Iata o surpriza si mai mare! Pe Cici l-am vazut, acum cativa ani. Pe tine nu te-am vazut de-o viata. Ultima oara cand l-am vazut pe Serigiu, am inteles ca erai in Germania. Numia bine tie si alor tai si pupa-l pe Sergiu.

  • Cristi

    Multumesc, la fel si tie. Daca eram in Germania pentru o perioada mai lunga de cateva zile, e intr-adevar mult de atunci. Prin 2010, fiind la Ann Arbor la o conferinta, am fost invitat de un fost coleg de liceu sa stau la el cateva zile, langa Washington, la Gaithersburg. Ulterior am aflat, total intamplator, ca erai extrem de aproape…. Dar era tardiv!

  • Pingback: “CITIZENFOUR”. Ce au în comun corectitudinea și incorectitudinea politică? | CERTOCRAŢIA()

  • Pingback: “CITIZENFOUR”. Ce au în comun corectitudinea și incorectitudinea politică? « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

WP Admin