≡ Menu

Islam după islam (II)

Mohammed Arkoun consideră că fundamentalismul islamic se defineşte prin două respingeri: cea “prin uitare şi ingnorare instituţionalizată a întinsei perioade a luminilor” şi cea ”chiar şi mai radicală, a modernităţii şi realizărilor ei cu caracter universal, pe motiv că sunt produsele unui Occident colonialist şi imperialist”.  Potrivit lui Arkoun, în vreme ce Europa latină şi creştină ”merge spre modernitate, revoluţii ştiinţifice şi politice, lumea numită <<musulmană>> se angajază într-un demers contrar, care culminează prin revoluţia numită <<islamică>> în Iran, în 1979.”

S-au pierdut, oare, valorile umanismului arab ce au făcut, secole la rând, gloria unor mari centre de cultură precum Bagdadul, Damascul şi Ispahanul, Cairo, Cordoba, Granada şi Palermo?  Cum şi-a pierdut limba arabă statutul de “lingua franca” a tuturor elitelor savante, din Iran pînă  în Andaluzia? Răspunzând, Arkoun alege un element cheie: soarta nefericită a însuşi conceptului de umanism (adab). Înainte — afirmă Arkoun — acest concept îngloba totalitatea preocuparilor cunoaşterii. Azi, el este restrâns doar la desemnarea operelor literare.

În fapt, este vorba de sufocarea conceptului de umanism în lumea musulmană: ”În contextul islamic, umanismul a avut  o existenţă efemeră, căci bazele sale filozofice au fost eliminate de triumful sterilizant al ortodoxiilor sunite şi şiite care au perpetuat alianţa doctorilor clericali şi a statelor cu dinastii multiple după căderea califatului de Bagdad (1258) şi a Cordobei (secolul al XI-lea).”

Au existat, reaminteşte Arkoun, perioade în care ”funcţia subversivă” a umanismului filozofic s-a manifestat în contrast cu umanismul religios. Între 813 şi 833, când puterea la Bagdad s-a aflat în mâinile califului Al-Mamun, s-a înregistrat o deschidere extraordinară pentru toate formele cunoaşterii. Numai că, odată cu accesul la putere al califului Al-Mutawakkil (847), toate progresele înregistrate în scurta perioadă de deschidere vor fi condamnate sub eticheta de ”ştiinţe străine sau intruse”.

Unul din câştigurile pe care le-a adus atmosfera de toleranţă asigurată de Al-Mamun este, după Arkoun, dezvoltarea ”unei şcoli  teologice inovatoare, mai ales în privinţa statutului cognitiv al Coranului: este vorba de mutazilism, care a introdus teoria Coranului creat, opusă teoriei Coranului increat.”

Spectaculoasa confruntare doctrinară lua sfârşit în 1017, când califul Al-Qadir avea să interzică definitiv şcoala mutazilită. Se pierdea astfel, subliniază Arkoun, dreptul de ”a înscrie revelaţia în istoria concretă a oamenilor, ceea ce schimba condiţiile în care se făceau exegezele şi se elabora ideea de drept.”

După Arkoun, ”din punct de vedere teologic, islamul este protestant, în vreme ce din punct de vedere politic, este catolic. De-a lungul istoriei – îşi continuă el gândul – acest raport a fost răsturnat pentru că autoritatea spirituală a fost întotdeauna controlată de o putere politică verticală, prin urmare, ilegitimă.”

În privinţa şanselor resurgenţei unei modernităţi proprii musulmanilor, răspunsul lui Arkoun sună astfel: ”Ar trebui ca musulmanii să înceteze a confunda contencioasele politice pe care le au cu Occidentul cu progresele cunoaşterii pe care le datorează în mod esenţial aceluiaşi Occident. Şi trebuie spus că, dacă acesta din urmă ar fi consimţit să investească sumele cheltuite pe război în ridicarea de universităţi şi în sprijinirea cercetării în discipline umaniste şi sociale, atunci, cu siguranţă, am fi avut parte de mai puţină violenţă teroristă.” (Reluare – 2004)

  • mihai rogobete

    Dedic blogomanilor Certocraţia reuşita menţionării mele cu două texte în topul celor mai votate 15 al revistei Asymetria: http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=991

  • Radu Humor

    Sincere felicitari, @Mihai Rogobete !
    Ma bucura mult si scorurile :
    23 de voturi si o medie generala de 4,66 (nota maxima= 5 ).
    Ai tasnit ( pe mai multe planuri !)mai ceva ca arteziana-ti atat de draga :roll:
    Putere, curaj si spor pe mai departe !

  • Nicolae Prelipceanu

    Inteleg, draga Dorin, ca Islamul sufera azi o involutie din cauza unui totalitarism specific, de tip, indraznesc sa spun, feudal, care a reusit sa blocheze incercarile de reformare a religiei, reformare ce l-ar fi dus inainte in stilul in care progreseaza (dar chiar progresam?) ciuvilizatia europeana. Si, ma tem, terorismul unei Al Qaida n-o fi decat un raspuns stramb la totalitarismul de stat, ca sa zic asa, creindu-se un fel de stat peste si fara teritoriu, care da si iluzia de unitate spirituala a membrilor lui, toti avand, de fapt, in comun, doar tinta: civilizatia europeana sau mai precis cea americana, modelul de azi al celei dintai.

  • Dorin Tudoran

    Nicolae Prelipceranu # 3

    Draga Nicolae, cum bine zici… “care da si iluzia”…

WP Admin