≡ Menu

Irealitatea ilustrată

Aura  Christi  crede că  are o idee. N-are. E convinsă că ideea  este  europeană. N-are cum să fie. Ce are Aura Christi este un pachet de obsesii, un tupeu cât Himalaia și o nerușinare cât cuprinde. O combinaţie periculoasă care, scăpată de sub control, duce la exerciţii dintre cele mai bizare. Jocul de-a identităţile multiple este unul dintre ele. În tot acest amestec de ”Andrei Potlog”, ”AP”, ”Aurelia Potlog”, ”Vasile Cara”, ”Aura Christi”, ”realitatea” şi altele, Aura Christi pare a nu mai înţelege cine şi cât este. Încerc să o ajut. Nu indicând cine este sau ar putea fi, căci nu ştiu. Tot ce ştiu este cine şi ce nu este, şi asta e suficient.

Îi ofer ceva material pe care să-l sorteze în chip raţional spre a ajunge la un răspuns raţional. Singurul care contează. Altfel, criza de identitate în care s-a scufundat se poate dovedi ireversibilă. Primul pas pe care ar fi necesar să îl facă este să accepte realitatea (cruntă, dureros de cruntă, recunosc) că nu este Nicolae Breban. Odată eliberată de această fantasmagorie, Aura Christi se află pe drumul cel bun.

 

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Luni, 2 mai, îmi scrie ”realitatea”:

“Ce faceti, dlor, ati coborat pana acolo incat batjocoriti numele unui scriitor? Dle Tudoran, stiati ca sunteti un caz clinic? Va adresati aurei scriisotoarei Agatha Christi? Foarte tare! Agatha Christi este o excelenta scriitoare de romane politiste. Aura Christi este un scriitor contemporan cu noi; un foarte bun, de altfel! Si exista; nu cum s-a afirmat diabolic pe acest blog ca nu exista”

Tot luni, 2 mai, “Vasile Cara” posteza pe blogul ziarului Timpul din București un kilometru de poezie semnat “Aura Christi”, poem trimis și mie, sub care pune și următorul comentariu:

“Da. Sunt semnate de Aura Christi, despre care pe blogul imund, infam al dlui Tudoran s-a scris ca nu exista. Diavolesc: sa negi ceva care exista. Nici unul dintre scriitorii care scriu/comenteaza/bat campii pe acel blog imoral, n-a scris un vers de nivelul celor citate mai sus, domnilor. Nici mataluta, Dorin Tudoran, care te-ai paraginit, nici mata, Florin Iaru, care bati campii. Rusine sa va fie, domnilor! Rusine! Cat de jos puteti cobori; in ce ape nemernice puteti sa va balaciti! Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac nici ce spun! “

Vineri, 6 mai, “Aura Christi” scrie pe blogul poetului Liviu Ioan Stoiciu:

”Am parcurs o scrisoare adresata… aurei excelentei scriitoare Agatha Christi.”

Răspund dnei Aurelia Potlog, care poate împărtăşi cele ce urmează și sosiilor sale – ”Aura Christi”, ”realitatea” și “Vasile Cara”:

Îi mulţumesc Aurei Christi că imi confirmă existenţa Aurei Christi. Şi îi sunt profund recunoscător Aurei Christi că mă asigură că Aura Christi este ”un scriitor contemporan cu noi” şi cu Aura Christi. Nu mi-aş asuma, totuşi, riscul de a fi de acord cu Aura Christi cum că Aura Christi este chiar ”un scriitor foarte bun, de alfel!”, mai ales, aşa, cu semnul exclamării, care trebuie folosit, în asemenea cazuri, cu parcimonie şi doar pentru scriitori foarte buni, de altfel.

 

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Da, scriitoarea aceea de romane poliţiste este, cu adevărat, excelentă, deşi nu aşa de foarte bună ca Aura Christi. Cu toate acestea, dacă i-aţi fi citit cărţile – de una singură sau împreună cu ”Aura Christi”, ”realitatea” și “Vasile Cara” — aţi fi observat că nici prin cap nu i-a trecut să ”uzurpe” numele  de Christi. S-a mulţumit să semneze Agatha Christie şi i-a ieşit destul de bine. Alegeţi-vă un nume (Agatha Christie, Nicolae Breban și Anna Ahmatova zău sunt  adjudecate), respectaţi-l şi totul se rezolvă. Mă rog, la nivelul celor pe care le oferiți.

“Lacrima Christi” cum vi se pare? E de la poalele Vezuviului, curat, dar trebuie să aveți grijă de el, altfel se face poșircă și ați văzut ce gust prost lasă așa ceva.

Îi voi fi recunoscător pe viață Aurei Christi pentru că ne amintește că nimeni nu scrie poezie așa măiastră ca Aura Christi și mă fac că nu văd virgula aia păcătoasă între subiect și predicat, fiindcă, nu-i așa?, oricum nu e nici o legătură de sânge între subiect (cel de postează) și predicat (cea care scrie lauda de sine).

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Luni, 2 mai, îmi scrie ”realitatea”:

“Improscati-va cu noroi, voi, scriitorii; ca asa va sta bine…”

Vineri, 6 mai, “Aura Christi” scrie pe blogul poetului  Liviu Ioan Stoiciu:

“De pe blogul imund al d-sale, la dl Tudoran ma refer, am aflat, intre altele, ca… Aura Christi nu exista si alte lucruri ignobile, imunde etc. Nu raspund si nu dialoghez decat la un anumit nivel. Nu-mi sunt straine, litotic vorbind, nici notiunea de onoare, nici cea de demnitate.”

Răspund dnei Aurelia Potlog:

Ce faceţi, “colega”? N-aţi spus mai sus că sunteţi scriitoare, ba chiar foarte bună, de altfel? Acum ne lăsaţi de izbelişte, să ne împroşcăm cu noroi între noi, scriitorii? Şi dumneavoastră cine sunteţi în vremea asta? Nu mai sunteţi scriitoare? M-aţi ameţit cu totul. Sunteţi ori ba?

Dacă sunteţi, cine anume sunteţi? Dacă nu sunteţi, ce anume nu sunteţi?

Dacă nu vă este cu bănat, cam care ar fi, totuşi, nivelul de la care acceptaţi să dialogaţi? Nu de alta, dar să ştim câţi kilometri sub nivelul mării trebuie să ne “imersăm” pentru a avea onoarea să purtăm un dialog demn de înălţimea dumneavoastră morală.

Înţeleg că, litotic vorbind, noţiunile de onoare şi demnitate nu vă sunt străine, dar, nelitotic vorbind, cum vă aveţi cu ele?

 

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Luni, 2 mai, îmi scrie “realitatea”:

“Visati o opera majora – n-o aveti. Breban o are; si dvs. stiti asta. Invidia va roade, invidia care scoate tot fondul primitiv si pornirile josnice din dvs. evident ca acest comentariu nu-l veti publica. Sunteti prea josnic.”

Vineri, 6 mai, “Aura Christi” scrie pe blogul poetului Liviu Ioan Stoiciu:

“Harnicia lui nu este de mirare, nici lipsa gratitudinii. Nici aneantizarea vocatiei de scriitor. Nu credeti ca Dumnezeu isi alege pedepsele intr-un chip foarte straniu? Dl Tudoran nu numai binele enorm pe care i l-a facut Breban, pe cand era un pusti literar – la DT ma refer – nu i-l poate ierta autorului Buneivestiri! Dl Tudoran nu-i iarta ceva cu mult mai grav: opera, pe care DT nu o are. ”

Răspund doamnei Aurelia Potlog:

Doamnă, acum serios şi absolut litotic vorbind (1) De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere şi (2) Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. De asta lipseşte, probabil, opera mea la  rigurosul dumneavoastră apel. Puteţi pune o vorbă bună pe lângă scriitoarea aceea celebră, Aura Christi, să-mi arunce, măcar din când în când, ce-i prisoseşte din magnifica-i operă? Oricum, când îşi pune în cap,  dânsa e chiar și Nicolae Breban.

 

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Închipuiți-vă o Ana Ipătescu luând cu asalt o clădire în care nu se află nimeni în arest, nici măcar un soţ imaginar, darămite vreun guvern provizoriu. Opera pe care o construieşte Aura Christi sub ochii noştri  se numește Irealitatea ilustrată.

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

 

Dacă prinţul se lăsa torturat de întrebarea “A fi sau a nu fi?”, flaşneta de pe Bîc are certitudinea că “Totul e să pari!”

O credem sau îi şoptim: “Tacă-ţi fleanca, impostoare la purtător” ?

 

 

  • Iată cum termenul impostor, nu numai că rămîne valabil online, dar capătă conotaţie nouă (deşi impostac/ impostacă ar fi mai nimerit dpdv mihăieş).

  • Ancelin Roseti

    Domnule Dorin Tudoran,
    stau şi mă gândesc dacă nu cumva Flaubert o fi fost român, deoarece bovarismul prea e la el acasă, aici, în România.
    Poemul scris de heteronima şi bovarista Madam Potlog e atât de genial încât face ca “Miercurea cenuşii” a lui Eliot să pară o biată şi hepatică încercare literară. Dovada acestui lucru e chiar faptul că, iată, cititorii vi l-au supus atenţiei, susţinând şi apărând geniul poetei. Şi dacă românul s-a născut poet, dar e sortit anonimatului, cum spunea, cândva, parcă, Darie Novăceanu, iată că tanti Aurica, deşi nu prea s-a născut poetă, se obstinează, din ţâţâni, să rupă lanţul şi să debuteze direct în rolul geniului celebru. Ce păcat, însă, că aceşti susţinători, potlogari sau nu, se concentrează într-unul singur, care şi acela e tot madam(e) Potlog, deşi nici dumneaei nu cred să aibă răbdare să-şi citească frământările de geniu.
    Cât despre “litota” pe care i-o tot băgaţi sub nas nu cred să priceapă mare lucru în lipsa unui dicţionar de retorică, deoarece, fiind foarte ocupată cu celebritatea şi genialitatea, nu a mai avut vreme să studieze elementele stilistice şi retorice. Ba, mai mult, există riscul de a o lua ca “liotă”.
    Dar, oricum ar fi, domnia sa va rămâne o mare poetă, un punct de referinţă nu numai în poezia românească, ci şi în poezia lumii — deoarece bovarismul… carevasăzică că n-are limite dom’le!

  • Dorin Tudoran

    @Ancelina Roseti

    Nu, n-are limita…

  • Ha! Iese de-un prînz: bovărele cu balzaconii.

  • napocitaniu_napocalu

    dom’ tudorane,

    chiar “se” merita s’o nemuritzi pa duduca?

    hai ca nu vreau sa fac o ieftina asociatziune hormonala cu madama bovary amintita mai sus, mai ales c’or fi facut’o altzii ‘naintea mea…

    in alta ordine de idee (putzina, da’ fixa!), abia va astept, la cotitura, cu conferintza aia!

    scuzatz cucofonia!

  • Shadow

    @Dle Tudoran,

    “stricati orzul pe gaste” zau asa. Pacat de “Lacrima Christi”.

  • Pericle

    Domnule Tudoran: eu nu cred ca pierdeti timpul. Escroci si escroace de tipul Aurei Christi trebuie aratati cu degetul. Intrebarea este cit efect pot avea texte ca ale dvs.? Colcaie Romanica de jigodii ca Aurica Potlog. Eu va spun fara mare retinere: cucoana asta e o (…) nenorocita. Prin Chisinau i se dusese buhul dar cind am vazut-o intr-o fotografie am ramas masca. Ce poate vedea un barbat la o (…) ca asta? Un om serios nici nu o baga in casa, o tine in gradina cu potai. Inteleg de la unii ca dl Breban a tot inadit pe linga el cuconeturi de-astea ca sa aiba de unde sa se inspire. In concluzie, domnule Tudoran, daca aveti timp sa scrieti si texte ca acestea de ce sa nu le scrieti? E mare nevoie de ele dar problematic ramane ce rezolva ele intr-o tara in care numarul de (…) ca Aura Christi la suta de locuitori e mai mare decit va imaginati. Lumea a ris de chestia cu brandul de tara lansat de madam Udrea. E si nu e bine fiindca mai bine cu brandul lansat de Udrea decit cu brandul adevarat -- Aura Christi. Asta e domnule Tudoran, Aura Christi e un brand din brandurile noastre de tara si asta o tine pe (…) asta la vedere.

  • Dorin Tudoran

    @Pericle

    A trebuit sa va cenzurez in cateva locuri. Oricat dispret am avea pentru cineva (si textul meu a plecat tocmai de la dispretul profund fata de potlogarii de felul acesta), nu e bine sa folosim chiar orice vorba ne vine in minte… In rest, ce sa adaug? Da, brandurile Romaniei de azi sint cum sint dar, sa fim seriosi, AC nu este asa ceva, o invinovatiti pe degeaba…

  • Nicolae Prelipceanu

    Las-o, dom’ Dorin, să bată câmpii fără grație, că nu mai ieși la nici un capăt cu asemenea ipochimeni (sau ipochimene?). Tot e la modă acum reclama de sine, persoana o fi confundat reclamele la detergenti cu cele la propria persoană. Că operă nu m-aș aventura să spun. Cât despre mizeriile pe care ți le adresează, atâta poate atâta face.

  • Dorin Tudoran

    @ Nicolae Prelipceanu

    La mizeriile privind scrisul, nu am raspuns vreodata in viata mea -- daca iti amintesti.
    La minciunile privind viata mea, am cam raspuns -- cum iti amintesti.
    N-as fi “pipait-o” nici la “opera”, daca nu ar impanzi lumea (mai de curand si cutia de mesaje a blogului acestuia) cu cronici scrise de una singura despre “opera ei” si semnate de “altii”. Am vazut multe, cum iti aminetesti, in atatia si atatia ani, dar am senzatia ca persoana respectiva este in Top 3. Si asta e o performanta extrordinara intr-o lume in care jegul a fost luat permanent drept frisca…

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    m-ati facut curios de lista din Top 2 :-). Pe bune.

  • Dorin Tudoran

    @ Shadow

    Top 3…
    Dupa concediu; acum mi-e si asa prea sila…

  • MIS

    Pe blogul lui Liviu Ioan Stoiciu, la postarea sa din 5 mai: http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/05/sub-nicio-forma-breban-nu-turna-scrie-ion-vianu-horia-garbea-ma-asigura-ca-instanta-nu-judeca-disidenta-lui-breban/#comment-38417 au aparut azi, 13 mai, dupa ora 17, trei comentarii noi despre subiectul discutat aici.
    Merita citite.
    Intai pentru ca persoana care semneaza SERVICIUL DE PASAPOARTE devine din ce in ce mai simpatic(a), un fel de Zorro literar istet (cu nelipsita masca, bineinteles!).
    In al doilea rind pentru ca o „celebra” deja doamna SV (un fel de Aura Christi 2) aduce ca argument in favoarea lui Nicolae Breban un citat, scos din context, din cartea lui Paul Goma „Culoarea curcubeului” („Culoarea” si nu „Culorile curcubeului” cum gresit spune doamna respectiva care pretinde ca l-a citit pe Paul Goma.
    CITEZ din ce spune SV:
    «Daca cititi sau recititi ”Culorile curcubeului ’77 ” (varianta electronica e usor de gasit), la pagina 32, ultimul paragraf, domnul Paul Goma scrie: ”Desigur, Breban este un scriitor; un animal al scrisului; o fortza.” Frumos exercitiu de admiratie fatza de cel care stia ca nu-l prea apreciaza ca scriitor.»
    Doamna SV, daca s-a gasit ca tocmai pe Paul Goma sa-l ia ca martor al apararii lui Nicolae Breban, ori nu a citit toata cartea lui Paul Goma, ori ignora cu buna stiinta cum e prezentat acelasi Nicolae Breban la pagina 31, pe pagina intreaga pagina 32 (nu doar in ultimul paragraf pe care il citeaza) sau la inceputul paginii 33. Si in toata cartea, in general!

    „Exercitiu de admiratie” la Paul Goma? Fata de Nicolae Breban? Pe cine vrea sa prosteasca doamna respectiva?

  • MIS

    (Continuare) Scrie SERVICIUL DE PASAPOARTE despre citarea lui Paul Goma de catre SV: „Posibil sa fie adevarat ce scria Paul Goma atunci, insa ar fi interesant sa stim ce crede acum.”

    Pai ia sa vedem! Sa deschidem cu un clic http://www.paulgoma.com/jurnal-2011/ , sa coboram cursorul la luna aprilie, sa zicem la pagina 329 si sa citim:
    „(…)Breban nu si-a dat seama ca facind acele afirmatii despre un coleg – colegi eram noi doi, abia iesiti din audienta la Burtica – a intrat cu amindoua picioarele in detasamentul turnatorilor de cea mai joasa speta. Din acest motiv, inca din primavara anului 1977, l-am considerat pe Breban nu informator al Imputitului Organ (…), ci agent de influenta. Acel personaj (ce personaj – personalitate!) care nu are diploma de turnator, nu a semnat nici un angajament, nu a primit bani, dar vorba ceea: face ce a facut Breban din… patriotism!
    Si este nefericit, ofensat de moarte pentru ca nu este tratat de patriot, ci de vulgar turnator.”

  • MIS

    Sa mai retinem din jurnalul lui Paul Goma (aprilie 2011, pagina 348):

    „Ii multumesc lui Dorin Tudoran pentru reactivarea unui pasaj din cartea Ioanei Magura Bernard, sotia lui Noel Bernard, privitor la vizita lui Breban la Munchen”.

  • lucid

    Pentru Dumnezeu, opritzi-va! Am lipsit o saptamana si acum am parca am nimerit intr-o balacareala de tip “lupte libere in noroi”. Impresia e cu atat mai penibila cu cat azi-dimineatza inca vedeam in Cartierul Latin la toate chioscurile tragica figura a lui Cioran batran pe coperta ultimului Le Magazine Litteraire care ii este dedicat. Scrie si Virgil Tanase in el. Am gasit si o fotografie cred inedita in Romania: Cioran elev TR la Sibiu alaturi de colonelul care il comanda in 1939 cand isi facea armata. Apropos de Cioran -- mansarda, imi aduc eu bine aminte, D T, de o anumita mansarda “vizitabila” acum vreo 30 de ani a lui Nicolae Breban?

  • Dorin Tudoran

    @MIS
    Doamna SV (Sanda Varan), care a trebuit sa abandoneze blogul de fata scrie, intr-adevar, foarte aprig pe blogul poetului Liviu Ioan Stoiciu. Un blog nemoderat, foarte interesant, in mecanismul caruia gazda nu intervine. Primul blog pe care l-am deschis a functionat la fel -- nemoderat. Pana la urma a trebuit sa-l inchid si, dupa o vreme sa lansez un altul -- moderat. Fauna de diversionisti, mincinosi, exaltati, megalomani etc. ce bruiaza discutiile celor ce incerca sa dialogheze, chiar in contradictoriu si impudindu-si anumite lucruri pina la o anumita limita a decentei, e un pericol de nestavilit pentru blogurile deschise.

    Nemaiputand sa minta si sa produca diversiuni aici, dna. SV si-a ales un alt poligon, unde trage din toate pozitiile. Practic, dupa ce de multa vreme s-a facut ca “hai sa discutam” a sfarsit ieri prin a spune lucrurl cu care trebuia sa inceapa: ca admira si scriitorul, si omul NB, si ca restul nu conteaza. Mi-a recomandat ieri, cu delicatete, sa ma sinucid prin spanzurare iar astazi declara ca in vreme ce unii trebuie taiati cu bisturiul, altii -- in care inteleg ca m-as numara — trebuie taiati usor cu lama.

    Nici o mirare ca inca o persoana, de data aceasta dumneavoastra, o prinde pe dn SV cu diversiunea.

  • Dorin Tudoran

    @MIS

    Nu pot sa cred? Chiar sa minte dna Sanda Varan in halul acesta?

  • Dorin Tudoran

    @lucid
    1. Calatoriti “suspect” de mult si, uneori, cand va intoarceti reactionati prea patetic pentru un om atat de lucid.
    2. Nu despre balacareala este vorba in cazul de fata. Cititi textul la care se comenteaza, cititi-l si pe cel anterior, “Potlogarii”, duceti-va la sursele comentate in aceste texte si va fi usor sa observati ca semnalez un caz deimensa impostura. Cineva care se lauda singur iscalind cu alte nume, cineva care minte de stinge, cineva care se amesteca unde nu-i fierbe oala, cineva care se ia singur in seama etc.
    3. Informatia de la care s-a pornit o discutie aprinsa este si asa, slava Domnului, destul de nelinistitoare pentru ca sa fie nevoie si de gesturi de inconstienta si impostura pentru a turna gaz peste foc.
    4. Evident ca imi amintesc mansarda lui Nicolae Breban din Paris, nu am negat niciodata ca am stat acolo — cum probabil ati stat si dvs. — dar nu o sa ma apuc sa va pun intrebari similare in legatura cu locurile unde Nicolae Breban afost oaspetele meu, pentru ca nu acesta este subiectul discutiei. Cum nici opera lui Nicolae Breaban nu face obiectul acestei discutii. O stiti bine, dar ceva va impinge sa mai iritati lumea sfaturi…

    Oricum, ne bucuram sa va stim reintors!

  • Radu Humor

    Cand in urma acestei confruntari, pe care o consider folositoare doar pentru foarte putini oameni, apar si asemenea fraze :
    “Închipuiți-vă o Ana Ipătescu luând cu asalt o clădire în care nu se află nimeni în arest, nici măcar un soţ imaginar, darămite vreun guvern provizoriu. “,
    poti trece usor peste disconfortul provocat de aceasta spalare de lenjerie intima si agatare a ei pe balconul literar al unui onorabil bloc(g) .

    P.S. Nu credeti ca simpatia si interesul unei bestii ca Nicolae Plesita pentru nonconformistul Nicolae Breban, tratat mai cu blandete de crudul inchizitor comunist se datoreaza si acelui Nicolae pe care-l aveau in comun ?!
    Pentru ca citisem pe undeva, ca la randul lui, beneficiase de oarece prioritate din partea lui Ceausescu si din acest motiv ?!

  • Radu Humor

    Exceptionale, dar si bine alese, caricaturile lui DION !

  • Mara

    A aparut in “Observator cultural” dupa o lunga “pritocire” opinia in cascada a “lupilor tineri” ai criticii romanesti. Retinem apelul la temperatie…,multa diplomatie, politica strutului. Si atunci cine trebuie sa aiba o pozitie transanta si cum se poate vorbi de obiectivitate in acest caz? De formatie sint jurist si sint curioasa cum va solutiona instanta acest caz.
    Concediu placut si atentie la sanatate, si pe mine m-a impresionat neplacut indemnul “filologic” (SV) la sinucidere. Eu credeam ca breasla juristilor este mai incisiva dar constat ca cea a filologilor taie rau cu lama.
    Toate cele bune.

  • @Dorin Tudoran
    Dragă Dorin,
    personal, sunt cam în afara substanţei discuţiei, dar tot nu pot să mă abţin să spun că, în principiu, nu faci “drumul la zid” dacă nu eşti pregătit fie să-l escaladezi, fie să treci prin el ca un buldozer! Dar să pui pe altcineva să-l văruiască, “aiasta nu să face, Majestate!”. Cît despre “potlog”, iată ce am aflat eu din Dicţionarul lui Lazăr Şăineanu: “potlog n. bucată de piele pentru dresul încălţămintelor: ori ţi-oiu pune vr’un potlog Pann.[Serb. PODLOG, talpă (lit. ce se pune dedesupt)].” Şi “potlogar”: “potlogar m. 1.cârpaciu; 2. pungaş ordinar.” Aşa că, deocamdată, mai stau pe lîngă dicţionare!

  • Dorin Tudoran

    @Mara

    Indemnul pe care mi l-a facut dna Sanda Varan — de a ma spunzura de primul pom pe care-l intalnesc in cale si marturisirea ca oameni ce nu sunt de acord cu Domnia sa, cu optiunile sale pentru un tip ori altul de scriitor, trebuie taiati cu bistruiul si lam,a spune mult despre….fanatismul oricarei forme de fundamentalism. Sa te muti din Cluj in Bourgogne doar spre a face asemenea enunturi jenante este o tristete. O tristete chiar mai mare este sa vezi oameni luind in serios mecanismul de gindire pe care il propun oameni ca dna Varan.

  • Dorin Tudoran

    @ Vasile Gogea

    Ai o rabdare ingereasca, draga Vasile! Am vazut cum ai incercat sa tii piept doamnei Sanda Varan, care s-a mutat din Cluj in Bourgogne/Boulogne, cu tot cu trusa de bisturie si lame cu care sa taie, cum singura ne spune, bucati pe cei ce au alta parere decat Domnia sa, si nu doar despre autorului “Drumului la zid”. Fereste-ti chipun; in asemenea cazuri unele doamne pot recurge chiar la vitriol/vitrion. Potlogarii de toate feluri. Iti dau un semn cand ajung in Bucurest.

  • @Dorin Tudoran
    Ha, ha! O fi chiar “fun”… varan această doamnă!
    Dragă Dorin, în legătură cu Bucureştiul: pot să-ţi comunic dsepre mine că voi fi sigur la Capitală, pe 26, spre dupăamiază, cînd -- după Cluj, Iaşi, Galaţi, Braşov, Bistriţa şi Alba Iulia -- voi fi şi la BookFest cu “Vocile… “. Poate atunci, poate acolo…

  • mihai rogobete

    Nu cred că trebuie să vă faceţi probleme cu spânzuratul, dom’ Tudoran, că-i uscături toată pădurea.

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete

    stiu, stiu, dar, vorba aia -- gestul/sugestia conteaza nu? orisicatusi de putin conteaza enorm elefantii can dorm, nu? sau cam asa, nu?
    nici dumneavoastra nu lipsiti cu totul din colimator fiindca evoluati aici pe “blogul imund”, “diabolic” si “murdar”, asa ca…

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Fie-mi permis, dle. Tudoran, v-a scapat din vedere o alternativa in ceea ce-o priveste pe dna. SV.
    Poate nu este rea, vendicativa, sangeroasa etc. Poate este “rafinata”, pur si simplu. Cele sugerate de domnia sa, se stie, te pot duce unde nici cu mintea nu gandesti…

  • Dorin Tudoran

    @mariana

    Chiar daca dl Rogobete ma asigura ca nu am motive sa-mi fac griji, fiindca totul e o uscatura in padure, trebuie sa fiu atent. Daca atarn latul de un crin imperial precum Aurelia Potlog ori de lemnul ala tare, numit “lemn cainesc” tocmai pentru duritatea lui ? Nu, nu, riscurile sunt mari. Ce sa mai spun de o craca sanatoasa din stejaul falnic Vasile Cara? Moarte sigura. Nici nu stiu daca prea-cuviaoasa crestina Sanda Varan ar trimie macar un buchet de urzici din Boulogne-ul dansei natal pentru o sumara inmormantare. Aoleo — suna ca un “poem” de Aurica….

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Aoleu, cum sunteti pesimist… Dar acu’ ca veni vorba, oare urzicile (mai ales alea frantuzesti) se pot si ele incadra in “kit”-ul… special ? Oricum costa mai putin decat lamele, ca sa nu mai vorbim de bisturiu si alte alea…

  • Radu Humor

    Domnule DTudoran
    In urma invitatiei dvs de a lua o cina sau un dineu impreuna, ramasa fara raspuns , orice atacuri impotriva dnei Sanda Varan pot fi luate drept reactii ale uni om refuzat si ranit in amorul propriu 😉
    Lasati-i pe ceilalti (celelalte) s-o atace, sau vi se pare ca nu prea au motiv ?!

    P.S. Presupun ca atata timp cat v-ati desfasurat parte din activitati prin tara sora ati avut de-a face si cu cealalta doamna de care sunteti atacat mult prea dur, dupa parerea mea , care nu ma sperii usor de astfel de contre !
    Stiti ce nu inteleg eu, data fiind asemanarea dvs fizica oarecum asemanatoare cu a domnului NBreban, de unde pana unde, “pentru unii muma si pentru altii ciuma ” ?1

  • Dorin Tudoran

    @mariana

    Pesimist? Cine, eu? Nu, nici vorba. Se intampla doar ca iau in serios persoanele care pretind ca stau intr-o mana cu Ezra Pound si in cealalata cu trusa de bisturiu+lama. Nu de alta, dar Ezra Pound este un poet imens, nu tocmai usor de inteles, operand pe paliere dintre cele mai complexe si daca-l citesti aiurea, sa zicem in “cheia” Aura Christi, te poti trezi facand cine stie ce nazbatii. Boulogne/Bourgogne ori Feleac, iunadecvarea mijloacelor te poate arunca fie in eroare, fie in… oroare.

  • Radu Humor

    Urzici !
    Wow ! Banuiesc ca pot fi folosite cu succes intr-o partida nebuna de amor 😳
    Ca doar pe frantuzoaice sau pe invitatele lor nu le intrece nimeni :roll:
    De unde si “sarutul frantuzesc” si “ruleta ruseasca” si nu invers 😉

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Wow! Prea ma flatati. Nu exista nici o asemanare fizica intre mine si dl Breban. Domnia sa a fost — si continua sa fie — ce se intelege prin ‘barbat bine”. Pot publica niste fotografii mai vechi, in care aparem amandoi zambind si joviali, relaxati si bucurandu-ne de o zi innsorita. Veti realiza foarte usor ca il nedreptatiti.

  • victor L
  • Dorin Tudoran

    @victor L

    Vărean de mine!

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Invitatia mea ramane valabila.
    Nu sunt dintre cei care lasa altora/cer altora sa-i laude prietenii si sa-i atace inamicii.
    Nu, n-am avut nimic de-a face cu cealalta doamna pe cand traiam in Romania, caci eu ma ocupam cu literautra.

  • InimaRea

    Doamnelor şi domnilor -- exceptînd gazda, spui şi de ce -- mă uimeşte nonşalanţa cu care postaţi, în continuare şi cu obstinaţie, parcă -- pe un blog atît de rău famat. Mie, unuia, mi s-a făcut părul măciucă atunci cînd am aflat că pe acest blog se-ntîlnesc scriitori imorali. M-am zgîrcit de frică atunci cînd mi-am dat seama de grozăvia c-am propus şi altora să treacă pe-aici, unde eu vedeam civilitate, dar unde -- Doamne, cît am fost de orb! -- pluteşte un aer greu de imoralitate. A rămas aerul greu -- aduce a poezie; sigur, e imorală. Na, că m-am şi molipsit!
    D-lui Tudoran i-aş reproşa faptul că m-a ţinut în ignoranţă -- eu îl ştiam într-un fel de concediu, iar d-lui combătea aprig tocmai de unde-şi luase, chipurile, concediu. Fie şi numai după această diversiune, tot îşi poate da oricine seama că e ceva necurat pe acest blog. Vă avertizez -- şi mă avertizez eu însumi pe mine însumi -- că riscăm moral frecventînd acest blog de scriitori imorali.
    PS: Zău aşa, d-le Tudoran, după asemenea porcărele (cu imorali şamd) biata femeie n-ar merita mai mult de-o compătimire creştinească. Şi nu doar ori neapărat pentru ce scrie -- şi cum o face, ubicuu şi răvăşită de personalităţi multiple -- ci, mai ales, pentru faptul că trebuie s-o facă. Îl ştiam -- de reputation seulement -- pe Breban un om dificil dar pînă-ntr-atît de tiranic cu apropiaţii, nu mi-l închipuiam, Deşi există o scenă -- în Buna Vestire -- în care un bărbat se debarasează de femeia care-i intrase-n sînge. La vremea lecturii, mă-ntrebam de unde atîta misoginism, pînă mi-a spus cineva despre o tragedie în familia Breban. Acum, nu mă mai întreb dar nu-mi pot reprima invidia: Staşnic bărbat!

  • Daca_nu_nu

    „Nu sunt dintre cei care lasa altora/cer altora sa-i laude prietenii si sa-i atace inamicii…” (DT)

    Perfect! Atunci pot spune şi eu ceva. Că, de amuzat, ne-am amuzat pe cinste; or subiectul nu e nici unul simplu, nici de aruncat în derizoriu.
    Pentru că e foarte multă informaţie şi foarte greu de procesat, voi puncta intervenţia mea, din necesităţi de ordin organizatoric. Aşadar:

    1. Am citit ce-a scris dl Liviu Ioan Stoiciu, pe blogul d-sale, în legătură cu acest subiect. Las la o parte comentariile şi restrâng analiza doar la textul dlui Stoiciu, pe care-l găsesc foarte firesc, atitudinea d-sale urmând calea naturală, de la uimirea provocată de vestea presupusei colaborări a dlui Breban, la punerea sub îndoială a acesteia. Este normal, dacă vrei să fii cât de cât corect în judecată, să ridici şi nişte semne de întrebare. Ştim aceasta de la strămoşii noştri latini care-au instituit celebrul „Audiatur et altera pars”. Prin urmare, găsesc parcursul realizat de dl Stoiciu absolut justificat.

    2. Tot acolo, dl Stoiciu aduce un argument foarte serios în favoarea dlui Breban, citând spusele d-nei Aura Christi: «In textul Ordonanţei de urgenţă 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii NU ESTE – ATENTIE – DEFINITA NOTIUNEA DE „AGENT DE INFLUENŢĂ” – principala acuza vehiculata de N. Manolescu. Aceasta notiune, pur si simplu, nu exista. Dati cautare pe Monitorul Oficial 182 din 10 martie 2008 (M. Of. 182/2008) ca sa nu mai vorbim “dupa ureche”, cum se vorbeste cu asupra de masura… Notiunea de „agent de influenta” – vehiculata de Manolescu, Tudoran, si preluata de la M. Lovinescu, lansata sub dictatura in scopul de a-l discredita pe NB (care circula liber apropo, fiindca avea pasaport german, fiind cetatean german!) – nu este definita in textul Legii; nu exista! »

    3. Acuma -- iertată-mi fie ignoranţa, dar eu cred că, pentru buna informare a publicului, cineva ar trebui să răspundă la întrebarea următoare:
    Dacă, această noţiune -- AGENT DE INFLUENŢĂ -- nu e definită în textul ordonanţei de urgenţă, deci nu există (noţiunea!), cum s-a spus, înseamnă că n-au existat nici agenţi de influenţă? Lăsând la o parte cazul Breban! Ce înseamnă „agent de influenţă”? Şi cine erau ei? Cred că de aici trebuie pornit… Că legea nu include această denumire înseamnă că n-au existat agenţi de influenţă? Ori însemnă că legea e incompletă?!

    Vin cu o comparaţie (mai comică ea, aşa): citeam odată că în nu ştiu care stat american este interzis mersul în mâini pe stradă, iar în altul e interzis să-ţi dai drumul pe balustradă. La noi, aşa ceva, nu e prevăzut legal. Asta şi garantează că nu se întâmplă? Zic şi io…

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Deh, plutim si noi aici, pe blogul ista, in imoralitati profunde!

  • mihai rogobete

    Câtă vreme identitatea fiecăruia este botezată de istorie şi crescută-n memorie, schilodirea şi captivitatea acestora ne face să fim proprii torţionari şi ostatici. Sau, ai cui, dacă nici nu mai vrem să ştim de ce şi pentru ce suntem?

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu
    1. Sa o luam cu inceputul: nu este vorba de un subiect, ci de mai multe. Subiectul discutat de mine in acest text este simplu: acte de impostura. De exemplu: scrii cronici delirante despre propria-ti valoare si le publici sub alt nume. Impostura nu necesita prea multe discutii. Doar se constata. Si in cazul de fata, constatarea nu prezinta nici o dificultate.

    2. N-am ridicat nici un semn de intrebare in legatura cu… semnele de intrebare ridicate de dl Stoiciu sau altcineva. Am pus doar un semn, doua de exclamare in fata imposturii cuiva.

    3. La chestiunea cetateniei si pasaportului german cu care ar fi calatorit in acei ani NB, cineva, care semneaza ‘SERVICIUL DE PASAPOARTE’ si care nu ascunde ca a lucrat la Pasapoarte pana ce sora sa a fugit in strainatate, a scris pe blogul dlui Stoiciu cateva comentarii la obiect. SDP spune ca NB nu era cetatean german in acei ani, in consecinta nu putea calatori cu pasaport german. Adauga -- lucru verificabil -- ca si daca ar fi avut pasaport german, NB nu putea calatori cu el, mai ales nu putea iesi din Romania, fiindca Romania nu accepta un asemenea aranjament. I-a cerut AC sa il contrazica cu documente, i-a spus si cat de usor se pot procura dovezile. AC nu a produs nici o dovada. Logic: daca ar fi avut pasaport german si statul roman recunostea dreptul lui NB de a iesi din Romania cu acel pasaport, NB nu ar fi avut nevoie de vize romanesti. Acele vize nu erau de INTRARE in Romania, ci de IESIRE din Romania. Era caracteristica statelor comuniste de a da VIZE DE IESIRE; lumea normala dadea — si da — doar VIZE DE INTRARE. Dar logica la unii lipseste si in locul ei e folosita tichia de margaritare.

    4. Incep sa cred ca notiunii de “agent de influenta” a inceput sa ii fie contorsionata “existenta” mai mult decat e nevoie. Nu toti agentii de influenta erau o apa si-un pamant. Unii semnau un angajament sa faca ce li se cere, altii nu semnau, dar faceau, altii faceau munca respectiva din vocatie, fara sa li se ceara, facand jocul Securitatii. Consider ca ce conteaza este munca si produsul ei si nu daca ai facut munca la comanda ori doar din initiativa personala. Am chiar un dispret mai mare pentru cei ce o faceau DIN VOCATIE, decat pentru cei stransi cu usa sa o faca.

    5. Am scos numele meu din discutie si am oferit pagina semnata de dna Ioana Bernard. Ce se relateaza acolo este clar efortul unui agent de influenta — cu sau fara angajament ori ordin de la Securitate. Pentru un om in situatia crunta a dlui Paul Goma, daca s-ar fi reusit compromiterea sa in fata directorului Europei Libere, Noel Bernard, si daca dl Goma ar fi pierdut sprijinul acelui post de radio ar fi ajuns intr-o situatie si mai cumplita. NB incerca sa INFLUENTEZE pozitia lui Noel Bernard, si prin asta pozitia oficial a Europei libere fata de dl Paul Goma. In opinia mea -- o crima. Noroc ca Noel Bernard a inteles despre ce este vorba si i-a spus, verde in fata lui Nicolae Breban, ce credea. Vi se pare ca ma insel, ca nu de munca de INFLUENTARE era vorba in demersul lui Nicolae Breban?

    6. In discutii (nu neaparat pe blogul dlui Stoiciu) s-a adus si argumentul “Sa ni se spuna ce au patit cei ce au fost victimele agentilor de influenta, altfel ce drept avem sa-i judecam?”. Unii au patit foarte multe, altii mai putine etc. Ideea ca daca un om nu a fost cu totul aruncat in izolarea lumii inconjuratoare — cum se urmarea in cazul dlui Goma --, ca nu a fost ucis intr-un parc etc. agentul de influenta, platit ori nu de Securitate, nu e de condamnat, a fost baiat bun/fata buna este foarte curioasa. Nu doresc sa intru in detalii — ce mi s-a intamplat din cauza unor agenti de influenta (exista documente in cartea publicata, exista o referire la faptul ca abia dupa ce am citit planurile de denigrare si compromitere intocmite de Securitate si am dat peste fapte “eroice” comise de turnatori si agenti de influenta, am inteles de ce s-a delimitat de mine un prieten traind in Europa Occidentala), dar faptul ca un om scapa cu viata nu poate insemna ca agentii de influenta i-au vrut binele.

    6. Privitor la ce a facut Nicole Breban impotriva mea, la felul cum a incercat sa INFLUENTEZE oameni din tara si din strainatate, nu am nimic sa adaug fata de cele spuse. Spuse lui, inca in anii ’80, spuse public, dupa 1990, cand a trebuit sa-i raspund in doua texte — “Adio, Grobeimea Voastra”, si in cel reluat pe acest blog, “Haiducul de salon….” — la afirmatii aberante.

    7. Nu stiu ce se afla in dosarul inaintat Curtii de CNSAS, deci nu am cum sa ma pronunt. Banuiesc, asa cum am spus, ca e greu de crezut ca CNSAS a inaintat Curtii doar fragmentele de discutii Breban_Plesita aparute in presa. Dna Germina Nagat, de la CNSAS, intr-un interviu din revista “22” (recomandat pe acest blog si de dl Nicolae Prelipceanu) explica foarte limpede metodologia Consiliului, criteriile pe care se iau niste hotarari etc.

    8. Ca este ori nu definita in Ordonanta de urgenta, munca mizerabila de “agent de influenta” exista. Ca neexistand in Ordonanta de urgenta, munca respectiva nu ar putea face obiectul unei judecati intr-o Curte poate fi adevarat. Curtea va decide. Si mi-am permis sa spun ce cred ca va decide Curtea. Din punct de vedere al legii, va trebui sa acceptam verdictul Curtii. Ce vom crede in sinea noastra, este altceva.

    9. Jongleria cu notiunea de “agent de influenta” este din ce in ce mai jenanta. Este nevoie de un Angajament scris sau doar verbal cu Ministerul Anti-Sanatatii pentru a fi considerat “agent patogen”? Esti si asta e de ajuns.

    10. Nici faptul ca un om a avut dosar de urmarire si pentru asta, in mod cert, nu putea fi agent nu sta in picioare. Multi oameni au devenit informatori, surse si agenti de influenta exact pentru ca au fost santajati cu ce se gasea in dosarele lor de urmarire. Alti informatori erau atat de protejati, incat, in afara grupului de ofiteri cu care lucra, restul — celelalte divizii ale Securitatii — habar nu avea ca e rau oamenii Securitatii. Unul din cei mai harnici turnatori ai mei, “GRIGORESCU”/”GRIGORIU” era urmarit de niste oameni ai Securitatii fiindca venea la mine, mergeam la el etc. Ofiterii de Securitate faceau rapoarte despre el. Pana la urma — cum dovedeste un document — un general hotaraste sa fie informate si celelalte divizii si sa-l lase in pace pe “GRIGOREESCU”, dar se cerea sa se faca in cea mai mare discretie pentru ca turnatorul nu trebui DECONSPIRAT in nici un chip. Ce spun aici, nu are legatura directa cu Nicolae Breban. Expolic doar un mecanism. El este asemanator minciunii enorme ca, dupa un anumit moment, Securitatea nu mai avea voie sa foloseasca membrii de partid ca turnatori. Avea si-i folosea din plin! Ce se ceruse era sa nu se mai ia semnaturi pe Angajamente. Daca azi ‘GRIGORESCU” ise pe piata cu un raport care dovedeste ca in ziua cutare a fost urmarit de echipajul de Securitate cutare, ‘GRIGORESCU” devine un biet urmarit. Daca se pun pe masa si documentele pe care le au altii, cei turnati de ‘GRIGORESCU”, realitatea intra in integralitatea ei.

    11. Revenind la subiectul postarii mele, care, repet, este unul despre actele de impostura ale AC, nu despre definirea de catre oOrdonanta a notiunii de “agent de influenta”, reciti cu atentie ce ii scrie AC dlui Stoiciu. Ceva de felul “nu am stiut pana nu am fost informati”(citat aproximativ). Nicolae Breban a fost informat fiindca era subiectul actiunii, dar pe AC cine si de ce trebuia sa o informeze? In ce calitate? Nicolae Breban nu este minor ca despre situatia sa sa fie instiintata “mama sa”, AC. Nicolae Breban este major si AC nu este sotia sa spre a fi cumva instiintata de autoritati in legatura cu o situatie sau alta legata d sotul Nicolae Breban. AC nu este peste Nicolae Breban, ci sub Nicolae Breban, ierarhic vorbind, caci Nicolae Breban este seful AC la Contemporanul. Ideea Europeana nu AC este sefa lui Nicolae Breban, s.a.m.d. Si atunci? Atat vreme cat dte bagi in seama de unul singur fara a face rau altora, bada-te cat vrei. Dar cand incepi sa imputi apele si asa tulburi, trebuie sa ti se spuna ca esti un impostor.

  • manuela anton

    In saptamanile din urma -- probabil ca -- fiecare dintre noi am vazut macar fragmente din spectacolul montat, dupa un scenariu machiavelic (fara ghilimele), de intelectualul(-politician) Toader Paleologu. Nimic nu era de ras acolo, pentru ca, in ciuda aparentelor, dl Paleologu nu e un bufon, demonstrand cu varf si indesat ca recita (in sinea sa) opera florentinului ca pe “tatal nostru”. Numai ca atunci cand a crezut ca-i are pe toti la degetul mic (si pe “porumbita”, si pe “pleasca”, si pe “eba”-ita, si pe acela, si pe celalat) (il si vedeam cum isi inchipuie ca peste o luna-doua o sa prezinte la BCU sau la Ateneu o conferinta despre cum un “intelectual” i-a asezat in genunchi pe “politicieni”), ei, taman atunci toate castelele construite din aer i s-au naruit. Dupa cate am inteles, Toader Paleologu a luat cu chiu cu vai niste firimituri, pe care le va strange intr-un ditamai cocolos.

    Intr-un film sovietic cu desene animate din anul 1950, “Fluierasul si urciorul” (dupa un scenariu de Valentin Kataev), o fetita merge la padure sa culeaga mure. O vedem intr-o poiana, cu urciorul in mana, dezorientata ca nu vede nici o poama. La un moment dat, din pamant ii apare in fata un mosulica, deghizat in hrib, cu un fluieras ale carui sunete faceau ca poiana sa se umple cu mure. Fetita ii cere mosului fluierul, iar mosul ii cere in schimb urciorul. Aruncandu-se spre mure, fetita constata ca nu are in ce sa le adune si-i cere mosului urciorul. Mosul ii da urciorul, ii cere insa in schimb fluierul. Fructele dispar. Fetita cere din nou fluierul, iar mosul ii cere urciorul. Extraordinara scena. Un adevar pentru toate popoarele si pentru toate timpurile.

  • Radu Humor

    Pana la urma Tedy ( Ca Toader ar fi fost ceva mai sobru:roll: ) Paleologu a fost lasat sa-si faca numarul ( a fost ca o refulare care a mai detensionat putin atmosfera ce era destul de incarcata), al carui efect sunt sigur ca s-a prabusit imediat cand a inceput sa infulece dintr-o ciocolata cu o pofta de veritabil gurmand, nimeni nemaidand doi bani pe un asemenea hilar personaj, care nu se poate abtine de la a oferi in continuare un asemenea show !).
    De castigat n-au avut de castigat decat cei care l-au persiflat tot timpul lasandu-l sa intineze memoria conului Alecu, a PNLsi a lui Crin Antonescu, dandu-i pana la urma si replica cuvenita : aruncarea in debaraua politica, acolo unde-i e locul unui tip inteligent si copilaros ( echivalentul a celei cu blonda copilaroasa care pe orice pune mana duce la gura ; numai ca a invatat sa duca si in conturi 😉 )

  • manuela anton

    Ca tot suntem pe un blog “imund” (asta, asa, ca sa ma ascund dupa deget), cred ca merita sa mentionez/am ca astazi se implinesc 120 de ani de la nasterea lui Mihail Bulgakov.

  • Dorin Tudoran

    @Manuela Anton
    Maestrul o fi stiind, ca Margareta sigur stie? Cum am inteles, cu totii, Margareta e si Bulgakov, daca isi pune mintea.

  • Daca_nu_nu

    Ha, ha, ha!
    Pardon. Scuzaţi. Bonsoar. Ştiţi… Margarita.
    (Am rezolvat şi 3/15 Mai-ul ăsta. Serbări în aer liber, carusele, muzică, artificii, mă rog, tot tacâmul: quirinale în toată legea.)

    Revenind:
    Citind pe la dl Paul Goma, dăm de numele unui boxer celebru, unul Linca. Nu ştim dacă tipul a avut angajament semnat cu oarecine, dar ştim că s-a ocupat serios de dl Goma. Boxerul a fost înmormântat într-un cimitir sătesc, deşi, cum aflăm din „publicaţiile vremii”, au existat propuneri să fie înmormântat într-un Cimitir al Eroilor (!!!). Auzeam chiar că s-ar fi ridicat -- sau avea să fie ridicat -- un bust în onoarea lui, iar un turneu de box îi poartă numele. Când am spus cuiva că nu mi se pare coşeră treaba asta, am fost apostrofată de-a dreptul, pe motiv că „pe Linca l-a văzut întreaga lume, dar de Goma cine-o auzit?”. Frumos! Foarte frumos! Ce probe aveţi, m-a întrebat oarecine. Chiar. Ce probe există? Cuvântul dlui Goma contra… cui? Contra vântului… Contra fuiagului! Contra cărei stafii? Mă întreb care-ar fi fost reacţia publicului dacă şi-ar fi văzut vedeta lovind fără milă un om neînarmat în imposibilitate de apărare. Oare i-ar mai fi făcut statuiţă?

  • Daca_nu_nu

    @) DT
    „…reciti cu atentie ce ii scrie AC dlui Stoiciu. Ceva de felul “nu am stiut pana nu am fost informati”…”

    Am văzut încă de ieri. Azi am văzut un pic altfel; ori vederea mi-a jucat un renghi, ori a fost corectat între timp. N-am… probe! Dar văd că aţi sesizat şi dvs. Oricum, în finalul citatului, a rămas pluralul: „Am crezut acum mai bine de o luna ca e vorba de o farsa, gluma etc.”. În fine. Să nu fim răi. Eu tot aşa spun, încercând să înţeleg… Pot înţelege că pentru d-na AC s-a năruit o lume. Cealaltă însă, cu asaltul de mesaje, nu. Nebănuite sunt căile…

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Cred ca este vorba de o eroare.
    Fostul boxer care a fost pus sa-l bata pe dl Goma se numea Horst Sumpf, sau asa ceva, un om mult mai tanar ca marele Nicolae Linca.
    Nicolae Linca, fost campion olimpic la Melbourne, era mult mai in varsta, cred ca dl Goma. Nu-mi aduc aminte sa fi jucat vreun rol in maltratarea dlui Goma, dar poate ma insel. Va rog sa verificati.
    Pentru titlul de campion olimpic l categoria, daca nu ma insel, mijlocie — primul din istoria pugilisticii romanesti, mai tarziu cred ca a urmat semi-greul Gheorghe Negrea — Nicolae Linca isi merita statuia. Mai ales ca in finala a boxat cu mana FRACTURATA, cu dureri foarte mari chiar daca fusese indopat cu novocaina. Verificati si asta -- poate ma insel.

  • Dorin Tudoran

    @ Daca_nu_nu
    Am salvat ce a aparut intial — nu am timp sa caut acum — si nu cred ca ma insel. Era un plural care indica faptul ca si AC a fost informata. In calitate de ce sau de cine, numai AC stie…

  • Daca_nu_nu

    Am verificat la Paul Goma. Scuze, am citit rapid, de-aci confuzia. Aşa este, aveţi dreptate, Linca nu l-a bătut pe dl Goma, ci pe altul. Scuze, scuze!
    Dar, după mine, tot bătăuş se cheamă că este.
    Şi da, probabil aşa este, singurele mărturii or fi acestea. Linca s-a dus la cei „drepţi”. Şi? A dus taina cu el! Cine mai face acum lumină? Nimeni!
    Or, dacă boxerul acela va avea statuie -- nimeni nu-i neagă meritele boxiereşti! -- se cheamă că-i curat, nu?

    Iată extrasele:

    http://paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/FRP_SCRISURI-1-1971-1989.pdf

    „…se ştie foarte bine că LINCA este «bătăuş de graniţă», el se ocupă de frontierişti, iar HORST STUMF face şi el ce poate prin Bucureşti…” (p. 100)

    Din mărturia unuia V.M. (tehnician, 30 de ani), consemnată de Paul Goma:
    „De mine s-a ocupat fostul campion olimpic (la box) N. Linca, acum angajat la grăniceri. După ce mi-a pus cătuşe, Linca m-a anunţat că eram al „143-lea bandit”. M-a rupt în bătaie. Am fost condamnat la 2 ani – soţia la un an. Când am ieşit, nu mai aveam nevastă…” (p. 118)

  • mariana

    Dl. Stoiciu : ” Am intrebat-o pe e-mail pe Aura Christi daca pana ieri a stiut de continutul acestei acuzatii oficiale si mi-a raspuns ca nu: ”
    (A.Christi) : ” Nu, Breban habar nu avea de amanunte- acum mai bine de o luna cand am fost avertizati- motivatii etc. nimeni… “

  • MIS

    @ Dorin Tudoran #51

    NU a fost schimbat nimic pe blogul lui LIS, pluralul e la locul lui, doar ca dvs. ati citat gresit verbul (“am fost informati”, cind de fapt era si mai plastic: “am fost avertizati”).
    Scrie LIS (citez):
    «Am întrebat-o pe e-mail pe Aura Christi dacă până ieri a ştiut de conţinutul acestei acuzaţii oficiale şi mi-a răspuns că nu: „Nu, Breban habar nu avea de amanunte – acum mai bine de o luna cand am fost avertizati, etc (…).»

    http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/05/n-breban-e-judecat-dupa-consideratiile-facute-in-raportul-comisiei-prezidentiale-pentru-analiza-dictaturii-nu-dupa-lege/

  • MIS

    @ Dorin Tudoran #50

    Aveti dreptate. E vorba de Horst Stumpf.
    Si nu e doar “Cuvântul dlui Goma contra… cui? Contra vântului…” cum scrie cineva mai sus.
    Despre trimiterea boxeurului Horst Stumpf de la Dinamo, trimis beat acasa la Paul Goma sa-l bata “in numele poporului” vorbeste si Pacepa in “Horizons rouges” Ed. Presses de la Cité, 1988, pag. 13.

    Dar mai ales, vorbesc chiar documentele Securitatii care contin transcrierea inregistrarilor obtinute prin TO (Tehnica Operativa) instalata in apartamentul lui Paul Goma, adica transcrierea a absolut tot ce se discuta si se auzea in locuinta, deci si episoadele “vizitelor” lui Horst Stumph din martie 1977.

    Cine-l trimisese? Ne spune tot Pacepa: Tovarasul general Plesita. Care servea si el, nu-i asa, tot “patria si cultura”.

  • Dorin Tudoran

    @MIS
    Al dracu’, Plesita asta!. Actiona de parca citise romanul dlui Dumitru Popescu, “Palma si pumnul”. Cu palma (Breban) il mangaia pe crestet, aa se cuminteasca, pe dl Paul Goma, iar cu pumnul (Horst Stumpf) incerca sa-i “indrepte” vederea spre realizarila regimului.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Credeti ca si cei care doar citesc acest blog imund, fara sa indrazneasca sa si comenteze, pot fi luati la DUI de catre AC (sau SV, care imi oferise serviciile dansei de psihoterapie)? Nu voi sa risc atare necazuri.

    Si eu tot numele lui Horst Stumpf mi-l amintesc din emisiunile Europei Libere despre asalturile impotriva dl-ui.Goma.

  • Daca_nu_nu

    @) Mariana & @) MIS
    Mulţumesc pentru sprijin.
    Cer scuze dlui Liviu Ioan Stoiciu pentru inconvenient.

  • Ancelin Roseti

    1. Chestiunea ridicată mai sus, privind sensul sintagmei “agent de influenţă” mi se pare a ţine de domeniul sofismelor, ca să fiu eufemistic. Numai în justiţie se operează cu categoria de adevăr juridic — asta însemnând probe, dovezi, evidenţe etc. Categoria de lege, care este, cel puţin la nivel teoretic, obiectivă, de multe ori mai dă şi greş în stabilirea adevărului — de unde şi zicala: “hoţul nedovetit, negustor cinstit”. Asta nu înseamnă că nu ai fost înşelat/furat de dânsul, ci că nu ai avut probe incriminatorii. Pentru tine, victimă, el va rămâne un hoţ nepedepsit, iar evidenţa pagubei o vei avea în buzunar. Pentru justiţie, însă, va fi doar o persoană onestă acuzată, nefondat, de înşelăciune/furt.
    Nimeni pe acest blog nu-i face proces juridic lui Breban, că nici nu are cum. Aici, ca şi în alte părţi, se exprimă opinii, se fac analize, ipoteze — toate, dacă pot spune aşa, la nivel civic. Or, ca să vii şi să analizezi/interpretezi virgulele unui text de lege, să reciţi “psalmii” codului civil şi penal, să recurgi la detente semantice şi la alte lupinguri avocăţeşti, mi se pare o plăcere exhibă de a te pune de-a curmezişul.
    Noi ştim despre ce este vorba în propoziţie, or, dacă subiectul se numeşte informator, colaborator, turnător, ciripitor, dătător în gât, sifonar sau agent de influenţă, dacă a semnat sau nu vreun angajament cu securitatea, dacă a fost sau nu plătit, dacă a scris pe hârtia securităţii sau doar a rostit la telefonul represivei instituţii comuniste informaţii despre diverse persoane aflate în opoziţie cu sistemul comunist asta nu mai are nici o importanţă. Ca să ne apucăm acum, în aceste condiţii şi de pe aceste poziţii, să (re)definim termenii înşiraţi mai sus, pentru a stabili dacă Breban a fost sau nu a fost prăduitor la securitate — iată un alt termen care “aşteapă” să-i fie stabiliţi parametri semantici – nu se poate traduce decât ca fiind o încercare de tertip mioritic. Dacă există, de pildă, o stenogramă a unei convorbiri telefonice sau vreo hârtie care arată că X m-a dat în gât la securitate sau, în particular, direct, vagabondului Pleşiţă, pentru mine X este un turnător, chit că se numeşte „agent de influenţă” sau altfel, chiar dacă instanţa judecătorească hotărăşte nevinovăţia derbedeului X, chiar dacă se vor găsi unii care să-l sanctifice pe roza societăţii.

    2. Cineva, mai sus, spunea că acest blog este imoral (??!!)
    Ca să-ţi exprimi opinia, negativă, ce-i drept, despre ceva sau despre cineva, nu înseamnă a fi imoral. Sau invers: a fi de acord cu opiniile sau cu comportamentul celorlalţi nu înseamnă a fi moral, ci înseamnă a avea spirit gregar, adică de turmă, adică mioritic, adică exact spiritul cu care este amprentată, în genere, societatea românească, adică incapacitatea de a te debarasa de atitudinea psiho-comportamentală, titrată prin de-acum celebra replică „lasă-l, bă, că e băiat bun, e de-a’ nostru!”
    În lumea scriitoricească, atunci când publici, de pildă, o cronică despre o carte slabă, ca să nu spunem despre cartea unui impostor, vei primi următoarea replică, având tentă compasională: „Ce-ai avut, bă, cu el, ce ţi-a făcut?”.
    Cu alte cuvinte, în mintea unora, ai voie să-ţi exprimi părerea negativă despre o carte sau despre talentul unui scriitor numai dacă acesta „ţi-a făcut ceva”. Dar, chiar şi-atunci, numai dacă acel „ceva” pe care ţi l-a făcut i-a deranjat personal pe adepţii împricinatei replici — nu altfel. Ce e strigător la cer e faptul că aceste reproşuri vin din partea unor alţi impostori care încearcă să descurajeze astfel de atitudini, de teamă să nu cumva să le vină rândul. Iar dacă victima se află în relaţii de cârdăşie cu scriitori autentici, vei primi şi din partea acestora cumetrial-pacifista replică. Acesta este motivul pentru care nu se schimbă nimic, acesta este motivul pentru care auzim, la tot pasul, despre fel de fel de genii spiritual-paralitice: CONIVENŢA.
    Luaţi C.V.-ul unuia dintre miile de scriitori-papagali şi vă veţi cruci de ceea ce veţi întâlni acolo: premii peste premii, funcţii peste funcţii, distincţii peste distincţii, traduceri peste traduceri (adică e atât de mare încât nu s-au putut abţine occidentalii să nu-l traducă), doctorate peste doctorate etc., etc., etc. – dar, în realitate, el este un impostor, pe care nu-l citeşte şi nu-l va citi nimeni niciodată. Unii dintre ei şi-au dat numele unor magazii săteşti numite biblioteci, până aici, şi chiar mai departe, a ajuns megalomania lor, deoarece, de mult, în România, valoarea nu mai este stabilită de talent, autenticitate, viziune, originalitate ş.a.m.d., ci de funcţiile politice şi administrative, de relaţiile cu partidul aflat la putere, de finanţe, de cumetrii, de găşti, de haite, de avantaje mutuale, de influenţe sociale etc.

    3. Domnul Dorin Tudoran are perfectă dreptate, atunci când se referă la turnătorul urmărit, dând exemplu acela cu „Grigorescu”/„Grigoriu”. Faptul că un hoţ a căzut victimă unui jaf nu înseamnă că hoţul păgubit devine apostol, ci rămâne un hoţ furat de alt hoţ, adică de un hoţ şi jumătate.

  • Maria R.

    Si bataia administrata unui om ,asa,cu de la sine putere,la ordinul unui Plesita,se considera”amanunt”,si o mai fi si nesemnificativ???
    O fi opera d-lui Breban…capodopera,dar un picut,parca lasa un gust amar amicitia cu dom’Plesita.

  • mihai rogobete

    Păi, şi Pleşiţă era tot autonomist, dna. Maria R, fiindcă nu corecţii estetice aplica, ci fizice. Mai ca Titu Maiorescu, dacă stratagema cu autonomia esteticului contribuia la împământenirea ideii de separare a puterilor. Cum pe sub fustele aceleeaşi strategii ne-am “fofilat prin cultură”. Şi, azi, n-a mâncat usturoi anatomia, gura nu-i miroase.

  • mihai rogobete

    Pentru a nu da frâu liber confuziei, revin în cheie raţionalistă, pentru a aprecia autenticitatea şi realismul politice maioresciene, atât ca viziune şi gestiune valorică, dar şi ca necesitate de a frâna şi contracara antisistemismul tribal, caracteristic acelor vremi, prin sistemism. Sistemist, principiul autonomiei esteticului -- iluzie de sorginte tribală -- riscă absolutizarea esteticului, (Numai frumosul mai poate salva lumea, decretează patriarhul Dostoievski, căftănit de Rusia tribală.), anarhismul antisistemic reducţionist, căci nu partea, (frumosul) poate să sintetizeze/catalizeze întregul valoric bine-adevăr-frumos, ci -- fără a degenera trialitatea sistemică în dualitate entelehică -- ori, religios, dragostea, ori, laic, libertatea. Când “numai frumuseţea poate salva lumea”, esteticul se aserveşte politic. De necontestat, până şi ortografia exprimă o mentalitate; orice propoziţie, orice idee exprimă şi este expresia dragostei faţă de o mentalitate sau alta -- nimic nu poate fi neangajat înafara libertăţii. Doar dacă şi binele şi adevărul şi frumosul intră-n slujba libertăţii, gândim trans-sistemic.

  • mihai rogobete

    Cariera -- sistem; opera -- sistem; Ideea europeană -- sistem; Uniunea scriitorilor -- sistem: sistemismul reducţionist al viziunii brebaniene l-a determinat pe creatorul autonomist-estetic să calce-n picioare, în numele frumosului absolutist, libertatea celorlaţi autori.

  • manuela anton

    @Radu Humor
    Dl Paleologu este inteligent. Stiindu-l pasionat de filozofia religioasa rusa (filozofie ce a contribuit fundamental la dezastrul din 1917), il consideram -- hai sa spunem -- dezordonat, confuz (asa cum e filozofia rusa; doar Vasilii Rozanov este filozof in adevaratul sens al cuvantului). M-am inselat. Acum il apreciez foarte mult. Doar ca ar mai avea nevoie de un pic de experienta pentru a sti unde sa se opreasca, adica sa ia aminte la spusele batranelului-mânătarcă: nu poti sa tii in maini -- in acelasi timp -- si urciorul, si fluierasul-bagheta. Probabil ca si posibilitatile financiare reduse l-au facut sa-si piarda vigilenta pe care o recomanda Machiavelli. (Domnul Paleologu, totusi, nu e domnul Basescu, care isi poate permite orice.) Cu usurinta poate fi gasita pe undeva o marturisire a domniei sale in fata jurnalistilor ca niciodata nu a avut venituri mai mici ca acum.

    Asadar, pe intelectualul Toader Paleologu il consider onest, curajos. A vazut ca mori de foame daca iti dai ochii peste cap vorbind despre Konstantin Leontiev sau mai stiu eu ce filozof francez, s-a dus in gura lupului sa-si castige cinstit o bucata de paine. E cu mult mai corect decat sa intri in randurile noii nomenclaturi culturale (ma refer la “cercetarea” in domeniul literaturii) care sta -- neputincioasa -- la cheremul vechii nomenclaturi, pe care eu o numesc: “dulaii de ieri”.

  • Radu Humor

    @Manuela Anton :
    “Dl. Paleologu este inteligent .”
    De parca eu as fi spus altceva :
    ” este inteligent si copliparos ”

    Si va rog sa ma credeti ca am avut ocazioa sa discut personal , intr-o imprejurare foarte fericita pentru el si invidiata de multi, el fiind atunci in compania printesei Caroline a Danemarcei ( nu mai stiu si nici n-am mai auzit nimic de mersul relatiei), asa ca am putut sa-mi dau seama de mult mai multe , pe care prefer sa le pastrez pentru mine (majoritatea ii sunt favorabile!).
    Intre timp a prins si un post de vice si probabil asta ii justifica in ochii dvs comportamentul politic pe care eu il inteleg, dar nu-l accept intrutotul ( in nici un caz nu mi se pare onest, ci poate curajos) sa se”duca in gura lupului sa-si castige cinstit o bucata de paine” .
    Cand a intrat in PD-L a acceptat sa intre si “in randul noii nomenclaturi culturale”, si inca cum :roll:
    Dar cum se pare ca sunteti adepta”scopului care scuza mijloacele” imi aduceti aminte de o intamplare, se spune, reala :
    Un vechi “dusman al poporului”, pe patul de mosrte cere sa devina membru al PCR (desi refuzase an, decenii in sir s-o faca!).
    Intrebat ce l-a determinat totusi asa tarziu , omul raspunde :
    -- Pai ca sa moara unui de-al vostru, nu unul de-al nostru !

  • manuela anton

    @Radu Humor
    Eu am cautat sa spun cat de surprinsa am fost cand am descoperit un TP very down-to-earth in comparatie cu impresia de “copilaros” si “confuz” pe care o aveam mai inainte.
    O sa dau un exemplu de “ameteala” pe care doar un “filozof” roman (sau francez, sau rus) poate s-o aiba (e o prezentare de pe site-ul Wissenschaftskolleg zu Berlin):
    GEHEIMES FRANKREICH: VARIATIONEN ZU EINEM NIETZSCHEANISCHEN THEMA
    The challenge of my research is to try to solve the riddle of the Nietzschean notion of a “hidden France of taste” as opposed to modern “vulgarity”.
    I came to the conviction that this mysterious concept needs to be explored in relation to Nietzsche’s fascination with Russia and particularly with Dostoevsky, since French “decadence” and Russian “energy” are two complementary aspects of the picture he drew of the European situation. My second conviction is that the notion of a “secret” or “hidden” France has a life of its own that has to be explored beyond Nietzsche himself. Therefore, I will apply his intuitions to the study of the synthesis between decadence and Catholicism as represented in the works of Bloy, Huysmans, and Bourges. According to Alain Besançon, these writers represent what he calls the “French Dostoevskyianism”, which may explain the great admiration that Nicholas Berdyaev had for this current of French thought.

    Adepta a “scopul scuza mijloacele” nu sunt, desi, ideologic, anecdota mi-a placut.

  • InimaRea

    D-le Rogobete, insistaţi pe “tribalism” fără a-l defini. În relaţie cu autonomia esteticului, cred că doar totemismul îl vizaţi din tribalism. La o privire mai răutăcioasă, manifestare de tribalism ar fi şi PenClubul.
    --
    D-le Roseti, pare-se că -- la dv -- tribalismul se cheamă “mioritic”. Nu ştiu cum -dar o să aflu -- sugestia îmi sună a “ciobănie”, nu a resemnare venită din fatalism preistoric.
    --
    D-nă Anton, am gustat “dulăii de ieri”. Eu cred ei că abia azi se cred dulăi, dar joacă un rol care “i-a aşteptat toată viaţa”, cam ca Ofelia pe Lucia Sturza-Bulandra cea dinainte de a deveni teatru-n Bucureşti. Însă, ce-i drept nu-i păcat -- au pus de-un monopol pe o anumită parte a spaţiului literar. Poate fi şi de bine, la o adică -- ştii că acolo nu e literatură, e ceva ce-şi pot permite obosite fălci de dulăi rataţi. Mai bine iei viaţa ca o pradă -- vorba lui Preda -- decît să te-mbăloşeze “dulăii”.

  • mihai rogobete

    Nu-i răutăcioasă privirea dv., InimăRea, căci, extrapolat cultural, procesorul sangvinist “co/extra” face tribală însăşi definiţia: genul proxim / diferenţa specifică.

  • Ancelin Roseti

    @Inimărea

    Nu, n-aţi ghicit! – pentru mine tribalismul „nu se cheamă” „mioritic”, chiar dacă, în largul lor, forţându-ne sau nu, am întrezări, oarecum, zone de interferenţă.
    La o primă strigare — fiindcă problema e mult mai lungă şi mai complicată, prin urmare, arta fiind grea şi viaţa scurtă, vorba cuiva, nu vom avea vreme să intrăm în amănunte — putem spune că „tribalismul” ţine de un mental determinat de o anume organizare socială (cu tot ce implică el, mentalul, de la spiritul războinic la spiritul gregar), iar „mioriticul”, specific nouă, şi numai nouă, românilor, ţine de un mental în funcţie de care se organizează (dacă se poate numi organizare) societatea (cu tot ce ţine de ea).
    În vreme ce în zona tribală, de pildă, întâlnim atitudinea războinică, deci, automat, mentalul învingătorului, specifice tribalismului, în zona mioritică acestea ne sunt străine. Specifice pentru această zonă sunt: laşitatea, trădarea, capra vecinului, superficialitatea, vorba lungă, sărăcia omului, turnătoria, pupincurismul, parşivenia etc.
    „Resemnare venită din fatalism preistoric”, aşa cum spuneţi, sună, într-adevăr, frumos, numai că, în opinia mea, acestea nu sunt decât pompierisme sintagmatice menite a ascunde evidenţele — sau, pentru că tot se aducea, mai sus, aminte de Maiorescu, acestea sunt ostentative forme fără fond, care ne expun riscului de a nu mai vedea pădurea din pricina copacilor.
    Cioran spunea, de exemplu, despre mioriţa că ar fi o curvă, referindu-se, bineînţeles, la mentalul românesc. Acum ce facem? Luăm biata dobitoacă în discuţie, aducând argumente contra? Sau mai construim vreo câteva filosofisme bombastice pentru a scoate românul basma curată?
    O mare meteahnă a românului e că literaturizează socio-politicul şi socio-politizează literatura. De ce? Pentru a da-o, cică, subtil şi onorabil pe după cireş. Păi, ca la noi, la nimeni! De asta am şi ajuns în halul acesta. Românii folosesc curent replica „eşti prost ca oaia”. Nu vi se pare curios că noi românii, care ne credem inteligenţi foc, ne-am luat ca blazon spiritual tocmai acest animal?
    Aţi auzit de triburi care au atârnat astfel de animale în slava spiritului lor?
    Nici măcar bietul miel biblic nu poate fi adus ca argument, deoarece nici dânsul nu înghite fiţoasa şi siliconata noastră mioriţă.

  • Florin Iaru

    Nu Horst Stumpf, ci Victor Silberman.
    Nicolae Linca e boxeurul care a luptat cu un deget fracturat în finala olimpică. Şi a cîştigat.

  • Florin Iaru

    Citind mai jos despre Nicolae Linca, mă întreb dacă e acel boxeur? Dacă da…
    În ceea ce-l priveşte pe LIS, eu am o mare amărăciune. Acest om care s-a războit (atît cît putea) cu un judeţ întreg, a fost luat în vizor şi tocat mărunt de NM. LIS e un om care merită ascultat, orice ar zice!

  • m anton

    InimaRea
    Frica de a ramane pe dinafara, pe dinafara, de pilda, a unui proces de “resuscitare” a ceva (a orice, numai sa fie considerat “reinviere” ceea ce nu inseamna neaparat “innoire”), aduna galerii in jurul celor care “abia azi se cred dulai” (o nuanta foarte buna). Cel mai important este “to be in”. Chiar daca risti sa mai primesti, din scurt, cate un pumn in gura, “you are in” si nu vei fi strivit. Faptul ca ai fost admis acolo este o garantie.

    Foarte putini oameni sunt capabili sa recepteze idei intr-un mod nepreconceput. (Nu am siguranta in a ma pronunta de ce depinde acest lucru: familia in care ai crescut, felul in care te-ai format intelectual sub indrumarea permanenta a cuiva anume sau intuitiv, dupa cum te-a dus capul…) Asemenea oameni ii vad pe altii, ii respecta, insa, din principiu, nu vor forma o “gramada”, un “conglomerat”.

  • mihai rogobete

    Mulţumesc, Ancelin Roseti! Într-adevăr, după cum sugeraţi, mentalităţile maniheică şi tribală par a se suprapune prin dualismul comun, doar că, păstrând disociaţia (dualistă!) cultură/civilizaţie, prima ar fi culturală, a doua organizatorică, civilizaţională, adică doctrină. Care, la rându-i, s-ar disocia prin distincţiile sub-tribale matriarhat/patriarhat.
    Răspunsul meu n-a fost nici evaziv, nici expeditiv. Cum fiece mentalitate îşi stabileşte propriul principiu de existenţă prin rigorile definiţiei, aporetică, cerinţa de a cuprinde întregul în parte nu se poate rezolva decât renunţân la concepţie în favoare accepţiei, a evidenţei, aproape exact cum acceptăm valorile bine, adevăr, frumos fără definiţie.
    Cum am sugerat, a defini prin gen proxim şi diferenţă specifică înseamnă a defini anti/simetric, (dual-comparatist, analogic/contradictoriu), adică dualist, când ceva există -- principiu de existenţă -- numai dacă este asemănător, sau contrariu unui patern.
    Ce facem cu definiţia tautologică a mentalităţii imanentist-cainice “Eu sunt cel ce sunt”? (Cine nu spune, fără teamă : Asta-i viaţa, adică Viaţa e viaţă, sau … Iarna nu-i ca vara; cărei alte “înţelepciuni” îi aparţine “Cunoaşte-te pe tine însuţi.” ?)
    Ce facem cu cu definiţia mentalităţii raţionaliste, pentru care ceva există numai şi numai dacă are o cauză?
    Dar cu cea a mentalităţii indeterministe, pentru care însăşi existenţa este probabilitatea manifestării unor cauze probabile?

    Probabil, definiţia unei mentalităţi este improbabilă.
    Ce facem cu definiţia

  • InimaRea

    Ancelin Roseti: Ca-ntotdeauna, e necesară precizarea termenilor, pentru ca o discuţie să-şi aibă rostul. Dv interpretaţi în cheie originală mioriticul (despre Cioran, nu mă pronunţ, el a risipit cam prea multe “vorbe de duh” despre naţia sa. Poate fi declarat cel mai mare bîrfitor al propriei sale naţii, chiar şi peste Joyce, care numai înţelegător n-a fost cu “oamenii din Dublin”). E dreptul dv dar nu-nţeleg de ce-i mai spuneţi “mioritic”, cînd -- pentru cîte-ncărcaţi acolo -- există “miticism”, “balcanism”, “spirit dîmboviţean”.
    În privinţa totemismului mioritic, exageraţi -- poate că nefiind în cunoştinţă de cauză. Vechimea Mioriţei poate fi uşor constatată şi din faptul că-şi plasează “acţiunea” în perioada istorică în care nu agricultura ci creşterea animalelor era ocupaţie generală la români. Iar vechimea “motivului” mioritic -- moartea ca sărbătoare nupţială -- este insondabilă.
    De altfel, dv prigoniţi mioara -- de unde, şi prezumţia că la ciobănit iar nu la mioritic vă refereaţi -- căci porcul ar merita poziţia pe care o conferiţi bietei mioare, în pantheonul animalelor de carne.
    Nici în privinţa “blazonului spiritual”, nu putem cădea de acord. Cel mult, pot admite c-ar putea fi un fel de blazon “lupul în piele de oaie”. Dacă doriţi, n-aveţi decît a specula asupra decăderii lupului dacic.

  • InimaRea

    m anton: Ok, am înţeles mesajul. Aveţi dreptate.

  • Radu Humor

    Mai citeste cineva ” Contemporanul ? ”
    V-as recomanda nr.4 (709)- Aprilie 2011 .
    Macar articolul principal :
    CNSAS. “Cazul” Breban :
    polemica, atac sau tentativa de linsaj mediatic” ?

    S-ar parea ca dupa asta putem discuta mai in cunostinta de cauza :roll:

  • GrobeiX

    Domnule Tudoran, doamna ii de la noi de la Chisinau, si i se spunea (…) Eu zic ca e ca Oaia din romanul Bunavestire, cea care se invirtea in admiratie maxima pe nea Grobei, alias Breban, daca recititi romanul veti vedea ca nu-i nicio metamorfoza ca la Kafka ci istoria unui scriitor care se decide sa se faca turnator.

  • Dorin Tudoran

    @GrobeiX
    Am fost nevoit sa cenzurez o parte a comentariului dvs. Sti bine cine este doamna, cu ce se ocupa la Chisina si cum i se spunea in targ, dar asemenea informatii, esi exacte, nu prea au ce cauta pe acest blog.

  • mihai rogobete

    Resuscitând subiectul, tribalismul generic ar fi ideologia procesată de feed-back-ul colectivităţii unificată prin cosangvinitate şi disociată de extrasangvinitate, şi tranşant-dualista mentalitate maniheistă, viziunea justificând existenţa tribală şi aceasta asigurându-i mentalităţii evidenţa principială. Nu-i complicată definiţia implicită, dacă acceptă, contrariind determinismul simplist, dubla cauzalitate: gândimsimţim cum trăim, cum ne organizăm, organizându-ne, totodată, trăind după cum… mentalizăm. În cazul tribalismului general, esenţialmente disociativist, chiar atunci când colectivităţile sunt coagulate sau delimitate, polarizate economic sau ideologic. Nu agricultura sau crescutul vitelor condiţionează barbaria, (nici industria, nici comerţul, nici învăţământul, nici apărarea, nici justiţia -- civilizaţia), ci disociativismul, ca proces decivilizator socio-cultural, când sunt cosangvinizate ideologic, politizate, “familializate”.

  • mihai rogobete

    De ce aşteaptă moderarea, commentul meu 73?

  • Dorin Tudoran

    @mihairogobete

    Am revenit la Washington abia noaptea trecuta si, daca nu ma insel, mentionasem aici ca ne vom reintalni pe acest blog in luna iunie…
    Mai sunt cateva prioritati de care trebuie sa ma ocup pana la a avea ragazul sa ma intorc la dialogurile noastre pe acest blog. Deocamdata, sa ne vedem linistiti de luna iunie…

Next post:

Previous post:

WP Admin