≡ Menu

ION BARBU: Odă la Vodă

Nu pot uita perorațiile celui care-mi explica înfierbântat că ori cum au fost vremurile, ori ce s-a întâmplat, intelectualul “a fost mereu cu Vodă”. Asta pentru simplul motiv că el fusese cu Vodă; se supărase pe Vodă că nu-i dăduse chiar cât se așteptase să-i dea; îi dăduse lui Vodă cu flit; Vodă îl lăsase în boii lui până l-a încercuit bine foamea și acum  făcea șpagatul între flituirea lui Vodă – dimineața, în baie când se bărbierea, și pupatul labei lui Vodă – tot restul zilei. 

Autor  de “ode” și el, Ion Barbu “cântă” pe altă voce. Fără patimă, fără nici un partis pris, fără nici un interes în afara celui de a ne ajuta să râdem, din când în când, ca să nu plângem tot timpul. 

Deschideți cu încredere link-ul de mai jos. Singura virusare la care vă expuneți este înțelegerea diferenței între o lume de râs și una de plâns à la Barbu. 

oda la voda 

***

Iată şi oda ce a inspirat titlul ”cântării” lui Ion Barbu. Ea aparţine lui Şerban Foarţă. În următorul transport ce-mi va sosi de la Timişoara se va afla şi Odă la Vodcă, scrisă pe timpul unui interimat celebru intrat în istorie sub numele de cod ”Vodcăroiu”.

 

   ODĂ LA VODĂ

 „Mândră corabia, meşter cârmaciul!”

 (Zaharia Stancu, citat din memorie)

 

Când mătură gabia

vreun val mai dibaciu,

el scoate prompt sabia

sau pune gârbaciul

pe valul ce,-n rabia

lui, cere haraciu

în vieţi şi, ca scabia,

se ţine de vraciul

destoinic ce, àbia,-i

stopase ravagiul…

 

Mândră… ş. cl.

 

Eu nu pronunţ àbia,

ci-abià, – dar gârbaciul

rimării în -àbia

mă schimbă-n cârpaciu

nedemn de corabia

pe care cârmaciul

o ia din Corabia

şi-o duce, robaciu,

până hăt în Arabia, –

ca turma lui, baciul…

 

Mândră… ş. cl.

 

Thàlatta,-n rabia

ei, a naufragiu

îşi cască larg labia

zimţată,-n oragiul

în care, ca vrabia

cea fără coragiu,

zăcem pe corabia

pe care cârmaciul

o mână cu sabia

în mână, dibaciu…

 

Mândră… ş. cl.

 

                (După Dilema veche, 28 oct.–3 nov. 2005, p. 6)

GLOSAR: Stancu [Zaharia], „desculţ”;  gabie, „platformă cu balustradă aşezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului şi (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor”;  gârbaci, „bici mai dihai” (utilizat, pe vremuri, şi de Xerxes); rabie, „turbare”; haraci, „tribut” (licit); scabie, „râie”; vraci, „taumaturg, şaman sau guru carismatic”; Corabia, „ilustru port la Dunăre”; robaci, „harnic, muncitor”; Arabia, nume generic pentru spaţiul musulman; „ca turma lui, baciul”, – aluzie la transhumanţă; Thàlatta, „mare greacă” [a nu se confunda cu lacul Greaca!]; naufragiu, pronunţabil, în ocurenţă, trisilabic: nau-fra-giu; labie [zimţată], – no comment!; oragiu, „furtună”; coragiu, versiune rustică a lui curaj… P.-S.: Atenţie la regimul diferit: 10 verb, 20 substantiv, al unuia şi-aceluiaşi cuvânt (din rândul antepenultim şi penultim), anume mână. (Adăugăm că cele două versuri se referă la [înde]mânare, iar nu la mânărie!)                                    

 

  • Belphegor

    Mare talent ludic, maestrul Barbu, contemporanul. Alt Barbu, tot Ion, zicea candva cam asa:

    La balul liniştit, de mare gală,
    De vrei să placi frumosului tău Domn:
    Treaz, poleieşte-ţi masca facială
    Şi dinţii înverziţi de duh de somn

    Acum, in regimul basex, “Domn” nu mai rimeaza decat cu “Vuitton”. Iar pentru masculii amatori de rima alba, cu Boss. Desi cam toti pierdem regulat un “s” pe drumul spre urnele de vot…

  • Florin Iaru

    Mor de ciudă! E un .exe. Va trebui să-mi instalez un Windows, chit că vreau, chit că -- mai degrabă -- nu vreau!
    Ţin minte că, acum trei ani, cînd începusem să-mi exprim serioase şi -- zic eu -- sarcastice îndoieli la adresa lui vodă, cumătrul Ion din Petrila s-a uitat ciudat la mine. Şi a rîs. O fi fost de bine? De rău?
    După atîţia ani, constat cu bucurie că de bine.
    Nu după un afurisit de .exe, ci după toate caricaturile domniei sale, bunul meu prieten.

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    E musai sa ai Windows fiindca ai “ferestre”, ai transparenta!
    Ion Barbu e impartial cu domnitorii. Nu cred ca a crutat vreunul.

  • otto waldmann

    Melanjul mefistofelic intre talent si foame a tinut minutele fine ale poetilor pe calea pierzaniei duhului. In fond autocratul, ca sa nu zic tiranul, in mod foarte pragmatic, isi refula decalajul evident intre talentul amaritului de geniu creator si analfabetismul lui aristocratic. Poate asa am aflat de ce si-a luat zilele un Marin Preda, om cu un spirit liber cit Baraganul, unde primavara insemna regenerarea naturii, nu nume de strada unde natura era reorinduita cincinal. Ecce paunescu, eugen barbu, stancu, banus, desliu, niste serpisori hamesiti la blidul cantinei si cazarii pe blat de la Mogosoaia.
    Ca sa nu zic de febletea mea Vladimir (Volo) Tismaneanu care a uitat ca mai are o casa, masa academica si chiar familie p-undeva prin State. Escalarea eminamente lingvistica a stilpului unsuros al puterii partinice mioritice coincide cu o etansitate apropape genetica a spiritului ( sau pierderea sa ) de sete saharica de, o lingurita macar, de putere. Ca si in proza, poezia si alte cintari de Palat, inspumarea buzelor retorice pe baricadele smenului pejorativ al “comentariului” politic are darul de a destainuii ca -- cu sau fara mandat de Stefan Gheorghiu -- a-ti pune reputatia sezutului la bataie “pro bono ” isi va primii transferu bancar cuvenit in functie de cite vinatai la posteriorul tau ( vezi jigniri, epitete mizerabile, scrisori cu zidaru gata sa-ti paleasca tifna cu un cant de caramida etc. ) si cite selacuri respective la posterioru semnatarului de plati “pro bono “.
    Si asa sic transit gloria, prin stomacul polivalent, cel digestiv, etic, creativ unde sucurile de Odobestii vanitatii secreteaza autonom misterele unor destine abandonate pe trotoarele mizeriei. Mai poietic zau nu pot.

  • Dorin Tudoran

    @ otto waldmann:

    1. Cum am fost bun prieten cu Marin Preda, va pot spune ca nici nu si-a luat zilele, nici nu a fost asasinat.
    2. Cazarile pe blat la Mogosoaia contin o buna doza de mitologie. N-am fost printre cei care sa se eternizeze pe-acolo. Am stat in cateva randuoi acol, n-am reyistat niciodata mai mult de cateva zile, o saptamana, si am platit tot ce era de platit.
    3. Situatia cu “pro bono” e mai complicata si transparenta totala ar fi cea mai buna, indepartand suspiciunile. “Pro bono” se referea, cred eu, la munca in sine. Zborurile si cazarea in Romania nu vad de ce ar fi trebuit platite tot de cele ce muncea in mod gratuit. Asteptam documentele si pe urma mai vorbim.
    4. Nu trebuie sa fiti “poietic”, este suficient sa fiti drept.

  • otto waldmann

    @ Dorin Tudoran, cu respect.

    Fara indoiala ca aveti dreptate cu privire la Marin Preda. Noi, simplii cetitori, asa stiam. Oricum, ca om, Marin Preda a fost mult in afara cucilor creatori, iar ideea de sinucidere a fost si este consistenta cu profilul lui etic, desi, sint de acord ca acuratetea biografica este foarte importanta.
    Mogosoaia e mai mult un simbol al conditiilor “create” de Partid si Guvern intr-u “stimularea” creativitatii utilitar politice.
    Chestia cu pro bono e inteleasa ca, de exemplu, Presedintele de Comisii si Institutii nu a platit pt. biletele de avion, ci biletele erau ridicate de la agentii, iar cazarea a fost -- extrem de curios -- oferita cam de acelasi Partid si Guvern foarte pe gratis si, la cererea “cazatului” , exact acolo unde dormise cindva colegul de clasa al aceluiasi “pro bono”, asta apropos de razbunari si redresari de complexe loco, mai precis Primaverii 40-50.
    Nu zic ca omu nu trebuie platit pt. munca lui mai mult sau mai putin cinstita, dar a o mentine ca ai facut-o din si pentru suflet fara nici un fel de fonduri transferate in cont, cind de fapt NU a fost asa, este buba argumentativa care ma riciie pe mine. Alminteri Tismaneanu e un pom de craciun…..( ca sa fiu de sezon ).

  • Dorin Tudoran

    @ otto waldmann:
    Ce inteleg din a) cererea adresa Administratie Prezidentiale si din b) refuzul Administratiei Prezidentiale este ca cei ce au facut cererea vor sa vada pe ce anume s-au facut decontarile. refuzul de a opune la dispozitie asemenea documente sporeste suspiciuni privind zboruri la o clasa de lux, calatorii ale membrilor familiei care nu au nimic in comun cu activitatea “pro bon” a lui VT, deconturi pentru cazari de lux (la Snagov, de pilda) unde totul era, spune-se gratuit etc.

    Dati-mi voie ca, pina la proba contrarie, sa ma indoiesc profund ca VT a comis asemenea abuzuri. Critica e una, acuzele neintemeiate -- alta.

    Rabdare si se va face lumina si in chestiunea aceasta.

  • otto waldmann

    Probabil cel mai tentant exercitiu ar fi o incursiune epistemologica asupra necesarului valoric ca rezultat al unei dialectici onorabile care sa impace armonios vastele spatii ale bunei credinte -- chiar si transcedentale -, datelor certe si coloana infinita a adevarului.
    Complet detasat de vulgaritatea venalului subiectiv, deci abandonindu-l temporar pe un tismaneanu, sint periodic macinat de edificiul etic al Romaniei actuale, vazut din prismele frumosului gindirii, al unei optici compehensiv intelectual estetice. Ce ar urma logic este gasirea unui element uman lipsit de traiectorii egotistice, de o moralitate apropape pura -- un fel de ideal Husserlian , daca tot vorbeam de epistemologie. Aici, suparator de contradictoriu, apar diverse morfologii publice cu aere intelectualiste ,devotamente neprihanite de pacatele decalogice si ….., la lumina zilei, de fapt, cu niste vectori atit de subiectiv-destructivi, cum ar fi con-banateanul Mircea M ( dar, ultimately, categoric si VT !!), temerari cu o priza in forul de initiative ideatice puternic abuzive -- mai ales cind se bucura si de anumite procente de osanale tocmai din partea celor demult cu zatzul gretei bine sedimentat in stomacul tolerantei. Si astfel, punerea lor la punct este total compromisa de teama ca ne-am fi epurat complet bogatia geniilor natiunii.
    Nu ! Cind ai depistat sobolani in pivnita asezamintului tau existential nu te pacalesti ca de fapt sint neste epurasi ceva mai chei !
    Pacaleala din popor ” e si ei oameni” nu se impaca deloc cu scadenta zdrentelor cu care amaritul de cetatean isi impodobeste curul…

    Oare fiind transant ajuta la facutul de prieteni…??

  • Dorin Tudoran

    @ otto waldmann:

    Stiu ca s-ar putea sa vi se para ciudat, dar despre Mircea M. eu gandesc altfel. Ca el gandeste (cateodata sau tot timpul) despre mine cum o face VT, e treaba lor. Vroiam doar sa stiti “pe ce scandura dorm” eu cand e vroba de nuante.

  • @) Dorin Tudoran, Ion Barbu, Serban Foarta

    Dar ce (c)artel artistic, dragii bunicului! Va doresc tuturor, precum si celor care posteaza aici, Craciun fericit!

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei:

    Maitre,
    Nu (te) rade de noi. Tocmai complotez la un proiect grandios. Ti-l voi trimite in ianuaria. Tot ce pot sa-ti spun in acest moment este ca ti se va oferi o pagina pe care o vei semna “Maitrea Cocor”.
    Cat despre Craciun, da, fericit sa fie! Imi trimiti ceva de la Cracovia sau de data asta stai @barlogul iesan?

  • @) Dorin Tudoran

    Dar nu rid defel, master! Iar Maitrea Cocor nici nu suna foarte rau!
    Ei, anul asta ramin la bastina de sarbatori…

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei:

    Băștinașule!

WP Admin