≡ Menu

ÎNVIERE – un poem de Liviu Georgescu

Am citit primele poeme semnate de Liviu Georgescu în 1987 sau 1988 și am fost fascinat de scriitura optzecistului nebântuit de graba înregimentărilor lirice, poet care frecventa tăcut Cenaclul de luni condus de Nicolae Manolescu.

Am dorit să public imediat acel grupaj în paginile revistei Agora și i-am alertat pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, rugându-i să rețină spațiu pentru un profil de scriitor într-una dintre emisiunile lor difuzate de Europa liberă.

Pînă la urmă însă  am acceptat hotărârea soției poetului, Doina, stabilită deja în Statele Unite, de a aștepta momentul în care poetul va fi liber să emigreze din România.

Scriitor, muzician și medic reputat, Liviu Georgescu trăiește în New York și întruchipează un set de valori exemplare. Dacă la mulți dintre cei pripiți să fie imortalizați într-o etichetă “definitorie”,  formula lirică sare în ochi imediat, la Liviu Georgescu se simte ceva mai profund: o formulă de viață, raportarea ei la imaginea lumii și la misterul existenței. E vorba de Weltanschauung.

Sunt onorat că mă număr printre prietenii și admiratorii săi și-i mulțumesc pentru  acordul de a-mi îngădui să  împărtășesc cu dumneavoastră ÎNVIEREA pe care mi-a trimis-o în acest an.

Poeții adevărați au darul de a purta cu ei Lumina.

ÎNVIERE

Noapte roșie, noapte de drojdii, noapte trasă la rindea.

Am intrat în tine când luna mugea.

Cineva bătea cu ciocanul în lemnul tău. Cineva

zăngănea metalul lunii cu gândurile lui.

Lumina degetului scârțâia ca un cui,

scăpăra ca o stea

pătrunzând în trupul haihui.

Vântul sălta prin strai de-ntuneric,

lovea copacii anemic,

trecea fluviul prin somn cărând la vale

cioburi și seceri și oale,

valurile creșteau prin creștetul moale

și mă-nălțau la cer cu uimire.

 

Cine umblă prin fire?

Cine umblă la butoane și la șuruburi?

Și cine cântă în tuburi

la orgile divine?

Ești tu intrat prin fante,

ori scurs de sus prin hornuri,

îngerul cu mască de tonuri?

Ești fantoma ce umblă în poante

să intre în suflet ca-n humus de mamă,

cu lupi hămesiți pe urmele șterse de iarnă?

 

Sub zăpadă stau morții-n minune,

pe viole apune luna răsărită pe strune.

Tu mamă nu mă mai vezi,

mă strigi prin ierburi uscate

și prin jocuri de iezi,

la porți au putrezit lăcate.

Pereții caselor s-au rupt,

prin ele intră frigul din univers

și rășinile groase din care toți am băut

amare arome și gândul pervers.

 

Prietenii-au murit, iubirea a murit.

Vecinii-au fugit, rugina fântânii a înnebunit.

Păsările s-au exilat într-o groapă la marginea lumii

prin sufletele celor morți

care mai trag clopotele prin livezi,

prin gura gutuii, prin țâța prunii,

prin stelele grămezi.

 

O voce străbate zidul cu plumb

zbătându-se-n rănile mele – fragilul hulub –

cu limbi de cenușă prăpădește-ncăperea

și golește sânul și sfera.

Setea umple gâtlejuri.

Foamea vine-n vârtejuri.

Otrava și slava pe tavă,

gâlgâitoare prin lavă,

se scurg în focul nestins,

pârjolind trezie și vis.

 

Cheile nu mai intră în lacăt

și totul s-a oprit pe buza timpului strivit.

 

Din senin, semnele cerești m-au atins

cu aripa în treacăt

și giulgiul s-a albit cu fir de har istovit.

Din cer s-au desprins șuvoaie

sugând sângele din mine

și sufletul, pălălaie.

 

Nu știu cine mai vine, dacă mai vine.

Sunt înconjurat peste tot și detot, de tine.

Gândurile-mi sunt strane ascunse

cu roiuri mari de albine

împrejurul inimii tale,

cu vin îndumnezeit în pahare.

 

În pământ s-a trezit mama din morți.

Capetele sfinților au apărut săpate în porți

de o mână străină,

cu daltă, cu viață, cu lumină.

(Din volumul KATANAMORFOZE care va apărea în curând la

Editura BRUMAR.)

Liviu Georgescu

 

  • @) Dorin Tudoran

    Trebuie sa inteleg ca ai revenit la baza? Bun venit, atunci!
    Am citit citeva carti de poezie ale lui Liviu Georgescu si, da, si eu cred ca este un poet foarte bun, cu un lirism de substanta, nu de suprafata. Nu stiam poemul acesta. E foarte frumos. Multumesc si poetului si hermesului…

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    N-am revenit inca… Incerc sa-mi verific posta cam o data pe zi.

  • @) DT

    Totul e ok, da? Hristos a inviat!

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Adevarat a inviat!

    Vine si acel OK de care ma intrebi. Iti dau un semn maine seara, poimaine dimineata…

  • @) DT

    In regula, tin pumnii!

  • Daca_nu_nu

    Interesant! Nu spune ce fel de „înviere”…
    Dacă n-am fi fost la Paşti, aş fi putut-o citi şi-n altă cheie.
    (De fapt, chiar titlul volumului spune: şi „kata”, şi „ana”.)
    Cum suntem de Sfintele Paşti, o citesc pe linia aceasta.
    Fain! Îmi place.

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Asta-i linia, pe ea stam! Numai bine.

  • Daca_nu_nu

    @) Dorin Tudoran # 7

    Absolut!
    Cu atât mai mult cu cât sugestia funcționează excelent pe linia aceasta!

  • gellu dorian

    Felicitări, Dorine, că ai postat acest frumos poem al lui Liviu, care este o înviere mai întîi îi iubire, în ceea ce este cu adevărat sesnsul existenţei şi apoi alta dusă în metafizic. Pe Liviu l-am întîlnit la New York. Debutase în revista Lumina Lină, a lui Theodor Damian. Remarcasem poemul şi l-am rugat pe Doru să-mi facă cunoştinţă cu poetul. În Crăciunul lui 1999, am fost la el acasă şi mi-a pus pe masă o sacoşă plinpă cu manuscrise, din care am ales poemele din prima sa carte de poezie -- Călăuza -, pe care i-am ediutat-o la Editura Axa, în colecţia “La Steaua -- poeţi optuecişti”, şi a cărei prefaţă, la rugămintea mea, a scris-o Nicolae Manolescu, carte cu care a obţinut Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” -- Opera Prima pe anul 2000. De atunci am rămas prieteni. I-am mai editat încă o carte -- Orologiul cu statui -, cu care a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din România. El şi Mariana Marin nu au fost primiţi cu geneorzitate de membrii revoluţi ai Cenaclului de Luni, dar au devenit poeţii emblematici pentru ilustrarea diferenţei de individualitate pe care poeţii optzecişti ai acelor ani o impuneau, împotriova ideii că toţi seamănă între ei şi că sunt un grup care nu se diferenţiază stilistic. Or s-a demonstrat de-a lungul timpului că fiecare poet optzecist care contează are o personalitate şi o individualitate aparte. Şi Liviu Georgescu, venit ultimul în rîndul poeţilor optzecişti publicaţi, este unul dintre ei. Îl felicit încă o dată şi-i doresc succes cu noua lui carte, pe care, am înţeles de la el, într-o recentă convorbire telefonică, o va lansa la vară, la Bucureşti. Aşteptăm!

  • lucid

    Arghezi bantuie de la inceput pana la sfarsit. Sensibil scurtata, poate deveni de antologie.

  • Daca_nu_nu

    @) Lucid
    Nici vorbă! Cum s-o scurtezi? N-aş scurta-o pentru nimic în lume!!!
    N-aş mişca nicio virgulă; nici în plus, nici în minus!
    Las-o, domle, aşa, că trec şi sărbătorile, şi-apoi „învierea” e tot o renaştere…
    Nuuuu, n-o scurtez; şi pace bună!
    Serios.

  • Dorin Tudoran

    @lucid @ Daca_nu_nu

    Nu vad stafia lui Arghezi bantuind aceasta Inviere. Probabil, chestiune de gust.
    De scurtat e nevoie: pe la pdl, de exemplu. Si pe la usl -- de altfel…

  • Daca_nu_nu

    @) Dorin Tudoran
    „Nu vad stafia lui Arghezi bantuind aceasta Inviere.”
    Nici eu! Dimpotrivă.

  • gellu dorian

    Prea multa luciditate strica.
    Gellu Naum avea o vorba: teoria strica poezia!

  • Dorin Tudoran

    @Gellu Dorian

    Opinii si opinii…
    Gellu Naum era (este) un mare poet.
    @lucid este un foarte sever cititor de poezie.
    Doua ipostaze complementare.

  • LIVIU GEORGESCU

    Si intamplarea invierii biblice desfasoara cina de taina, vinzarea, prinderea, patimile, dialogul cu Tatal, trecerea, inmomintarea, iar tisnirea luminii, a invierii, nu e un eveniment comparativ lung si e amplificat de fundalul întunecat al celor deja intimplate. Greutatea intinericului da greutate luminii. Scurtarea lor ar depotenta tocmai momentul, stralucirea si forta fulgerătoare ale invierii. Si inviere nu numai in sens strict biblic.

    Iti multumesc, Dorin, pentru impartasirea poemului pe blog si pentru frumoasele evocări si aprecieri ce-l însoțesc. E miscător sa vezi cum memoria afectiva functioneaza dupa atitia ani, cu fapte ale acelor timpuri tulburi. Si eu sunt onorat sa ma numar printre prietenii si admiratorii tai pentru toate realizarile tale, pentru tot ce ai facut si continui sa faci, pentru inalta tinuta morala la care nu ai renuntat niciodata.

    De asemenea, ii multumesc si lui Gellu Dorian pentru cuvintele si amintirile lui si le multumesc si celorlalti pentru bunavointa aprecierilor lor.

    Numai bine si lumina!

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Georgescu

    The pleasure was all mine.

WP Admin