≡ Menu

Întunecările dlui Andreescu – profesionalism vs. diletantism (II)

08.01

O idee pe care o subliniază cu insistență dl Andreescu este aceea că, în vreme ce Domnia Sa studiază de ani buni dosare aflate la CNSAS, oameni care nu cercetează asemenea documente cu același sârg și ajung la concluzii diferite celor ale Domniei Sale sunt niște diletanți – abuzivi, rău intenționați, orbiți de ură și pângăritori ai memoriei unor oameni merituoși sau cel puțin cu totul nevinovați; manipulatori sau manipulați etc.

Scrie dl Andreescu: “Dorin Tudoran şi alţii asemenea lui, care au intervenit vehement în susţinerea colaborării unor literaţi, par să nu realizeze că însăşi intenţia de a vorbi, în absenţa propriei investigaţii, exprimă diletantism.”

Din păcate pentru cercetătorul Gabriel Andreescu, faptele îl contrazic; uneori, chiar vehement. Aleg cazul Mircea Iorgulescu pentru a ilustra “superioritatea” metodologiei de cercetare a dlui Andreescu în raport cu “diletantismul” meu ori al altora ca mine.

Nu am intervenit vehement, cum minte dl Andreescu, în susținerea colaborării prietenului Mircea Iorgulescu cu Securitatea. De altfel, bănuiesc că dl Andreescu vrea să spună “în susținerea ipotezei că Mircea Iorgulescu a colaborat cu Securitatea”, fiindcă nu mi-a trecut niciodată prin cap să susțin – să sprijin, adică – asemenea colaborări, mai ales când subiectul colaborării eram chiar eu, “Obiectivul Tudorache”. Are și vocația mea de sinucigaș o limită.

Am fost șocat când am primit documentul din partea C.N.S.A.S. prin care eram anunțat că identitatea informatorului cu nume conspirativ “DORIN” (sic!) a fost stabilită ”în persoana numitului IORGULESCU Mircea, născut la…” Întâi – pentru că nu mă așteptam la așa ceva. Apoi – pentru că, în urmă cu vreo șase-șapte ani, manifestasem un scepticism vehemnet, vorba dlui Andreescu, față de demersurile altui prieten, Bujor Nedelcovici, legate de colaborarea lui Mircea Iorgulescu cu Securitatea, spunându-i lui Bujor: ”E imposibil. Mircea nu se putea preta la așa ceva.” Iată ce mărturiseam pe acest blog, după ce am primit înștiințarea din partea C.N.S.A.S.: “Sunt unul dintre cei cărora C.N.S.A.S. le-a comunicat, încă de acum un an, că a fost obiectul muncii de informator al celui operând şi sub numele de cod…”Dorin”. Multă vreme am fost incapabil să asimilez această informaţie. Chiar confruntată cu un document ori altul ieşit (potrivit dosarului) din maşina de scris a lui ”Dorin”, informaţia nu-mi intra în cap, cum se spune. Mă legau mulţi ani de relaţii cordiale cu cel învinuit. Dar, când confirmăriile în legătură cu alţi informatori (la fel de neaşteptaţi și radiofonici!) au sosit, încăpăţânarea mea a început să fie pusă la foarte grea încercare.”

Nu am arătat tututor documentul primit de la C.N.S.A.S., cum maimuțărește dl Andreescu faptele. Am arătat documentul doar celor direct interesați, adică unor oameni care primiseră documente similare sau erau direct implicați în cazuri similare. Încercam să vedem dacă aceste informații se coroborau, dacă vinovăția lui Mircea Iorgulescu ar fi putut fi adevărată. La un anumit moment, am pus pe blogul meu documente, printre care și pagini referitoare la ”DORIN” (aici), fără să indic însă că era vorba de Mircea Iorgulescu. Singurul lucru de care sunt vinovat este că am intervenit, indicînd numele lui Iorgulescu, într-o discuție care se purta pe această temă crezând că forumul era găzduit de ”parcela electronică privată” a prietenului Alexandru Papilian, când, de fapt, parcela ar fi putut apartine RFI iar comentariul meu ar fi putut deveni public; înțeleg că nu a devenit. Oricum, ce spuneam era adevărat.

După ce am primit documentul din partea C.N.S.A.S. și discuțiile pe această temă s-au intensificat, am avut un schimb de mesaje cu Mircea, mesaje pe care dl Andreescu le poate solicita familiei lui Mircea Iorgulescu. După acel schimb de mesaje, am postat (aici) un text despre  ravagiile pe care le declanșează o legislație imbecilă, croită exact cu scopul de a submina un proces cap-coadă al deconspirării foștilor colaboratori, turnători, agenți de influență, rezidenți ai Securității în diverse instituții, a surselor sinistrei instituții etc., punându-ne, pe toți, în situația de om contra om. După cum se vede din textul postat atunci, nici în acel text nu dădeam numele lui Mircea Iorgulescu.

Când instanța a pronunțat verdictul de necolaborare a lui Mircea Iorgulescu, nu am contestat decizia instanței – mi-am zis chiar că, într-un fel, e mai bine așa, căci Mircea plecase dintre noi. Nu am făcut-o nici în cazul dlui Nicolae Breban, indiferent de opinia mea în legătură cu necolaborarea acestuia din urmă. În acest caz, scriind, încă o dată, despre cacealmaua pe care o reprezintă legislația în vigoare pe baza căreia se stabilesc în Curte vinovățiile sau nevinovățiile de această natură, spuneam, cum am spus întotdeauna, că oricât de aberantă ni se pare o decizie sau alta a Curții, ea trebuie respectată fiindcă Repet, însă, legea-i lege și trebuie să ne supunem ei.” E drept, am declarat că fără a contesta o decizie a Curții, îmi rezerv dreptul să-mi folosesc capul și să trag propriile concluzii din ce spun faptele, mai ales cele despre care am cunoștință directă și nu intermediată. Nu am nevoie de nicio Curte să-mi confirme ce am văzut  și citit cu ochii mei, ce am auzit cu urechile mele, ce am simțit pe pielea mea ca urmare a colaborării unor oameni cu Securitatea. Nu am nevoie de nicio Curte pentru a-mi confirma ori nu că Nicolae Pleșiță a fost general, Ministru Adjunct al Securității, și că cei care se întrețineau cu el, discutând strategii de acțiune, cum urmau să fie “îmbobinați” ziariștii occidentali în legătură cu dulcile realități românești, îi aminteau că ei pot aduce servicii în străinătate, îi telefonau “Tovarășului ministru” spre a-l informa ce porcării a spus aseară, la Europa liberă, Eugen Ionescu, îl vizitau pe Noel Bernard pentru a-l convinge că un un disident român celebru e un neica nimeni etc. erau ori nu colaboratori/agenți de influență ai Securității; fie că aveau ori nu angajamente scrise cu Securitatea. (Nu e vorba de Mircea Iorgulescu)

07.18

Iată datele cunoscute de mine despre cazul Mircea Iorgulescu, multe dintre ele invizibile pentru ochiul de vultur al cercetătorului Gabriel Andreescu:

1. Mircea Iorgulescu a fost deconspirat drept colaborator al Securității în noiembrie 2002, cu ambele nume conspirative (“Mirel” și “Dorin”), drept răspuns la cererea înaintată C.N.S.A.S. de Bujor Nedelcovici. În cartea “Un tigru de hârtie”, publicată la Editura Alfa, în 2003, Bujor Nedelcovici se găsesc referiri la “Mirel” și “Dorin” și la corespondența dintre Mircea Iorgulescu și Bujor Nedelcovici (paginile 195 – 202, 223). Ambele nume conspirative se referă cert la un critic literar, foarte apropiat de Nedelcovici, și la episoade cunoscute doar de cei doi – Iorgulescu și Nedelcovici. Mai mult, deși în carte Bujor Nedelcovici nu redă întregul pasaj – o va face peste câțiva ani – “Dorin” apare într-un raport și cu numele real, și cu numele conspirativ. În urma acestei prime deconspirări – pe care, practic, o face chiar ofițerul – a urmat o corespondență între cei doi  (Mircea Iorgulescu și Bujor Nedelcovici), scrisori reproduse în Bujor Nedelcovici,  Opere complete, volumul 7, publicat tot la  Editura Allfa. Așadar,  nu dosarul meu l-a deconspirat pe Mircea Iorgulescu. Deconspirarea se produsese cu mult înainte de momentul în care C.N.S.A.S. primea cele 18 volume ale dosarului meu. Acesta din urmă nu a făcut decât să consolideze convingerea C.N.S.A.S. că Mircea Iorgulescu a colaborat cu Securitatea. Mai mult, Mircea Iorgulescu a aflat de la Bujor Nedelcovici imediat, în 2003, că C.N.S.A.S. l-a deconspirat și nu a avut nicio reacție. În chip logic, dacă ar fi fost scandalizat de “eroarea” respectivă, ar fi dat în judecată C.N.S.A.S. pentru prejudicierea gravă a imaginii, mai ales că Mircea lucra în acel moment în Departamentului românesc de la RFI.

2. După deconspirarea survenită ca urmare a cererii lui Bujor Nedelcovici, au urmat cerererile moștenitoarei lui Sorin Titel și cererea mea de deconspirare a numelor informatorilor/surselor Securității din dosarele respective. În ambele cazuri apare criticul literar cu două nume conspirative – “Mirel” sau “Dorin”.

3. În 2007, la cererea dnei Florica Jebeleanu și a dlui Tudor Țepeneag, Mircea Iorgulescu a fost verificat de C.N.S.A.S. ca formator de opinie. Verificarea s-a întrerupt după ce legea 187 a fost declarată neconstituțională și a fost reluată în 2009.  În probatoriul care se găsește la tribunal – și pe care îl poate citi oricine, la cerere, inclusiv dl Andreescu – există documente din dosarele Bujor Nedelcovici, Sorin Titel, Dorin Tudoran, Dosarul Problema Artă și Cultură și dosarul lui Mircea Iorgulescu însuși. Toate indică, luate împreună și separat, faptul că Mircea Iorgulescu a avut două nume conspirative, în perioade diferite, și că avea discuții cu ofițerii de Securitate, care transcriau ce le spunea. Mai mult, există și un document dactilografiat acasă, care ar fi putut fi luat în considerare ca document emanat de la Iorgulescu însuși, deși nu era olograf. Instanța și-a exercitat dreptul de a nu lua în seamă acel document, deși existau numeroase indicii/probe că a fost redactat de Mircea Iorgulescu, acasă.

4. “Mirel”/”Dorin” a avut mai mulți ofițeri de legătură, dintre care cei mai importanți au fost Ciubotă Traian, de la Direcția III-a, Florea Lucian, de la Securitatea București, și Vasile Măierean.

5. ”DORIN” este de găsit în dosarul meu după cum urmează:

– Vol. 1, f. 21, notă informativă dactilo, primită de Vasile Măierean, semnată de ofițer și înregistrată în antet ”DORIN”, dar redactată acasă, la mașina de scris a autorului ei. Nota nu e dactilografiată de ofițeri, fiindcă: i) sunt alte caractere la mașina de scris; ii) prezintă o corectură olografă specifică redactorilor, la cuvintele prospețime, interviurile, respectarea, corectură complet străină unui ofițer de Securitate (cineva care a fost redactor la o revistă sau la o editură înțelege despre ce vorbesc), iar semnele tipografice nu se schimbaseră deloc; iii) foarte important, ofițerii înșiși – respectiv, Oprișor Onițiu – redactează o însemnare marginală pe verso, în care se bucură că „l-am determinat să scrie”.

– Vol. 1, f. 28, notă raport, dactilo, scrisă de Măierean Vasile, în care acesta redă întâlnirea cu Dorin din 23.03.1977.

– Vol. 1, f. 102, notă raport, dactilo, scrisă de Măierean Vasile, privind întâlnirea cu Dorin din 14.11.1978.

– Vol. 1, f. 111, notă raport, dactilo, scrisă de Măierean Vasiel, privind întâlnirea din 19.01.1979.

– Vol. 1, f. 168, notă raport, dactilo, scrisă de Măierean Vasile, privind întâlnirea din 09.02.1980.

– Vol. 3, f. 259, plan de măsuri din 08.04.1983, în care e menționată sursa “Dorin”.

– Vol. 3, f. 218, raport informativ, scris de Ciubotă Traian, privind întâlnirea din 29.03.1983, în care se menționează existența dosarului sursei “Dorin”, dosar care, după știința mea, nu a ajuns încă la CNSAS, sau nu intregral.

Alte menționări ale sursei “Dorin” apar în:

– Vol. 1, f. 1, menționat în plan de măsuri din 03.08.1980.

– Vol. 1, f. 246, menționat în plan de măsuri.

– Vol. 3, f. 201 verso.

– Vol. 1, f. 247, idem.

– Vol. 4, f. 65, idem.

– Vol. 4, f. 290-292.

Din toate aceste documente, rezultă că:

– „Dorin” e redactor la “România literară” (vezi volumul 1, fila 21-22, când din nota ofițerului rezultă că ”Dorin” i-a solicitat lui Dorin Tudoran un articol pentru revista “România literară”, în care să-și expună punctul de vedere etc.”). În plus, sursa dă informații sistematic despre starea de spirit din cadrul redacției “României literare”.

– „Dorin” e foarte apropiat de Dorin Tudoran.

Foarte important: raportul informativ din vol. 3, f. 218, scris de Ciubotă Traian, redă convorbirea avută de ofițer cu “Dorin”, care pretindea că nu a luat contact de multă vreme cu mine. Ofițerul notează că ”în data de 25.03.1983, sursa DORIN a vorbit la telefon cu Dorin Tudoran”. În volumul 14, pe care probabil dl Andreescu nu l-a citit, fiindcă nu era prins în cartea “Eu, fiul lor”, la fila 45 și 45 v., e redată convorbirea din 25.03.1983, în care eu îi sugeram lui Mircea Iorgulescu să asculte în seara respectivă “Europa Liberă”, fiindcă va avea o surpriză. Pe raportul lui Ciubotă, din vol. 3, un ofițer superior scrie că sursa ”Dorin” nu e sinceră cu noi, pretinde că nu a vorbit de mult cu Tudoran, dar în 25.03.1983 a vorbit la telefon și acesta i-a spus să asculte EL etc.” Or, în 25.03.1983 nu e înregistrată nicio altă convorbire pe subiectul ăsta, decât cea cu Mircea Iorgulescu. Dl Andreescu ar fi trebuit, deci, să citească și vol. 3, f. 218 și vol. 14, f. 45 cu verso, ca să înțeleagă cine e “Dorin”. Ca să nu mai spun că, a citi doar primele 4 volume, din care îngrijitorul ediției, dl Radu Ioanid, a ales mostre din tipurile de documente aflate în dosarul meu, fără a citi și restul de 14 volume, mai ales cele TO (Tehnică Operativă, adică transcrierea de înregistrări ale convorbirilor telefonice, ale discuțiile în casă, din mașină, dintr-un parc sau de pe trotuarul unei străzi, de la o masă în restaurant, fotocopiile corespondenței etc.) e imprudent să dai verdicte. O imprudență pe care dl Andreescu o săvârșește cu un curaj sinucigaș. Să-i spună un diletant ca mine unui cercetător profesionist ce înseamnă în cercetare cross-refrences sau entries are fully cross-referenced?

Așadar, din toate aceste documente rezultă, fără dubiu, că “Dorin” era critic literar, angajat la “România literară”, foarte apropiat de mine, avem convorbiri telefonice, convorbiri transcrise de ofițeri, dublate ulterior de note informative dactilografiate. Dacă dl Andreescu a citit mai mult decât volumul 1 din dosarul meu, e de mirare cum nu a observat că în volumele 3 și 4 că pe “Dorin” îl deconspiră ofițerii înșiși – transcrierile unor convorbiri sunt reluate întocmai, la aceleași date la care au loc convorbirile telefonice, sub formă de raport informativ către șefi. Trebuie să fii de-a dreptul diletant pentru a scrie cărți fără să citești toate documentele pe care îți bazezi concluziile.

6. În perioada respectivă, doi erau criticii “României literare” cu care vorbeam la telefon – Mircea Iorgulescu și Nicolae Manolescu. Numele celui din urmă nu apare nici în dosarul meu, nici în alte dosare într-o formă care să indice, nici și foarte vag, o colaborare cu Securitatea. Numele lui Mircea Iorgulescu, da. În plus, Nicolae Manolescu nu mi-a cerut niciodată un articol pentru “România literară”, după care să încerce să mă facă să temperez tonul textului respectiv; de fapt, nici nu sunt sigur dacă în acei ani Nicolae Manolescu era și redactor al revistei pe lângă a fi fost unul din cronicarii ei. Menționez acest lucru, fiindcă era datoria redactorilor, nu a colaboratorilor, deținători de rubrici permanente, să comande texte pentru publicațiile respective.

7. Așa cum am menționat, toate indiciile privind identitatea lui “Dorin”/”Mirel” există în dosarele amintite mai sus și, lucru foarte important, sursa e descrisă cu lux de amănunte, iar convoribile lui Mircea Iorgulescu sunt dublate de rapoarte informative ale ofițerilor. Adaug și faptul, deloc minor, că Iorgulescu însuși nu a negat timp de ani de zile că a dat acele informații – a precizat doar că nu a semnat cu numele conspirative. Dar, până la decizia 672/2012 a Curții Constituționale, pentru a fi identificat, nici nu era nevoie de semnătură. În plus, după știința mea, nici chiar apărarea (asigurată de dl Sergiu Andon) nu a invocat eroarea de atribuire a documentelor și numelor conspirative, ci doar temeiul juridic dat de decizia Curții. Dacă Mircea Iorgulescu nu a susținut că a fost confundat cu “Doru”, în schimb domnul Andreescu vorbește despre această ”confuzie”.

Toate acestea, și altele, îmi spun că e nedrept să acuzi C.N.S.A.S. pentru concluzia la care a ajuns în legătură cu Mircea Iorgulescu, chiar dacă o Curte a ajuns la o concluzie diferită.

8. Repet, Mircea Iorgulescu nu a fost deconspirat din dosarul meu, ci din dosarul Nedelcovici, unde sunt și documente cu numele real, asociate explicit numelui conspirativ. Toate sunt publice din prima zi a procesului, dar s-ar putea ca aprigul cercetător Gabriel Andreescu să nu se fi obosit să citească documentele respective; nici la tribunal, nici în sala de lectură a C.N.S.A.S. E mai ușor să scrii o carte în care să bați câmpii, decât să citești mii de pagini. E drept, cititul unor astfel de pagini te-ar împiedica să ajungi, neapărat, la concluzia prestabilită.

171

Inecatul care se agață de pai.

Aceasta este tehnica folosită aici de dl Andreescu. Face un tam-tam asurzitor despre cum a fost confundat Mircea Iorgulescu (de cei de la C.N.S.A.S. și dl Radu Ioanid, îngrijitorul ediției volumului de documente din dosaruul meu de Securitate, “Eu, fiul lor”), cu informatorul “DORU”.

De fapt, despre ce este vorba?

Prin contrast cu “DORIN”, sursa “DORU” apare în dosarul meu într-un singur loc – volumul 1, fila 115. Este vorba despre o informare olografă, redactată într-un hotel, și privește o discuție între atașatul cultural al ambasadei sovietice și un ziarist român.  Numai un imbecil ar fi putut să-l confunde pe “Dorin” cu “Doru”, atâta vreme cât, așa cum se vede din fotocopia reprodusă mai jos, informarea indică încă din primul ei paragraf cine este “Doru” – VICTOR BÎRLĂDEANU, ziarist la Scînteia.

Este adevărat că scrisul informatorului seamănă mult cu scrisul din nota ofițerului. Sunt și similitudini, dar și diferențe (diferă litera “B”, litera “t”; sunt similare literele “p” și “ș”). Dar un lucru e sigur: “DORU” nu este Mircea Iorgulescu. Indiferent cine a scris această informare — ofițerul la dictarea sursei sau direct sursa — e cu siguranță o persoană în vârstă (folosește apostroful în loc de cratimă), face greșeli de ortografie (pune virgule aiurea), e împiedicat la scris și în exprimare etc. Nu e nici pe departe vreo asemănare cu sursa “DORIN”. Dacă a scris un civil, sigur nu era critic literar, redactor la “România literară”. Dacă a scris ofițerul, dl Andreescu se află într-o situație și mai penibilă, atunci când pretinde că C.N.S.A.S. i-ar fi atribuit acest document, din greșeală, lui Mircea Iorgulescu. E foarte ușor să se constate că scrisul lui Iorgulescu nu are nicio legătură că acest scris, indiferent dacă aparține unui civil sau unui gradat din Securitate. Mai rămâne ca dl Andreescu să pretindă că sursa ”DORIN” din dosarul Tudoran/”Tudorache” sunt chiar eu, că tot coincid conspirativul și prenumele.

În procesul de redactare a cărții (Editura Polirom), de trecere în computer a conținutului fotocopiilor documentelor din dosarul meu de Securitate, sursa “Dorin” apare foarte frecvent, așa că semnătura olografă (cum se vede din documentul reprodus) “Doru” a putut fi ușor citită și introdusă în computer drept “Dorin”. Cum tot o eroare de introducere în computer o reprezintă și niște inițiale din nota olografă (“Eu, fiul meu”, pg. 105) a ofițerului care comentează Informarea: “a unor tineri atrași de influența lui S.B. și Jebe.” Evident, nu “S.B.”, ci “G. B.”, adică Geo Bogza, cel menționat în turnătorie.

Nici C.N.S.A.S., nici dl Radu Ioanid nu l-a învinuit pe Mircea Iorgulescu de colaborare cu Securitatea pe baza acestei informări, atribuindu-i și numele conspirativ “DORU”. Documentul apare în carte ca mostră de turnătorie, fiindcă face parte din dosarul meu și mă menționează. De aici și până la procesele de intenție, la sugerarea unor conspirații împotriva lui Mircea Iorgulescu și la o manipulare săvârșită de dl Radu Ioanid este o distanță astronomică pe care doar învolburarea dlui Andreescu o poate topi cât ai zice pește.

DORU BEST

doru scan_0001

Două îmi par iluziile în care s-a zidit, în ultimii ani, Samuraiul-șef al drepturilor omului, Gabriel Andreescu, cercetător atras de harakiri/seppuku:

Prima – că este un Champollion al Dosarelor de Securitate, când, de fapt, se zbate încă în liga Adrian Severin (unul dintre modelele sale profesionale și morale) – Mihai Lupoi.

A doua – că în literatura de mare suspans e deja în liga John Le Carré – Aghata Christie, când, de fapt, înoată alături de clasici ai genului ca Pavel Coruț și Aura Christi.

Am un doctorat cu teza “Oameni înainte de 1990”. Sunt pe cale să obțin un al doilea doctorat cu teza – “Un fel de oameni – mutanții, după 1990”.

În ultimii ani, am încercat să-l împiedic pe dl Andreescu să alunece din paginile primei mele teze de doctorat în paginile celei de a doua. Se pare că am eșuat. În chip lamentabil.

Mea culpa, mea maxima culpa!

(Va urma)

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • No Name / DP

    E trist ca, ratand lustratia, (cum am ratat si restitutio in integrum, dar asta-i tema conexa, ori mai degraba primordiala, asupra careia voi reveni imediat) ne-am scaldat in semideconspirari, pe de o parte si reconspirari, pe de alta, manate fie de nevoia sincera de adevar ori doar de idiosincrazii, (primele), fie de “subtile” afinitati (secundele). De asta tabloul iesirii din marasmul comunist e azi lipsit de perspectiva si volum -- intr-un cuvant, de valoratie -, aratand mai mult ca o acuarela plata, care, conceputa sa ramana flu, a mai fost si lasata in ploaie!

    Fraza cheie din articolele la tema ale dlui Andreescu este cea referitoare la rolul jucat de domana Daniela Ghitescu in viata dumnealui: “M-a ajutat să scot din comportament sechelele sărăciei (…) , susţinînd că, pînă la urmă, totul e
    psihologie.” O sinceritate dezarmanta, care mi-a provocat si-o apreciere sincera pentru inteligenta doamnei Ghitescu. Eu am pierdut decenii si prieteni ca sa ajung, in cele din urma, la acelasi adevar fundamental. Va marturisesc ca am pornit, in 1991, cu o echipa mare de jurnalisti de prima mana, o lupta cu morile de vant ale comunismului, pe care, atunci, il voiam, cu toti comilitonii, demantelat rapid. Toti purtam inca sechelele saraciei (eram aproximativ egali la acest capitol) si, eu cel putin, credeam ca nu “scoaterea lor din comporatament” ne mana in primul rand in lupta comuna, ci principiile altruiste. Pe masura ce viata ne scoatea in cale solutii (vai, individuale!) de-a iesi din saracie, principiile au inceput sa paleasca, scopul initial, care ne unise, s-a nuantat pana a ajuns de nerecunoscut si caile pe care am luat-o, in momente diferite, ne-au despartit. Si da, aici a fost vorba si despre psihologie, ori in primul rand despre ea!

    Inca din secolul IV inainte de Histos, rationalul Stagirit stia si-i spunea fiului lui, Nicomah, ca virtutea (binele dezirabil in sine si nu pentru obtinerea cine stie carui beneficiu material) e apanajul celor instariti, asa ca nu-i poti cere unui sarantoc sa practice virtutea. Vreo doua mii de ani mai tarziu, se discuta, in Estul Europei mai ales, despre intelligentsia, elita intelectuala care provine -- NOTA BENE! -- din nobilime sau din burghezia instarita si care se implica in mod altruist in progresul societatii. Ce vreau sa spun e ca, sarind peste restitutio in integrum si peste o lustratie care ar fi putut fi simultana cu restituirea proprietatii ori imediat ulterioara acesteia, Romania si-a lasat virtuala intelligentsie sa lupte mai mult pentru a scapa de sechelele saraciei decat pentru progresul social in sine. Or, este stiut, dupa ’89, in Romania s-a iesit din saracie mai mult pe cont propriu si, indeosebi, ciugulind din hoitul statului comunist, prin afaceri sau relatii directe cu structurile lui corupte si corupatoare.

    E oarecum inuman sa-i ceri unui individ, oricat de inzestrat de la natura, sa topaie in viteza prin piramida trebuintelor imaginata de Maslow de la treaptele de jos, adica de la satisfacea nevoilor primare si-a sigurantei social-sentimentale direct in varf, la moralitate si acceptarea adevarului indivizibil. Nu c-ar fi imposibil, dar asemenea performanta ramane exclusiv la indemana caracterelor exceptionale.
    Din acest motiv am infinit mai multa incredere in publicistii care si-au castigat o anume autonomie financiara in raport cu statul roman si nu dau semne ca ar fi consumati de lacomie. Cum am incredere si in oamenii de caracter, chiar daca nu sunt complet autonomi financiar fata de statul roman.

    Citind materialele domnului Tudoran, ma gandesc, cu nostalgie slava, cum ar fi fost daca am fi avut de la inceput o restituire a proprietatilor in integrum urmata de-o lustratie reala? Pana acum cativa ani imi puteamn imagina unde am fi stat astazi ca tara daca am fi bifat la momentul oportun cele doua conditii, dar, intre timp, atat de mult ne-am indepartat de paradigma acelei normalitati, incat acum mi-e imposibil sa mai umplu cu imaginatia prapastia care s-a creat. Ma mai intreb inca (si inca imi mai pot imagina!) unde am fi fost azi cu CNSAS-ul, daca, la conducerea lui, am fi avut un om cu acribia domnului Dorin Tudoran?
    Apropo, CNSAS mai exista, ori a sucombat pe altarul statului reformat?
    Cat despre dl Tudoran, tot raul spre bine, nu avem un CNSAS eficient, dar ne bucuram de un blog exceptional.

  • Guest

    Cum adica “Repet, însă, legea-i lege și trebuie să ne supunem ei.” ????? Daca legea va spune sa va turnati rudele, precum Pavlik Morozov, asa veti face?

  • Pingback: Întunecările dlui Andreescu – profesionalism vs. diletantism (II) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Este vorba despre legea sub autoritatea careia un tribunal stabileste colaborarea sau necolaborarea cu Securitatea. Facuta, de la bun inceput, in asa fel incat sa apere colaboratorii (prea multi parlamentari si alti politicieni ar fi fost lasati in pielea goala, in public), revizuita si mai aspru, legea face foarte dificil de obtinut un verdict de colaborare. dar asta e, legea-i lege. Ar fi trebuit schimbata de mult si aici trebuia sa-si risipeasca oameni ca dl Andreescu energia. Fortand nota -- azi nu poti primi verdict de colaborare, decat daca te duci singur si spui ca ai colaborat si, mai ales, daca prezinti si probe, angajament semnat etc. O porcarie!

  • Peter Manu

    Dear Mr. Tudoran
    Too many words. The simple truth is that Gabriel Andreescu has been pussy-whipped. It happens.
    Shanah Tovah!
    Peter Manu

  • Dacă dl Andreescu ar fi fost un om care să-mi fost indiferent, aș fi folosit mai puține cuvinte sau niciunul; oricum, nu cuvintele folosite de dvs. Dar dl Andreescu a fost pentru mine una din mizele morale pe care am pariat. Nu regret. Îmi pare rău că Domnia Sa a schimbat mizele pe care contează.

  • Dezideriu Dudas

    Va multumesc. Cleştar ( pana acum nu prea intelegeam “termenul”…) !

    Din pacate, ref. la “directia binelui”, nu voi primi vreodata raspunsul. Mai mult, va trebui sa-l formulez eu….Daca doresc sa continui…, cred ca e singura solutie, altfel va intra din nou “in functiune” mitul Sodomei si Gomorei….A intrat el in functiune la “comunisti-anticomunisti”…, d-apoi la “fraieri”…care, mai jos, nu mai au unde cade…

    O singura problema ar fi : Arnold Toynbee a spus …., trei generatii ! Ulterior am aflat ca si Ibn Khaldun a spus acelasi lucru…

    Daca translatam un pic…si discutam de nationalizare / privatizare…, ne-am afla fix la a 3-a generatie…

    Care-i legatura ? Doar o buna-credinta extrema poate genera atata forta implicata….Nu cred ca “inginerul de drepturile omului” poate iesi singur din dilema in care a intrat. Eu, ca “fondator” ( si reprezentant…) al sintagmei “inginerul de stat de drept “ ( e “drept”…, “divin”, dar nu se pune aici si acum…)…, ii voi intinde o mana de ajutor.

    Cum mai scriam in situatii asemanatoare, suntem in fata unei CONFUZII…, negenerate de Gabriel Andreescu, Radu Ioanid sau Dorin Tudoran…De aceea GRESEALA lui Gabriel Andreescu cred ca poate fi iertata. Nu acelasi tratament trebuie sa-l aplicam si celor cu CONFUZIILE…

    Cand vor avea loc clarificarile ? Doar in viitor si doar prin PARTICIPARE…. ”NOUA SODOMA SI GOMORA” este mult mai perversa decat cea veche….Nu e deajuns doar sa nu-ti intorci privirea inapoi…Trebuie sa si mergi continuu si de cand cu DNA-ul…, si doar pe directia cea buna !

    Directia Nationala Pro-Economia
    Economia 3

  • Riscați ca pentru mulți să fiți prea criptic, prea sibilinic. Noroc că eu vă cunosc. Eu încerc să privesc înainte, dar există tot felul de eforturi să fiu convins să o fac începând prin a accepta că trecutul a fost altfel decât îl știu și l-am trăit. Nu pot pune o cărămidă la viitor pe un trecut trucat. Construcția s-ar prăbuși -- ca și în trecut.

  • PaduchelePlesuv

    Expresia “a esua lamentabil” face partedin noul limbaj de lemn, evitati-o. Incerca sa imi imaginez care or fi fost sechelele saraciei. Oare ceva gestica din secventa urmatoare?

    " rel="nofollow">

  • De ce să o evit? Făcea parte și din vechiul limbaj de lemn. Și-apoi, ironia sparge limbajul de lemn. Sau nu?

    Fiindcă tot ne oferim sfaturi prietenești -- poate renunțați la secvențe precum cele de mai sus. Deși, ironia sparge pudibunderia. Sau nu?

  • PaduchelePlesuv

    Nu mai tin minte, va cred pe cuvant. Dar chiar si asa, rog evitati.
    Secventa: asa este , nu am considerat ca ar fi cea mai potrivita, insa era un exemplu nu din cele mai rele.

  • Dezideriu Dudas

    Perfect de acord.

    Adaug extensii consonante subiectului :

    1. Nu blogul dvs. poate “lua in piept” realitatea. Poate insa sa o dezvaluie. Ceea ce nu e lucru simplu .

    2. Fiind criptic si sibilinic aici, sper sa pot fi “curgator” acolo…

    3. Poate nu veti intelege de ce consider ca ideile de la pct. 1 si 2 sunt foarte relevante contextului. Liviu Antonesei va poate explica aceasta, tinand cont de ultima mea vizita in Iasi, facuta cu familia ( intr-un parcurs mai amplu in regiune ), special pentru a ma intalni cu el. Ceva asemanator am facut si cu Paul Goma la Paris in decembrie 2004. Doar ca acolo am fost de nevoie….Familia (imi) venise sa ma viziteze si sa vada Parisul…

    4. Exceptional scrieti : “ Nu pot pune o cărămidă la viitor pe un trecut trucat “… Banal este ca noi, in Romania, suntem convinsi si de cele scrise de dvs. dar si de faptul ca acea caramida nu poate fi pusa nici pe un viitor trucat.

    5. Acum voi face totusi cateva clarificari :
    5.1 Directia principala pe viitor va fi post-nationalizarea si post-privatizarea ultimelor “doua generatii”….Intalnirea publica din 29 noiembrie 2014 se va numi FORUMUL DEZVOLTARII.
    5.2 Aluzia la PRO TV si Antena 3, va reprezenta de maine un siaj care va incerca sa faca acea “caramida” mentionata de dvs. imuna la “trecut” chiar si la “viitor”, altele decat cele “gestionate” ( in prezent…) de interesul public. Trecutul in numele caruia scrieti cu indreptatire nu are legatura cu cel cu ghilimele, folosit de mine in sensul de mai sus. Ref. la viitor insa ( cel fara ghilimele, ca cel cu…este ca la “trecut”…), va aduc aminte de firma pe care a vrut sa o infiinteze Mihai in SUA, “Future impact”. A infiintat-o ? V-ati “inhaitat” cu el atunci ? Nu am citit nimic in acest sens.

  • Mihai a și în ființat “Future impact”. O bună temă de discuție pentru… viitor. Prin “înhăitat” cu el, un “distins” ofițer de Securitate (și nu doar el) se referea la altceva, nu la “Future impact”…

  • Așa voi face.
    Sunt sigur ca exista exemple si mai rele in ce scriu, dar asta e…

  • No Name / DP

    Eu nu cred ca “acoperitii” din presa de azi sunt mai demni de respect / compasiune/ intelegere nuantata decat turnatorii de ieri.

    http://romaniacurata.ro/ce-cauta-serviciile-secrete-in-presa-si-politica/

  • Un text, cu adevarat exceptional. Jos palaria!

  • Da!

  • CNSAS este eficient, se zbate să fie și mai eficient, dar i se dorește dispariția din mai din toate părțile tarabei patriotice.

  • Dana (Mara)

    @No Name/DP, adevarat, dna Mungiu Pippidi desira impecabil acest ghem dar numai pina la jumatate, nu merge pina la capatul firului si se opreste numai la “intern”(asa cum ii sta bine premiantei clasei care stie unde sa se opreasca pentru a incinta profesorii), la sistemul din Romania parca nu se vede si din avion ca tinde sa fie copie (originala ca de obicei) a altor sisteme care ne curteaza si ne monitorizeaza in draci si unde daca vrei sa intri in politica sau presa este musai sa fi fost vreun soi de agent (acoperit, neacoperit, benovol, precaut, “din convingere” -- o mare diversitate care le aduce bunastare si consolidare sociala. Mai nou si Ponta se duce si ia notite, cu intinctul lui politic leit Basescu si Udrea. Si eu cred ca vor sa-l sape pe Iohannis pentru ca nu este santajabil si probabil nu este in sistem asa cum era si Crin Antonescu pe care l-au obligat sa se retraga. Cine sau ce este la capatul firului? De ce se comporta asa haotic politicienii romani si presa cumparata din Romania? Criza lui Turcescu spune totusi multe.

  • No Name / DP

    Nu o fi spunand dumneaei chiar totul -- uneori e mai bine sa nu o faci si, fiindca binele e o categorie morala, e chiar moral sa pastrezi pentru tine un rest de informatie neconvenabila. Fac o paranteza cu un exemplu personal: Prin 1995, fiind jurnalist acreditat la Parlament, am aflat cu stupoare ca asa-zisa opozitie democratica -- singura alternativa politica valabila la PSD-ul lui Iliescu si singura sansa pentru Romania de a intra in cartile pentru integrarea in UE si NATO -- isi vindea pur si simplu voturile pentru a fi trecute legi organice strambe, propuse de “Patrulaterul rosu”. Nu toti parlamentarii Opozitiei “puneau botul” la plicurile cu bani (aproximativ o leafa de parlamentar) distribuite chiar de speaker-ul Camerei Deputatilor, dar, oricum, suficient de multi, astfel incat sa fie adoptata, de pilda, legea caselor nationalizate. Aveam doua optiuni: sa public ceea ce am aflat ori sa nu public. Am mers pe prima varianta, din considerentul ca devoalarea acestui adevar ar fi facut mai mult rau ATUNCI decat bine, cand interesul meu, si al dumneavoastra presupun, era sa se produca naibii odata alternanta aia la guvernare, astfel incat Occidentul sa ne ia in sfarsit in calcul pentru integrare. Nu stiu cate adevaruri de acest soi ori altele, de anvergura planetara detine doamna AMP si asupra carora a decis ca mai bine ar fi taca si nici din ce considerente a ales sa procedeze asa si nu altminteri. (Nu pentru toate adevarurile la care ai acces primesti si ingaduinta surselor de-a le face imediat publice. ) Oricum, chiar daca nu spune totul, de regula AMP e, de departe, printre cei care spun cel mai mult. Si spune cu onestitate, bazandu-se mai ales pe informatii si observatii de insider. Iar la intrebarea dumneavoastra finala, AMP tot da raspunsuri peste raspunsuri.

  • Dana (Mara)

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/noul-oportunism-108160.html
    Parca totusi din “developarea” lui Costi Rogozanu avem o imagine putin mai clara.
    Scuze daca nu sint strict la subiect, un subiect sensibil care cel putin pe mine ma depaseste. Totusi, ma intristeaza sa vad oamenii de caracter pretuiti de doamna Monica Lovinescu dezbinati in loc sa fie solidari si sa citesc comentarii in o.c. in care unii mai si jubileaza.

  • No Name / DP

    Da, si eu il citesc cu interes pe Costi Rogozanu. Deocamadata, cei doi (aflati in discutia noastra) imi par mai degraba complementari decat antitetici.

WP Admin