≡ Menu

Întunecările dlui Andreescu – obsesii, vituperări, ticăloșie. La revedere.

03.29

Obsesiile dlui Gabriel Andreescu nu sunt puține, se înmulțesc cu fiecare dezacord manifestat de alții față de opiniile Domniei Sale și îl hăituiesc din ce în ce mai nemilos. În acest moment, prezența prietenilor nu mai poate înlocui prezența unui shrink.

Dl Radu Ioanid este una dintre aceste obsesii care nu-i dau pace dlui Andreescu. Nu știu ce a declanșat această animozitatea (cu ingrediente patologice) a dlui Adreescu față de dl Ioanid, dar pot semnala netemeinicia multora dintre acuzațiile aduse dlui Ioanid de către dl Andreescu:

i) Despărțirea ”post mortem” (cum o numește dl Andreescu, gândindu-se, probabil, la moartea lui Mihai) dintre mine și Mihai Botez nu i se datorează dlui Ioanid, cum mincinos afirmă dl Andreescu și nu s-a produs “post mortem”, ci cu mult înainte, ”antum”, la începutul anilor ’90, când nici măcar nu știam cum arată dl Ioanid, pe care l-am întâlnit mult mai târziu.

ii) Nu știu ce au discutat dnii Andreescu și Ioanid în camera hotelului Hilton din București, dar dl Ioanid nu avea cum să-i spună în acel moment dlui Andreescu, cum pretinde acesta din urmă, ce cuprind cele 18 volume ale dosarului meu, fiindcă nu știa. Mă întreb ce căuta dl Andreescu în camera de hotel a dlui Ioanid, om pe care îl disprețuiește profund, de un car de vreme, și pe care îl consideră vinovat de atâtea fărădelegi?

Dl Ioanid se afla în România, când C.N.S.A.S. m-a informat că a terminat fotocopierea celor aproximativ 10,000 de pagini și că pot ridica oricând cele 18 plicuri sigilate. L-am rugat pe dl Ioanid să mă ajute. A acceptat. I-am trimis o procură (copie la C.N.S.A.S.) prin care îl împuterniceam să ridice documentele. Dl Ioanid a preluat cele două cutii sigilate în care se aflau cele 18 plicuri sigilate și le-a predat în aceeați zi, sigilate, unui prieten al meu, diplomat occidental aflat în post la București. De la acesta am primit documentele. Aceasta a fost ”poșta specială” (menționată de dl Ioanid în răspunsul dat dlui Andreescu în Observator cultural, aici) prin care au ajuns la mine, sigilate, cele două cutii în care se aflau cele 18 plicuri sigilate. La primirea documentelor, sigilate, am făcut fotografii – unele au fot postate și pe CERTOCRAȚIA, câteva au fost puse la dispoziția Editurii Polirom, care a folosit una dintre ele la pagina 572 a cărții ”Eu, fiul lor”.

iii) Dl Ioanid nu avea cum să premediteze, cum să mă manipuleze spre a lovi în Mihai Botez. Nu s-a oferit să fie îngrijitorul ediției. După ce am citit documentele, eu l-am rugat să fie îngrijitorul ediției, fiindcă specialitatea Domniei Sale sunt arhivele și, în plus, editase deja un volum bazat pe documente de la C.N.S.A.S. Nu avem nicio indicație că între dnii Botez și Ioanid avusese loc vreun conflict, că între ei ar fi existat vreodată o stare de tensiune. Nu am nici azi. La început, dl Ioanid a ezitat să accepte propunerea mea. Chiar mi-a recomandat numele unui cercetător pe care îl considera foarte potrivit pentru a îngriji ediția și a scrie studiul introductiv. La insistențele mele, până la urmă dl Ioanid a acceptat. Abia atunci i-am pus la dispoziție documente din dosarul meu.

iv) Om oarecum serios, în opinia dlui Andreescu, am decăzut, făcând jocul manipulatorului Ioanid. Ce se va fi întâmplat cu mine? Simplu, răspunde psihologul Andreescu: Ioanid îl sorcovește pe Tudoran, îl face să creadă că e cel mai tare din parcare, și, în schimb, sărmanul Tudoran, însetat de glorie, îl lasă pe dibaciul manipulator Ioanid să atace disidenții români și să clădească dosare de falsă colaborare cu Securitatea. Greu de comentat la ce rezultate au dus în cazul studentului Andreescu cei 13 ani de psihologie corecțională de care este așa mândru.

C.N.S.A.S. constituie o altă obsesie majoră a dlui Andreescu. În loc să contruiască un lobby care să supună Parlamentul la presiuni care să conducă la modificarea unui simulacru de lege, dl Andreescu își alătură vocea unui lobby anti-C.N.S.A.S., exact când Colegiul (încolțit din toate unghiurile politice, care nu doresc, în ruptul capului și din motive ușor de înțeles, finalizarea prea multor deconspirări) încearcă să fie mai eficient decât în primii săi ani de existență, să lucreze între parametrii unui profesionalism care să elimine suspiciunile. Pentru dl Andreescu, personificarea răului reprezentat de C.N.S.A.S. este dna Germina Nagâț. Criza de isterie publică făcută de dl Andreescu, când GDS i-a decernat dnei Nagâț un premiu important, a constituit un spectacol întristător. Așa ceva nu are nimic de-a face cu o discuție profesională, cu o dezbatere – oricât de aprinsă – a unor subiecte deseori greu de elucidat.

Scenarita este o altă plasă obsesională în care se complace dl Andreescu. Dintre multele exemple îl aleg pe cel mai recent. Într-un comentariu postat azi (aici) pe forumul din Observator cultural, dl Andreescu mă acuză că i-am refuzat postarea unui răspuns pe CERTOCRAȚIA. Nici vorbă de așa ceva. Blogul meu nu a înregistrat niciun comentariu venit din partea dlui Andreescu. Iată răspunsul postat de mine pe forumul Observatorului cultural:

1. Nu am primit niciun comentariu al dvs. Cred ca întâmpinați o dificultate tehnică de care s-au lovit și alții, după ce sistemul de comentarii s-a schimbat pe blogul meu. Dificultățile tehnice pot fi depășite ușor. Există acolo opțiuni de înregistrare pentru Disqus (preferabil, fiindca este sistemul folosit), Facebook, Guest etc. Să vă construiți o altă obsesie pe o dificultate tehnică pe care alții au depășit-o în 30 de secunde e trist.

2. Dacă ați fi fost, cu adevărat, interesat să purtați un dialog cu mine pe CERTOCRAȚIA, ați fi făcut ceea ce se practică în asemenea cazuri: ați fi răspuns textului meu acolo unde a apărut – pe CERTOCRAȚIA. Dvs. ați ales să răspundeți în Observator cultural. Decizia dvs. are fi avut o justificare, dacă CERTOCRAȚIA v-ar fi refuzat publicarea celor 6 texte apărute în Observator cultural. Cum ați rupt o cutumă de dialog, v-am răspuns pe CERTOCRAȚIA. Oricum, dacă ați fi reușit, tehnic, să trimiteți comentariul pe care “nu vi l-am postat”, el ar fi apărut, dle Andreescu. Cu siguranță. Fiți mai relaxat și nu luați orice impediment (mai ales unul tehnic) drept o conspirație impotriva dvs.

Forumurile publicațiilor, blogurilor, site-urilor etc. online constituie o lume a cărei natură extrem de labilă psihologul Andreescu o înțelege greu. Totul e alb sau totul e negru. Dacă eu sunt un “diletanat agresiv”, cei care comentează pe blogul meu constituie – îmi pare rău să le dau o asemenea veste proastă – doar o “haită însetată de sînge care-l urmează.” În schimb, pe forumurile unde se comentează sub textele Domniei Sale, discuțiile sunt purtate doar de oameni raționali, lipsiți de orice maliție sau rea-intenție, cu argumente ireproșabile. I-aș recomda dlui Andreescu să-l întrebe pe criticul Daniel Cristea-Enache dacă a primit vreodată un răspuns de la doamna pe care a întrebat-o public, în câteva rânduri, dacă a colaborat ori nu cu Securitatea, doamnă cu care pe un forum dl Andreescu duce un dialog îngeresc despre diavolii de pe alte bloguri. Exemple pentru dl Andreescu aș mai avea; răbdare – nu.

Despre ticăloșie. Până la “nepublicarea” comentariului Domniei Sale, dl Andreescu mărturisea că, în pofida porcăriilor pe care i le-aș fi făcut și a manipulărilor în năvodul cărora mă complac, nu mă consideră un ticălos. Regret că nu-i pot răspunde în același chip, fiindcă numai un ticălos poate scrie anumite lucruri. Iată unul dintre ele:

Fără carnetul de partid, cariera avută în instituţiile culturale din 1971 pînă în 1980 i-ar fi fost imposibilă.”

– În 1971 nu eram membru de partid;

Am fost membru al unei singure “instituții culturale” românești – Uniunea Scriitorilor. Din 1974 pînă în 1982. Am redevenit membru al US în 1990.

– La intrarea în US, nu eram membru de partid. Cererea mea de intrarea în US a fost judecată prin prisma valorii primelor două cărți, dintre care cea de debut a obținut Premiul de Debut pentru Poezie al US pe anul 1973;

– Premiile care au urmat și presa excelentă de care s-au bucurat cărțile mele n-au avut nimic de-a face cu membria mea de partid. Nu pe mine mă jignește dl Andreescu. Jignește criticii literari care au scris elogios despre cărțile mele și pe membrii juriilor care au acordat premii unor cărți ale mele;

– Când partidul a putut face ceva, a făcut-o. Dar nu spre a mă promova, nu spre a-mi consolida cariera. Dimpotrivă. Cartea mea de debut, “Mic tratat de glorie” (1973), a primit (alături de o carte a dnei Ileana Mălăncioiu) și Premiul de Poezie al CC al UTC. În ziua decernării premiilor, în urma unui ordin “venit de sus”, premiul meu a fost “redistribuit” altcuiva. Dna Ileana Mălăncioiu a întârziat ora decernării premiilor, prin protestul ei vehement. Dar ordinul era “prea de sus” spre a nu fi executat.

– Am fost ales, în două rânduri, în Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor, prin vot secret, de colegeii mei, la conferințe ale Uniunii Scriitorilor, nu numit pe vreo listă venită de sus; așa cum au fost aleși și ceilalți membrii ai Consiliului;

– Când, în 1982, Nicolae Ceaușescu l-a însărcinat pe premierul Constantin Dăscălescu să convoace nou-alesul Consiliu pentru a comunica că șeful statului a numit un președinte al US și hotărârea respectivă nu suportă discuții, am fost singurul membru al Consiliului care și-a depus demisia (și nu doar din Consiliu), deși aveam realții mai mult decât cordiale cu președintele impus al US, un scriitor pe care l-am admirat întotdeauna. Era o chestiune de principiu. Știam ce se va declanșa împotriva mea. Și s-a declanșat.

– Scurta trecere prin PCR nu m-a ajutat. Mai degrabă, mi-a făcut viața mai grea. Înainte, când scriam, spuneam sau făceam ce “nu se cuvenea”, exista o salvare ”Tovarășul nu e membru de partid, așa că e de înțeles că…” După ce am devenit membru, reacția era mult mai dură ”Tovarășul e membru de partid, așa că este inadmisibil ca…”

Aș putea să mai înșir aici multe alte lucruri, dar dl Andreescu le cunoaște foarte foarte bine, numai că ticăloșia are și darul de a șterge (definitiv sau temporar) memoria, asemenei unui virus care afectează hard drive-ul unui computer. Mă întreb doar cum de a acceptat dl Andreescu generozitatea mea (singur o recunoaște) iar apoi a fost vreme de aproape 25 de ani prieten cu un om care, fără acel carnet, n-ar fi însemnat nimic pe lume?

Pentru a se convinge câtă dreptate are și cât de mult am încercat să mă înșurubez în sistem, pentru a avea o carieră, îl las pe dl Andreescu în compania celor scrise de dl C. Stănescu (fost Redactor-șef Adjunct al Scînteii tinereului) în ziarul Gândul, în ziua de 22 aprilie 2006, nu înainte de a menționa că omul refuzat de mine, în 1970, când eram șomer, nu era altul decât cel care avea să devină satrapul presei românești – dl Eugen Florescu, unul dintre preferații Elenei Ceaușescu. De unde și “sprijinul” constant pe care dl Florescu l-a acordat prosperității “carierei (mele) în instituțiile culturale” până m-a văzut, în sfârșit, plecat din țară, inclusiv anularea premiului CC al UTC acordat mie de un juriu condus de criticul și istoricul literar Șerban Cioculescu și demisia din presă:

“Lucram la Scînteia tineretului, încartiruit, ca toate celelalte ziare ale vremii, în “reactorul atomic” cu steaua purpurie în vârf și cu Lenin la ușă, construit după canonul sovietic al arhitecturii realist-socialiste. Pe la jumătatea anilor ’70 (anul era 1970, nota mea, DT), mi se pare, tînărul poet Dorin Tudoran fusese curtat să se angajeze la ziar și, după o discuție prealabilă cu redactorul-șef, stăteam de vorbă într-unul dintre birourile redacției. Vorba vine că “stăteam de vorbă”: taciturn, vag, neliniștit, dar mai mult cuprins de o mirare nedumerită de ce i se întâmpla, măsura cu pași rari încăperea unde ne aflam, oprindu-se și privind lung din fereastra “reactorului” spre aleile înverzite ale Herăstrăului de peste drum.

Întorcându-se brusc, a rupt tăcerea cu o întrebare ce n-avea nevoie de răspuns: “Domnule, în definitiv, ce să fac eu aici!?” Întrebarea și-o pusese sieși, iar impresia cea mai puternică a celui ce-o auzea a fost că avea în față o vietate liberă, poftită să intre în cușcă. Să pătrundă într-o “rezervație de zimbri domesticiți”, ca aceia din puternicul poem protestatar al prietenului său de atunci, poetul Adrian Păunescu.

De “angajamentul” cu care fusese ademenit, conform unei strategii de succes în multe alte cazuri, s-a ales praful: Dorin Tudoran a întors definitiv spatele “coliviei” și a plecat să se plimbe în pădurea Herăstrăului, lăsându-ne pe noi, ani mulți, să inspirăm aerul din cușca de beton cu stea în frunte. Au urmat gesturile rasunătoare ale disidenței interne, culminând cu scrisoarea sfidătoare, adresată lui Nicolae Ceaușescu și, în cele din urmă, cu emigrarea.” /…/”Ultimul volum publicat în România înainte de a emigra se intitulează, cu amară ironie polemică, “Adaptarea la realitate” (1982): în realitate, niciodată nu s-a adaptat la acea “realitate” și, constat acum, “vietatea liberă” pe care o privisem în față în îndepărtații ani ai tinereții și-a menținut intacte reflexele unei imposibile “acomodări”, acomodare din care M. Ralea făcuse un semn, pozitiv și sănătos, al specificului național românesc.”

 La revedere, dle Andreescu!

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • V.S.

    Dle Tudoran,
    Dar chiar să nu fi fost membru de partid, pentru cât timp şi în ce condiţii aţi fost, dl Andreescu, v-ar fi atacat în mod asemănător. De parcă dvs aţi fi vinovat de situaţia în care s-a aflat. De parcă dvs i-aţi fi scris textele prin care, întunecat de tot felul de umori, a împărţit nesfârşite vinovăţii şi indulgenţe pentru trecutul comunist -- în timp de tăinuia cu multă grijă că de peste un deceniu era recăsătorit cu o agentă a Securităţii. În decursul deceniului despre care vorbesc dl Andreescu i-a imputat şi lui Paul Goma că a fost membru de partid -- iar într-un alt caz a incriminat chiar şi depunerea jurământului militar pe care el însuşi l-a depus. Deci: acesta-i omul… Şi e posibil (ba chiar probabil) ca viitorul să ne rezerve şi alte “suprize”.

  • neamtu tiganu

    “haită însetată de sînge care-l urmează.”
    oops, aici cred ca-i vorba de mine, imi place la nebunie Rib eye, T-bone sau muschi de vaca in singe, nemtii-i spun englisch. Da cirnat din ala, singerete, nu-mi place!

  • No Name / DP

    Nu de putine ori, dupa ’89, vazand eu cum, benevol ori involuntar, isi autodemasca reala esenta fel de fel de eroi publici ai anticomunismului, mi-am pus cateva intrebari, zic eu, justificate:

    1) Nu cumva am avut in fata niste agenti sub acoperire care, pentru o anumita perioada, au indeplinit roluri de eroi fara teama si fara prihana?

    2) Nu cumva am avut in fata niste eroi de carton, adica niste vanitosi dornici sa ocupe un loc in fata pe scena publica, ajutati discret de oculte sa joace roluri care le excedau cu mult rezistenta morala? Iar cand spun “discret”, ma gandesc ca atat de discret incat eroii insisi nu au fost constienti de sprijinul acordat din umbra, pe care, pasamite, l-au confundat cu providenta. (In fond, au fost creati si milionari de carton, eliminati din scena la fel de neasteptat cum au fost scosi din neantul mediocritatii financiare.)

    Cui prodest? Simplu, structurilor (whatever they were/ are), care, infiltrandu-si clientii in toate mediile, au putut controla acele medii si, nu in ultimul rand, societatea in asamblu. Mai intai i-a furnizat false repere morale, pe care apoi le-a demontat, lasand-o prada deziluziilor, dezorientarii, resemnarii si inacapacitatii de a se mai coagula in jurul unor persoane, a unor idei . Or, multimile amorfe sunt mult mai usor de manevrat decat cele organizate.

    As vrea sa fie clar, nu ma refer catusi de putin la dl Andreescu and I mean it. Cunosc insa cel putin doua cazuri limpezi de fosti eroi care, prin autodemascare, imi indreptatesc intrebarile de mai sus.

  • No Name / DP

    mai intai i-au furnizat, desigur, ca ma refer la structuri.

  • Dezideriu Dudas

    Unde se dovedeste ca cei care s-au inhaitat odata tot s-ar inhaita la nesfarsit…Na’ ca s-a descoperit si acel PERPETUUM MOBILE asteptat !

    Cei cu Noul Cod Penal s-au prins si au trecut de la “inhaitati” la “inhaiteala”, sa nu mai scape nimeni….In fapt, o simpla Evolutie la “haitasi”….

    O complicata Revolutie insa s-a intamplat la haituiti. “Zimbrii domesticiti” au inceput sa dea lectii de libertate “ vietatilor libere” ! Mai mult, incearca sa ne faca sa credem ca mai intai a fost libertatea creata de ei in laboratoare si apoi oamenii liberi….

    Regret faptul ca Mihai Ralea a crezut ca ACOMODAREA poate fi un semn pozitiv si sanatos al specificului national romanesc. Pe vremea aceea cand un om ca Mihai Ralea credea ceva si putea…Pana acum nu am inteles ca SANCTIUNEA PREMIALA a fost un concept nefericit al culturii romane.

    Azi, un om ca Gabriel Andreescu, crede ca poate sa vina din sens invers ( va amintiti de acea sintagma, “ cand se duce parca vine”…) pe calea PREMIULUI SANCTIONATOR….
    Vorba extinsa a lui inimarea, e deajuns sa schimbi macazul la 180 de grade ( acel “speraclu”… )….

    Si totusi, cred ca omul poate fi mai puternic ca sistemul…N-am mai scrie pe-aici atat de Mihai Botez cat despre Virgil Magureanu, Ioan Talpes….si
    grupul lui alde nea’Viorica….La global insa pare a fi invers…Cum o dam, parca mai spumosi raman Reinhard Gehlen, Markus Wolf si mai nou in timp…Karl Rove. Faptul ca peruanul Llosa a spus la “Rezervatia de la Mangalia” ca il cunoaste pe romanul dezradacinat national si institutional Paul Goma, n-a impresionat pe nimeni relevant in mod deosebit…A incercat ceva Varujan, dar aceste lucruri nu se pot face “ in soapta”… Din pacate, in “Agora” nu s-a putut…Nu mai erau timpurile de pe vremea lui Ralea. Din contra.

    “Inginerul de stat de drept” ( “divin” – dar ramane intre noi paranteza ), obosit ca a a trebuit sa se autodenumeasca, spre deosebire de “inginerul
    de drepturile omului”, care l-a avut nas pe Paul Goma, acum pare-se si fin ( ?! )

    PS. CONSONANT :
    Dixi et salvavi animam meam ( Beligan – Plesu = 1- 0, pe lumea asta, scor final. Pe cealalta, nu stim cum sta treaba cu “Minima moralia”…., folosita la maximum “pe pamant”… )

  • InimaRea

    Sper ca ”Sandra Brown” -- partenera angelicului duet din Obs.c. -- să nu fie chiar actuala d-nă Andreescu, deși-mi place cum scrie (nu și ce dar -- ce să fac? -- rămîn sensibil la eleganța stilului literar chiar și cînd neeleganța posesorului/posesoarei parc-ar căuta s-o contrabalanseze).

    A reținut ”puritatea” ce i se atribuie dlui Andreescu, de către ”Sandra Brown” (pentru a sublinia ticăloșia lui Dorin Tudoran, a cărui predilecție pentru vampirizarea tocmai a purității este -- parcă -- de la sine înțeleasă pentru d-ei). Dracu știe de ce, mi-a venit să calamburez: puritate, pourri…

  • InimaRea

    Îmi rămase asta-n mine: Ce să fac eu aici, întreabă și se-ntreabă un tînăr, înaintea perspectivei de a deveni redactor la Scînteia tineretului -- organul de presă al CC/UTC (AD 1970).
    Îl știu pe C Stănescu. În 1973, ”mi-a tras-o”: după ce-am colindat toate teatrele din București, pentru o prezentare a stagiunii 1973-74 (în timp ce aproape toată redacția lui era-n concediu) mă pomenesc că lungul meu articol apare cu niște semnături de care habar n-aveam.
    Răspunsul lui C Stănescu: Vin oamenii din concediu, au nevoie de bani -- ce-i așa greu de înțeles?
    ȘI azi îmi pare rău că nu l-am și-njurat, doar am plecat și-atît, lecuit de gîndul de a face gazetărie comunistă. Tot ce i-am spus a fost: Pentru bani, eu am lucrat la APACA, o lună jumate -- și-s doar student. Nu m-am gîndit să fur.

  • Dana (Mara)

    @Inima rea, dupa stil pare a fi dna Varan casatorita probabil Brun mai ales ca emite de undeva din Franta. Nu vreau sa irit pe nimeni, dimpotriva imi imaginez o masa rotunda de unde sa se priveasca cordial si cu respect -- sa amintesc numai citeva nume -Paul Goma, Ion Lazu, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Breban, Gabriel Andreescu …/ Gabriela Adamesteanu, Ileana Malancioiu, Ana Blandiana…/ Dorin Tudoran, Liviu Antonesei, Vasile Gogea, Dan Culcer…/ Ion Vianu, Andrei Cornea, Andrei Oisteanu…/ Andrei Presu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismaneanu, etc. Oare pe ce lume ar fi posibila o impacare universala?

  • Dana (Mara)

    Scuze pentru un r involuntar.
    Numai bine

  • AG

    D-le V.S., pareti un veritabil expert in sopirle securistice: “tăinuia cu multă grijă că de peste un deceniu era recăsătorit cu o agentă a Securităţii”.

    “De peste un deceniu” -- credeam ca cei doi sunt casatoriti din 2008! Dar casnicia d-lui Andreescu creste, ca Harap Alb, intr-un an cit a altora in doi.

    “Tainuia cu multa grija” -- adica in timp ce detectivi ca dvs si d-l Ioanid se aflau pe urmele sale, gata gata sa il deconspire, d-l Andreescu stergea urmele sotiei de prin dosare. Mai avea un pic si opera-i era desarvisita, noroc ca s-a dat de gol cu Breban si a facut astfel posibila interventia la timp a d-lui Tudoran, care a reusit sa salveze in urma clipa Adevarul de Marea Obliterare.

    “dl Andreescu i-a imputat şi lui Paul Goma că a fost membru de partid” -- citate, d-le V.S., citate; construiti-va probatoriul cu citate. (Dar ce spun! uit ca in ‘aparatul’ dvs. probatoriile se construiesc cu sopirle!)

    “Iar într-un alt caz a incriminat chiar şi depunerea jurământului militar pe care el însuşi l-a depus” -- numai ca n-a facut-o pe prima, ci doar pe a doua, dar dvs. va faceti ca nu intelegeti, ca vorba aia, de ce v-ati obosi sa intelegeti.

    “Şi e posibil (ba chiar probabil) ca viitorul să ne rezerve şi alte “suprize”” -- noroc ca nimic nu va fi o surpriza pentru dvs., asa bine mufat la interfetele Securitatii.

  • V.S.

    Credeati, prost, dle A.G.!

    -- In prima parte a lungii sale poliloghii din Observator cultural, dl G.A. (sau A.G., cu doriti…) a scris, citez: “În 2003, fiica a plecat la studii în America. (…) Cu puţin timp înainte ca fiica mea să plece la studii, ne-am reîntîlnit [dl Andreescu si viitoarea sotie]. Sosise momentul să-mi stabilesc un nou cadru de existenţă. După plecarea fiicei şi separarea definitivă de fosta mea soţie, m-am mutat la Daniela, iar peste cîţiva ani, ne-am căsătorit”. Asadar, “mariajul”, locuirea in comun, “chimismul” (stiti ce zic, da?) etc etc s-au produs in fapt in 2003. Lucru acesta rezulta si din informatiile aduse de dl Simonca (sustinatorul dlui Andreescu) la textul sau din OC, pe tema asta, citez: “Daniela
    Ghitescu, din 2003, a devenit sotia lui Gabriel Andreescu” -- iar dl Andreescu nu a facut ulterior nicio corectie informatiiilor dlui Simonca (din simplul motiv ca nici nu era ceva de corectat)

    -Mai vreti citate: va mai dau unul, atacul incalificabil la Goma, “membru de partid”, din “Scrisoare deschisa”, revista Timpul nr 9 si 10 din 2005: “Spre deosebire de Goma eu nu am intrat în
    Partidul comunist”. Apropo, daca stiati ca dl Andreescu a acuzat inclusiv depunerea juramantului militar (cum rezulta ca stiati), de ce ati mai avut lipsa de decenta sa cereti dovezi/citate pentru atacul la Goma?

    -Mai vreti citate? Va mai dau, dar numai dupa ce-mi dati suficiente dovezi ca nu sunteti chiar dl G.A. (sau, ma rog, A.G.). Va mai dau si atunci, insa pe bani -- ca, deh, acum ati scapat de sechelele saraciei…

  • Dna SB nu este dna Daniela Andreescu. Dna SB a tot “migrat” pe diferite spatii de discutii cu nume diferite dar cam sub initiale -- SB, SV -- apropiate etc. Daca lui Andries (ca si noua, de altfel) ii place Gelu, dnei respective ii place “S”-ul. Fine by me. A fost si pe acest spatiu, si-a spus ofurile si a plecat blestemandu-ne!?! Pe atunci, am lasat-o sa inteleaga ca stiu foarte bine cine este. Sa ma apuc acum sa vorbesc si despre istoria dnei SB n-ar rezolva nimic. Aud ca m-a luat la refec si pe Facebook. Asta e -- in trenul care face naveta Franta-Portugalia si retur -- controlorii nu te intreaba decat de bilet, nu si altele. Scrii linistit pe ipad sau laptot tot ce-ti da prin cap. Sa-i fie de bine.

  • Marius Mioc

    Apropo de subiectul ăsta al colaborărilor cu securitatea, îmi îngădui să atrag atenţia asupra procesului prin care se încearcă crearea unui precedent juridic: declararea cuiva drept colaborator al securităţii ÎMPOTRIVA voinţei CNSAS. E vorba de cazul fostului viceprimministru Gelu Voican Voiculescu. CNSAS a zis că n-a fost colaborator, Curtea de Apel Bucureşti a zis şi ea că Gelu Voican Voiculescu n-a fost colaborator, informaţie răspîndită şi de “Evenimentul Zilei”.
    http://www.evz.ro/Fostul-vicepremier-Voican-Voiculescu-nu-a-colaborat-cu-poliia-politic-Gregorian-Bivola-1003132.html
    Luna aceasta însă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat sentinţa Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare.
    http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=200000000235709&pg=1&cauta=
    Interesantă atitudinea deontologilor de la “Evenimentul Zilei”, care publicaseră un articol (corect, la acea vreme) pe subiectul sentinţei Curţii de Apel Bucureşti conform căreia domnul Voican Voiculescu nu poate fi numit colaborator al securităţii, dar acum după ce sentinţa care făcuse obiectul articolului respectiv a fost anulată, nu a considerat de cuviinţă să publice 2 rînduri în care să amintească faptul respectiv. Deşi ziarului i s-a atras atenţia asupra acestui fapt.

  • Dezideriu Dudas

    E greu de strecurat acea “masa critica” printre “legile satrei”….Nu are suficienta “forta juridica” in statul de drept “divin”. De aceea cred ca optiunea “stat de drept” ar trebui sa treaca de la “Arici Pogonici” la “Cutezatorii”….Dom’Niku mai incurca c-ul cu f-ul la revista pionerilor, desi abia utc-istii ar putea intelege “conceptul” si “erezia de la Cluj”….

    Legatura cu subiectul ? Lasam sa se inteleaga recent ca dreptatea pana la capat ( “cap-coada” ) se va face in viitor. Nici cei care par a fi acum “la cap” nici cei de la care inca pute…, nu au ajuns vreodata la capat…Capatul ar fi un trend spre mai bine. Fara sa avem in vedere continuu acea “masa critica”, vom ramane la nesfarsit “filozofi” in “turnuri de fildes” in timp ce “tinichigeria” produce pe banda rulanta, inertial, fara sa faca niciun efort, “mase necritice”.

    http://raduherjeu.ro/impostori-sub-acoperire/#comment-14807

  • Da. Domnia Sa este -- dna Varan, care, trebuind sa plece de pe forumul acestui blog, unde nu putea vopsi in alb una si alta, desi venise cu caldarusa cu var si bidineaua bine pregatite, a plecat -- va mai amintiti? -- blestemand. Cum “Varan/Văran” nu mai suna prea bine, din cauza cunoscutelor conjuncturi politiste, ne-am pomenit cu S. Brun. Metamorfoze, deh. Tare mi-e ca si-o cauta cu lumanarea.

WP Admin