≡ Menu

Inintelighenția — Intelectuali și politică în România

Kakopatia, kakistocrația, distrofia…

Afirmația “Politica e o târfă!” nu poate aparține decât unui intelectual. De câte ori trădează, membrii intelighenției fie dau vina pe alții, fie, mult mai comod, abstractizează vinovăția. Și cu o abstracțiune cine se poate lupta? Dacă politica este cu adevărat o târfă, trebuie să aflăm și cine sunt proxeneții, “peștii” ei.

Mai priceput decât oricine în a simula sinceritatea, abia în politică intelectualul este, fără să știe, cât se poate de sincer. Patima, orbirea, certitudinea că el și ai lui au dreptate absolută scot din el sinceritatea absolută. Ce îl ajută să devină odios este capacitatea delirantă de a întoarce lucrurile pe față și pe dos, până construiește, din sofisme seducătoare, o lume paralelă cu cea reală.

Societățile promovate de asemenea făurari sunt, de cele mai multe ori, nimic altceva decât kakopatii (distopii). Liderii acestor societăți consolidează kakistocrațiile – sistemele în care pârghiile și manetele sunt puse în mâinile celor mai puțin calificați. Când eșecul nu mai poate fi ascuns, proxeneții, peștii politici strigă cei dintâi: “Politica e o târfă!”

Distopia devine politic-ereditară, declanșează distrofii iar acestea din urmă sfârșesc prin a necroza mușchiul moral al societății. În final, cei care deplâng cel mai zgomotos “starea națiunii” sunt exact cei care au isterizat discursul public până au înlocuit dialogul social cu monologuri doctrinare dintre cele mai agresive.

Moștenirea lăsată de asemenea redemocratizări la minut consolidează cadavrul din debaraua națională, făcându-l cu adevărat inoxidabil.

Dorin Tudoran

scaled_256

Intelighenția, privilighenția, inintelighenția…

Prima a fantasmat utopii și a făcut ori a însoțit revoluții din care s-au născut invariabil distopii.

A doua a profitat cinic de tiraniile moderne, le-a furnizat mijloacele hegemoniei simbolice, eventual a “rezistat prin cultură”. A avut uneori iluzia că-și poate controla controlorii, s-a lăsat distribuită în roluri de apologeți ai (meta)stazei naționale și de figuranți ai unor reforme și revoluții înscenate.

A treia descinde în mare măsură din cea de-a doua și este mai sofisticată. În același timp, e mai perplexă, mai sectară, mai (lup-)moralistă, mai clasistă, mai hedonistă, mai dandy, mai narcisică, mai inautentică, mai virulentă. Are alibiul democrației, pe care a învățat s-o simuleze, iar dacă poate cuvânta se justifică etic, estetic, cultural, teologic, filozofic – de pildă, tiranofilia minoră devine luptă pentru Adevăr, Bine și Frumos — sau cel puțin ideologic, patriotic și geopolitic. Și, sperînd să iasă din confuzie, aderă mimetic și năuc la dogmele Occidentului, parcurgându-le cu flexibilitate tot spectrul, chiar creînd hibrizi contraintuitivi (e singura lor creativitate). Fără convingere, dar nu fără ocazionale accese exhibiționiste care amintesc de cele ale convertiților ratați, ale celor care nu pot crede în nimic.

De la aceste gânduri începe dialogul meu și al publicului cu Dorin Tudoran, una din rarele figuri care nu intră în tabloul de mai sus.

Sorin Antohi

Informații AICI

  • DG Ontelus

    codul administrativ// lichefiere a minții/ gândurile capătă o aparență fluidă/ un firicel colo un torent dincolo/ un val care se dorește vedetă dar deja a trecut/ perspective albastre-verzi/ intensitatea luminii crește până la insuportabil/ atunci la ciocnirea minții cu lumina/ lucrurile se vor fi lămurinde/ speranțe plăpânde/ la pândă e/ când gând rând blând

  • Dezideriu Dudas

    De “la Mlaștina”, in centrul capitalei….Sper, de data asta, să răzbat. Iată un parcurs cu adevărat evolutiv….M-aș bucura să evolueze și societatea…., cu pasul următor, la nivelul ei esențial, de la cel recesiv din anii ‘90 când de la “istoria PCR” am ajuns, “pe mâna lui Lucian Blaga”, prin Andrei Pleșu, la “țăranul roman” (transformarea Muzeului PCR in Muzeul Tăranului Român )….Pe undeva de înțeles, atât timp cât Hegel scria că sclavul este stăpânul stăpânului de sclavi….La fel, țăranul era stăpânul feudalului, la fel cum muncitorul a fost stăpânul capitalistului….Poate ajungem și la ideea că ultimul, capitalistul, este stăpânul cetățeanului….Ar trebui să simtă și el că are drepturi….
    Continui comentariul, plecând de la cei doi “făptași” de la CASA FILIPESCU-CESIANU, in siajul lui Vilfredo Pareto ( leii, vulpile…), Tibor Dery (caii, măgarii…) adăugând și “extensia freudiana”, iepurii….
    @FILIPESCU Al. Ioan -- Iancu zis Vulpache (n. 1811 -- d. august 1863). Fiul lui Alexandru N. Filipescu, mare ban și logofăt al dreptății. Studii de drept la Paris. În timpul domniei lui Barbu Știrbei este ministru de externe și logofăt al dreptății.
    @Despre diplomatul Constantin CESIANU (1913-1983), avocat, mare proprietar şi deputat…., nu caut prea multe pentru că prea are profil de « făptaș »…., prea « prolifici » în această perioadă în România….Ca la marile adevăruri, nu contează doar realitatea, de multe ori secundară, cât mai ales percepția ei…
    Am citit cu mare atenție, dar și îngrijorare, explicația celor trei termeni din materialul d-lui Sorin Antohi, mai ales inintelighenția…M-am liniștit gândindu-mă că n-ar fi posibile fără “vigilenția”, termen mai cunoscut în aceasta geografie….Pînă la urmă, și doar ca „alibi”, și numai pentru faptul că iată, avem din nou prilejul să comunicăm despre Adevăr, Bine si Frumos, luând ca reper limitativ „dogmele Occidentului”, amprenta rămasă faptei poate crea făptași merituosi, mai „iepure-moraliști”….ca la Tibor Dery, intr-o extensie logică…. Tare nevoie am avea de o prolificitate a moralei…. La ZOO….,și lupul și leul, așteapta mâncarea de la același „acar”….CHEFEREU’ pare că ar dori „să scape”…și să lase animalele libere…..Cât mai avem păduri, în țări ca România e posibil. Ulterior, va trebui refăcută „pădurea globală”, nu înainte însă ca „ferma animalelor din România” să treacă de nivelul Orwell pentru a nu ne întoarce de unde am plecat ( atunci „sfârșitul istoriei lor” va fi de fapt „sfârșitul istoriei noastre” )… Altfel, din nou, ZOO-ul global va înlănțui „grădina Carpaților”…., e drept, cu lupi, urși și râși ( mai ales râși…) locali, redutabili în a-și căuta hrana…, în „grădina refăcuta” în țarc prin înlăturarea zăbrelelor. Așa ne trebuie dacă n-am învățat limba engleză la timpul ei și n-am știut de șlagărul de succes international „The Brele”….Copiii noștri însă o știu.

  • „Politica e o târfă!”

    Mie mi se pare că dumneaei politica poate fi caracterizată în vreun fel ori altul (ca orice lucru imperfect de pe lumea asta), dar nu cum se zice în citat.

    În paralel, pot cerceta, ce-i vine aceluia a emite așa vorbă.

  • Cinicul de serviciu

    Sunt curios cum s-ar numi pe greceste societatile care nu dau, la propriu si figurat, doi bani pe intelectuali. Societatile in care toata lumea-i cunoaste pe jucatorii de football, pe actori, pe chefs si models, dar nimeni nu-i stie pe scriitori ori laureatii premiului Nobel. Nu ma refer doar la Romania, ca n-a inventat ea acest tip de societate.

  • Dezideriu Dudas

    @ Cinicul de serviciu
    Nu știu să vă răspund la intrebarea referitoare la termenul grecesc pentru “indiferento-intelectualism”. Știu însă când au început grecii să se îndoiască, încheind atunci perioada pre-socratică…. :
    CRIMA : “ În 398, Socrate a fost acuzat de către Meletos, Anytos și Lycon. Actul de acuzare era astfel întocmit: “Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea”.
    Meletos era un poet obscur, iar Lycon era retor; sufletul procesului pare să fi fost Anytos, un tăbăcar bogat care reprezenta interesele comercianților, fiind așadar puternic și influent. Socrate i-a reproșat public faptul de a nu se gândi la educația fiului său decât pentru a face din el un tăbăcar capabil să preia afacerile părintelui, de unde, conform lui Xenofon, dorința de răzbunare a lui Anytos. După toate aparențele, Anytos era sincer convins că vede în Socrate un personaj periculos.”
    ADEVĂRATA VINOVĂȚIE : “Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale ființa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv o problemă pentru el însuși. “Persoana ta este sufletul tău” spunea Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).
    CUM A SCĂPAT : “Filosoful antic grec Socrate, care a plătit cu viața pentru învățătura și activitatea sa neconformistă, a fost achitat în 2012 după 2500 de ani de la moarte, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia, fiind reprezentat de zece avocați și apărători ai drepturilor omului, rejudecarea procesului fiind organizată de Fundația Onassis.”
    ( sursa Wikipedia )
    PS Ref. la necunoașterea clamata de dvs., România a rezolvat problema “2 in 1”. Cărtărescu este și scriitor și de premiul Nobel-Cărtărescu ce să mai scriu și eu acum….An de an o fac “intelectualii”, cei care “filozofeaza cu ciocanul”…., da’ caru’ cu oale rezistă, mai ceva ca la par….Mai vorbim la anu’ pe acest subiect…

  • DG Ontelus

    playlist 3// Emerson Lake & Palmer – Tarkus/ King Crimson – Starless/ Camel – Rhayader Goes to Town/ Tee Set – Linda Linda/ Middle Of The Road – The Talk Of All The USA/ Deep Dish – Sacramento/ Gigi D’Agostino – La Passion/ Donna Summer – I Feel Love/ Patrick Cowley – Megatron Man/ Bananarama – Nathan Jones/ Air – La Femme D’Argent/ Collective Soul – Better Now/ Pearl Jam – Alive/ Laurențiu Cazan – Cenușăreasa/ Cristal – April/ Canon – O fată frumoasă/ Phoenix – Negru Vodă/ FFN – La ceasul când stelele încep să apună/ Mircea Florian – Cântec pentru securitatea europeană/ Timpuri Noi – Becule/ Mondial – De va veni la tine vântul/ Detektyvbyran – E18/ Olga Rajecka – Apvij Rokas/ Elvis Presley – Are You Lonesome Tonight/ Era – Ameno/ Adrian Enescu – In The Circle/ Olivia Newton-John – Magic/ Kate Bush – Wuthering Heights/ The Police – Mother/ Kraftwerk – Kometenmelodie 2

  • Dezideriu Dudas

    În geografiile identitare ale d-lui Sorin Antohi, nu știu dacă „in-prostia” raportată la matricea dihotomică antreprenori/întreprinzatori vs. Capitalism(ul) rămas de la „Muncă” ( nu doar în România ), o reluare „culinar-praxiologică”, din nou „fără soia”…., poate reprezenta o unificare …O prezint mai jos, nu înainte de a menționa că mi-am cumpărat deja bilet pentru evenimentul din 9 august ( sper să pot găsi și la trenul de la MARE…), alături de o carte excepțională despre antropologie urbană a „șefului de gară” de acolo, d-nul Adrian Majuru ( „Istoria fizionomiei urbane – de la copilărie la senectute, 1800 – 2000”, autori Adrian Majuru si Elena Olaru, Editura Muzeului Municipiului Bucuresti, 2017 ), din care, văzând portretul d-nei Elena Cuza ( între timp Elenele au trecut Rubiconul, de unde, metamorfoze…) mi-am dat seama de unde marea dragoste de țara și de unitate a Marelui Cuza ( atunci România a început de la MARELE Cuza….) . Ideea reluată menționată :
    „S = A + P , unde S = soluția, A = realitatea actuală (socială, economică și financiară ) care, de obicei, mai ales in vremea noastră, e plină de contradicții și anomalii, mai simplu spus, plină de dezechilibre de tot felul și P = realitatea potențială, posibilă in viitor și anume compusă din condiții ideale de echilibru general stabil realizate în practică….”
    a fost formula prin care Anghel Rugina a spus in anii ‘90 : „și totuși, in România, un miracol economic e posibil” ….A mai scris însă și fraza de mai jos ( încă din cuprinsul cărții mentionate în final ) :
    „ Regimul capitalist din Apus nu e de imitat , ci trebuie să se învețe din lecțiile furnizate de istorie și de analiza știintifică ( capitolul mai cuprindea și sintagma : „ Virtuți și vicii sociale în capitalism ” )”
    Dacă nu mă “inhăitam cu Hegel”, adus de dom’Vasile în realitatea românească ( pentru unii, actuală -- A, bună așa rea…. pentru alții, potentială-P, rea așa bună…) în urma „ironiei anti-haită” a lui Socrate, nu mă chinuia talentul soluției – S….
    ( sursa citatelor, contradictorie, cum scria Rugină – totuși, nu periculos, ca la Brâncuși, care „ne-a condamnat” la unificarea contrariilor…., da’ cu suspendare 27 de ani…. -- : cartea lui Anghel Rugină, „Teoria și practica economică în epoca de tranziție și după”, editura „Fundației României de Mâine”, București 1994 )

  • DG Ontelus

    playlist 9// Bob Dylan – Blowing In The Wind/ Pluto – Crossfire/ Wishbone Ash – Phoenix/ Foghat – Slow Ride/ Trooper – 3 Dressed Up As A 9/ Steppenwolf – Justice Don’t Be Slow/ Ten Years After – I’m Going Home/ Blonde On Blonde – Rebirth 1-2/ Mahogany Rush – Strange Universe/ Captain Beyond – Dancing Madly Backwards/ Beck Bogert & Appice – Lady/ Hawkwind – Brainstorm/ Trapeze – What Is A Woman Role/ Cactus – Restrictions/ Mr Big – Wonderful Creation/ Rex Smith – Trouble/ The Blue Öyster Cult – 7 Screaming Diz-Busters/ The Allman Brothers Band – Mountain Jam/ Lucifer’s Friend – Writing On The Wall/ Cream – Sleepy Time Time/ Rainbow – Stargazer/ Renia – Breakneck/ The Bob Seger System – Black Eyed Girl/ Grand Funk Railroad – I Can Feel Him In The Morning/ Brownsville Station – Mister Robert/ Ted Nugent – Paralyzed/ April Wine – Teacher/ Stray – Only What You Make It/ Aerosmith – Somebody/ Angel – The Fortune

  • DG Ontelus

    Configurația mentală și socială a lumii occidentale din secolul al XXI-lea probează o marginalizare a intelectualului ca tip uman care a clădit modernitatea, cu bune și cu rele. Libertatea, cu și fără ghilimele a împins lucrurile atât de departe, încât capitalul financiar a câștigat bătălia cu acela simbolic, prin mercantilizarea sa sistematică. Banii au cumpărat conștiințele, atâtea câte au mai rămas, după evenimentele devastatoare ale secolului anterior. Când ajungi să domini nu prin forța argumentelor și a bunului-simț, ci din cauza eficacității acțiunilor de lobby, înseamnă că încă un pas întru dezumanizare a fost făcut. A venit și tăvălugul tehnologic global și orice autoritate, fie și simbolică, a intelectualilor de toate obediențele s-a dus pe apa sâmbetei. Welcome to the cyber-social jungle!…

  • DG Ontelus

    Și tocmai pentru că vina tragică este motorul umanului, adică al istoriei și al culturii, era inevitabil ca algebra să prevaleze asupra geometriei, cantitatea asupra calității, materialul genetic asupra imaterialului genezic. Dacă ne putem detașa, oarecum, de vârtejul post-adevărului, deslușim, prin contemplare și reflecție, introspecție și rugăciune, răbdare și înțelegere că realitatea pe care o percepem prin grile și prejudecăți nu poate fi decât aceasta și că, în datele fizice și psiho-spirituale pe care se sprijină lumea, lucrurile nu au cum să arate altfel decât arată: o paletă inexorabilă de griuri, un cenușiu mai deschis ori mai închis, în funcție de dispoziția de moment. Estompându-se evident intelectualizarea trăirilor, din motive diverse, prevalează instinctele, despre care donquijotismul umaniștilor a crezut că pot fi civilizate, îmblânzite. Sigur, câtă vreme generalizarea vărsării violente de sânge nu se petrece, orice altă variantă este dezirabilă, dar nu poți să nu constați răzbunarea realității pe aceia care s-au iluzionat să creadă că medicamentele utopice pot ameliora sau chiar vindeca iraționalul incomensurabil al aventurii omenești. Și câtă vreme mintea e ocupată cu derizoriul, riscul pentru imprevizibilul acela scade. Rămâne ca fiecare să-și gestioneze micul imprevizibil personal, în fapt atât de previzibil, de altfel.

  • Dezideriu Dudas

    Dacă sclavul a fost stăpânul stăpânului, cf. Hegel, de unde apoi evul mediu, capitalismul, socialismul….și încercarea de “sfârșit de istorie”, de ce nu și banul n-ar putea fi “conștiinta conștiintei” ? Scriam mai jos de Anghel Rugină. Singurul economist român care s-a ridicat la nivelul lui in anii ‘90 a fost acad. Costin Kirițescu, care, via istoricul Gheorghe Brătianu…., a aplicat o formulă recesivă extremă ideilor lui Anghel Rugină, prin exemplul sistemului economistului german Karl Helferich, cel care prin RENTENMARK, a salvat MARCA GERMANĂ de dupa inflația “monstruoasă” a Republicii de la Weimar…La noi, din păcate, doar simțurile par a fi rămas “monstruoase”, nu și rațiunea, liberă de orice constrângeri ale conștiintei….
    P.S. La fel și la “argument”. Nu poate fi “lobby-ul lobby-ului” ?

  • Dezideriu Dudas

    Cred că de donquijotismul umaniștilor n-ar trebui să ne temem . CR Motru scria că umanismul n-a “învins”, pentru că n-a fost dus până la capăt (ca remarcă personală, sunt convins că “la capat” s-ar fi întâlnit din nou cu religia…apropo’ de “invincibilitatea” post-adevarului…), nu pentru că n-ar fi fost bun…De cel al “realiștilor” mă sperii….A vedea însă o salvare prin “ocuparea minții cu derizoiu” este o idee cu totul nouă pentru mine de la cineva ca dvs….Ați explicat reducerea riscului, logic, dar aici cred că intervine eterialitatea lui Arnold Toynbee, cea care în opinia marelui istoric “împinge lumea înainte”….E drept, n-are legatură nici cu banii, nici cu lobby-ul ( cele din comentariul de mai jos )…., sau are doar cu reacțiiile la forțele din realitate determinate de ele….

  • DG Ontelus

    Mai spectaculos decât marginalizarea inevitabilă a intelectualului, figură prometeică este modelul, generalizat la niveluri înalte, al apăsării pe butoane, în cazul anumitor persoane, pentru a acționa într-un anume fel, convenit în regiunea himalayană a ființei. Și pe urmă începe spectacolul, și te miri, dacă abia ai deschis televizorul, de ce o anumită persoană, despre care credeai sau chiar știai nu știu ce, face niște gesturi și spune niște cuvinte care par nefirești sau, în cel mai bun caz, exprimă parțial personalitatea respectivilor. Ei, nicio problemă, no problem, pas de problème, asta-i viața, parșivă și frumoasă în fenomenologia ei imprevizibilă-impredictibilă… La urma urmei, toți trebuie să trăim, nu-i așa? Sigur că da, dar depinde cum. Liber arbitru, conștiință, ,,chestii, socoteli”…

  • Dezideriu Dudas

    De acord, în termenii unei “obiectivități absolute” și a unei “subiectivități infinite”…, termeni hegelieni apropiați de “conceptul certocrației'”….
    P.S. Lukacs despre Hegel, via dom’Vasile : ” beția bahică a conceptelor “….

  • DG Ontelus

    ei și ei// ei sunt foarte ocupați/ au finalizat swot-ul cerut de centrală/ și așteaptă noile ordine de acțiune/ ceilalți sunt de asemenea ocupați/ șefii cer o infiltrare mai eficientă/ în zonele de risc maxim/ și uite așa cu filtrări și infiltrări cu acoperiri și descoperiri/ lumea avansează/ mândră de realizările sale notabile/ se mai trădează se mai conspiră/ se mai face puțină propagandă sau mai multă/ de la fiecare după posibilități și fiecăruia după nevoi/ oricum emulația e maximă dezbateri mass media opinia publică/ viață democratică denunțarea abuzurilor oleacă de diversiune/ nu strică niciodată pentru menținerea în formă/ mirajul anarhiei farmecul bălăriei forțarea bucuriei/ ‘să facem totul’/ dar mai ales ce nu facem/ încât totul este superb extraordinar magnific/ meserie te halesc și pe loc înnebunesc/ și nu nu îmi pare rău pentru a-l contrazice pe poet/ dimpotrivă la nebunia exterioară se impune o voce critică lucidă rațională/ da dar cine impune păi ce facem nu domnule/ împrejurările și împrejurimile solicită firesc un glas al vigilenței/ ah așa atunci am înțeles

  • DG Ontelus

    ședință de lucru// bun deci vă rog să procedați conform statutului și/ regulamentului de ordine interioară nu se admit abateri comentarii inițiative/ știți cu toții ce aveți de făcut sunteți batalionul de avangardă/ al viitoarei ordini adversarii speculează orice inventează/ încât trebuie să vă comportați ireproșabil/ orice manifestare neprevăzută din partea dumneavoastră/ atrage automat excluderea din schemă/ ne confruntăm cu provocări fără precedent iar reacțiile noastre trebuie/ să fie proporționale și adecvate sunteți monitorizați atent vă reamintesc/ mimați mai convingător diversele opțiuni/ în dezbaterile la care luați parte provocați la rândul dumneavoastră/ în mod inteligent pentru a sesiza modul de a gândi al adversarului/ forțați nota când este cazul noi vă oferim suportul pe canalele știute/ atrageți gură-cască ei trebuie să știe că sunt bine reprezentați/ argumente mai puțin treziți emoții stimulați voințe/ haideți la treabă serviți o cauză nobilă

  • Cinicul de serviciu

    Socrate era un fel de vedeta in vremea sa. Ii erau dediacte piese de taetru si era aclamat in agora. Nu cred ca-l recunosc prea multi azi pe Cartarescu sau Mario Vargas Llosa.

  • DG Ontelus

    Ca orice om, intelectualul mănâncă și bea. Exceptând variantele exclusiviste, fițoșenie-simandicoșenie-secretoșenie gen, o variantă dezirabilă de masă a intelectualului ar avea următoarea configurație: ciorbă de văcuță, ceafă de porc cu garnitură de cartofi pai și fasole verde, salată mixtă de varză albă și sfeclă roșie, clătite cu gem de căpșuni sau vișine, apă minerală, cafea espresso, pălincă de prune, vin alb tămâioasă dulce.

  • DG Ontelus

    Fenomenul democratizării este un rezultat remarcabil al modernității capitaliste, ale cărui origini prometeice de tip intelectual sunt incontestabile. Tehnologiile, în general și telefonia mobilă, în particular determină o dinamică socială și mentală fără precedent istoric, prin miliardele de persoane implicate. A dispune de un instrument care-ți accesibilizează cvasi-instantaneu audio-video oameni, dar și o pondere însemnată a tezaurului cultural digitalizat conduce la scenarii s.f. realizate, însă și la o comoditate-superficialitate-mediocritate înspăimântătoare, prin proporții și efecte. Sigur, dintotdeauna doar o elită a gândit și a acționat pentru binele sau răul public, dar ceea ce se întâmplă acum și, mai cu seamă, se prefigurează poate confirma evoluții dintre cele mai pesimiste. Și nu este vorba doar despre lejeritatea neverosimilă a manipulării la scară mondială, ci și despre educație și autoeducație, biologia creierului, rafinamentul psihologic ori acuitatea și diversitatea moral-spirituală. Și din nou îți amintești că Adam și Eva au mușcat, în Rai-Paradis, din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului…

  • DG Ontelus

    Se face mare caz, și până la un punct pe bună dreptate, de resurecția naționalismului-protecționismului-antiglobalismului, oile negre europene fiind Ungaria și Polonia, iar globale Rusia, Turcia, iar mai nou, SUA. Există, politic, nu neapărat și economic, deși probabil și componenta aceasta va deveni tot mai vizibilă, un recul al globalizării, în datele aranjamentului post-89. Prin demonii trecutului, chestiunea este grea, urâtă și, în euforia ante-Brexit, părea definitiv depășită. Fenomenul Brexit, încă nefinalizat, ce-i drept, a însemnat însă finalul unui proiect utopic, prost gestionat și cu efecte economice favorabile aproape exclusiv Germaniei, ceea ce nu putea să nu fie taxat de orgoliul celui mai mare stat imperial modern, a cărui capitală este, întâmplător sau nu, un optimizator fiscal-bancar cvasi-paradisiac. Dacă nu s-a putut ajunge la convergența constituțională și de intelligence din federația americană, înseamnă că proiectul unificării europene mai are încă multe obstacole de trecut, iar Brexitul este nu doar un duș rece, ci expresia reală a unui eșec de proporții al modernității capitaliste occidentale. Dacă două state precum Germania și Marea Britanie, exemple pentru toată lumea nu au mai putut conviețui în cadrul aceluiași proiect politico-economic, înseamnă că nu valorile comune le-au unit, ci interese conjuncturale, iar a pretinde acum, de pe poziții de forță, Poloniei și Ungariei să respecte ceea ce stâlpii europeni n-au reușit înseamnă ipocrizie la cub, dictat etc. În datele actuale, singura soluție viabilă, deși probabil nedorită de mai nimeni este modelul federației americane. Altfel, sfâșierea europeană va continua, din păcate.

  • DG Ontelus

    Folosesc de multă vreme sintagma mutație antropologică pentru a descrie sintetic fenomenul postmodern al impactului tehnologiilor asupra vieții oamenilor, cu referire explicită mai cu seamă la internet și telefonie mobilă. Acel general-uman universal pe care îl știm din educație, cultură, viața de până acum două decenii este pe punctul de a suferi modificări semnificative, probă în acest sens fiind, de exemplu, apelul tot mai anemic, în cotidianul prezent, la conotațiile cuvintelor. Aderența cvasi-exclusivă la eu-aici-acum estompează până la dispariție memoria colectivă, mai cu seamă, iar din memoria individuală elimină nuanțarea moral-afectivă. Percepțiile devin tot mai superficiale, brute, instinctuale, nerafinate. Imperialismul ecranelor și lejeritatea rutinieră a unor gesturi intermediate în chip tehnologic transformă rețele neuronale în creier. Este un truism acela al discrepanței fără precedent între mentalul părinților și acela al copiilor, explicabilă prin metamorfozele derutante prezentate, precum și prin altele similare. Cultul hedonist al trupului duce evident la atrofiere sufletească. Răspândirea viziunii cinice, materialiste, gregare nu poate fi contestată, activismul civic implicând, din nefericire, o considerabilă doză de ipocrizie și conivență cu establishmentul. Suntem mai liberi decât oricând să devenim sclavii propriilor noastre porniri, negând simbolic ereditatea grea, dar continuând-o, de fapt, în forme terifiante. Cam despre asta este și post-adevărul…

  • Dezideriu Dudas

    Dintr-un document “capturat” de pe internet, cu titlul “Filozofia culturii şi teoria valorilor de Tudor Vianu” ( încărcat de Alexandra Lupu – http://www.scribd.com ), cu referire la cap. VI, “Conflictele valorii economice şi aplanarea lor”, prezint elemente dintr-o posibilă “matrice de trecere”, reluată acum într-un fragment esenţializat. Îl prezint în trei etape, prima, de introducere :

    1.« Prin valori Tudor Vianu înţelege valorile religioase, teoretice , estetice , economice şi morale.»

    Ref. la aceste valori,Tudor Vianu afirmă, după o demonstraţie mai complexă :
    2. „ Valoarea economică nu este deci incompatibilă cu nici una dintre valorile care în Antichitate erau prezentate că opusele şi duşmanele ei. Există posibilitatea de a organiza în jurul economicului celelalte valori , care iau în această constelaţie tocmai caracterul pe care-l indică valoarea principala care le guvernează. Împrejurarea trebuie reţinută ca unul din primele exemple ale felului în care valorile comunica în interiorul structurii sufleteşti.”

    Din acelaşi document cred că e de reţinut şi pasajul despre Benjamin Franklin :
    3. « De asemenea B. Franklin arată prin puterea exemplului propriu că introducerea unor principii cum ar fi : temperanţa, tăcerea, ordinea, decizia , moderaţia, echilibrul moral, zelul , loialitatea, echitatea, stăpânirea de sine , curăţenia , castitatea nu fac altceva de cât să îl ajute în dezvoltarea personală şi economică . »

    PS Am ajuns la aceste idei căutând cu motorul google informaţii legate de « temperanţă – Max Weber », apropo’ de « spiritul capitalismului »….Poate e necesară o nouă « fenomenologie a spiritului »….Cred că are legătură cu spiritul materialului d-lui Tudoran, a întâlnirii din 9 august, atât timp cât valoarea economică a ajuns aproape interzisă în Europa…Doar SUA parcă mai are curajul ereziei….Măcar Orientul e (mai) discret pe această temă….

  • DG Ontelus

    rugăciune// răbdare să-mi dai Doamne să îndur/ neajunsurile mele și ale semenilor/ ai înțeles cu adevărat viața doar dacă poți suporta/ cele ce vin asupra ta/ îți este greu adesea ușor uneori/ însă când te poți înfrâna măcar în parte de la multele deșertăciuni/ care te îmbie în cele mai aiuritoare feluri/ și când accepți ca firești cele ce vin/ oricât de supraficționale ar părea/ abia atunci să fii convins că vei fi priceput ceva/ din această curioasă drăgălașă cutremurătoare curgere/ care ne este popasul în trup/ răbdare să-mi dai Doamne să îndur/ și pentru toate Îți mulțumesc

  • DG Ontelus

    tendențios// și la ce bun să mai întrebi/ despre a lumii zvârcolire/ de-ajuns e să te afli-n trebi/ și să zâmbești cu osebire// să faci frumos e tot ce vor/ de frici și rău nu le vorbi/ mentalitate de obor/ bârfește vorba-ți vor sorbi// renunță deci la judecăți/ te amărăști doar inutil/ de vrei să ți se facă plăți/ comportă-te cât mai abil// de sentimente să-ți bați joc/ putere trebuie s-afișezi/ ține-ți gândirea sub obroc/ ce să-i înveți să-i delectezi// și ei și tu sunteți copii/ care se-agață doar de măști/ purtați-vă mereu zglobii/ asociați-vă în găști// nimic nu poți schimba în fapt/ aceleași tare ne susțin/ trăiește-ți viața ca un rapt/ dar eu la tine nu mă-nchin// nu am ceva să demonstrez/ le-accept pe toate câte sunt/ cu mintea-mi însă meditez/ și nu mă sperii de pământ// aceasta este libertatea/ singurătatea împreună/ cum pot slujesc comunitatea/ cu vise temeri ce se-adună// scăldați-vă dar în lumină/ și râdeți plângeți cum puteți/ cele ce stau oricum să vină/ sunt mai presus de-a noastre vieți

  • Dezideriu Dudas

    Ironia socratică a readus în termenii realităţii sociale “ obiectivitatea adevărului” care adusese sofiştii la limita legilor lui Murpy….Câteva caracteristici ale limitării sofiştilor :
    “-slăbirea convingerilor morale
    -unilateritataea filozofiei naturii
    -caracterul contradictoriu al unor sisteme dogmatice
    -nesiguranţa observaţiilor senzoriale
    -insuficienţele metafizice materialiste naive”
    ( citatele, din “Singur cu Hegel”, de Vasile Gogea )

  • DG Ontelus

    viețuitor// prietenia un stat de plată în plus/ nu crește inflația dar conservă iluziile/ hormoni care au absolvit școala de literatură reprezintă iubirea/ o realitate virtuală condimentând salvator răbdarea/ și făcând comestibilă pâinea noastră cea de toate zilele/ fericirea cuvânt născut în exil/ a cărui nostalgie o trăim bucuroși/ pentru că toate se cuvin imortalizate având rostul lor/ supusa fotografie împlinește gestul/ spre cuminte aducere aminte

  • DG Ontelus

    Nevăzând primele minute ale emisiunii de pe Realitatea TV, am așteptat să se pună pe site înregistrarea, pentru a avea la dispoziție tot ceea ce s-a spus. Pentru cei care nu știu, este vorba despre partea a doua, după ora 22.20, a emisiunii ,,Realitatea Românească”, din 05.08.2017, realizată de către Octavian Hoandră, avându-l ca oaspete pe Domnul Dorin Tudoran și co-moderator, atât în calitatea de istoric și critic literar, cât și de invitat al canalului tv menționat, pe Ion Bogdan Lefter. Reflectând la emisiune și coroborând-o unor lucruri știute, m-au impresionat, deopotrivă, fatalitatea și luciditatea cu care oaspetele a admis imposibilitatea unei cariere literare după fractura existențială a exilului. De asemenea, demne de semnalat sunt și nuanțele corecte, menționate tot de către oaspete, ale noțiunii de intelectual public. Într-adevăr, susținerea necritică a politicului avea o scuză în frica generalizată predecembristă, dar existența sa și în libertatea postdecembristă, așa precară cum este, descalifică pe cei în cauză. În fine, un moment hilar, care ține de producătorul emisiunii, l-a constituit prezentarea în paralel pe ecran, câteva minute bune, după ora 23, atât a celor din studio, care se exprimau, cât și a unei competiții de miss, de pe litoral. Una peste alta, o recuperare necesară a memoriei istorice și culturale românești.

  • Eric

    Foarte interesant, într-adevăr. Inclusiv cum diferă percepția în funcție de cunoașterea implicată. Întâmplător, mie emisunea mi s-a părut capabilă de o dublă ironie. Una situațională, indicată de fereastra cu umbrele bikinilor de Miss Litoral, dar și de co-moderarea-participarea-medierea criticului literar specialist în analiză politică, de cca 5 ani. Departe de a fi hilare, aceste două elemente, una subliminală, a doua supra-raționalizată (co-mediatorul știe tot, mai puțin să-și justifice calitatea de analist politic-intelectual public altfel decât prin calitatea negativă că nu a luat un penny de la tv-urile care îi apreciază expertiza) parcă ar corespunde, dacă aș fi mai cunoscător al dedesubturilor intelectualilor publici la diferite puteri, verbale sau nu, unei a doua ironii. Existențiale, specifice, parese,intelectualilor care nu au nevoie de particula calificativă sau calificatoare de „public„, și deci și Dlui Tudoran. Exprimată de acesta în formula 2 a procurorului Nelega, cred, axioma care spunea că „noi te facem, noi te reabilităm„. Dar cum ignoranța nu este întotdeauna o binecuvântare,ca la telespectatori prin hazard, ca mine, poate că ironia substanțială, auto-ironia publică derivată axiomatic, a Dlui Tudoran , nu este decât o iluzie critică, dacă nu un negativism obiectiv, dar la public, nu la inter-subiecți.

  • Dezideriu Dudas

    Cand d-nul Tudoran a intrebat cine-i “stabileste” pe intelectuali publici ( si pe formatorii de opinie ) ….., parca a intervenit padurarul si a intrerupt razboiul dintre Lichtenstein si San Marino, trimitand combatantii pe la casele lor….Cum insa “in Romania, chiar si moarta, rata zboara, caci o anima dragostea de tara” ( Adrian Paunescu citat de Vladimir Tismaneanu !!! ), atat I.B. Lefter cat si Octavian Hoandra “au rezistat”….Paradoxal, inadecvarea la “bascalie” ( merge si cu si fara ș de la șarpe….) a lui I.B. Lefter totusi face bine castei scriitorilor, iar inadecvarea la “povesti” a Realitatii TV, si prin extensie a intregii mass-medii romanesti, la fel, e un reper solid ca punct de plecare intr-un posibil proiect viitor….
    Tot d-nul Dorin Tudoran a atins si aceasta directie sugerata de mine mai sus prin formularea : “ intelectuali de o singura directie”…..Ma refer la faptul ca mult mai grav este ca au aparut economisti de o singura directie, juristi de o singura directie…., si tot asa….O formulare din nou de o intuitie rascolitoare pentru structurarea profesiilor si targhetarea lor fata de re-arhitecturarea interesului general, actiune extrem de necesara daca nu dorim ca formula “interes public” sa ajunga “de o singura directie”, hai, cel mult doua…. Ma refer la dimensiunea globala a problematicii ajunsa acum la o compresie puternica prin interventia in forta asupra conceptului de “ corectitudine politica”….In Romania cred ca ne aflam intr-o alta situatie, mai speciala….
    Aceasta noua directie sugerata o circumscriu personalitatii lui Marin Mincu, studiat de mine recent, mai organizat. Marin Mincu fiind “un intelectual de toate directiile”, am folosit mai multe filtre de integrare si/sau formule de derivare a personalitatii sale. Unul dintre ele a fost perceptia sa publica prin evaluarea primei pagini in care apar stiri pe cautare google daca se tasteaza numele lui. Daca va scriu acum doar esenta, respectiv ca in una din stiri apare formularea, “Marin Mincu, cel mai nebun critic roman, boul boilor, vaca vacilor”…., nu cred ca trebuie sa detaliez pentru a intelege….., care a fost “intelectualul de o singura directie”, ce a formulat o asemenea descriere, mai ceva ca pictorul Nicolae Grigorescu…. “Vizitiul” carului cu boi…., majorat in Romania si cu vaci…., pentru o adevarata armonie in ferma animalelor…, a fost uitat insa prea mult timp de conducerea CAP-ului ( de SRL-uri, vorba lui Luca Pitu ) cu biciul in mana, desi “caii nostrii” fusesera de mult consumati deja in filmele cu francezi, olandeji, engleji…etc…., partea noastra de echilibru la “actorii lor”…. E timpul ca “taranii” sa-si conduca singuri “boii”, pasind alaturi ei…., fara a mai fi necesari “vizitii de cai”, obisnuiti sa fie dusi odata cu sacii de faina….
    Merge si “Cafeneaua critica”, utila culturii, dar ar merge si “Ferma critica”, mai aproape de interesul general….

  • Eric

    Da da, cu nebunii orașelor-stat române nu te pui, nici măcar la socoteală, deși înțeleg cumva de ce primul menestrel al țării tocmai a recitit Groapa. Nu știe cum să reactualizeze tehnico-neștiințific paradigma interpretativă a dualismului european-anti(pentru că pseudo-auto-chton, că pământul fuse vândut la capitaliștii de stat din Europa), mai ales în privința relației biunivoce dintre gropile de gunoi penale și găurile penitenciare de drept prea comun, privite din perspectiva infrastructurii plagiatului rețelelor critice.
    Adică rezistența electrică nu este egală cu cea psihologică, deși ambele cripto-literare, deci domnii invocați tocmai vor avea de lucru din greu, odată cu reîntoarcerea armelor contra nemților dintre noi. Dreptul lor. Mai ales dacă nu mediază fiecare pe câte cineva, și niciunul pe intervievat cu publicul. Asta ca să nu rămână și cel mai plantat consultant nevorbit, in absentia pădurarului ieșit la pensie în grup organizat.
    Dl Tudoran a uitat completarea tripletei intelo”public, (de)formator de opinie, și anume cu ”lider”.Lideranța reface nu doar o constelație conceptuală, ci și un partid, o celulă, o prietenie, un angajament pe viață pentru orice ocupațiune lucrativă, intelectuală, plină de informații. Un traiect, dar mai ales un proiect, de salvare prin modernizare euro-atlantică a patriei eter , prin mimesis polivalent fără sens. Ca direcția unică, perfectă pentru orice sens interzis, oficial.
    In fond, și fără niciun haz, ca cel îndelung căutat internațional-tehnocrat șahist din aprilie 2015 valah,care nici când vorbește nu deschide gura, ce este mai public decât un secret disprețuit de toată lumea?

  • Dezideriu Dudas

    Ati auzit vreodata ca vreun bou sa inteleaga atunci cand o ia pe « sens interzis » ? O veste buna totusi : nu mai e nevoie de google si de culoarea data uni(sau ambi, aici…)sex…Apare informatia chiar in cartea despre Marin Mincu despre care am mai scris ( citarea articolului din « Tricolorul » …)…
    PS Intentia mea nu e de a-i face acum un panegiric lui MM. Doream sa evoc ca “Papa cu indulgentele” in cultura romana era persoana ‘ceea cuvioasa…..La MM n-a mai putut….Insa, prin felul in care MM isi justifica valoarea “autenticitatii scriiturii”, prin felul in care explica ca textualismul este doar un caz particular al experimentalismului…, o incercare de constructie dupa avangarda distructiva, nu ma asteptam sa ma aflu oarecum si eu, prin “concitadinul meu” MM ( el cu Eugen Ionescu…, sunt in mari companii….), atat de aproape de COMANA DIN GIURGIU….Decat « COMUNA din Paris », o prefer…

  • Eric

    În ciuda vorbei, boii sunt consecvenți doar în privirea observatorilor.Arbitrilor.Altfel sunt (doar) foarte muncitori.
    ((Zootehnia mă depășește cu mult, deși poate un adevăr neobișnuit al ei este și politica lui abetissez-vous!, ca imperativ categoric.Și estetic.Noi vă ajutăm, cu toată seriozitatea, ne spun legitimatorii de profe/sie, care au înlocuit obiectivismul moralității și legalității socialiste cu entuziasmul sufletului frumos și pur.. dezinteresat.
    Statul-balama (ca să plagiez și eu un pic) nu poate persista fără oamenii integri ai dăruirii de sine, chiar fără revoluții sacrificiale vizibile, dar bine organizate vicarial, sfânt famiglial.Păcat este că de la o avangardă la alta se pierde sensul pauperității spirituale, fără vreun alt câștig decât o avansare la excepțional pe scara falsei conștiințe publice, poreclite și interes național.
    De aceea trebuie să pledăm pentru angajarea în seriozitate, ca substitut acceptabil social al naivității inspirate cu limba. Scrisă ordonat ori vorbită ca și cum ar fi vorba de un alt ieșit din țâțânile trăibilului.Tradus ori subtitrat, proiectul pro/pășirii noastre începe să ia ființă practică, deși mereu critică.))
    Să traduc. Oricine este critic este un legitimator cu dispensă de grad, dar nu și încadrare, indiferent ce crede și cum o face. Legitimațiile produse în urma acestui proces realmente dialectic sunt foarte utile oricărei democrații, fie ele populare, socialiste, liberale, antinomice.Și statelor lor respective, nereformabile, imposibil de revoluționat, detestabile și scoase din circuitul lăcătușeriei organizate juridic la nivel internațional.Că prea joacă rolul de ușă geopolitică spre neant. (Nu Domnul si Dna, Neant, din Cimitirul Montparnasse, ar replica imediat un messieur, E. Cioran.)Deci să nu ne inflamăm, că nu a fost vreodată cazul.

WP Admin