≡ Menu

Inepuizabila josnicie a anonimatului

Domnul Mircea Mihăieș este un intelectual strălucit, un prieten care preferă excesele de generozitate celor critice. Este și un pamfletar cum puțini există astăzi în România. Pamfletul nu face doar victime, ci sporește, în progresie geometrică, numărul dușmanilor iar pe unii din aceștia îi împinge spre rastelul nemerniciei.

De câția ani, dl Mihăieș are o opțiune politică pe care și-o asumă public și fără nici un echivoc. Se întâmplă că omul ce întruchipează astăzi această opțiune politică a dlui Mircea Mihăieș este Traian Băsescu, poltician despre care, în trecut, dl Mihăieș a avut cuvinte extrem de aspre.

Este dreptul oricărui gazetar să pună acum pe două coloane ce spunea în trecut și ce spune astăzi dl Mihăieș despre dl Băsescu, să analizeze și să refuze argumentele de azi ale dlui Mihăieș, să enunțe o părere ori alta despre această modificare de atitudene a dlui Mihăieș. Dar felul cum o face Cotidianul astăzi ne reamintește cât de întinsă poate fi vocația nemerniciei.

De-a lungul timpului, situațiile în care binele a fost făcut sub discreția anonimatului au fost, vai!, infinit mai puține decât cele în care răul a fost săvârșit la adăpostul anonimatului.

Cotidianul ține să sporească astăzi  tristul avantaj al josniciei în competiția ei cu onestitatea. Și o face cu un succes indubitabil –

(http://www.cotidianul.ro/mircea_mihaies_ntre_suturi_si_limbi_pe_bani-94719.html )

Felicitări!

  • S-ar putea sa gresesc: cred ca este doar inceputul. Lista lui Nistorescu abia se deschide…

  • De cativa ani, dl. Mircea Mihaies a primit o sinecura de la dl. Traian Basescu. Fara echivoc. La ICR. Tot de cativa ani, “se intampla” ca omul ce intruchipeaza optiunea politica a d-lui Mihaies sa fie Traian Basescu, politician despre care, inainte de sinecura, Mircea Mihaies a avut o parere extrem de critica, articulata, de altfel, cu vehementa.

    Intrebarea este: s-a schimbat in ultimii ani Traian Basescu intr-o asemenea masura incat ceea ce i se potrivea in “Masca de fiere” a d-lui Mihaies sa nu mai aiba nicio legatura cu realitatea pe o intruchipeaza el astazi ca presedinte?

    Va propun sa vedem: „Sunt departe de a împărtăşi simpatia multora dintre gazetari faţă de fostul căpitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodată umorul lui cam grosolan, şmecheria unsuroasă a superiorului care se bate pe burtă cu subordonaţii. Nu cred nici în marile lui calităţi manageriale, pentru simplul motiv că prezenţa în acelaşi minister, în urmă cu cinci ani, n-a depăşit în consecinţe trecerea gâştei prin apă.”

    Si inca un exemplu: „Ilustrată superlativ de „cazul Băsescu”, în care orgoliile mitocăneşti, interesele de gaşcă, proasta creştere, incompetenţa şi neruşinarea îşi dau graţios mâna, viaţa politică de la noi pare, tot mai mult, o afacere între mafioţi. Clientelismul generalizat, teama pierderii privilegiilor (de la cele mărunte la cele inimaginabil de mari), reflexele totalitare fac din România o ţară în care normalitatea e tot mai mult excepţia, şi nu regula.”

    Ambele fragmente sunt din “Masca de fiere”, volum publicat de dl. Mihaies la editura Politrom, in anul 2000. Si-au pierdut ele in vreun fel actualitatea? Nu prea cred. Dl Mihaies, in schimb, si-a pierdut independenta, odata ce a devenit sinecurist, prin bunavointa d-lui presedinte Basescu.

    Nu ma indoiesc ca, pentru prieteni, dl. Mihaies poate fi la fel de simpatic si reliable ca impostorul academic si turnatorul sperjur Sorin Antohi. Nu ma indoiesc nici de faptul ca urdorile jurnalistice secretate saptamanal, la EVZ, de dl. Mihaies, intr-un stil care aminteste de defuncta revista “Saptamana”, satisfac gusturile “subtiri” ale unor intelectuali de mare clasa. In fond, despre morti, prieteni si gusturi, numai de bine sau… non est disputandum. Cu atat mai mult cand vine vorba de non-aristotelicii intelectuali romani.

    Nu in ultimul rand insa, publicarea sub anonimat, intr-un cotidian, a unui articol prin care se aduce un atac unei persoane publice -- chiar daca atacul se bazeaza suta la suta pe adevar! -- mi se pare inadmisibila. Un gest care se poate constitui intr-un precedent periculos. La urmatoarea anonima ne putem astepta ca atacul sa fie montat pe minciuni. In definitv, ce-ar mai conta daca, oricum, nimeni nu si l-ar asuma?

    Pe de alta parte, nu cred ca anonimatul creeaza in mod obligatoriu premisele infaptuirii unui numar mai mare de fapte rele, predispunand, implicit, mai putin la fapte bune. In general, faptele rele sunt mai numeroase decat cele bune. Faptuitorii celor dintai nu au fost intotdeauna anonimi, ba dimpotriva, cei mai multi dintre ei s-au luptat pentru notorietate si, din nefericire, au castigat-o cu varf si indesat.

  • Desi sint departe de a avea opinii politice similare cu ale d-lui Mircea Mihaies, cred ca fata de abjectie toti sintem datori cu un act de solidaritate pe care il produc aici.

    PRO DOC

    In articolul lui Dorin despre asta este vorba, despre ticalosia produsa la adapostul anonimatului, care deosebit de cea asumata este si lasa! Despre asta cred ca vorbeste Dorin.

  • Desi sint departe de a avea opinii politice similare cu ale d-lui Mircea Mihaies, cred ca fata de abjectie toti sintem datori cu un act de solidaritate, pe care il produc aici.

    PRO DOC

    In articolul lui Dorin despre asta este vorba, despre ticalosia produsa la adapostul anonimatului, care deosebit de cea asumata este si lasa! Despre asta cred ca vorbeste Dorin.

  • victor L

    Marturisesc a fi in mare incurcatura. Titlul postarii suna asa :

    “INEPUIZABILA JOSNICIE A ANONOMATULUI”

    Eu sint un anonim veritabil, chiar daca semnez cu prenumele din certificatul de nastere si initiala localitatii care ma pasuieste.
    Citesc postarea @ PRO DOC. Dau clic; apare @niku_elektriku; insist si apare debaraua lu` niku cu iaru am o revelatie. Naiv cum sint trag concluzia ca am ajuns la poetul Iaru.
    Nu stiu, mari si incurcate sint tainele internetului pentru unul trecut de un an.

    Dar dece ne dam cu parerea despre “josnicia anonimatului” sub anonimat? De la nenea Iancu amintire.

    Fericit @PRO DOC, are doar convingeri, n-am observat o mica indoiala. Trece usor de la una la alta, uitnd ca a spus prima data. Sau a doua oara.
    Nici eu nu mai stiu.

  • Ramstein

    Nistorescu trebuia sa semneze acel articol cutezator, altfel risca sa cada in… uitare.
    Mizeria “anonima” din Cotidianul vine in intampinarea mizeriei “iscalite” din EVZ: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/861962/SENATUL-EVZ-Sedinta-de-spiritism/
    Altfel… nu putem sa nu zambim atunci cand comparam mai vechile “evaluari” facute de Mihaies cu cele noi -- asezam, scolareste, raportorul si constatam ca avem un unghi de 180 de grade (fix!). Iar dl. Mihaies a reusit sa insereze toate aceste 180 de grade “brusc si deodata”.

  • Domnule Antonesei,

    Am inteles perfect despre ce e vorba in articolul d-lui Tudoran. Faptul ca intr-o publicatie apar materiale “semnate anonim” cred ca ii este imputabil directorului publicatiei, redactorului sef si intregii structuri redactionale care tolereaza aceasta ticalosie.

    Cazul particular adus in atentie de dl. Tudoran, cu subiect si predicat, (domnul Mircea Mihăies” este un intelectual strălucit, un prieten care preferă excesele de generozitate celor critice. Este și un pamfletar cum puțini există astăzi în România etc”) comporta insa unele comentarii doar aparent off topic. Avem aici o apologie a d-lui Mihaies, pe de o parte, si o explicatie a mercenariatului lui jurnalistic prin beningna “optiune politica”, pe de alta parte. Nu credca optiunile politice ale d-lui Mihaies pot fi mult diferite de ale dvs., ceea ce va diferentiaza insa fiind sinecura d-lui Mihaies. Nu pot crede ca in 2000 dl Mihaies il evalua exact pe T.B. pentru ca dupa 2005 sa-l vada diametral opus, desi personajul a ramas esentialmente egal cu sine. Si eu l-am votat pe Traian Basescu in 2004, faute de mieux, dar nu mi-a luat D-zeu mintile incat sa-l vad ca pe un Mesia versus ticalosi si nici ca pe Sf. Gheorghe taind capul balaurului coruptiei, cand balaurul e si-n Basescu, poate chiar intr-o masura mai mare decat in alti ticalosi.

    De acord, anonimatul e abject dar, deruland pe repede inainte si inapoi filmul istoriei, vom constata ca ticalosiile cele mai mari au fost infaptuite de persoane cu nume si prenume reale, nu de niste anonimi.

    Ideea era ca acest articol al d-lui Tudoran a avansat mai multe idei care se preteaza fiecare in parte la unele comentarii. Revenind la “denuntul” anonim din COTI, da, anonimatul in presa este intorelabil. Materialul ar fi putut fi semnat insa “Redactia”, fiindca, fie ca a fost asumat de intreaga redactie, fie ca nu, el atinge intr-un fel reputatia fiecarui jurnalist de la acest ziar.

  • Si, ca sa fiu mai precis, dl. Mihaies are o “optiune politica” dictata de sinecura si, presupun -- iata, ma indoiesc si eu, ca orice “cugetator” cat de cat normal -- convingeri politice diferite de “optiune”.

  • kakistocrato-fobul

    domnule Dorin Tudoran, pare corect ceea ce spuneti dar poate ar trebui (psih)analizat si articolul:

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/861962/SENATUL-EVZ-Sedinta-de-spiritism/

    nu am citit “Romania Mare” vreodata, insa imi imaginez ca tonul si limbajul din aceasta revista se apropie de cel al domnului Mihaes?!

    cu stima (pentru dumneavoastra doar, nu si pentru M.M)…..

  • gugu

    Sa spunem ca semna in clar: Cornel Nistorescu. Atunci era bine?

    Nu continutul articolului ne intereseaza ci, din pacate, absenta semnaturii… Cat despre precedentul editorial semnat de Mihaies in EVz… ce se mai spun? L-ati citit? V-a placut?

    Mi-e si scrba sa mai caut, vedeti dumneavoastra ca a aparut saptamana trecuta si era vorba de Nistorescu.

  • gugu

    Ah, il vad mai sus. Cineva s-a obosit si v-a dat linkul. Obositi-va si dumneavoastra si cititi. Macar pana la jumatate!

  • Florin Iaru

    Draga Dorin,
    Am văzut şi ceea ce am văzut nu-mi place deloc. Ce ciudat cum un om care are cheile gazetăriei în buzunar şi cheia de la casa cu bani în celălalt nu se poate abţine de la cele mai elementare greşeli. Cum nenorocirea personală, în loc să te facă mai uman, mai sensibil, te înrăieşte la bătrîneţe!
    Oricîte abramburisme ar scrie MM, nu poţi să răspunzi coborînd ştacheta. E o întrecere socialistă în oroare. Nu, nu se poate! Dacă MM greşeşte, e interzis să faci greşeli mai urîte! Interzis! Că ce aia ai 7 ani de acasă şi un pic de ruşine!

    Acum, o chestie personală, pe care nu am unde s-o postez în altă parte: chiar azi m-a sunat MM să mă-ntrebe dacă nu cumva sînt eu Pro DOC. Că, cică, aşa ar umbla vorba pe net (această cloacă limbută, oligofrenă şi plină de aroganţă). Cum că semnez cu nickname-ul ProDOC. De aceea, îl rog pe cel care se identifică prin el să… Hm, cum naiba să-l rog să spună că nu sînt eu?
    Dar, pe cuvînt de onoare, încerc să vă spun doar vouă, partenerii mei de discuţie de pe acest blog: nu semnez decît cu numele meu. Se poate verifica printr-o simplă căutare (floriniaru, iaru, sau florin iaru), şi veţi găsi cele cîteva locuri unde am semnat sau comentat.
    Mie, unuia, netul mi se pare atît de slab intelectual, atît de răsuflat, comun, banal, infect, oligofren, agramat, jignitor şi ipocrit, încît găsirea unui loc pe care să-l parcurg cu plăcere îmi trezeşte emoţii. Aşa a fost blogul Luciei T – nu strălucit dpdv critic, ci gramatical şi emoţional (de aia a şi fost lichidat, din simplă invidie!), aşa e cel al lui Dorin. Păi, e limpede de ce semnez cu numele meu.
    Nu stau decît acolo unde-mi place.
    Mai există şi excepţii: am fost trimis de aici pe blogul cuiva, unde era luat în tărbacă Cristi Teodorescu. Am scris că NU e aşa. Şi am semnat.
    Bănuiec că sînt prost, altfel nu se poate explica!

    P.S.: Scuze, Dorin, pentru imixtiunea asta. N-am blog, nu mă interesează părerile altora, asta a fost pentru cei cîţiva (de aici) de părerea cărora-mi pasă: Liviu, tu, Marius, Vasile ş.a. 🙂

  • Florin Iaru

    Hm, acum, că mi s-a zis, m-am uitat cu atenţie: Pro DOC scrie cu â din a. Deci nu e eu!

  • Florin Iaru

    Şi acum, duşul rece:
    aceste două regretabile gîlcevi între ziarişti sau intelectuali se vor lăsa cu creşteri de tiraje! La mai multe, mai mare, mai înfloritoare, băieţi!
    Cîinele moare de drum lung, iar prostul de grija altuia!

  • orangeskorpion

    ancora!

  • AVP

    Mie, unuia, netul mi se pare atît de slab intelectual, atît de răsuflat, comun, banal, infect, oligofren, agramat, jignitor şi ipocrit, încît găsirea unui loc pe care să-l parcurg cu plăcere îmi trezeşte emoţii.

    Florine tata, esti dus cu plutasii pe Bistrita mai mult patrata (la Bicaz…), decat lata, dupa caz, naz si praz, daca nu pricepusi noutatea revolutionara a Netului nici macar pana az… Si fiindca zau ca mi-e nacaz ca un hom pe care io il socoteam intelighent inclusiv pana la acest surprinzator macaz da dovada ca n-are nici macar o intuitie cat de cat elementara or de baz, hire-ai sa fii, si se grabeste a categorisi un domeniu hypergri al evolutiei de la Alfa spre bariera Omegii (precum proletcultistii aia ce condamnau psichoanaliza si alte stiinte/ arte fistichii ca cretinii, cum ar veni si dupa cum credeam ca stii…), voi reproduce aci ceea ce i-am spus candva lu dom Plesu (la data de 01.07.2004, orele 18:53 trecute fix, voila…), deci altei mintiutici cilibii, pai cum drea… :

    …………………………………………………………….

    Dom’ Plesu al nost’ are prileju’ intr-adevar RAR sa asiste -- desigur fara sa vrea, ba chiar cu grimase de dezgust si de neintelegere care-l vor face iremediabil hilar, pana la urma, veti vedea -- la aparitia unei specii noi in storia culturii aborigene : literatura hipertextuala sau virtuala. N-am idee cand, unde sau cum/ prin cine a inceput aiasta chestie in alte parti ale hiperspatiului, insa in zona comunitatilor virtuale de lb romana proiectu’ pilot a debutat pe Forumul ‘Ziua’ -- sa fie clar 😉 In ce consta noutatea acestei ‘figuri’ cu adevarat postmoderne, n’asa ? Iat-o, schitata deocamdata doar prin cateva parole : 1) auctoru’ hipertextual dispune, mai intai si-ntai, n’asa?, de libertate de expresie totala in evolutia sa pe web-page, evolutie transcrisa pas cu pas atat de/ pe discu’ dur al PC-ului dumnealui, cat si de/ pe cel al serverului ‘gazda’ (mergand pana la imortalizarea ‘secundei creatoare’, n’asa?). Or, din aceasta libertate extrema va emerge in mod necesar in final -- finis coronat opus 😉 -- un ‘ce placut’, cum ar fi zis stramosu’ Vasile Carlova, deci inclusiv cu valoare estetica, n’asa?, fiindca, sa nu uitam, ‘Matca’ artistului e libertatea, iar ‘Tatal’ -- duhul sfant, n’asa ? In definitiv, nimeni n-a experimentat pana acum ce inseamna libertatea de expresie totala pt un creator sau, mai exact spus, in spetza, pt o comunitate virtuala, n’asa…???; 2) hipertextu’ astfel nascut, desi e proiectul initial al unui auctor mai mult sau mai putin identificabil, in final va aparea ca un op-us ‘scris’ la zeci sau poate sute de ‘maini’, prin feedback-uri nenumarate intre primu’ solist si choru’ comunitatii virtuale, ce reuneste sigma libertatilor membrilor comunitatii, neconstransa -repet- de nici un factor perturbator (nici de cenzura Webmasterului, nici de interdictiile directe ale Sorei Sefe, instanta sociala reala, n’asa?), ci doar de limitele eu-rilor nicknameurilor, care, astfel, se ‘scriu’ practic chiar pe ele insele, imbricandu-se in hiperspatz ca personaje, stari, sentimente, fapte si intamplari etc. din ‘saga’ comunitatii virtuale, n’asa…?, tinand isonu’ primului solist, n’asa…? 😉 3) coconu’ auctorial colectiv ce va putea fi consultat apoi, oricand, in Arhiva Comunitatii Virtuale -asa cum orice opera scrisa, clasica, poate fi regasita intr-un raft de Biblioteca- apare astfel ca fiind un substratum alcatuit din totalitatea postingurilor membrilor comunitatii virtuale, constituindu-se intr-un chor al ‘primului solist’ si imbricata concomitent cu reteaua flashurilor e-mailurilor & messengerelor din group, precum si cu puzderia de link-uri spre care te trimit indexurile ‘degetelor aratatoare’, asa cum hyperspatziu’ real se zice ca e perforat ca un shweitzer de fontanele insondabile ale ‘gaurilor de vierme’ ce se deschid in iel, spre infinit/ indefinit ‘in zbor’, n’asa…? 😉

    Dar sa ma opresc dreak aci, ca sa nu mananc painea de la gura teoreticienilor de maine ai proaspatului item al ‘fenomenologiei spiritului’, n’asa ? 😉

    Hai pa, ‘om mai vbea 😉

    Al vostru,
    AVP

  • @Pro DOC: Cele scrise de M.M. în volumul apărut în 2000 se referă, desigur, la perioada când Traian Băsescu era subalternul pe linie politică al lui Petre Roman. Care, azi, este liberal. Ce-i drept, nu “din tată-n fiu”, cum se laudă alt distins liberal, subaltern pe linie informativă al DSS.

  • Dorin Tudoran

    Florine,

    Cum am terminat concediul voi raspunde mai rar, ca sa nu mai spun ca rolul unui “proprietar de blog” (frumoasa era cartea aceea “Proprietarul de poduri?”) este sa-si scrie textul, sa-l posteze si sa-i lase pe cei care vor sa-l comenteze si sa discute intre ei sa duca dezbaterea mai departe. Evident, poate sa intervina cind gaseste de cuviinta si sa nuanteze niste opinii exprimate anterior ori sa raspunda unor intrebari de buna-credinta.

    M-am uitat peste primele doua sa saptamani — incercand sa fiu politicos, sa raspund mai tuturor, m-am trezit, in fapt, fiind nepoliticos: vorbesc prea mult.

    Asadar, voi raspunde mai rar si cand (chiar) trebuie.

    M-am bucurat sa te vad pe acest blog si ma voi bucura in continuare stiind ca “frunzaresti” paginile acestea de eter.

    Vrei opinia mea? MM nu ar fi trebuit sa te sune si sa-ti puna asemenea intrebari. Nu arata bine. Miroase a… politie electronica.

    Nu am nici o indoiala ca nu semnezi decat asa cum o faci — Florin Iaru.

    In sfarsit, opinia mea este ca ar trebui — toti si intotdeauna — sa semnam cind publicam in ZIAR.

    Ca A este injurat de B si ca B raspunde cu o injuratura la fel de dura; ca D il tine in pamflete pe F iar acesta face acelasi lucru etc. este o alta discutie.

    Nu mi-am dat cu parerea al cui pamflet era mai nedrept sau mai violent. Am spus doar: ai ceva de spus in ziar, spune dar nu uita sa SEMNEZI.

    Daca nu acceptam nici macar un lucru atat de elementar, ma intreb asupra caror altor lucruri putem cadea de acord…

    O zi buna,

    Dorin

  • Florin Iaru

    Dragă Viorel, vezi cum orgoliul şi îngîmfarea strică-ndemînarea? Şi goleşte de sare marea? Căci dacă erai tot tu, cel cu luare-aminte la-mbrînceala dintre cuvinte, nepierdut pe cîmpii de mărar, ai fi scris în loc de hilar, ilar. Căci, domnul meu, se pare că te-a lovit fix în cătare netul ce la toate se zborşeşte, dar din guşă şi-n căpuşă, cu degetele strînse-n uşă, cu mentalitate de mătuşă, se-mpute ca capul la peşte! 🙂
    HILÁR, -Ă, hilari, -e: adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire;
    ILÁR: adj. v. amuzant, comic, hazliu, nostim, vesel.
    E ciudat să-mi faci tocmai tu apologia subculturii populare virtuale. De cele mai multe ori, colindînd blogurile şi forumurile îmi vine să vărs (căci despre un astfel de net vorbesc, ăla participativ!). Iar în ceea ce priveşte “literatura virtuală” -- să rîd. Chestii fumate demult, grafomani irascibili, salonul refuzaţilor cu tremurici la gîndire, fraze împiedicate, sărăcie cu duhul masturbînduse-n oglinda calculatorului, nechemaţi în ţărîna hîrtiei dînd gata cincinalul de palavre în partu ani şi jumătate.
    Nu confund netul (ca aventură şi cunoaştere) cu netul scriitorilor obscuri de WC-uri. Părerea mea!

  • orangeskorpion

    AVP,

    Florin Iaru citi ani are?
    80?
    100?
    120?
    🙂

    acum sincer, eu cu un asemenea om nu as mai dialoga dupa cele scrise mai sus….

    incredibil, cita infatuare, autosuficienta, dispret pe capul lui…

    bleah…

    si acum, florin iaru, astept troznelile de rigoare!
    🙂
    skorpion

  • sam

    Daca e voie la clubul de aici fara sa ma inscriu ca membru:
    Articolul e semnat (indescifrabil): Redactia
    Daca semnatarul nu este o persoana anume se poate admite ca este asumat de Shefu’ ziarului. Ceea ce stie si spune deja toata lumea, asa ca nu vad decat o eroare tehnica. Nu cred ca Nistorescu s-ar lepada de autorul articolului (presupunand ca nu e el insusi) daca ar fi semnat formal si nu implicand ziarul.
    Care-i problema? Fondul sau forma?
    Pericolele astea despre unde ar putea ajunge deontologia breslei sunt un drob de sare…romaneasca, of course.

    PS. Era mai interesant de discutat continutul articolului totusi. Putem invata mai multe de acolo decat din re-confirmarea batzoasa a taberelor

  • Dorin Tudoran

    Sam:

    Acesta nu este un club; este un spatiu deschis. Dar stiai deja acest lucru, nu?

    E greu de crezut ca este vorba de o eroare tehnica.

    Fondul sau forma? Intrebarea este impropriu pusa. A semna ce publici nu tine de forma, tine de… fondul problemei; problema ridicata de mine.

    Celalalt fond — fondul articolului anonim din Cotidianul — constituie un alt subiect; unul ce merita discutat, biennteles.

    DT

  • @Pro DOC

    Ba chiar optiunile noastre politice, ale dlui MM si ale mele, sint cum se poate mai diferite! Cel putin cele exprimate public -- daca d-sa are si altele, eu nu am de unde sa stiu, pentru ca, desi psiholog de formatie, nu am totusi abilitatea de a citi gindurile celorlalti! Ca d-sa si-a schimbat cu 180 de grade pozitia e foarte adevarat, dar nu e obligatoriu sa fie din pricina demnitatii publice pe care o ocupa, ci sa fi suferit o convertire autentica -- nu am de unde sa stiu. Pe mine, care tocmai am renuntat la o colaborare decent platita din solidaritate cu o persoana care, tot asa, are optiuni diferite de ale mele, sper ca nu ma banuiti de vreo sinecurita! Dorin nu ma plateste, de pilda, ca sa intervin aici!

    Cit priveste anonimatul/declararea identitatii -- pe mine, ticalosia anonima ma irita mai mult pentru ca denota si o enorma doza de lasitate. Abjectii, ticalosii, canaliile care-si comit actele in nume propriu macar nu pot acuzati de lasitate.

    De buna seama ca tema propusa de DT permite orice fel de dezvoltari si nu-mi propuneam sa va indemn la autocenzura, venisem si eu cu o mica precizare acolo…

  • @ AVP, Florin Iaru

    As spune ca nu e un subiect de cearta -- e la fel de multa imbecilitate, precum si lucruri de calitate, si on paper si on line! Suportul e indiferent din punctul acesta de vedere. Si… nu, nu, nu mediul nu este mesajul!

  • AVP

    Sireac de tine, Florine…: cand vazusi ca nu mai tzine cu alegatii cretine si alte filologice lavine, crezusi ca-i mai avantajos sa te dai la mandea cu gramatici superfine -- cica… -- si-o pusesi de mamliga cu definitia aia calica… Pai, uite si alta definitie, dascale, trascale, e-te-te, dreaqu sa te ie…: “ILÁR, -Ă, ilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: hilár, -ă adj.] – Din fr. hilare, lat. hilaris.” Capisci, bre, belfere…?

    Cat priveste opinia ta despre Net e tot atat de inspirata si de competenta ca aceea despre EBA… Hai pa si stai naiba-n banca ta, nu ma mai provoca, pleease… 😳

  • Florin Iaru

    Am 121, aşa că nu mă duci tu pe mine cu zăhărelu’!
    Domne, eu vorbeam de prostie. Dacă asta nu te “inervează”, atunci… ce?
    Voi fi bătrîn ca timpul / vei fi murit demult.
    Cu cît mă uit la lumea în care trăiesc, cu atît mă simt mai bătrîn. De ce? Pentru că văd totul în reluare.
    Îmi pare rău, n-ai fost nici vulgar, nici jignitor… încă 🙂

  • Rodica Nitu

    Nu am nici o scuza in afara faptului ca este vorba de un copilas pe care il cunosc :
    http://www.mircea-badea.ro/blog/
    Va rog foarte mult sa ma scuzati.

  • Gasesc neplacut atat stilul notei din Cotidianul, cat si faptul ca nota a fost data anonima. Dar aceste date fara-doar-si-poate-detestabile nu sunt detestabile intr-un aer pur de Rarau, decuplate de la orice context.

    Or, contextul lor spune ca:
    (i) Stilul propriu pamfletelor dlui Mihaies nu este cu nimic mai inalt decat nota din Cotidianul -- dimpotriva;
    (ii) Dl Mihaies este colaboratorul saptamanal al revistei Romania literara,publicatie care, saptamana de saptamana, are o intreaga pagina de notite anonime, carevasazica nesemnate.

  • AVP

    Iaru vbeste ca si cum 99% din lumea-i literara de hartie n-ar fi, la urma urmei, maculatura kknie : nici prea prea, nici tra-la-la, nici nimica, cum ar venea, ci mediocritate sadea… Sau ca si cum el n-ar pricepe ca cand io vbesc de Net, nu la zoso, arhi, simotache, cabral, mircea badea sau la alti prichindei asemenea ma gandesc… Ce treaba am io, inspector Hop, cu astia…? Mey, Florin al nost parca vbeste din clop, de la o vreme, sau ca angajat ciocanar la Ciclop… lol

  • Tony

    “De-a lungul timpului, situațiile în care binele a fost făcut sub discreția anonimatului au fost, vai!, infinit mai puține decât cele în care răul a fost săvârșit la adăpostul anonimatului..

    Incontestabil. Un enunt cu o valoare de adevar “comparabila” (sic) cu cea a variantei simplificate: De-a lungul timpului, situațiile în care binele a fost făcut au fost, vai!, infinit mai puține decât cele în care răul a fost săvârșit. Chestie de natura umana. Ma intreb insa daca enuntul in varianta initiala vrea cumva sa sugereze (printe altele) ca

    a) lui MM i s-a facut un rau prin acel articol
    si
    b) ca raul n-ar fi fost chiar atat de mare daca articolul ar fi fost semnat.

    Altfel enuntul ramane unul incontestabil.

  • Florin Iaru

    La prima-ţi postare nu răspund. Ar fi păcat.Şi n-ar fi corect din partea mea.
    La a doua, însă, răspunsul e firesc: da, 90% din textele pe hîrtie sînt greu de înghiţit. Ceea ce nu spui mneatale e că, înainte de a întrista hîrtia, textele sau frazele sau mugetele acele mai trec printr-un filtru. Redactie, editura, critica. Spune-i cum vrei. Întreabă-l pe LA dacă publică tot ce-i pică-n labă la Timpul şi dacă lasă textele întotdeauna aşa cum vin. De aceea, textul scris are, cel puţin, un filtru (cît de cît specializat).
    Literaţii virtuali sînt, în 99,99% din cazuri, mai răi. Adică exact ăia care nu pot trece de această minimă şi fragilă barieră.
    Asta nu înseamnă că nu există vreun geniu pe net. Însă tot pe hîrtie va ajunge, spre deosebire de veleitarii biţilor/viteză. Însă genii pe net sînt de cam 10 ori mai puţine decît în lumea de hîrtie!
    Poţi tu să ricanezi şi să versifici cît vrei. Poţi să ceri îndurare sau firman de la paşa Bey. Sau poţi să porţi în idei cercei.
    N-are a face. Pe scurt, marea masă a netului e o EBA expandată, cu mult, mult silicon prin părţile esenţiale.

  • Da, Florin, la Timpul, la alte citeva reviste si la citeva edituri, nu foarte multe, se mai face editare, dar sint o multime de asemenea productiuni la fel de “libere”, de “salbatece” precum o buna parte din cele on line amintite de tine! Si nu sint sigur ca astea on line sint toate needitate -- cind tineam blog, la care voi reveni, mai dadeam si eu unui ochi, doi sa citeasca inainte de a posta. Stiu ca si gazda noastra de acum procedeaza similar…

  • Tony

    Blogul lui Dorin Tudoran, pe care l-am asteptat atata amar de vreme, desi departe de a fi ajuns la confortul unei stabilitati dinamice, reuseste totusi destul de repede sa etaleze detaliile care sa ingaduie anticiparea, cu o probabilitate acceptabila, a felului in care se va consacra ca „entitate virtuala in hiperspatiu”: locul unor dispute de „cuvinte” pe coordonatele unor exprimari incarcate de eleganta intelectuala (mereu cautata, nu intotdeauna gasita), de logici si polemica, toate de o factura inconfundabila (marca Tudoran) de la care vizitatorii (oricat de neimblanziti, neaveniti sau neavizati) nu se vor putea abate prea tare. Vom avea asadar admirabilre „dezbateri de cuvinte” nu de „idei”, nu de „sentimente”. Vom avea galcevi sofisticate despre nimic (dar in niciun caz despre nimicuri) in care ne vom minuna (extazia pe alocuri) de rafinamentul injuraturilor schimbate intre interlocutori si de felul in care vom fi fortati sa acceptam valabilitatea simultana a unor concluzii ireconciliabil contradictorii, de hatarul partizanilor care le vor sustine cu argumente stralucitor-cuceritoare si cu egale resurse de inteligenta, eruditie si umor (vezi de ex, mini-disputa AVP versus F.Iaru despre „arta si literatura virtuala”, disputa in care desigur ambii au dreptate 100%). Elanul de concediu si presiunea neeliberatelor acumulari (statice, caci ideea vine vorbind) din anii anteriori l-au determinat pe Dorin Tudoran sa demareze acest „proiect” in varianta unui „blog de autor”. Nu-l banuiesc in nici un fel pe Dorin Tudoran de pragmatism sau ca ar planui in vreun fel evolutia acestul blog (catre varianta sa stabila) asa incat pun trecerea catre varianta unui „blog de proprietar” pe seama terminarii concediului si mai ales pe seama spontaneitatii, ca raspuns la reactiile (ne)intamplatorilor vizitatori aspiranti la statutul de parteneri de vorba cu legendarul (pe alocuri) Dorin Tudoran. Asa se face ca in locul unor ample foiletoane (de certa valoare literara) vom avea ca puncte de start, desigur cu aceleasi efecte in desfasuratorul „dezbaterilor de cuvinte”, mici „provocari” (precum nevinovata intrebare despre sistemul ticalosit) sub aparenta unor pretexte mereu importante si pline de substanta (…). Vad ca se revine acum la o aparenta discutie despre „mizeriile anonimatului”. Din pacate ponderea actuala pe acest blog a anonimilor este mult sub limita necesara pentru o discutie riguroasa si echitabila pe aceasta tema in vederea necesarelor clarificari. Blogul musteste de consacrati care-si ajung lor insisi si care nu realizeaza cat de incolor ar fi acest blog fara „Rita” (de exemplu), cea pe care unii se straduiesc sa o izgoneasca in loc sa se multumeasca cu privilegiul de a putea sa o contrazica. Revenind la pseudo-anonimatul incriminat in Cotidianul (de cu totul si cu totul alta factura) ce sa zic? Sunt si eu de acord cu unii dintre ante-vorbitori inscrisi pe ordinea de zi. Mi se pare ca se exagereaza gravitatea absentei unei semnaturi pe articolul respectiv. Ce s-ar fi intamplat daca era semnat? Ar fi schimbat asta ceva esential in natura celor continute in acel articol? O semnatura acolo n-ar fi facut decat sa largeasca orizonturile de abordare ale celor care simt nevoia sa combata, prin aceea ca li s-ar fi oferit unui unghi de atac catre autor si cate istoria sa, marcata desigur de inconsecvente si mai mari decat cele reprosate lui Mihăieș, sau de cine stie ce alte marsavii. S-ar fi putut spune desigur ”Ia te uita cine s-a gasit sa vorbeasca: un anonim adica un neica nimeni”. Si daca lucrurile ar fi capatat cu totul alta consistenta prin simpala mentionare a autorului tot asa absenta semnaturii (incarcata de inepuizabila josnicie a anonimatului, la fel de inepuizabila desigur ca josnicia oricarui autor X) a creat premise pentru o eschivare de la abordarea mesajului (in sine) propus de autorul necunoscut. Elegant ar fi fost sa fie semnat. Ca nu este ramane un gest neelegant (doar neelegant dar nu altfel, imoral de ex). Mi-e teama ca o semnatura (potrivita) pe acel aricol ar fi starnit cel putin la fel de multa indignare precum actuala versiune folclorica, adica (tot) o emotie perturbatoare sursa a unor informatii colaterale parazite numai bune de luat in dezbatere de cuvinte pe blog.

  • Florin Iaru

    Ar trebui să fac cîteva precizări: MM mi-a permis să reproduc conversaţia telefonică. Am înţeles că, în discuţiile (care-or fi alea?!) ulterioare, s-a acreditat ideea de care-ţi spusei. MM ştie că i-am mai reproşat de cîteva ori nişte luări de poziţie… De exemplu, în cazul Ion Bogdan Lefter. Dar, şi atunci, m-am adresat lui prin scrisoare semnată. De aia, aflînd de acest zvon (o prostie, zic eu), m-a contactat. N-am înţeles asta ca pe o anchetă (puteam să mint, nu?), ci ca pe o cerere personală, bazată pe vechea amiciţie care ne-a legat din 1984 încoace.
    Deşi Pro DOC îl cam spulberă, MM înţelege că acest domn e cineva foarte bine construit. Aşa zic şi io. Că aşa e.

  • Dorin Tudoran

    Va multumesc pentru mesaj, dle Iovanel.

    1. Intentia scurtului meu comentariu era una singura: consider ca a publica genul de articol din Cotidianul fara sa-l semnezi este o porcarie.

    2. Ca porcaria s-a produs nu intr-un aer pur de Rarau este adevarat. Dar cred ca tot la fel de adevarat este si ca, de vom continua sa facem o porcarie fiindca si altii comit asemenea porcarii, Raraul nici nu se va mai zari prin aerul devenit o mocirla. Unii din noi cred ca deja Raraul nu se mai vede, de multa vreme… Sa fie un motiv de bucurie, de mandrie nationala?

    3. Note nesemnate publica foarte multe publicatii, numai ca, stiti foarte bine, textul din Cotidianul nu este o simpla nota.
    Exista reviste in care notele de felul celor la care va referiti (Romania literara) poarta la final macar initialele autorului (e cazul Dilemei vechi, daca nu ma insel). Prefer aceasta practica celei intrebuintate de Romania literara.

    Exista publicatii celebre care publica (chiar) toate articolele nesemnate — The Economist, de pilda — dar e vorba de texte de alta natura decat cel din Cotidianul si de o cu totul ratiune decat cea pentru care Cotidianul a dat nota anonima desi, evident, era… “semnata”.

    Cele bune,

    Dorin Tudoran

  • Dorin Tudoran

    a) Nu, Tony, articolul din Cotidianul nu a intentionat sa-i faca un rau dlui Mihaies, ci un mare bine. Ai dreptate!
    Un bine la fel de mare precum cel facut dlui Cornel Nistrorescu de un editorial al dlui Mihaies din “Evenimentul zilei”.

    b) Daca ar fi fost semnat, am fi stiut cine a vrut sa-i faca imensul… bine dlui. Mihaies. Cu alte cuvinte: in vreme ce dl Mihaies si-a declinat identitatea cand s-a hotarat sa-i faca binele respectiv dlui Nistorescu, un anonim de la Cotidianul vrea sa-i faca un bine dlui Mihaies, dar ne lasa sa banuim ca generosul este dl Nistorescu.

    Si cu asta, anonimul ii face un mare bine dlui Nistorescu.

    Bravo, Tony! Iata un rationament, cum ziceai?, da, un rationament “incontestabil”.

    DT

  • AVP

    Bine, Florine… Mai mult ca sigur ca adevaru’, hic et nunc, nu e nici cu tine, nici cu mine, ci -- asa cum se-ntampla de obicei -- cu amandoi sau cu nime… N-o sa ne certam noi acuma din pricina mediocritatilor de pe net sau din lumea de hartie, pe care tu o crezi mai cu ghivent, caci ai trait si-ai fost felixit intr-al ei element, iar io, care sunt in lumea de hartie indexat ca un proclet, m-as sterge cu ea la tur, in caz ca n-as avea nici macar un cocean trafalet… Inde irae !, bre… 😉

  • Domnule Florin Iaru,

    Nici nu va inchipuiti cat de rau imi pare ca v-am creat, involuntar, neplacerile pe care le-ati semnalat aici. Mi se pare ridicol sa declar aici, ferm, ca eu nu sunt dvs. De altfel, diferentele, nu numai de grafie, ci si de stil dintre noi sunt mai mult decat evidente. Stiu, onest ar fi din partea mea sa-mi dezvalui identitatea reala, punand capat unor banuieli lipsite de orice fundamanent. Va cer scuze ca, deocamdata, nu-mi permiot sa o fac. Asa cum am explicat cu mai muilte prilejuri, postez sub nick name contrans fiind de o clauza a contractului meu de munca. Angajatorul nu-mi permite sa-mi exprim opiniile politice in mijloacele de informare in masa. Imediat ce voi scapa de respectiva clauza din contract ori de tot contractul va asigur ca imi voi afisa identitatea reala, in numele careia imi voi asuma, retroactiv, tot ce am scris sub nick-ul Pro DOC. Inca o data, scuze pentru inconvenientul pe care vi l-am produs si multumiri anticipate pentru intelegere. Adevarul e ca nu mi-a trecut nici o secunda prin minte ca postarile mele sub un oarecare nick name ar putea crea confuzii atat de grosolane si regretabile. Daca as fi malitios, as spune honi soit qui mal y pense. 🙂

  • @Liviu Antonesei

    Dvs. presupuneti ca M.M. ar fi putut suferi si o autentica apostazie. Aha… De cand imi doream sa vad un apostat!

    P.S. Pe dvs. nu v-am banuit niciun moment de sinecurita,

  • Teoretic e posibil, nu???

  • Florin Iaru

    Fiţi, domnule, serios!
    Vă ştiu de pe un anumit forum, al unui anumit ziar. Nu mă interesează adevărata dvs. identitate.
    Dreptul la intimitate şi anonimat e unul fundamental, cu condiţia să nu-l calci tu, profitînd de el.
    Aşa s-a întîmplat cu Lucia T., care, urmărită cu insistenţă de al.l.ş şi Ioan Suciu, a sfîrşit prin a-şi închide blogul. Era distractiv (o distracţie amăruie) efortul lor disperat de a-şi fundamenta şi justifica acţiunile. Cunoscînd persoana, eram siderat cum puteau paria pe numele Valentinei Florescu, care n-avea nici în clin, nici în mînecă. Rişinos!Important e că, În cele din urmă, n-au reuşit decît împreună. Blogul s-a închis, netul a avut o voce (bună) mai puţin. Numai că, în spaţiul rămas, s-au înghesuit mii de voci submediocre. Cam aşa stau lucrurile.

  • Dorin Tudoran

    “Din pacate ponderea actuala pe acest blog a anonimilor este mult sub limita necesara pentru o discutie riguroasa si echitabila pe aceasta tema in vederea necesarelor clarificari.” (Tony)

    Adanc!

    Tony, da-ne un exemplu: declina-ti identitatea si vom avea un anonim mai putin pe acest blog.

    Poti sau te doare… identitatea?

    DT

  • Radu Humor

    Vad ca nimeni n-a observat ca ratiunea publicarii unui articol nesemnat, scuteste ziarul de plata lui ! Cel putin asa se procedeaza prin unele redactii…
    Revenind la cel compatimit,
    ori-i uituc,
    ori nesimtit !
    Trecerile acestea de la o extrema la alta , se fac , ca si in sport, dupa antrenamente intense, cu scopuri bine definite, si daca reusesc, bine rasplatite.
    La talentul pe care-l are, nu ma mira ca MM a fost redus la tacere vizavi de Basescu, dar el a plusat (probabil nu i-a convenit recompensa) si a trecut in cealalta extrema( ridicatul in slavi,sau mancatul din tavi) care l-a terminat din pdv al credibilitatii si mai ales al vertcalitatii.

  • Radu Humor

    Din pacate, sub ochii nostri , are loc un fenomen asemanator , cu un alt postator, mare rimator 😆

  • Dorin Tudoran

    Am inteles. Ma bucur. Suficiente… anchete. D

  • Tony

    Cred ca pe undeva s-au strecurat niste eroari in forma de fisura. N-am intentionat sa dau nedumeririlor mele forma unui “rationament” (contestabil sau nu). Mi-e teama ca tenacitatea cu care suntem hotaraiti sa aparam un principiu (poate corect, poate vag, poate altfel) ne mobilizeaza exagerat, iar mobilizarea exagerata nu mai tine seama de nimic. S-ar putea sa trezesc amintiri vagi (sau poate nu…) daca amintesc de logica ireductibila a sentimentelor.

    Ma intrebam daca lui MM i s-a facut sau nu un rau. N-am intrebat nimic despre intentie. Acum vad ca mi se reproseaza ca n-as fi fost in stare sa vad intentia raului. Sunt totusi doua “infractiuni” diferite. Nedumerirea mea (care persista) este daca lui MM i s-a facut sau nu un rau (asa dupa cum sugereaza acel incontestabil enunt). N-am dubii despre intentile “prietenului Cornel” dar mi-e teama ca acel enunt incontestabil n-are aplicare la nivel de intentii oricat de intensa ar fi emotia care le genereaza. Totusi punctul a) este totalmente neimportant, indiferent cat de (ne)intentionata va fi fost confuzia (artificiala) intre rau si intentia (eventual) nematerializata a acelui rau. Ca a fost bine, ca a fost rau sau ca a fost (doar) intentie (rea intentie) pana la urma important (in nedumerirea mea) este daca intr-adevar o semnatura ar fi alterat semnificativ amplitudinea efectelor raului (intentionat).

    Ma rog, nu pot epuiza discutia. Continui insa sa cred ca, in prima instanta, ne putem concentra ceva mai bine spre interpretarea directa a unor mesaje daca nu ne framantam prea tare in legatura cu autorul mesajului. Dupa ce epuizam intelesurile directe continute in mesaj, in raport cu adevarul relativ, putem eventual sa ne interesam de autor si sa continuam exhaustiv (psih)analiza emotionala pe text pentru a deslusi si subintelesurile. Pe moment am impresia ca suntem totalmente absorbiti de subintelesuri in dauna intelesurilor. Poate exagerez, dar daca prin absurd as ajunge la concluzia ca ar trebui sa intretin un blog nu as accepta decat pseudonime si i-as bana fara mila pe cei care semnaeaza in clar. Cei care vor sa semneze in clar n-au decat sa scrie la ziar, sa publice carti la edituri si articole la conferinte. Daca pot. Iar daca pot acea consacrare/afisare e suficienta (ar trebui sa fie) incat sa-si ingaduie sa ramana anonimi-in-anonimatul blogurilor. Rele intentii pot exista desigur atat la cei care tin sa-si conserve anonimatul cat si la cei care dimpotriva tin sa-si afiseze (re)numele printre anonimi. Pe un blog echilibrat ar trebui sa nu existe (si sa fie tolerate) decat celmult cateva persoane publice, ca excepti, intr-o mare de personaje anonime. Partea interesanta este ca nici altminteri nu este rau. Din aceasta dilema nu veti putea iesi. Am zis.

  • Dorin Tudoran

    Tony:

    Dupa marturisirea epocala

    (” Poate exagerez, dar daca prin absurd as ajunge la concluzia ca ar trebui sa intretin un blog nu as accepta decat pseudonime si i-as bana fara mila pe cei care semnaeaza in clar. Cei care vor sa semneze in clar n-au decat sa scrie la ziar, sa publice carti la edituri si articole la conferinte. Daca pot. Iar daca pot acea consacrare/afisare e suficienta (ar trebui sa fie) incat sa-si ingaduie sa ramana anonimi-in-anonimatul blogurilor. “)

    te las, nu de alta, dar daca o tii tot asa ne trezim interzisi cu totul.

    Pe mine, zau, m-ai lasat… interzis cu felul in care reorganizezi dreptul la a semna si patima anonimatului.

    Ramai, domnule (sau ramaneti, doamna) anonim, (poate nici nu trebuie sa faci vreun efort pentru asta), dar nu interzice altora dreptul la… identitate.

    DT

  • Tony

    Pai asta e identitatea mea: “Tony”. E deja declinata. N-am alta, iar asta pe care o am nu ma doare. Ma simt destul de bine cu ea (…). Daca am dat in vreun fel senzatia ca as avea si o alta identitate imi cer scuze. Trebuie sa fie vorba de cine stie ce involuntare porniri obscure (probabil perverse) ascunse in subconstientul pe care refuz sa mi-l psihanalizez cu martori. Mai mult sau mai putini anonimi. Dar e posibil ca senzatia respectiva sa-si aiba originea daca nu exclusiv macar preponderent, in interiorul celor care o resimt. Nu exista nimic recognoscibil dincolo de pseudonimul Tony. Nici macar cautat cu Google. E OK?

    P.S. Mda… Se pare ca am scris adanc (despre starea anonimilor pe blog si necesarele clarificari). Din pacate n-am scris asa cu buna stiinta. Recitesc si realizez ca nu e tocmai clar cum devine treaba cu necesara proportie de anonimi. Am ignorat faptul ca vorbesc unor persoane care nu vor deloc, deloc sa fie personaje. Sunt sigur ca voi avea ocazia sa fiu mai explicit in aceasta problema. Blogul e doar la inceput. Nu?

    P.S.2 -- Nu ma pot abtine sa nu ma amuz in fata imparabilei logici afective. Adica eu spun ca sunt prea putini anonimi pe blogul asta si in schimb mi se cere sa fac ceva pentru a micsora si mai mult numarul celor cuprinsi in multimea respectiva. Probabil ca o durere in legatura cu identitatea mea tot exista pe undeva. Oare o fi cazul sa incep sa ma simt vinovat pentru ca n-o pot alina?

  • Tony

    “Ramai, domnule (sau ramaneti, doamna) ” !!! 🙂

    Mergea si “Ramai, domnule (sau ramai, doamna)” -- “Tony” ce-i drept poate trece atat de prenume masculin cat si de prenume feminin dar probabil ca nu asta a contat de vreme ce trucul a fost utilizat si in cazul “Ritei”. Este o recidiva. La fel ca si ironia devastatoare despre faptul ca anonimatul e un destin (care nu presupune efort). Dorin ar trebui sa realizezi cumva ridicolul ireductibil al situatiei in ambele alternative posibile. Tentativa de a ironiza un anonim de la inaltimea notorietatii publice nu are cum sa nu te puna intr-o lumina proasta si daca anonimul e iremediabil anonim si daca nu. Presupun ca n-are rost sa-ti explic pe variante. E prea simplu.

    Cat priveste partea care te-a lasat “interzis” si patima anonimatului poate mai vorbim, poate ne mai clarificam. Poate nu. Dar si daca nu ne clarificam tot o sa fie frumos. Ambele alternative ofera satisfactii. In fine voi incerca sa evit pe viitor formulari care sa produca astfel de nenecesare senzatii maximale.

    N-am interzis dreptul de semnatura. Alo! Dar nu crezi ca ar fi un exercitiu interesant sa te duci pe un blog, doua, trei, si sa comentezi asa sub pseudonm evitand sa oferi detalii care l-ar putea demasca pe Dorin Tudoran in spatele acelui pseudonim? Asa, sa vezi cum ai fi tratat? Cum ai face fata dialogului, la concurenta cu alti anonimi (cei mai multi iremediabil anonimi, asa ca mine)? Tare teama trebuie sa-ti fie. Ma rog. Nu ma asteptam. Adica n-as fi pariat pe versiunea asta.

  • Rita

    M-as fi asteptat ca Dorin Tudoran sa reactioneze la acuzatiile aduse de Pro Doc lui Mircea Mihaies (prietenul dumneavoastra, domnule Tudoran, cel putin asa afirmati!), si anume ca pozitia lui la ICR ar fi o sinecura. Ca sa nu mai spun ca ideile putine si fixe, monomaniacale, dezvoltate de Pro Doc la orice interventie, ar fi trebuit sa va sune, dumneavoastra, domnule Tudoran, care ati avut de-a face cu securitatea, ca actiunea unui agent de influenta.

    La fel, m-as fi asteptat ca Dorin Tudoran sa fie pe aceeasi lungime de unda cu un tip de inteligenta si subtilitatea lui Tony, si nu cu un tip de teapa lui Mihai Iovanel. Iar daca ar fi sa aplicam grila anonimatului (facand abstractie de tot ce stim despre Dorin Tudoran ca personalitate culturala), in disputa de pe blog Tony v-a fost superior la toate capitolele.

  • Marcelina Popa

    Un atac anonim creeaza suspiciuni si isi victimizeaza tinta, deci e posibil sa-i dauneze mai putin decat ar fi dorit s-o faca. Eu, cel putin, as fi preferat ca Mircea Mihaies sa devina obiectul unei analize taioase si reci, semnate cu nume si prenume. Nu simpatiile politice schimbatoare il descalifica pe Mihaies si nici “sinecura” de la ICR, ci atacurile adeseori nedrepte (sau partial nedrepte) si mai intotdeauna suburbane din a caror substanta isi confectioneaza articolele.

  • sam

    Domnul Tudoran e acuzat de sentimentalism, domnul (ma risc) Tony joaca logica la doua maini, doamna Rita pare sa fie in cautare de aliati.
    Inca sper sa citesc niste chestii pe subiect (tradari si iubiri in politica romaneasca or whatever).
    Daca se mai deschide un front aici imi iau jucariile si plec.
    Am zis! Si semnat.

  • Tony

    @Radu Humor -- Haide domnule ca m-apucat somnul. Toata lumea se intrece in a semnala, mai in gluma, mai in serios dar cu maxima originalitate fel de fel de aspecte colaterale si ipoteze fanteziste despre motivatiile launtrice al folcloristului de la Cotidianul dar nu se incumeta nimeni sa analizeze chiar balada. Despre ce e vorba pana la urma in acel text? Are sau nu aparenta inconsecventa a lui M.M. vreo justificare logica pozitiva? Uite Pro DOC, care stie el, (de unde o stii?) ca orice om poate fi cumparat cu bani zice ca nu, ca opinia sincera si imuabila (in arc peste timp) a lui M.M. e aia prima exprimata, reorientarile ulterioare fiind o metamorfozare de fatada, o scamatorie, o prefacatorie, o interpretarea actoriceasca artificiala si artificioasa pusa in scena de M.M. ca urmare a faptului de a fi fost platit in bani si in natura/sinecura. Ba mai mult Pro DOC sugereaza aluziv ca perspicacitatea-i imbatabila l-a ajutat nu numai sa reconstituie traseul si mecanismele mitei care explica schimbarea la fata a lui M.M. ci mai ales faptul ca prima pozitie e cea corecta, cea conforma cu realitatea cruda a popularului Base-file-de-istorie, in timp ce facatura pe bani, este in schimb intr-o jalnica discordanta cu realitatea istorica, sociala, economica, culturala, tratitionala si…si… parca mai era ceva, in fine, chit ca are un oarecare staif intelectual, vax albina. Pe ce se bazeaza Pro DOC? Ce dovezi are? Pai are. Plauzibilitatea relativa a unui asemenea scenariu, faptul na nu este 100% imposibil este argumentul sau incontestabil ca lucrurile stau aievea intocmai asa. Ca uite, la fel Traian Ungureanu debiteaza ode (cu talent ce-i drept si greu de demontat in logica aristotelica sau in cea ciutaca) din cauza ca e platit. Altfel nu. Cristoiu s-a rasucit pentru ca fata sa… ceva la Bruxelles unde si EBA… ceva, cumva, ma rog…Posibil (cu o probabilitate de… da’ nu conteaza domne) posibil asadar veridic deci adevarat. Pe ce se mai bazeaza Pro DOC? Pai pe marturia lui Dorin Tudoran care afirma ca anonimul cotidian i-ar fi facut un rau lui M.M. Un rau, nu ca ar fi prezentat tendentios felul in care M.M. s-a raportat in momente diferite la niste realitati care vibrau in tandem cu vibratia universala a popularului fost marinar. Nu. Pur si simplu un rau? Ce rau? Cum ce rau singurul de inteles: faptul ca “l-a dat in gât” pe M.M. ca l-a demascat fara mila in mercantilismul lui atat de transparent. Un rau cu atat mai mare cu cat monstrul odios care a instrumentat mârsavia demascarii lui M.M. (in fond si el un ticalos fara scrupule) nici macar nu are chip. Va avertizez ca M.M. nu e un anonim oarecare. Nu este Meme Stoica de la Urziceni ci persoana publica ce trebuie sa indure acum prejudicii majore din cauza dezvaluirilor din Cotidianul. Oare ?

    Aiurea. Mircea Mihaies n-a patit nici un rau prin aparitia rahatului publicat de catre Cornel Nistorescu. Nici un prejudiciu. Nu trebuie sa insist eu. O sa probeze chiar Mircea Mihaiesi si altii prin atitudinile viitoare, poate chiar imediate. Pozitia atata de previzibila a ProDocilor e amuzanta prin felul exagerat in care isi iau in serios perspicacitatea, logica, ratiunea, flerul, intuitia si puterea de convingere. Se conving intre ei cu o verva de invidiat.

  • Tony

    @sam -- “Inca sper sa citesc niste chestii pe subiect (tradari si iubiri in politica romaneasca or whatever).”. -- Si eu la fel. Am impresia ca ai deja vinovatii pentru “lipsa chestiilor pe subiect”. Vad ca m-ai pus pe lista. Poate ar fi bine sa mergi cu jalba mai sus. Nu e blogul meu.

    Aia cu jucariile si plecatul e bestiala. Eu nu ti-am vazut nicio jucarie. Asa ca n-o sa ai multe de carat la plecare. Dar poate nu m-am uitat eu bine. Sau poate vrei sa furi din jucariile gazdei.

    Sam e cumva de la “samurai”? In cazul asta ar fi cam nasol sa pleci un pic. Ai semnat? he-he 🙂

  • Florin Iaru

    Liviu,
    Nino Stratan a spus odată că asta era IMPOSIBIL (chiar şi teoretic). Atunci m-am uitat cruciş la el. Cum să nu poţi corupe nişte oameni? Poţi. Acum, pentru că m-am înţelepţit, pot să spun: există oameni incoruptibili, şi nici măcar nu-s sfinţi. Nu le pasă.

  • Tony

    @Rita -- Ah, multumesc pentru extravagantele exagerari si pentru solidaritate. Daca nu ne aparam noi intre noi anonimii cu vocatie cine s-o faca? N-are cine! Ne mananca sacalii consacrati. Totusi haide sa pastram masura!

    Si mai ales sa nu intram (si zic “sa nu intram” nu noi doi ci asa in general) in jocuri de tip prodoc. Faptul ca provoaca discutii de genul “asta e a asa pentru ca nu se poate altfel” e doar ambalajul. Continutul pachetului cu diversiuni pe care prodocii le propun reflex (au ei reflexul asta) consta in aceia ca discutia va stagna vesnic in elucidarea misterului si motivatiilor care i-ar fi determinat pe unii autori sa scrie ceva sau altceva, evitandu-se astfel evaluarea respectivelor lucruri spuse. N-ai putea sa-i convingi o clipa sa treaca mai departe nici daca ai lua de bune ipotezele lor “de lucru”. Ok, TRU e mituit si scrie la comanda. Bun. Si? Cum ramane cu textul? E null doar din cauza ca e semnat de mituitul TRU? N-ai sa-i convingi sa citeasaca textul inaintea semnaturii nici daca-i vei pica cu ceara si din pacate Dorin Tudoran (pentru care am o admiratie sincera, nu e cazul sa insist) cu ale sale idiosincrazii despre dreptul de semnatura incurajeaza acasta diversiune aplicata-reflex-cu-mare-succes de catre prodocii bine dirijati ai natiei.

  • @Tony

    Fantazati. Psihologizant, pervers si mordant. O faceti insa cu stil si subtilitate, fapt ce ma face sa va citesc unele postari cu placerea cu care citeam in adolescenta “Canturile lui Maldoror”sau “Legaturile… ” lui de Laclos.

    Nu o sa ma atrageti insa pe terenul supozitiilor in privinta lui M.M. Nu o sa-mi dau acum cu presupusul asupra resortului ultim care l-ar fi impins pe Mircea Mihaies spre, cum sa-i spun? Cum am convenit cu dl. Antonesei -- “apostazie”? (Ghilimelele se impun.).

    Nu o sa speculez nici asupra parghiilor de recrutarea a pupinilor, desi imaginatia ma impinge vartos spre asemenea… exercitii.

    Nu cred ca articolul nesemnat din “Coti” ii face vreun rau lui M.M. Eu insumi am postat, in mai multe randuri, pe forumul ziarului la care dl. Mihaies isi toarna saptamanal dejectiile -- uneori dand impresia ca reincalzeste doar zeama sulfuroasa din saptamana care a trecut -- fragmente antibasciene din “Masca de fiere” si din articole vechi, pe care le-a semnat in “Romania literara”.

    Totusi, in toate cazurile de mai sus, dincolo de supozitii si psihanalize mai mult sau putin amatoristice a existat ori exista, la mijloc, si un oarecare interes pecuniar. Deocamdata, e singurul lucru la care imi permit sa ma refer fara a ma avanta pe nisipuri miscatoare.

    Cat il priveste pe Mircea Mihaies, nu sinecura e problema (vedeti, nici nu ridic problema daca o merita sau nu), ci incompatibilitatea intre calitatea lui de jurnalist moralizator, cu ifose de “independent” si cea de demnitar in solda uneia dintre partile despre ale caror conflicte ne povesteste, sententios, saptamana de saptamana.

  • jacques

    Ce trebuie spus:
    In primul rand, “articolul” lui Nistorescu e incalificabil. Cel care l-a girat n-are ce cauta nici macar in presa tabloida. Un astfel de tip n-ar trebui sa fie director decat peste gastile de baieti care scriu noaptea scarnavii pe ziduri.

    (@ Pro Doc: Comiti o inexactitate. Mihaies n-a fost numit de Basescu la ICR, ci de seful lui direct. Lubia lui pentru Basescu are si alte cauze.)

    Doi; mi s-a intamplat sa-i zburatacesc, tot pe niste forumuri, pe niste sinecuristi celebri. Dupa, am aflat ca se facea un soi de “ancheta” pentru a aflat ce persona pasamite importanta se ascunde sub acest nick. E o reactie simptomatica care denota nu doar o forma de fausse conscience ci si o neseriozitate surprinzatoare la niste indivizi cu pretentii de manageri culturali ai natiunii.
    Oricum, the bottom line este ca, desi neo-conii patriei s-au cam degradat intelectual si au lubii ciudate, tot as prefera oricand sa-mi petrec eternitatea (sau macar vacanta) cu HRP, Mihaies sau Volodea decat cu Nistorescu et Co.
    Trei, anonimul care l-a comparat pe Dorin Tudoran cu Cristoiu si TRU ar trebui sa se mai gandeasca putin. Fie si numai pentru ca in timp ce ultimii doi au primit ceva pentru ce au scris, lui Dorin i s-a luat.

  • Radu Humor

    Plecand de la Prodocii adusi in discutie, as observa ca au inceput sa se miste si proTonyi, incarcati si ei pana la refuz (ei, banii si sinecurile nu se refuza :lol:) cu un fel de energie basepozitiva, dispusi sa-i ierte MeMeului intelectual antederapajele antipirateresti, cu conditia sa traga tare pe adversarii politici ai carmaciului de tip Ieremia, ce ne poarta cu oistea-i/oastea-i, din gard in gard.

  • Radu Humor

    Unchiule, vezi ca te-asteapta nepotii cu jucariile !
    Grabeste-te , ca-n lipsa lor, baieteii ar putea incepe sa se joace cu altceva, daca nu chiar cu-a ta logica pusa la grea incercare, de fiecare data cand te incumeti sa dai raspunsuri inteligente, de nimeni cerute si cam de tot atatia intelese 😉

  • Radu Humor

    “inteligente” , binenteles …

  • @Tony

    Dom’le, va rog, nu ma mai “innebuniti”cu stilul si logica lui TRU. Nu sunt fan, mai mult, el nu m-a dat niciodata “cu urechile pe spate”, ca sa citez, simpatic, din Cartarescu. Nu ma omor dupa jocurile de cuvinte ale lui TRU, nu ma entuziasmeaza reciclarea si combinarea de sintagme citite si rascitite pe aiurea, nici reanjarea unor idei circulate si rascirculate. Nu suprapun judectatile apodictice cu logica, imi displac mesianismul primitiv si viziunea politica inchistata.Nu-mi plac abordarile lui TRU, cu exceptia celor in care subiectul sau pretextul e sportul (ma refer in primul rand la articolele lui din “22”). Niciuna dintre ideile sau formularile lui TRU nu m-au bantuit dupa ce i-am citit doua-trei volumase de eseuri (mai multe nu mi-au mers! ). Nu mi-a retinut atentia niciun concept propus de TRU (a propus vreunul?). Nicio solutie politica (a propus vreuna realista?). Nu ma topesc dupa combinatiile “neasteptate” de cuvinte care, oricat de neasteptate sau fortate, imi par fade daca nu simt in ele o pulsatie de adevar, o indoiala sincera, o cautare intelectuala onesta. Pentru gustul meu, ca jurnalist “pe politic”, TRU alearga mult prea mult in urma realitatilor si o mai face si in manej. Ce mai, sunt scriituri pe care le diger cu placere si altele pe care nu. Textele lui TRU sunt din ultima categorie. Asta e, am si eu gusturile si asteptarile mele…

  • antikakistocratul

    domnule Tudoran, please agree with my disagreement

    …pe blogul auftakt sunt postate ideile principale din articolul domnului mihaes (care nu este-n.m) “un intelectual strălucit, un prieten care preferă excesele de generozitate celor critice. … și un pamfletar cum puțini există astăzi în România” despre nistorescu …
    desi nu am copyright-ul (sper sa nu se supere lilik) si (din nou sper) cu permisiunea dv, le lipesc aici, in ideea ca cei ce se bloguiesc aici pot trage niste concluzii:

    Mihaes despre Nistorescu deci:
    “- Deraierea lui Nistorescu e lesne psihanalizabilă,
    -- El nu mai contează decât în postura maniacală de clănţău,
    -- Gazetarul Nistorescu a murit pentru mine (pentru Mihaies – n.n.),
    -- A lăsat să-i cadă masca,
    -- Ofera vederii rictusul scabros al minciunii şi abjecţiei,
    -- Are luari de pozitie pestilentiale,
    -- Este strigoi cu misiune politică,
    -- Nu este o persoana frecventabila,
    -- A facut un larg ocol prin presa de provincie, pe la procuratură, prin talk-show-urile deocheate,
    -- Vîntu l-a implantat pe post de dinte incisiv în conducerea Cotidianului,
    -- Sefia sa a început printr-un năucitor gest inaugural,
    -- Este un tip disperat si prost
    -- Uraste aşa cum ştie el să urască: din toţi rărunchii,
    -- Nu mai are nici un graunte de ratiune,
    -- Prima sa decizie a reuşit să-l facă odios în ochii redactorilor,
    -- Urmeaza să asmută redactorii împotriva lui Băsescu,
    -- Si-a inceput sefia printr-un act de cenzură brutală (aici Mihaies se repeta oarecum – n.n.),
    -- Nu va avea la Cotidianul o domnie prea lunga
    -- Este un tiribombist cu educaţie la seral,
    -- Nu se dă în lături de la nimic: de la minciună şi fals, la accesele de isterie publicistică,
    -- Este un ciomăgar orbit de ură,
    -- O fosta vedetă, fost tartore jurnalistic,
    -- E un ziarist doldora de bani
    -- A fost împins în avanscenă, după deşertul anonimatului străbătut în ultimii ani,
    -- Stie prea bine că nu mai are niciun viitor în presa onorabilă din România,
    -- Şi-a asumat postura de desperado,
    -- Va încerca să-i tragă cu el în prăpastia minciunii şi nemerniciei pe cât mai mulţi dintre jurnaliştii de la Cotidianul,
    -- Numirea lui Nistorescu va avea efectul contrar celui scontat de Vîntu,
    -- El va dezlănţui urgia cu bale,
    -- Este semidoctul de la Turmaşi,
    -- Este noul tartore
    -- Este noul-vechi sculer-matriţer, ”

    Va rog sa ma scuzati domnule Tudoran, dar ‘stilul’ domnului Mihaes seamana cu cel practicat in ‘Saptamana’ lui Barbu&Vadim (…), asa ca nu pot fi de acord cu calitatile pe care i le atribuiti dv. lui mihaes ..si nu din cauza acestui articol(!), va asigur ca acest articol nu l-a coborat nici cu 1mm in ochii mei pe domnul M.M (nu avea cum)
    … Domnul Mihaes a ramas acelasi pentru mine (*vezi la sfarsit) de cand, in 2007, s-a repezit la “incredibila(M.M)” Doina Cornea: “aceasta femeie care a reprezentat, la un moment dat, tot ce poate fi mai luminos intr-o comunitate a ajuns sa se lamenteze jenant despre imaginare pericole ale dictaturii, preluand mecanic lozincile celor mai corupti dintre romani, si anume cei aflati la carma vietii politice(M.M).”] fiindca aceasta a avut “nerusinarea inimaginabila” de a nu se alatura la corul de “worshipers” ai noului carmaci…adica un *”Asshole”

  • Florin Iaru

    V-aş ruga (dacă aş şti că se poate), nu transformaţi blogul ăsta într-un forum pro sau contra Băsescu. Sau, dacă vă place subiectul, încercaţi, cît e omeneşte posibil, să evitaţi derapajul în atacuri personale. Asta e o cale pe care o cunosc bine. Duce ÎNTOTDEAUNA la mocirlirea discuţiei! Şi la abandonarea locului pîrjolit.
    Nu uitaţi că adversarii sînt, cu rare excepţii, anonimi şi invizibili, deci nu pot fi răniţi, nimiciţi. Poate că, dacă lumea ar semna cu nume real, obligaţia politeţii (aşa zis ipocrită, dar civilizatoare) i-ar face pe indivizi mai puţin dezlănţuiţi. Sau viscerali.
    Dar cred că, încă o dată, structura religioasă intimă care defineşte Dumnezeul meu adevărat împotriva Dumnezeului tău fals, va da în clocot.

  • Nelu

    De mult vroiam sa intreb pe cineva, care sa aiba chef sa raspunda, de unde vine cuvantul “lol”. E folosit foarte des, mai des decat vechiul “OK” si am dedus ca are un sens optimist, afirmativ dar efectiv nu stiu de unde vine si ce inseamna.

  • @Florin Iaru

    Draga Florin, initiativa ta este, in acelasi timp, foarte salubra si complet sortita esecului. Indiferent daca in nume propriu sau anonim, oamenii nu se pot de-centra, deci vor vorbi oricum despre obsesiile lor. Cind semneaza, sint, cred, un pic mai prudenti, anonim isi dau drumul! Oricum, parafrazind o veche si anonima vorba, autorul propune, iar publicul dispune!

  • Radu Humor

    Celor care aduc atat de mult in discutie anonimatul, blamandu-l si aruncandu-l la cosul literar, odata cu ideile celor care au proasta inspiratie de a nu bate cu capul la usa capitonata a inteligentei cu nume si prenume consacrate(care vorba aia n-au teama sa semneze, ca doar, vorba aia, nu vor trebui sa linga unde-au scuipat , si invers uneori 😆 , ca lauda-i bine primita in orice conditii ), sa-si intrebe sefii directi sau ai colegilor lor de taifasuri literare, care cu siguranta stiu totul despre bietii anonimi care se mai cred asa 😆 :mrgreen: …..

  • Tony

    @Pro DOC -- Dar ce parere aveti despre felul in care a scris TRU despre Michael Jackson?

  • Tony

    Vad ca esti suparacios. Bine! Nu ma mai joc cu tine.

  • Tony

    @Pro Doc -- O, ce veste minunata! Abia ardeti de nerabdare sa iesiti din anonimat si sa va asumati retroactiv tot ceea ce ati produs in anonimat !!! Extraordinar. Ce perspective colosale! Si se va intampla pe acest blog? Incep sa ard si eu de nerabdare. Presimt ca o sa fie interesant. Sper sa nu ne surprindeti cu o surpriza prea mica. Asumarea dv. va fi probabil insotita de obligatia noastra de a reciti sau macar rememora respectivele productii, altfel ce rost ar avea. Sper ca Dorin Tudoran arhiveaza…

    Indiferent insa cum se va consuma iesirea d-voastra din anonimat, dupa inevitabilul extaz initial, voi cadea in tristete realizand ca nimic nu va mai fi ca inainte (intre noi, sic).

    Ma intreb ce parere ar putea avea Dorin Tudoran despre iesirrea retroactiva din anonimat si asumare retroactiva, asa la modul mai general, in contextul inepuizabilei josnicii. Trebuie sa existe un moment (sau o zona de momente) in care sa se fi produs iesirea din anonimat a oricarui neanonim care (azi) se respecta. Activ si retroactiv. Intr-un univers, vai, atat de ireversibil.

  • Dorin Tudoran

    @ PRo DOC

    Intentia mea nu a fost, nu este si nu va deveni aceea de a ma transforma in avocat al dlui Mircea Mihaies. Nici nu are nevoie, probabil, de asemenea servicii.

    O simpla intrebare:

    Din cite imi amintesc, Dictionarul Explicativ al limbii romane (DEX) defineste sinecura cam asa “slujba, functie bine retribuita, care cere munca minima sau nu cere nicio munca.”

    Se poate afirma, cu mana pe inima, ca exista dovezi ca dl Mihaies chiar nu munceste deloc la ICR?

    Ca suntem ori nu suntem de acord cu el intr-o chestiune sau alta; ca nu ne place optiunea sa politica de astazi; ca avem dreptul legitim sa ne intrebam si sa-l intrebam de ce si-a schimbat pozitia cu 180 de grade (desi,cred ca a si spus undeva, cam asa, nu vrea sa-mi vad copilul traind intr-o tara condusa de Patriciu, Vantu si Voiculescu, si are tot dreptul sa gandeasca astfel, cum altii nu vor sa-si vada copiii traind intr-o tara condusa de dl Basescu); ca ii semnalam (am facut-o eu insumi cu alta ocazie) conflictul flagrant de interese intre pozitia de angajat al ICR si lobby-ul politic pe carel face etc. sunt gesturi naturale.

    Dar a-l acuza, fara probe, ca nu face nimic la ICR mi se pare o nedreptate. Eu, unul, cred ca munceste pe branci la ICR. Ca sunt de acord ori nu cu toate actiunile si hotaririle ICR-ului, este alta chestiune; am si discutat, foarte sever si public, o hotarare… discutabila a ICR-ului.

    Dar, repet, pentru mine sinecura are, probabil, un alt inteles decit pentru altii. Nici un bai — m-am simtit dator doar la o precizare.

    Atat.

    DT

  • Radu Humor

    “Din pacate ponderea actuala pe acest blog a anonimilor este mult sub limita necesara pentru o discutie riguroasa si echitabila pe aceasta tema in vederea necesarelor clarificari.” (Tony)

    Adanc!

    Tony, da-ne un exemplu: declina-ti identitatea si vom avea un anonim mai putin pe acest blog.

    Poti sau te doare… identitatea?

    Da , confuziile ? Ele nu dor ?!
    Tony vroia sa mareasca ceva (nr. anonimilor) si dvs. il sfatuiti invers 😆

  • Rita

    Buna initiativa, sa nu mai vorbim de Basescu: e mult mai placut sa-i tocam pe „intelectualii lui Basescu”. Asta ne face sa ne simtim mult mai bine in pieile noastre…

    @Liviu Antonesei

    Cand ati vorbit de Basescu ca de o “jigodie abjecta” era vorba tot de exhibarea unei obsesii, nu ? Sau obsesii au mai mult anonimii ? S-ar intelege ca si cei care semneaza au dar sunt mai prudenti. Deci, “jigodie abjecta” este forma prudenta…

  • Tony

    @jacques -- M-am gandit. M-am gandit (ca Baltazar) dar degeaba. Probabil ca nu sunt suficient de inteligent ca sa pricep. Si din cum spui tu pare atat de simplu.

    Eu nu i-am asemuit (caci imi imaginez ca asemuirea iar nu comparatia te-a indignat) pe cei trei cavaleri ai excesului de pozitionare in raport cu principalul personaj al Roamniei de azi. N-aveam cum. Sunt fiecare in parte universuri neasemuit de complicate, nu numai neasemuibile intre ele dar si incomparabile. Eu am asemuit (doar) mecanismele psihologice care i-au determinat pe cei trei sa-si imagineze ca “vehicolul Basescu” ar fi unul potrivit pentru ajungerea la niste obiective. Si acelea atat de diferite, la cei trei. Mi s-a parut ca simplificarea simbolica de a numi acele mecanisme cu numele celor trei personaje care le-au “utilizat” nu va putea crea confuzii atat de adanci printre anonimi. M-am inselat. Slaba putinta de a anticipa mi-a jucat iarasi o festa. Multumesc pentru atentionare.

  • Florin Iaru

    Dragă Liviu,
    Din nefericire, aici văd că se lucrează cu fişe la greu. Băieţii (şi fetele) au o bază de date la care apelează. Ei (da’ şi ele -- mai ţii minte bancul cu “împuşcarea” lui Ceauşescu”? – Şi pe ea, şi pe ea, ţipa isteric o babă surdă de la coadă) ştiu una şi bună: cum să se bage în seamă şi în discuţie, cum să ne strice jucăria? Ce legătură are sula cu prefectura? Ce legătură are observaţia ta cu acuza altcuiva? Nici una. Dar hai să tragem la şaibă!
    Indiferent de faptul că NU intru pe blogurile care NU mă interesează, indiferent dacă vreau să vorbesc cu mai ştiu eu cine (cu LA, cu Vasile, cu Padina, de exemplu, şi nu “vor să vorbesc cu tine”, EBA) despre cîte-n lună şi-n stele, băieţii (şi fetele) cu simţul dreptăţii absolute în sînge sînt gata de luptă. Şi dă-i, şi luptă. Boborul, deh!
    Iată şi dovada: orice ai zice, oricum ai întoarce-o, pe oriunde ai călători cu vorba, oricîtă politeţe ai dovedi, nu te poţi feri de vajnicii anonimi care îşi închipuie că te scot din papuci, ori poate te înspăimîntă cu vastele lor cunoştinţe, cu veghea lor demnă de o cauză mai bună.
    Ceea ce nu ştiu aceşti băieţi-băieţei (sau fete-fetiţe) e că 3noi am fuma3t demu2lte4wwe3eeee4S ?(hi hi, e fiul meu care s-a prins ce fac tastele de la calculatoru’ lu’ tata) noi am fumat demult frica, pe cînd frica asta avea o culoare mai rvoluţionară (roşie) şi o organizare mai bine pusă la punct.
    Stau şi mă-ntreb, blogul lui DT e o chestiune de viaţă şi de moarte? A fost cumpărat de ei şi nu se mai pot stăpîni, vor să-l ducă acasă? Mai răsfiraţi, băieţi şi fetiţe, fuga şi pe alte bloguri, că treaba se-mpute. Se-ascute lupta dintre clase, / iar chiaburii se vădesc a fi / elemente tot mai duşmănoase!

  • Tony

    @FI -- Remarc o oarecare nervozitate in interventia adresata lui “Draga Liviu”. De ce? Sunteti cumva emotiv?

    Vad ca aveti un dinte impotriva lui Pro DOC (deduc). Vi se pare ca a invadat spatiul care vi se cuvine de drept. Sarmanul anonim invaziv (si nici macar nu e anonim-de-buna-voie-ci-prin-contract). Desigur blogul nu este al anonimilor dar asta-i include si pe cei care semneaza in clar. Asadar mai usor cu ordinele de imprastiere. Doleantele ar putea fi adresate direct proprietarului, banuiesc. Presupun ca va tine seama de ele.

    P.S. Pana sa ajung pe blogul asta n-auzisem de Florin Iaru. Probabil ca nu e cea mai importanta lipsa a mea dar totusi, fiindca a venit vorba gasesc de cuviinta sa-mi cer scuze. N-o sa se mai repete.

    Despre pamflet, ca gen literar, ce parere aveti?

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Pai, cum sa nu fie blogul meu o chestiune de viata si de moarte, Florine draga?

    De moarte, pentru… blogul respectiv si de viata lunga si prospera -- pentru cei ce vor sa-l ia acasa.

    Eu zic sa-l lase unde e si sa spuna ce vor.

    De ce te opui tu prosperitatii unora pe seama mortii altora, nu pricep?

    Just kidding…

  • Dorin Tudoran

    @ RaduHumor

    Da, la umor nu aveti egal/a. Cu ironia stati mai rau.

    Este de inteles: ironia doare; umorul -- ba.

    Chiar asa, sunteti nascut/a la Gura (H)umorului?

    Nu de alta, dar am un prieten de pe-acolo. A lucrat la “Urzica”; acum trebaluieste in neagra strainatate; lucreaza la un ziar catolic.

    Cand imi scrie, semneaza “Mai catolic ca Papa”.

    Sa va pun in legatura? Va cunoasteti? Ori — Doamne, fereste! — sunteti una si aceeasi Eminenta?

  • Florin Iaru

    Greşit.
    Spuneam, dacă eraţi atent, că, la întrebarea: “De ce întîrzie metroul sovietic?”, nu poţi răspunde cu: “Voi vorbiţi, voi, care-i omorîţi pe negri”?
    Emotiv? Ce înseamnă asta pentru dvs.? Sînteţi cumva supraom? Nu vă aprindeţi, nu reacţionaţi, aveţi cumva de gînd să omorîţi o bătrînică (şi cămătăreasă) pentru a arăta care sînt limitele umanului?
    Şi ce bine că nu ştiaţi (nu ştiţi) cine sînt. Iaru e un nickname.
    Pamfletul e bun cînd e scris cu talent. Fără talent, e o lungă suferinţă într-o supă reîncălzită şi expusă pe post de acvariu.

    P.S.: N-aţi înţeles nimic, dar absolut nimic despre anonimitate. Deşi combateţi de două zile, nu sînteţi în subiect. Dar despre asta scrisese Tit Maiorescu acum 150 de ani… Să vă spun cine a fost şi acel domn?

  • Tony

    Continuati sa fiti usor nervos!

    Da. Spuneti-mi despre acel domn. Eventual lamuriti-ma si despre anonimitate. N-o sa ma aprind si n-o sa ma rascol. Nick-ul Iaru ascunde banuiesc un n-anonim notoriu care-mi va anula retroactiv gresala de a nu fi auzit de dv. La urma urmei nici nu poate fi atat de grav sa fii (nu-i asa) in aceeasi oala cu “Tit Maiorescu”, dupa cum sugerati.

    Mi-a placut felul in care ati vorbit despre pamflet. Se vede ca sunteti critic literar. Mi-l amintiti pe Cioculescu, cumva.

  • Tony

    “Eu zic sa-l lase unde e …” -- Adica unde?

  • Rita

    Acum inteleg ca de fapt blogul lui Dorin Tudoran este un loc unde cativa ne-anonimi vor sa barfeasca linistiti, dar IN PUBLIC (ca altfel ar face-o in particular) alte persoane publice si sa nu fie deranjati de alte puncte de vedere sau de semnalarea incoerentelor (unele crase, ca in cazul lui Liviu Antonesei care vorbeste de obsesiile altora uitandu-le pe ale lui sau in cazul lui Florin Iaru care vorbeste de absenta indoielilor la altii, uitand de lipsa propriilor indoieli). Orice alte interventii (in afara celor care dau ca sigura sinecura lui Mircea Mihaies fara ca cineva dintre gazde sa-i chestioneze de unde le vine aceasta siguranta), ei bine, aceste interventii sunt de-a dreptul teroriste. De pilda, cand Pro Doc isi incepe postarea cu “ Mircea Mihaies a primit o sinecura” nu-l intreaba nimeni de unde anume stie el ca Mircea Mihaies isi ia banii stand degeaba la ICR (ca asta inseamna sinecura, nu ? sau inseamna altceva si nu stiu eu ?) e perfect legitim, e melodia cunoscuta, deh. Si asta e premisa de la care incepe discutia. Cine vine sa arunce si el un bolovan, e binevenit. Cine are alta parere, intra la categoria “baieti si fete bla bla”. Cam seamana a autism, nu credeti ?

    De ce intru pe un astfel de blog ? Pentru ca ma intriga, nu pentru ca-mi place.

  • Radu Humor

    De ce “Doamne fereste” ?
    Va are cu ceva la mana 😉 ?
    Stati linistit !
    N-am eu fata de “Urzica”, in schimb am stomac bun : inghit usor ironiile, mai ales cand sunt bine “preparate” ( pana maine voi stii daca mai am si alte simptome).
    Si pentru ca am observat deosebita grija pentru sexul interlocutorului, va asigur ca puteti renunta cu usurinta la “a”-ul , ce-n cazul meu devine inutil ( la fel ca fina ironie pe care mi-ati oferit-o de bun venit).
    Dar venind din partea unuyi spirit subtire ca al dvs.(pe bune!) nu pot sa fiu dacat magulit ….

    P.S. Daca reactia dvs,”Doamne fereste !” a fost una de spaima , ca a inviat vreun lucrator de la amintita revista, intoarceti-va linistit la masa de lucru ( in bucatarie cred ca nu intrati la ora asta), cam toti pe care-i stiu eu , au cam dat coltul spre Bellu si rudele lui.
    Cei care mai bantuie sunt din fostele servicii…

  • Dorin Tudoran

    @Rita,

    Dumneavoastra ori vreti sa va alintati, ori vreti sa fiti alintata.
    Niciuna din optiuni nu are castig de cauza.

    Pe de-o parte, nu am deschis acest bolg spre a raspunde impulsurilor de alintare, iar pe de alta parte, cum vedeti, nimeni nu e dispus pe aces blog sa alinte pe nimeni.

    Nimeni nu va alunga de pe acest blog; nimeni, in afara mea, brin blocarea mesajelor dvs., lucru pe care nici nu-mi trece prin minte sa-l fac.

    Nimeni nu va impune un punct de vedere, dar nici nu puteti impune cuiva punctul dvs. de vedere.

    Si mai este ceva, Rita, aveti o relatie cam… discreta cu adevarul (ca sa folosesc un eufemism!).

    Doriti un exemplu? Fireste. Iata-l. Afirmati:

    “De pilda, cand Pro Doc isi incepe postarea cu “ Mircea Mihaies a primit o sinecura” nu-l intreaba nimeni de unde anume stie el ca Mircea Mihaies isi ia banii stand degeaba la ICR (ca asta inseamna sinecura, nu ? sau inseamna altceva si nu stiu eu ?) e perfect legitim, e melodia cunoscuta, deh. Si asta e premisa de la care incepe discutia.”

    Eu insumi am postat urmatorul comentariu:

    “Intentia mea nu a fost, nu este si nu va deveni aceea de a ma transforma in avocat al dlui Mircea Mihaies. Nici nu are nevoie, probabil, de asemenea servicii.

    O simpla intrebare:

    Din cite imi amintesc, Dictionarul Explicativ al limbii romane (DEX) defineste sinecura cam asa “slujba, functie bine retribuita, care cere munca minima sau nu cere nicio munca.”

    Se poate afirma, cu mana pe inima, ca exista dovezi ca dl Mihaies chiar nu munceste deloc la ICR?

    Ca suntem ori nu suntem de acord cu el intr-o chestiune sau alta; ca nu ne place optiunea sa politica de astazi; ca avem dreptul legitim sa ne intrebam si sa-l intrebam de ce si-a schimbat pozitia cu 180 de grade (desi,cred ca a si spus undeva, cam asa, nu vrea sa-mi vad copilul traind intr-o tara condusa de Patriciu, Vantu si Voiculescu, si are tot dreptul sa gandeasca astfel, cum altii nu vor sa-si vada copiii traind intr-o tara condusa de dl Basescu); ca ii semnalam (am facut-o eu insumi cu alta ocazie) conflictul flagrant de interese intre pozitia de angajat al ICR si lobby-ul politic pe carel face etc. sunt gesturi naturale.

    Dar a-l acuza, fara probe, ca nu face nimic la ICR mi se pare o nedreptate. Eu, unul, cred ca munceste pe branci la ICR. Ca sunt de acord ori nu cu toate actiunile si hotaririle ICR-ului, este alta chestiune; am si discutat, foarte sever si public, o hotarare… discutabila a ICR-ului.

    Dar, repet, pentru mine sinecura are, probabil, un alt inteles decit pentru altii. Nici un bai — m-am simtit dator doar la o precizare.

    Atat.

    DT”

    Rita, minciuna are picioare scurte!

    DT

  • rony9

    lol = Laughing Out Loud; “sa mor de ras” cred ca s-ar traduce. Intreaga teorie e aici http://en.wikipedia.org/wiki/LOL 🙂

  • Tony

    “minciuna are picioare scurte” -- Asa este. Este valabil si pentru cele subtile. Orice cititor onest (si cat de cat inteligent, dar asta iese din discutie) pornit s-o contrazica pe Rita i-ar fi reprosat graba de a face acuzatii fara o parcurgere atenta a intregului arbore de replici si para-replici postate, nerabdarea vinovata de a-si sustine punctul de vedere. Dar s-o acuzi de minciuna in acest context si in acest fel inseamna de fapt ca procedezi similar cedand cu nerabdare vinovata dorintei de a o pune la punct/colt. A o acuza pe Rita de “minciuna” astfel echivaleaza fara echivoc cu a o acuza de “prostie” ceea ce este si inelegant si in acelasi timp intr-o relatie mincinoasa cu realitatea. Asta denota fie o aplecare subtila catre metafore grabite fie o dorinta ascunsa de a avea in interlocutorii incomozi niste persoane neinteligente. Sau mincinoase. Sau rau-intentionate. Vicioase. Usor de pus la punct fara a se apela la masura extrema a blocarii mesajelor lor.

    Mi se pare mult mai probabil ca Rita n-a citit mesajul in care i se lua apararea lui MM decat ca citindu-l s-ar fi apucat sa reproseze absenta lui “mintind” (!!!) si folosind exact termeni utilizati acolo. Dar, ma rog, se vede traba ca e mai usor de operat cu certitudini decat cu probabilitati.

  • Acuma nici sinecura nu mai este ce a fost, iar explicatiile date de dictionarele noastre sunt mult depasite de realitate.

    A sinecure is a job for which you receive payment but which does not involve much work or responsibility. (http://dictionnaire.reverso.net/anglais-cobuild/sinecure)

    sau:
    À certaines époques, notamment au XVIIe siècle en France, le pouvoir royal attribuait des sinécures à ses protégés ; c’était aussi une manière de s’attirer leur sympathie, voire de museler toute velléité de contestation du pouvoir, en réduisant les seigneurs à une bande de profiteurs et de pique-assiettes officiels, qui n’étaient ainsi plus en mesure de mordre la main qui les nourrissait. (http://fr.wikipedia.org/wiki/Sin%C3%A9cure)

    sau:
    A sinecure (from Latin sine, without, and cura, care) means an office which requires or involves little or no responsibility, labour, or active service. Sinecures have historically provided a potent tool for governments or monarchs to distribute patronage, while recipients are able to store up titles and easy salaries.(…)
    A sinecure can also be given to an individual whose primary job is in another office, but requires a sinecure title to perform that job well.

    Argumentele mele: 1) multe dintre actiunile ICR-ului s-au dovedit un fel de improvizatii pe picior. (Nu generalizez, dar presa s-a ocupat de ele). Daca ma gandesc insa doar la traducerea si reeditarea lui Max Blecher, vad deja ICR-ul cu alti ochi.
    2) Insasi ratiunea existentei ICR-ului e discutabila. O analiza compartiva privind existenta sau inexistenta unor institutii similare in alte tari ( care??) ar fi lamuritoare.
    3) pentru o retributie similara ucelei obtinute de un director ICR, la multinationale care actioneaza in Romania, se munceste pana la extenuare, pana ce salariatul respectiv cade, la propriu, din picioare -- eventual, pe spate, cu mainile pe piept.

  • Florin Iaru

    Sper să fie ultima mea postare la acestă rubrică. Să-i zic rubrică? Dar are importanţă?
    Disp(c)uţia despre care e mai josnic, MM sau CN, nu acoperă toată realitatea situaţiei. Dacă am fost de acord cu nerozia şi lipsa grotescă de eleganţă a articolului anonim din Cotidianul, amiciţia faţă de Mihăieş m-a oprit să constat lipsa lui (reciprocă) de eleganţă şi corectitudine. Dar, cum s-a aprins păsatul în susţinători, revin şi cu duşul rece (care face tenul fin, piciorul mic şi părul creţ).
    Nu contează opiniile exprimate de opinentul de la ICR. Putea să scrie şi-n România Mare, sau numai în Idei în Dialog. E dreptul lui. Mircea Mihăieş e, însă, salariat şi angajat al statului român, nu al unui patron. Prin urmare, el îi serveşte sau trebuie să-i servescă pe TOŢI cetăţenii României, indiferent de antipatiile lui, ori de opiniile lor politice. E simplu de demonstrat că MM e şi angajatul meu, şi al lui Cornel Nistorescu.
    De aceea, în această calitate (sau serviciu, sau chin, spuneţi-i cum vreţi), MM NU are dreptul la opinii defăimătoare sau acuzatoare (şi proprii) în cazul niciunui cetăţean român. E aceeaşi poveste cu Ion Bogdan Lefter, pe carev MM îl dispreţuieşte sau îl urăşte. Ca persoană particulară, poate urî pe cine vrea. Ca angajat public, nu.
    Şi acum, demonstraţia scurtă: are voie medicul SĂ NU TRATEZE pe omul pe care are o opinie politică diferită de a lui? Şoferul de autobuz are dreptul să dea jos sau să-şi înjure călătorii antipatici? ş.a.m.d. Mai reflectaţi puţin, Tony şi Rita!
    Sau, mă rog, nu mai reflectaţi.
    Cîtă vreme descopăr în discursul celuilalr o rea voinţă exprimată în clar, refuz (ca şi în cazul Riddick) orice discuţie ulterioară. Păcat că aici nu există butonul IGNORE!

  • Tony

    FI: “E simplu de demonstrat că MM e şi angajatul meu, şi al lui Cornel Nistorescu.
    De aceea, în această calitate (sau serviciu, sau chin, spuneţi-i cum vreţi), MM NU are dreptul la opinii defăimătoare sau acuzatoare (şi proprii) în cazul niciunui cetăţean român.”

    E normal ca asta sa va fie ultima interventie pe subiect intrucat nerozie mai mare cici c-ar putea fi emisa. Orice continuare ar fi o scadere. Imi imaginez ca pentru cel care a fost capabil s-o eminta orice argumentatie ar fi de prisos in timp ce pentru ceilalti citarea enormitatii ar trebui sa fie suficienta.

    P.S. Probabil ca aveti un defect de fabricatie de vreme ce simtiti nevoia unui buton “IGNORE”.

  • Daniel L.

    Mircea Mihăieş trebuie să-i servescă pe TOŢI cetăţenii României, indiferent de antipatiile lui, ori de opiniile lor politice in timpul celor 8 ore de slujba pe zi si in exercitarea atributiilor de serviciu. La fel ca si medicul sau ca si soferul de autobuz din “devastatoarea” dvs. demonstratie-duş. In timpul celorlalte 16 ore pe zi (cind nu e in spatele ghiseului cu perdeluta) e liber sa faca ce pofteste. Si el, si medicul, si soferul. Pot să scrie şi in România Mare. Si pot sa emita orice opinii. Oricit de acuzatoare.

    Foarte haioasa observatia ca, fiind angajat al statului, MM NU are dreptul la opinii defăimătoare. Rezulta ca, daca nu ar fi angajat al statului, ar avea tot dreptul la opinii defăimătoare si n-ar fi nici o problema. Adinc. Dar hai sa lasam asta si sa vedem una si mai gogonata: cica un salariat şi angajat al statului român NU are dreptul la opinii acuzatoare (şi proprii) la adresa altor cetăţeni români. Pai, si-atunci, de ce mai vrea Dinu Patriciu justitie privata daca asta platita de la buget nu are dreptul sa-l acuze? Vrea la puscarie?

    Foarte rece duşul asta… 🙂

  • Florin Iaru

    Drăguţă: justiţia NU e nici defăimătoare, nici personalizată. Instrument al statului român, îşi îndeplineşte funcţia de a măsura dreptatea şi de a armoniza corpul social nepărtinitor. A judeca, pentru dvs., o fi egal cu a defăima sau a acuza. Să fiţi sănătos. Numai că un judecător, DE ÎNDATĂ CE ÎŞI EXPRIMĂ OPINIILE DESPRE UN CAZ, fie şi în timplul lui liber, la masa de poker sau pe baltă, la peşte, în prezenţa altui martor, a f… cazul.
    Mircea Mihăieş e funcţionar oficial al statului român şi cînd iese pe uşă. Opiniile lui public exprimate, atîta timp cît deţine această funcţie, nu pot fi separate. Repet, opiniile, nu concluziile unui studiu sau ale unei anchete. Pricepeţi? Citiţi articolul lui MM şi spuneţi-mi ce dovezi aduce autorul în apărarea opiniilor sale? Ştiu că e greu! Un profesor care iese din clasă şi are chef să borască pe stradă, mai poate fi profesor? Un medic -- tot în timpul liber -- să înjre-n metrou? O judecătoare -- să joace în filme porno? De ce nu, spuneţi dvs. Şi aveţi aerul s-o credeţi. Atunci, aşa să vă rămînă numele, precum apei Moldovei!
    Dar eu ştiu de unde vă vine mîndreţea asta de idee: mai există un înalt funcţionar (poate cel ami înalt) care s-a urcat băut la volan, noaptea, tîrziu. Era în timpul lui liber sau era preşedinte al României? O, nu, era în vacanţă, iar vacanţa e privată!
    De aia trăim în România dumneavoastră!

    Dacă, însă, sînt un simplu cetăţean, am DREPTUL la orice opinie în ceea ce-i priveşte pe funcţionarii de stat.

    Şi ca să revin la subiectul drag preopinenţilor: preşedintele României e preşedintele TUTUROR românilor, nu numai al celor care-l adoră, îl slăvesc şi îl propăvăduiesc. De aia, mă doare undeva de părerile personale şi idiosincraziile preşedintelui. Atîta vreme cît nu-şi dovedeşte acuzaţiile, el se dă în stambă şi pe banii mogulilor care susţin financiar (prin impozite) Preşedinţia. Astfel de adoratori/comentatori ar trebui să pună puţin mîna pe carte.
    Încă o dată, şi pentru Tony: înainte de a-l ignora complet. Mai citeşte o dată: opinii defăimătoare, nu argumente valabile şi probate. În timp ce simplul cetăţean poate înjura, îşi poate sufla mucii, se poate îmbăta, poate face scandal, fiind numai victima oprobiriului local, un funcţionar de stat are dreptul la un dispreţ generalizat.
    Pa.

  • Daniel L.

    Dar eu ştiu de unde vă vine mîndreţea asta de idee: mai există un înalt funcţionar (poate cel ami înalt) care s-a urcat băut la volan, noaptea, tîrziu. Era în timpul lui liber sau era preşedinte al României? O, nu, era în vacanţă, iar vacanţa e privată!

    Domnule,
    1. Tot la castravete ajungeti indiferent care ar fi subiectul.
    2. Churchill a condus beat un imperiu. In vreme de razboi. Si a cistigat.
    3. Asta e viata, unor betivi notorii li se permite sa conduca imperii si popoare, altora nu li se permite nici macar sa scrie la un prapadit de ziar fiindca patronul (unul ca Ion Ratiu, sa zicem) nu e de acord ca ei sa stea toata ziua cu vodca-n nas in redactie. Ghinion de nesansa.

  • Rita

    @Dorin Tudoran

    Mai intai de toate, va asigur ca blogul dumneavoastra nu imi ofera nici cea mai mica tentatie de a ma alinta, nu pentru ca mi-ar fi straine alintul sau joaca, ci pentru ca nu pot avea o dispozitie ludica intr-un loc in care nu ma simt bine. Faptul ca am putut citi pe acest blog cateva interventii foarte interesante (majoritatea ale unor anonimi) nu e suficient. Ma abtin de la mai multe comentarii pe tema asta, deocamdata.

    Intr-adevar, nu citisem postarea in care puneati, in sfarsit, problema sinecurii lui Mircea Mihaies. Cum Tony a facut distinctia necesara intre un neadevar neintentionat si minciuna, nu mai vreau decat sa intaresc cele spuse de Tony, si anume ca varianta in care eu as fi mintit este cu totul absurda (si de aceea ma surprinde foarte tare ca ati mers pe ea), din simplul motiv ca v-ar fi oferit pe tava posibilitatea de a ma trimite in categoria celor care au o relatie proasta cu adevarul, ceea ce v-ati si grabit sa faceti.

    Oricum, ma bucur foarte mult ca ati introdus, in sfarsit, pe blogul dumneavoastra notiunea de adevar. Daca o facuserati deja, imi cer scuze anticipat pentru “minciuna” si recunosc ca nu am putut citi chiar tot ce s-a scris pe acest blog, nu doar din lipsa de timp dar si pentru ca e destul de incomod de parcurs, de cele mai multe ori cursorul mi se blocheaza cand intru pe cate o postare si trebuie sa astept mult timp pentru a putea iesi si accesa din nou site-ul.

    Revenind la tema sinecurii, replica dumneavoastra a venit foarte tarziu si, vai, atat de anemic !

    Spuneti:

    “Se poate afirma, cu mana pe inima, ca exista dovezi ca dl Mihaies chiar nu munceste deloc la ICR?”
    Pe mine una, aceasta fraza ma lasa perplexa si mi se pare antologica pentru apararea adevarului cu jumatate de gura si cu ton fals.

    Imaginati-va ca cineva ar afirma, obsesiv, ca Dorin Tudoran nu a fost un dizident autentic iar prietenul dumneavoastra Mircea Mihaies ar replica: “putem spune, oare, cu mana pe inima ca exista dovezi ca Dorin Tudoran CHIAR nu a fost DELOC un dizident autentic ? Eu cred ca Dorin Tudoran a fost un dizident autentic”. Vi s-ar parea convingator?

    Ceva imi spune ca Mircea Mihaies ar fi vorbit in replica lui despre adevar si buna credinta. Nu sunteti convingator, domnule Tudoran, chiar daca spuneti:

    Dar a-l acuza, fara probe, ca nu face nimic la ICR mi se pare o nedreptate. Eu, unul, cred ca munceste pe branci la ICR

    Dumneavoastra doar vi se pare sau credeti iar ceea ce lipseste sunt probele ca Mircea Mihaies nu face nimic, in loc ca accentul sa cada pe probele indubitabil existente ca Mircea Mihaies face ceva (sigur, nu de unul singur) si anume a facut din ICR o institutie care, desi romaneasca si “de stat”, functioneaza dupa standarde europene.

    Acum, ca sa ne apropiem mai mult de adevar (caci inteleg ca asta ne dorim cu totii) v-as reaminti un dialog pe care l-ati avut cu Liviu Antonesei, un alt specialist in “intelectualii lui Basescu” si sinecurile lor.

    Cand prin luna iulie Liviu Antonesei vorbeste pe blogul dumneavoastra de “ramura propriu zis sinecurista a intelectualilor lui Basescu”, dumneavoastra nu aveti acea tresarire pe care afirmarea unui neadevar ar trebui sa v-o produca. Sinecura era deja instalata pe blogul dumneavoastra, si anume prin vocea cuiva care isi aroga un fel de rol de gazda (subalterna, e drept, dar tot gazda).

    Zice Liviu Antonesei:

    “Pai, pe blogurile lui Cristi Teodorescu si Cristi Patrasconiu. Da, Apelul e intersant, dincolo de pozitie, prin doua lucruri – e semnat si de intelectuali autonomi, una, iar a doua e ca “intelectualii lui Basescu” ramura propriu-zis sinecurista nu-l semneaza!”

    Iar raspunsul dumneavoastra este:

    “Liviu,
    Iar probleme cu structurile?
    D”

    Daca ati sti cat de greu mi-a fost sa scot acest citat de pe blog, de cate ori a trebuit sa intru si sa ies, incat ma mir si eu ca nu am renuntat ! Acum parca imi pare chiar rau ca nu mi-am facut fise, asa cum pretinde Florin Iaru ca avem noi, fetele si baietii care ar trebui sa ne mai rasfiram pe alte bloguri.

    Mai departe, cand in 4 august Pro Doc va spune:

    „Sigur, in cazul lui Cristi Patrasconiu e posibil ca atasamanetul fata de presedintele Basescu sa fie doar expresia unei afinitati elective, si nu rezultatul unei intelegeri pe sub tejghea – ca in cazul TRU, ori a vreunei sinecuri (care obliga mai al naibii decat nobletea) – ca in cazul Mihaies”

    nu aveti nici o replica legata de sinecura care „il obliga” pe Mircea Mihaies.

    Daca aveti, si am pierdut eu sirul, imi cer scuze anticipat (si m-as bucura sa ma insel eu).

    Si probabil ca sunt multe alte dialoguri de acest gen in care nu ati fost de partea adevarului in ce priveste „sinecura” domnului Mihaies. Sinecura care, trebuie sa recunoasteti, s-a simtit foarte bine pe blogul dumneavoastra, la fel de bine ca si cel care o tot vantura si care intr-o alta postare rade in hohote cu dumneavoastra de „intelectualii lui Basescu” (neuitand sa va linguseasca putin):

    „Excelent, domnule Dorin Tudoran, am ras cu hohote, ceea ce nu mi s-a mai intamplat in ultima vreme. Ce usurinta a verbului aveti, ce eleganta a ironiei! L-ati nemurit pe TRU, schitandu-l doar in cateva linii. Exact asta vedem la intelectualii si ziaristii lui Basescu: un fel de tacaneala pe pilot automat, (un diagnostic perfect!). Au cazut la leader, cum altii cad la muiere – ca sa-l parafrazez pe naucitorul Mihai Serbulescu, aka Belu Zilber”

    iar dumneavoastra ii tineti isonul:

    „Mulțumesc pentru comentariu.“Frustrați”, cum ne cred, “refulați” cum ne doresc, “consumați de o obsesie” cum ne acuză, s-ar putea să fim mai decenți ca Domniile lor. Aproape că sunt sigur de asta. Aproape…

    Cele bune,
    DT”

    Asadar, daca am avut convingerea ca nu ati reactionat la minciuna despre sinecura lui Mircea Mihaies, temeiul il aveti mai sus.

    Si daca as reformula postarea de ieri si as aduce ca exemplu de neadevar proliferat pe blogul dumneavoastra dialogurile de mai sus, probabil ati invoca replica (prea) tarzie data lui Pro Doc. Intrebarea la care nici nu astept raspuns (ma multumesc cu faptul ca vi-l veti da singur) este daca aceasta tarzie si anemica replica schimba atat de mult datele problemei.

    Cu dezamagire profunda,

    Rita

  • Radu Humor

    @ Florin Iaru
    Trantindu-le usa in nas unora( pe buna dreptate!) riscati sa produceti exact efectele de ei scontate.
    Eu zic sa mai insistati, unii nu pricep niciodata din prima, rar dintr-a doua, si cu siguranta dintr-a treia explicatie, ne dam seama ca am vorbit degeaba cu ei, numai ca, ironia soartei, pana si ei raman involuntar cu ceva 😆
    Si pe criza asta(intelectuala) conteaza/face mult 😉
    Daca ati fi plecat inainte, atunci cand si-o doreau ei, probabilitatea de recuperare a lor ar fi scazut simtitor :roll:

  • Florin Iaru

    Iată cum vă faceţi de rîs de două ori: dacă Churchill a condus beat un imperiu, înseamnă că şi un anumit redactor are dreptul sau gloria de a proceda în consecinţă.
    Dar, din păcate pentru dvs., Churchill era doar un băutor şi un fumător de elită. Dormea atunci cînd îi venea, de aia era odihnit în reacţii. Şi nu, n-a luat niciodată decizii beat fiind. Aidoma şi redactorul (redactorii) de la ziarul lui Ion Raţiu. Cît despre exemplul (castravetele) în chestiune, era clar că nu v-ar fi mişcat altul. A fost o capcană simplă, să vedem cu cine avem de a face. A funcţionat. Şi iată că hora acuzaţiilor scoase din burtă (cum îi şade bine băiatului cu ochişori albaştri) s-a pornit, ca şi cum v-ar fi apăsat pe buton.
    Mă distrează de minune e apariţia unui nou băiet cu lecţiile bine învăţate de la Securitatea pe care a servit-o şi Doina Bâscă şi care l-a jefuit pe bătrîn. QED.
    Şi, de ce nu, să-mi exprim admiraţia pentru studiul intens al fişelor puse la dispoziţia aşa-zişilor anonimi care s-au repezit să sufoce blogul. Dar, dacă România e condusă aşa cum sînt fişele de care vă serviţi, nu mă mir că am ajuns aici!
    De aia repet: mai răsfiraţi, băiţi, mai răsfiraţi! Mai e mult pînă departe.

  • Tony

    @FI -- Ai potential nu gluma. Poti contrazice oricand in deplina cunostiinta de cauza ideea ca nu se paote mai mult in materie de nerozie. Vad ca in absenta butonului “IGNORE” poti enunta oricand nerozii si mai mari.

    Asadar nu la dreptul la opinie i s-ar refuza lui MM ci dreptul la opinie defaimatoare. Ah. Florin Iaru a hotarat (a) ca este indubitabil ca opiniile exprimate de MM ar fi defaimatoare, iar maria sa instanta Iaru nu se poate insela. Si de ce n-ar avea MM dreptul la opinii defaimatoare? Nu pentru ca opiniile defaimatoare sunt indeobste interzise ci pentru ca (b) MM e functionar la stat. Extraordinar. Deci eu daca nu sunt functionar la stat am dreptul la opinie defaimatoare? Daca-mi dai tu dreptul asta atunci ingaduie-mi sa-ti spun ca esti… naiv. Si tine cont ca inca nu mi-am exercitat proaspatul drept acordat. Dar daca insisti…

    Ar fi poate potrivit sa faci eforturi de vointa (sau exercitii de yoga) pentru a ma ingnora daca astfel vom avea mai putina incoerenta, nervozitate si predispozitie pentru un nivel nepotrivit pentru a purta disctii. Ar fi, implicit, si spre binele tau, doar ca nu-ti dai inca seama. Nu uita totusi ca mi-ai ramas dator cu niste lamuriri despre “anonimitate” si despre cine a fost domnul “Tit Maiorescu”. Multumesc anticipat! Si succes!

  • orangeskorpion

    cita ironie fina, radule, la adresa celor care il sustin pe Basescu (adica la pupini), cit dispret ….auzi, recuperare…

    de florin iaru nici nu mai spun…mai rasfirati, baieti, oare ce-o fi vrind sa spuna cu asta????

    anyhow, razbate multa rautate gratuita din cuvintele aruncate pe acest blog…..

    Nu-i asa ca este COOL sa fii anti-basescu???

    Ce va iese din asta?
    sinecura de la guvernul privat?
    de la justitia privata???
    toate ale lui patriciu????
    🙂

  • Problema reala este ca nicaieri pe unde am fost n-am intilnit demnitari ai statului respectiv care sa tina rubrici in ziare ori sa faca emisuni de televiziune pe durata mandatelor lor. Cineva vorbea despre timpul liber -- oricit ar parea de curios, demnitarul este demnitar si in eventualul timp liber! Chiar daca demnitarul face o porcarie in timpul liber si in spatiu privat si se afla, oricum zboara! Ce naiba, au fost atitea exemple recente numai in ultimul an, care au fost popularizate, probabil pedagogic dar fara efectul scontat, si in presa noastra!

    Nu stiu cine, observ, ii socoteste imbecili pe englezi, crezind ca ar ales/desemnat un premier in stare sa ia decizii sub influenta alcoolului! Oameni buni, oricit ar fi de egale intre ele fiintele Domnului, nu-i confundati pe englezi cu romanii!

  • orangeskorpion

    A SPUS cineva ca englezii sint imbecili?
    mai cititi, va rog, inca o data!!!!

  • Nici nu cred ca trebuia spus explicit, sarea in ochi concluzia!

  • Tony

    @Radu Humor -- Ti-a scapat ceva important. Florin Iaru nu se teme de incapacitatea prostilor de a-i pricepe ideile din prima, din a doua sau din a treia. Nici vorba. Florin Iaru se teme ca importanta ideilor sale a devenit prea vadita acolo sus asa incat este musai ca aceste idei sa fie combatute prin sufocare de catre aşa-zişi anonimi in spatele carora se afla de fapt fise de studiu si coordonare. Logica sa este acoperita de faptul ca totul e posibil. Pana la urma si paranoicii au dusmani. Si apoi nu-i nici o grozavie sa te certi cu prostii dar sa fi in atentia “organelor” e cu totul altceva. Nu simti si tu fiorul. Nu ti se pare evident ca eu si Rita sufocam blogul contrazicandu-l pe n-anonimul notoriu Floooorin Iaru? Pai daca nu ti se pare sa ti se para daca tot vrei sa-i canti in struna. Parerea mea!

  • Daniel L.

    Problema reala este ca nicaieri pe unde am fost n-am intilnit demnitari ai statului respectiv care sa tina rubrici in ziare ori sa faca emisuni de televiziune pe durata mandatelor lor.

    Domnule Antonesei,

    1. Florin Iaru vorbeste despre toti functionarii, oameni platiti din bani publici, adica. Demnitarii, desi sint si ei functionari, reprezinta o submultime cu drepturi si obligatii specifice. Nu ii punem in aceeasi galeata cu soferii de autobuz.

    2. Sint de acord ca unul care e demnitar (presedinte, ministru etc.) e demnitar 24 din 24. Chiar daca, asa cum ne arata istoria, viata este complexa si are multe aspecte.

    3. Eu nu am stiut ca MM e un demnitar. Chiar este? Daca da, aveti dreptate. Daca nu, nu.

  • Presedintele ICR este echivalentul unui ministru secretar de stat, cum era si titlul mei de presedinte de CJ, perioada in care am incetat sa public orice fel de articole de ziar, critice sau laudative, fara exceptie. Vicepresedintele este asimilat rangului de subsecretar de stat. Cititi pe site-ul ICR ce este, cu ce se ocupa si in conformitate cu ce legislatie funtioneaza aceasta institutie si va veti lamuri. A propos, ca sa nu urmcam asa de sus cum ati procedat d-voastra -- vi-i imaginati pe sefii de la Alliace Francaise, Goethe Institut sau British Council scriind articole de ziar sau producind emisiuni de televiziune? Dincolo de restrictiile legale sau cutumiare, e o chestiune de rang!

  • AVP

    Rito nene,

    N-am phootut ceti decat inceputu si sfarsitu, alfa si omega hyperpostarii tele, cum ar veni, dar am priceput, in fine, ca esti supalata ca un catzelus caruia i s-au ginit osurilii, daca-mi permiti sa fracturez un pic glesna gramatikii… Poti sa-mi spui si mie, pe scurt, ce te doare, dear surioare… ? :roll: Cine te-a supalatara si de ce, bre… ? 😳

  • Ca sa nu para ca va dau doar exemple exotice, ma rog vestice, amintesc si Institutul Polonez, pentru ca il cunosc mai bine decit alte institutii estice similare. Dar cum nici Institutul Memoriei Nationale de la ei nu seamana cu CNSAS-ul nostru, e poate firesc ca nici institutele culturale sa nu semene! De altfel, ca sa fiu sincer pina la capat, mai nimic din Polonia nu seamana cu ce se intimpla, ce este Romania -- si nu favoarea noastra, de buna seama!

  • Domnule Tudoran,

    Tocmai am constatat, cu uimire, ca ati introdus moderarea pe blog, drept pentru cele doua definitii pe care le-am postat astazi (si care largesc sfera notiunii de sinecura cu niste conotatii corespunzatoare zilelor noastre si apropiate de subiectul care a inflamat unele spirite) asteapta la macerare… In fond, cum am mai spus: your home, your rules! Mi-a facut placere scurta stationare pe acest blog, asa ca va multumesc. Am inteles ca trebuie sa plec din ratiuni a caror natura prefer sa-mi ramana necunoscuta. E, intr-un fel, ca in bancul acela “antirasist”, in care nu mai existau copii albi si copii negri, ci doar copii albastri. Cand inghesuiala a devenit insa stanjenitoare, au fost preferati copiii albastru deschis, cei albastru inchis fiind trimisi sa astepte autobuzul la… moderare. Sunt sigur ca schimband ceea ce e de schimbat, intelegeti perfect ceea ce am spus. Sunt sigur, de asemenea, ca si pentru dvs. semnificatia sinecurii nu se reduce la definitia din DEX, valabila in evul mediu, cand desemna doar un benign beneficiu ecleziastiac.

  • Dorin Tudoran

    @Rita

    1. Nu sunteti singura foarte ocupata. Mai sunt si altii.

    2. Nu cred ca rolul meu este acela de a interveni de fiecare data cand se posteaza un comentariu ce contrazice propriile mele opinii sau credinte.

    3. Daca a spune despre dl Mihaies “Eu, unul, cred ca munceste pe branci la ICR.” vi se pare insuficient, o replica anemica, e dificil de discutat cu dvs. despre… adevar. Avem, evident, opinii diferite despre el, despre adevar, ma grabesc sa precizez.

    4. Am spus ce am spus in textul postat, am spus intr-un comentariu ce am avut de spus. Daca as fi adaugat ca in cele doua saptamani in care am fost la Bucuresti am tot planuit cu dl Mihaies sa ne intalnim, ca au fost zile in care am tot schimbatt (mai ales din cauza programului sau foarte incarcat) de cateva ori ora la care sa ne vedem, etc. credeti ca ar fi convins pe cineva ca dvs. (care aveti o idee fixa) ca sunt foarte explicit in ceea ce spun? Evident nu?

    De ce?

    5. Fiindca dvs., doamna, sunteti o fitilista. Vreti sa bagati strambe. Nu e nevoie de ele, credeti-ma, stiu sa-mi amarasc prietenii si fara ajutorul dvs.

    6. Nu sunt raspunzator de opiniile altora exprimate pe acest blog — nici macar de opinile dvs. Dar nici nu vreau sa bat apa in piua doar pentru ca dvs. aveti chef de asa ceva.

    7. In sfarsit, intr-o marturisire anterioara (redau ideea, nu am timp sa caut citatul exact) spuenti ca nu cititi acest blog fiindca v-ar interesa, ci pentru ca va intriga.

    Doamna, dvs. ori va intrigati foarte, foarte usor, ori va place sa fiti intrigata de altii pana la paroxism.

    Oricare ar fi situatia, cum spuneti ca sunteti si ocupata, cred ca va investiti timpul in mod neinspirat.

    Treaba dvs., timpul dvs., dar eu nu am timp sa vad ce continuati sa faceti cu timpul dvs.

    DT

  • Daniel L.

    ok, v-am inteles punctul de vedere.

    il stiu pe mm de pe vremea cind avea (mai are?) rubrica in romlit si nu mi-a placut deloc agresivitatea lui (nu foarte departe de reteta vadim). nici chiar cind isi infigea caninii in beregata lui vacaroiu. prefer oricind o analiza cu argumente unor comentarii isterice semnate mihaies, sau paranoice semnate iaru.

    ati pus vreodata problema, la fel de deschis, in public? in cotidianul sau in alta parte? de ce nu se reglementeaza chestia asta? de ce nu faceti scandal pe tema asta?

    mie degeaba imi spuneti.

  • @Daniel L

    Cum daca am spus-o? Am spus-o de citeva ori in articole, dar i-am spus-o si direct, pentru ca eu nu cred ca prietenii trebuie sa(-ti) spuna doar lucrurile placute. In fond, ce spun eu? Ca nu e corect sa centrezi, sa dai cu capul si sa arbitrezi in aceeasi partida! E lesne de inteles, din pacate, nu si in Ro. Ce sa mai spun? Am decis odata sa nu ma mai bag in borsul asta, dar vad ca n-am reusit, desi, de pilda, in privat nu in public, seful prietenului meu MM, m-a amenintat ca ma da in judecata daca mai emit judecati critice despre ICR/HRP… Asta e tara, astia ne sint oamenii, cu ea si cu ei defilam!

  • Dorin Tudoran

    @PRO DOC
    Despre ce vorbiti? N-am introdus nici o moderare pe blog?!?
    Verific “setarile” si vad ce s-a intamplat.
    Multumesc pentru a ma fi trezit din… visare.

  • Dorin Tudoran

    @ PRO DOC
    Da, dormea la “pending”, ca si altele.
    De ce, habar n-am, dar departe de mine gandul moderarii; al moderatziei, poate…

  • Tony

    @Pro DOC -- Ce vreti sa faceti? Sa plecati inainte de a fi apucat sa traiti voluptatea iesirii din anonimat? Nu-mi vine sa cred!!! Si pentru ce va refuzati acea placere pentru care ardeati de nerabdare? Pentru mai nimic aparent, pentru un exces de sensibilitate… Vai! Mie mi se pare ca sunteti victima retroactiva a unui prea mare elan initial care v-a dus la epuizare inainte de vreme. Cum ar fi total nedemn sa recunoasteti asta e de preferat sa va dati gonit. Pai asa de usor va lasati gonit? E mai demn asa? Vi s-o fi refuzat o postare (sau poate o fi fost doar un accident tehnic). Ei si? Nu mai aveti alta? Nu aveti abilitatea de a strecura reformulari in alta postare ca pe vremea cenzurii? Ati epuizat toate argumentele iar orgoliul ranit va cere afara? Hai nu faceti una ca asta asa de lejer! Va raman textele din urma neasumate si ar fi pacat. Eu asa cred. Fara dv. acest blog ar fi mai sarac. Hai spuneti-mi ca ati vrut doar sa-l speriati putin pe Dorin Tudoran (si pe Rita) si ca nu plecati ci doar va retrageti un pic pentru a va reincarca de elanuri.

    Nici nu apucasem sa terminam unele discutii despre TRU. E vina mea. M-am luat cu altele.

  • Domnule Dorin Tudoran,

    Va multumesc.

    Se mai intampla ca unele comentarii sa fie pur si simple inghitite de platforma blogului. Eu vedeam, langa postarea mea, lafaindu-se mentiunea: “Comentariul tau asteapta aprobarea”. Nu atat mentiunea ma dezamagise, cat lungimea asteptarii. 🙂
    Cat despre moderatzie, sunt de acord.

  • Daniel L.

    Pare hyperpostare doar din cauza de imbricare. 🙂 Fiindca, altfel, Rita merita sa fie citita cu atentie, my friend…

    Adica, daca setarea
    Enable threaded (nested) comments 10 levels deep
    cum e acum ar fi redusa la 2 levels, nu ai mai avea cum sa te… fofilezi 😉 si sa te prefaci ca nu pricepi…

  • Daniel L.

    probabil ca e vorba de akismet, dracia aia care protejeaza blogurile de spam. si care are imperfectiunile ei.

  • Daniel L.

    seful prietenului meu MM, m-a amenintat ca ma da in judecata daca mai emit judecati critice despre ICR/HRP

    kestiile astea ma depasesc pur si simplu. nu reusesc sa inteleg cum un tip ca hrp poate sa ameninte cu justitia pentru ca cineva il critica. dar nu reusesc sa inteleg nici cum cineva, amenintat astfel, nu declanseaza o cruciada pe viata si pe moarte si, ori il calca in picioare pe zevzec, ori moare cu el de git.

    ma rog, poate sint mai radical (fiind plecat dinainte de lovilutie) si, contaminat de americanisme, nu mai inteleg meandrele concretului romanesc…

  • Dorin Tudoran

    @PRO DOC
    Eu am motive sa multumesc fiindca necazul a plecat de la blog nu de la dvs.
    Numai bine,
    DT

  • Nu e vorba de meandrele concretului romanesc, ba din contra -- cel romanesc e mobilizat de ura! Eu, dimpotriva, de treizeci de ani, ii frecventez, din pacate nu si “in fizic”, pe tibetani si atunci la ce bun efortul si timpul petrecut astfel daca m-as lasa condus de ura, minie scl???

  • Dorin Tudoran

    Multam Daniel. Incerc cu “2 levels”, poate mai reduc din necazurile tehnice .

    Daca mai alte recomandari — dar nu prea sofistica, intrucit nu ma pricep prea mult, cum se vede si se simte, la chetsiile acestea, te rog spune-mi.
    Intentia mea este sa fac viata celor care acceseaza acest bloc cit mai simpla si mai… clara

  • Dorin Tudoran

    @ Daniel L.

    “2 levels” ai sugerat, “2 levels” am setat.
    Cand ai timp, spune-mi daca e mai bine.
    Multumesc

  • Dorin Tudoran

    @Daniel L.
    akismet asta e om, ca prea are multe… imperfectiuni 🙂

  • jacques

    @Livu antonesei: “seful prietenului meu MM, m-a amenintat ca ma da in judecata daca mai emit judecati critice despre ICR/HRP”

    Ce coincidenta! Si pe mine m-a amenintat, din aceleasi motive. Si nu suntem singurii. Eu propun sa facem un club: “Asociatia victimelor HRP-ismului”. Da’ vezi ca trebuie sa fie o asociatie anonima.
    (si dupa ce pica, ne putem transforma si in “Asociatia victimelor HeiRuPismului, ca si d’astia sunt multi)

  • jacques

    @Liviu antonesei: “seful prietenului meu MM, m-a amenintat ca ma da in judecata daca mai emit judecati critice despre ICR/HRP”

    Ce coincidenta! Si pe mine m-a amenintat, din aceleasi motive. Si nu suntem singurii. Eu propun sa facem un club: “Asociatia victimelor HRP-ismului”. Da’ vezi ca trebuie sa fie o asociatie anonima.
    (si dupa ce pica, ne putem transforma si in “Asociatia victimelor HeiRuPismului, ca si d’astia sunt multi)

  • Daaa, foarte solicitata aceasta tema a anonimatului josnic. Are un mare potential, pe drept cuvant inepuizabila 🙂

    Off topic, dar in intentia de a cultiva frumoasa gradina. dle Tudoran, n-ati putea scoate ori macar diminua chenarele acelea albastre cu care v-ati inramat fotografiile? Ca redactar de carte si de revista ma sgarie putin pe retina.
    Dar daca nu, nu.

  • Daniel L.

    Totul se plateste pe lumea asta. 🙂
    Vreau sa zic ca trecerea de la 10 la 2 levels a avut si efecte perverse, transformind pagina asta de comentarii intr-o varza. Nu e sfirsitul lumii, iar cei care au iesit mai shifonati din unele dispute ar putea fi chiar multumiti de bulibaseala. Incepind insa cu articolele urmatoare, daca setarea pentru nested comments ramine pe 2, oricine are ceva de zis poate sa se refere:
    1. direct la articolul in discutie
    sau
    2. la un comentariu la articolul in discutie (comentariu la comentariu)
    Nu se va putea merge mai departe cu comentariu la comentariu la comentariu la… etc.

    Blogurile de pe Cotidianul au setarea asta pe 1. Sint permise doar comentarii la articol, nu si raspunsuri directe la alte comentarii. Chestie de gust.

    Akismet e un filtru pe care il veti aprecia in timp, mai ales atunci cind blogul va deveni tinta unor atacuri masive. Mai devreme sau mai tirziu se va intimpla si asta. E imperfect fiindca nimeni nu e in stare sa descrie, macar, cum ar trebui sa functioneze o astfel de unealta pentru a asigura o protectie 100%, dar fara sa produca collateral damages.

    De la sursa:
    Akismet really works. 83% of all comments are spam and there are people with blogs that get literally hundreds of spam comments each day, and the vast majority of those are intercepted by akismet.

  • Daniel L.

    comentariu la comentariu

  • Daniel L.

    alt comentariu la acelasi comentariu

  • Ha, ha, ha! Nebunia este ca eu am scris nuantat despre activitatile institutiei cu pricina si opera liderului acestuia, n-am facut nici pamflet, dar nici oda, ci dupa caz, am apreciat sau criticat, cu eleganta as spune. Chiar in articolul ce mi-a adus amenintarea, fondul era apararea bugetului ICR de ideea premierului de atunci de a a-l injumatati. Doar ca mi s-a parut firesc sa atrag si atentia conducerii institutiei s-o lase putin mai moale cu… cumetrismul, clientelismul. Cind ObsCult a publicat mai mult de zece articole impotriva Omului…, am scris un editoria in aparare -- si a fost bine -, cind am vorbit de, cumva, vetustetea demersului, n-a mai fost! Asta e, uit mereu ca avem si oameni perfecti si doar opere nemurotoare. Asa ca -- asa-mi trebuie!

  • Florin Iaru

    Hm, ce coincidenţă. Şi eu mi-am exprimat (e prea preţios zis?) anumite îndoieli la adresa ICR. Şi altcineva, drag mie, dar mai puţin cunoscut, la fel… Dacă la mine au ajuns reproşuri voalate (deh, gloria), la adresa celeilalte persioane, reproşurile au fost foarte virulente.
    Dar ce e culmea, eu apreciez mult activitatea ICR (cel puţin prin comparaţie cu moarta, neagra, cenuşia, inexistenta perioadă Buzura). Asta nu înseamnă că, atunci cînd s-au dat în stambă cu Antohi şi Corbea-Hoişie, nu le-am tras-o în direct, la oră de maximă audienţă. Aşa cum am rîs de criticii improvizaţi ai poneiului roz. Sau cum m-am întristat de strategia adoptată de ICR în aceeaşi problemă. Pe scurt, eu, dacă eram avocatul instituţiei, nu m-aş fi aruncat în discuţii teoretice. Mi-aş fi luat interlocutorul de guler (Stan, Badea sau Roncea) şi le-aş fi cerut să zică zece artişti contemporani mondiali. Hai, nu zece: cinci. Ei, bine, nu cinci, trei. Discuţia se termina exact în acel moment.
    Cred că atitudinea unui om nu e previzibilă strict şi neapărat din prizmă politică sau socială. Că de aia sîntem oameni, să mai punem şi mintea la lucru. Iar în ceea ce priveşte un om sau o instituţie, poţi gîndi şi cu capul tău, nu numai cu tărtăcuţa propagandei.

  • Gigi

    O sa ma scuzati dintru inceput daca va voi spune ca e aproape inutil a filosofa indelung asupra josniciei anonimatului, a inchega lungi comentarii despre moralitate intr-o tara in care datul la turloaie fara niciun fel de pretins eleganta filosofic-aburitoare, in vazul lumii, este cvasiacceptat, in aceeasi tara manelizata si incapabila de actiune civica.
    Noi suntem tot mai mult victima unor gasti care se spala reciproc in publicatii culturale si care se injura numai in functie de grupul de apartenenta, in aceleasi publicatii, care se premiaza unii pe altii si isi prezinta, cand inca nu s-a uscat cerneala tipografica si copertele nu s-au lipit de carte, valoroasele contributii literar-filosofic-eseistice ca fiind alfa si omega minunatei gandiri neaose de toate tipurile si din toate timpurile.
    Intr-un asemnea context, care ma umple de greata (din ce in ce mai putin metafizica), punerea cap la cap a afirmatiilor unor “guru” ai vremurilor pe care avem nefericirea de a le trai fiindu-le contemporani, pentru ilustrarea mostrelor lor de gandire (pervers-aiuritoare si, as spune, definitiv interesata) in decursul timpului mi se pare o opera de ecarisaj moral si ma intereseaza atat de putin cine face selectia si daca o semneaza atat timp cat citatele, indicate cu sursa, sunt corecte.
    De altfel, nu i-am auzit pe unii intelectuali rafinati care comenteaza hieratic-angelesc asupra neajunsurilor anonimatului atunci cand “Militia spirituala”, o grupare de studenti angajati plenar in opera de deratizare intelectuala, credeau ei, dar cu indrumare precisa directionat-catavenciana, nu semnau manu propria niciun denunt de acelasi gen.
    Cand a devenit anonimatul de acest gen o grava culpa si de ce?

  • Tony

    @Gigi -- Iata o nuanta noua (noua in interiorul discutiilor purtate pana acum , aici) pe una din dimensiunile problemei pusa de Dorin Tudoran in titlul “articolului”, ramasa “nerezolvata” in corpul acestuia si complicata pana la imposibilitatea “rezolvarii” prin comentariile adaugate. Daca macar se va clarifica (cat de cat) partea referitoare la “josnicia” anonimatului, la sursele acesteia, tot ar fi ceva. Si in fizica s-a reusit elaborarea unor teorii unificatoare asa ca de ce n-ar fi posibil si in “josnicie”. Am impresia insa ca v-ati ferit sa adaugati concluziile. Poate o veti face mai tarziu. Deocamdata ramanem prizonierii gravitatiei si ai inertiei, deopotriva anonimi si n-anonimi.

  • Dorin Tudoran

    Deci, ce propui?
    3 levels? 4 levels? 5 levels?
    Cat si se pare rational pentru ca sa fie vorba si de o “masa rotunda”, oamenii vorbind despre acelasi topic, dar si despre o restrangere a fenomenului de “varza”?
    Multam

  • Dorin Tudoran

    @VASGAR & Daneiel L.
    Si pe mine ma zgarie, mai ales ca nu le-“am ales” eu. Habar nu am cum au aparut, n-am idee cum sa le scot.
    Dar ma ajuta Daniel L.
    Nu-i asa, Daniel

  • Tony

    Dar de ce? Ca sunt desul de dragute si asa. Dorin Tudoran are poze frumoase cum n-am mai vazut pe alte bloguri.

  • Tony

    Dar de ce? Ca sunt destul de dragute si asa. Dorin Tudoran are poze frumoase cum n-am mai vazut pe alte bloguri.

  • Rita

    @Liviu Antonesei

    Spuneti:
    „seful prietenului meu MM, m-a amenintat ca ma da in judecata daca mai emit judecati critice despre ICR/HRP”

    Da, domnule Antonesei ? Dumneavoastra chiar credeti ca exista vreun om inteligent intre cititorii acestui blog care sa creada o asemenea nerozie ? Cine ar putea crede ca H-RP ar spune cuiva ca il da in judecata pentru ca emite judecati critice ? Nici macar un Pro Doc, nu va suparati. Are el o misiune de indeplinit si este destul de limitat in gandire dar nu e prost (de Jacques n-are rost sa vorbim, el fiind dintre cei care si-ar dori sa fie amenintati, numai sa fie bagati in seama). Pentru ca, stim cu totii, H-RP are proprietatea termenilor. Daca ar fi sa aleg intre dumneavoastra si H-RP pe cineva care nu are proprietatea termenilor (sau rigoare in folosirea lor), as paria cu ochii inchisi pe dumneavoastra.

    Imi pot imagina, insa, ca H-RP v-a spus ca va da in judecata daca mai calomniati. Ceea ce e o maaare, maaare diferenta, cam cat aceea de la anormalitate la normalitate. Probabil, acelasi lucru vi l-ar fi spus si polonezul dumneavoastra.

    Haideti sa ne uitam putin pe Google si sa vedem cat de nuantate sunt parerile dumneavoastra despre ICR.

    Legat de taierea fondurilor de catre guvernul Tariceanu, aveti aceasta interventie (din ziarul Timpul):

    „Guvernul, în înţelepciunea sa proverbială, a decis reducerea cu 40 de procente a bugetului Institutului Cultural Român pentru anul viitor. Nu cred că, prin asta, a dorit să pedepsească ICR pentru ‘poneiul roz’, care a fost un fel de prostioară, dar scandalul din jurul său a adus pînă la urmă nişte foloase, dacă nu neapărat culturii române ori institutului ca atare, atunci măcar ‘artiştilor străzii’, care au primit nişte comenzi americane serioase. Cred că decizia guvernului a fost politică, nu fundamentată pe vreo politică de austeritate legată de criză, pentru că n-am regpsit aceeaşi austeritate la alte categorii bugetare similare, cum ar fi bugetul Ministerului Culturii care, din păcate, nu se bucură de succesele înregistrate în exportul cultural de ‘rivalul’ său. Ştiu că unele proiecte ale ICR au fost alocate pe criterii clientelare –, ştiu, de asemenea, că e cu totul neobişnuit ca şefii acestuia, care au rang de demnitari ai statului român, să scrie articole polemice în ziare – nu veţi găsi aşa ceva nicpieri în lumea civilizată! –, dar măsura refucerii bugetului e cu totul nedreaptă. Pentru că, ăn totul, de la mai mult decît dublarea numărului de institute culturale din lume pînă la amplul program de sprijinire a traducerilor din literatura română, trecînd prin alte numeroase tipuri de evenimente culturale, activitatea ICR a fost una neaşteptat de productivă pentru meleagurile noastre levantine. Aşa că aş ruga Onor Domn” Guvernu’ să lase bugetul acestei instituţii în pace!”

    Asadar, STITI DUMNEAVOASTRA ca unele proiecte ale ICR au fost alocate pe criterii clientelare. Stiti, dar nu le dezvaluiti si publicului caruia va adresati. Adica, nu produceti si dovada. Cred ca sunteti de acord ca pana nu faceti dovada celor afirmate, avem de-a face cu o calomnie, domnule Antonesei. Chiar si aici, pe meleaguri „levantine” (si cat de levantin este stilul dumneavoastra din interventia de mai sus ! oare va dati seama ?). Pacat ca H-RP nu v-a cerut in instanta dovezile si doar v-a „amenintat”.

    Aveti insa posibilitatea (as spune chiar obligatia) sa le produceti aici.

    Si inca ceva: cand spuneti ca ati vorbit cu eleganta despre ICR la ce va referiti? La faptul ca i-ati recunoscut anumite merite incontestabile? Reversul acestei elegante care ar fi fost ?

  • Dorin Tudoran

    @Gigi & @Toni etc.

    S-ar putea ca titlul articolului meu sa fie, intr-adevar, o buna calauza spre eroare. Imi cer scuze!

    Ideea mea (daca va mai amintiti articolul de la care a plecat aceasta lunga, trepindanta si interesanta discutie) nu era ca anonimatul este capabil doar de lucruri rele. Spuneam (si inca sunt convins ca lucrurile stau asa) ca au existat mereu mai putine lucruri bune facute din discretia anonimatulu, decat lucrurile rele facute din umbra anonimatului. Ceva imi spune ca turnatorile anonime sunt, de cand lumea, mai numeroase decat actele de caritate facute dintr-un discret anonimat.

    Discutia dumneavoastra, a tuturor, asupra anonimatului, cum spuneam, este foarte interesanta, dar s-a departat usurel de enuntul initial.

    Una din ideile false introduse in discutie este ca as avea neaparat ceva cu anonimatul; ca sunt dusmanul de moarte al anonimatului.

    Nu, nu sunt. Spun doar ca prefer — in anumite situatii — curajul de a nu-ti ascunde identitatea.

    Acel “o semnam si o dam anonima” e amuzant doar ca parte a unei capodopere literare; in practica de zi cu zi, e o mica nemernicie; alteori -- chiar o mare nemernicie.

    Deci -- inepuizabila este nu doar josnicia anonimatului, dar si latura lui sublima. Numai ca, nu stiu de ce, josnicia e putintel mai vizibila decat partea sublima…

    Chiar credeti ca am ceva impotriva autorului anonim al Mioritei si-l pretuiesc enorm pe Dumitru Balaet doar pentru ca semneaza cu numele sau, “propriu si personal”?

    DT

  • Dumitru Balaet nu mai semneaza nicicum. A murit de vreo jumatate de an, lasand Partidul Romania Mare mai sarac etc.

  • Tony

    Aveti dreptate d-le Tudoaran.

  • Dorin Tudoran

    @ mihai iovanel

    Dumnezeu sa-l ierte.

    Dumnezeu e mare si oricat ar fi de in urma cu iertarea atatora va ajunge, sunt sigur, sa-l ierte si pe dl Balaet.

    Nu stiu cat de saraca a lasat Romania Mare, dar am o idee destula de exacta cat de saraca vroia sa lase literatura de anumite carti si articole (Cenzura, bat-o vina!), si cat de mult a “inbogatit” literatura romana cu “opera” sa.

    Dar, cum ziceam, Dumnezeu sa-l ierte!

  • @ Rita

    Doamna draga, eu fata de d-voastra, ca si fata de orice pseudonim, nu am nici un fel de datorii. Prietenilor mei, care isi semneaza interventiile, le pot trimite, la cerere, mailurile sus-evocatului! Ma bucur insa enorm sa vad ca ii cititi gindurile sau intentiile!

  • Tony

    @Rita -- Sper ca nu va asteptati la vreun “raspuns”! Nici macar o “replica” n-o sa primiti. Dar asta e de bine. De abia faptul ca vi se granteaza (neoficial desigur) dreptul de a avea ultimul cuvant va va putea pune la grea incercare tenacitatea. Sa va vad!

  • Tony

    Oops! Uite ca “o replica” a venit. Se pare ca sunt un mincinos!

  • Ca se sparie gindul la ipoteza c-ati putea fi secretara dumisale ori, Doamne fereste!, chiar impricinatul in persoana! Acum, n-o sa va suparati de buna seama, iar daca va suparati, luati un clamant ceva, daca nu o sa va mai raspund. Dintre fiintele de pe pamint, cel mai mult imi displac fanii, indiferent ca sint ai lui Ceausescu, Iliescu, Basescu sau Anghel Iordanescu!

  • Buna seara, Gina Popa! Inspirat a mai fost si Buffon ala! Cand regasesti si stilul si obsesia “cauzei”, nu poti decat sa exclami cu prefacuta admiratie: iata un caz perfect de “clonare”! 🙂

  • Tony

    @Liviu Antonesei -- Salutari. Presupun ca mesajul de la ora 5:46 imi era adresat. Daca-mi era adresat nu va raspund ca n-am ce. Daca insa nu mi-e adresat va pot spune ca ma uluieste un asemenea mesaj (fracturat) venind de la un psiholog.

    P.S. “Calmantele ceva” sunt indicate impotriva enervarii, pentru calmare, nu impotriva suparilor. Daca sunteti suparat luati dv. ceva de calmare ca sa va inveseleasca.

    P.S. 2 Nici mie nu-mi plac fanii. Dar nu-mi plac nici “anti-fanii”. Si cand zic anti-fani nu ma refer desigur la cei carora le displac fanii.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Maitre,
    Eu am fost fanul unui fotbalist extraordinar (in opinia mea mai “marisor” decat multi altii) Gheorghe Constantin (CCA), zis si “Profesorul”, zis si “Cracanel”.

    Cu mine, cum ramane? Ma “displacezi”? Daca devin Director la Goethe Institute in Bucuresti, ce tye faci?

    Dorin:-)

  • Tony

    @Pro DOC -- Am impresia ca ca sunteti Pro DEL. Pro-delatiune. Daca cumva anonimul pe care va straduiti sa-l demascati are clauze contractuale asemnatoare cu cele care va impiedica pe dv sa demonstarati ca nu suteti una si aceeasi cu n-anonimul Iaru? E frumos? Dar daca va inselati?

    Mie unul imi placeti din ce in ce mai mult. Mai ales cand practicati perspicacitatea pe sarite. Sunteti simpatic foc. Foc cu foc!

  • Florin Iaru

    Să fiu al naibii dacă înţeleg ce-i mînă pe oameni în luptă. Simţul dreptăţii absolute? Convingerea că-şi vor aneantiza (pisa, toca, exploda. arde, vîntura etc.) duşmanii? Un soi de gîdilitură interioară care trebuie numaidecît scărpinată?
    Liviu, ţi-am zis ceva şi văz (monstruos) că tot mai încerci…

  • @Tony

    Nu demasc pe nimeni. Gina Popa poate fi la fel de bine un nick-name, ca si Pro DOC. Apoi, nu am spus pe cine am identificat a fi drept ex-forumista Gina Popa.
    Va pierdeti, inutil, in supozitii…

  • Tony

    Bine ca nu mai sunteti fan (sau fun) al hocheistului Foiculescu!

    P.S. Glumesc desigur. Voiam doar sa vad daca vreun mesaj mai ajunge in pagina (caci alminteri nici vorba) acolo unde se asteapta cel care-l scrie, apasand, involuntar, pe “butonul” “Raspunde”!

  • Tony

    @Pro DOC -- O scuza foarte perspicace. Dar cine se scuza ne… amuza. Pierzandu-se util in prepozitii.

  • Tony

    @Florin Iaru -- Nu intelegi pentru ca-ti imaginezi ca anonimii au alte… imbolduri decat n-anonimii. Ai intelege mai usor (ce-i mana) daca te-ai intreba ce te mana pe tine in lupta. Dar atunci te-ar lua naiba. Dar numai daca ai fi sincer cu tine. Dar la naiba. Nu e nevoie de acest sacrificiu.

  • lucian burjuiul

    oamenii incoruptibili nu fac politica.

  • Dorin Tudoran

    @ lucian burjuiul

    Ar trebui sa incerce.

    Intr-un fel, nu poti sa stii daca esti cu adevarat incoruptibil, pana nu intri in politica…

    Si ar trebui sa incerce, macar de dragul de a infirma celebra spusa a lordului Acton -- Puterea corupe iar puterea absoluta corupe in mod absolut.

    DT

  • Tony

    @DT -- Ah!

    @lucian burjuiul -- Oamenii incoruptibili nu fac nimic. Nici macar nu exista. De aici rezulta, prin implicatie logica, faptul ca enuntul “oamenii incoruptibili nu fac politica” este (inevitabil) adevarat si benign. Oamenilor care fac politica li se cere nu sa nu fie incoruptibili ci sa nu fie corupti, nu sa fie nemuritori ci sa nu fie morti… Din politica ar trebui asadar sa fie evacuati nu coruptibilii si muritorii ci coruptii si mortii. Din pacate n-are cine pentru ca si alegatorii sunt (ati ghicit) tot oameni.

    P.S. In rest felicitari. N-am sarit primul dupa piatra dar m-am dezechilibrat cand au sarit stropii de la plonjonul celui care v-a raspuns primul. Nu v-as fi dat nici o replica dar daca tot m-am udat… pe mine…

  • Asta se iarta, cind eram copil, eram si eu fan Dobrin, Alain Delon ori Sophia Loren! Dar cu virsta trece asta, ramii cu sentimente mai sanatoase, de admiratie, apreciere etc, cu pastrarea deci a simtului evaluativ si critic. Mentalitatea de fan la adulti imi repugna complet! Dar nu cred ca e cazul sa te suspectez pe tine! Iata ce depresii au deja unii din fanii d-lui Obama, ca sa nu mai vorbim de unii din cei ai d-lui Basescu, unii dintre ei trecind si prin fan-ismul pentru dl. Constatinescu!

  • jacques

    “de Jacques n-are rost sa vorbim, el fiind dintre cei care si-ar dori sa fie amenintati, numai sa fie bagati in seama”
    Doamna,
    Va inselati. Dimpotriva, le-am ironizat mai sus pe presupusele “victime” ale lui HRP care ar trebui sa infiinteze un “club” al anonimilor. In ceea ce ma priveste lucrurile stau in felul urmator:
    Niste persoane (din interior, importante, nu spui cine) mi-au vorbit despre anumite acordari dubioase de granturi/ sponsorizari pentru discipoli si prieteni. Unele erau dubioase si in documentele publicate pe situl ICR. Am vorbit pe un forum, dand cateva exemple. Mi s-a raspuns sa ies din anonimat si sa ma prezint la tribunal. Reactia mi s-a parut normala, orice ministru sau sef de institut ar spune acelasi lucru. N-am dat curs invitatie pentru ca nu m-a facut nimeni comisie parlamentara, si nici chiar asa patriot nu sunt, asa ca ma ramas cu nelamurilile mele. Aceasta discutie mi se pare azi cu totul fastidioasa. Rezultatul articolelor d-lui Antonesei a fost, hopefully, ca ICR va fi mai atent cu criteriile de acordare a stipendiilor. E o miza prea mica pentru un razboi prea mare. Sincer nu-i inteleg pe cei care gasesc resursele de a-l toca pe HRP zi de zi si saptamana de saptamana, chiar daca ar avea dreptate. Fanilor si detractorilor lui HRP le-as sugera sa respire putin, ca au zau, un thymos cam agitat.

  • lucian burjuiul

    scuze tuturor pentru intrare intempestiva fara sa dau buna seara. Buna seara!

    @DT & Tony

    intradevar, ar trebui sa incerce. eu unul sunt de parere ca odata intrati in politica le dispare si prefixul si devin coruptibili. in teoria multimilor, la apartenenta parca se spunea ca daca x apartine grupului A atunci x isi asuma si proprietatile grupului. ori in acceptiunea mea clasa politica din tara e corupta indiferent daca e la putere sau in opozitie, prin rotatia cadrelor se asigura un unitarism. ori cazurile de coruptie din politica sunt deja antologice si generalizate. si fara nici o finalitate. si cuprind toate partidele, chiar si cele ecologiste…

    e si vina noastra, a celor care nu fac politica decat punctual, la vot, ca nu avem un produs politic de calitate si vrand-nevrand alegem cel mai mic rau din doua. dar pana una alta clasa politica traseaza regulile iar vulgul voteaza (evident ce i se ofera) si in masura in care intelege ca votand poti schimba ceva, altcum ramai un incoruptibil contemplativ.

    Tony -- se cheama reducere la absurd procedeul. trist este ca la noi fac politica si mortii, care nu pot fi evacuati din viata politica. pesemne si la altii dar la noi mortii sunt mai activi!

  • @Tony

    N-am gasit niciun mesaj de-al meu postat la ora 5, 46 -- poate nu reusesc eu sa-l, ca al naibii de complicat apar postarile astea pe blog. Prin urmare, nu-mi dau seama ce va uimeste, dar va asigur ca ma abtin sa fac psihologie aici!

  • Incerc din rasputeri sa ma abtin -- voi reusi! Dar vorba cintecului, nu putem reusi decit impreuna!

  • Tony

    @Liviu Antonesei -- 🙂 🙂 🙂 -- Pai cei care, vorba cantecului, “au mai reusit impreuna”, au cam esuat. Probabil ca vorbiti codificat ca sa produceti deruta. Nu-mi ramane decat sa va urez sa ratati reeditarea succesului din acel cantec conventional. Sau invers. Nu-mi dau seama. Mie imi convine oricum, daca-l luati si pe dl. Florin Iaru ca partener.

  • Rita

    @Tony

    Sunteti extraordinar ! Ce e trist este ca ma intreb daca vreunul dintre interlocutorii dumneavoastra isi dau seama de asta…

    @Liviu Antonesei

    Pacat ca n-ati inteles ca datoria o aveti fata de toti cititorii dumneavoastra, nu fata de mine. Sau si fata de mine, mai ales daca credeti ca sunt “impricinatul” (o asemenea banuiala nu face decat sa ma maguleasca).

    Parerea mea este ca, pana nu dati un raspuns onorabil, dumneavoastra sunteti “impricinatul”. Asta ar trebui sa va sparie gandul, nu cine sunt eu.

    Cat despre faptul ca va displac fanii, e o chestiune de gust. Mai interesant ar fi ce intelegeti prin fan. Nu cumva fanul este admiratorul oricarui om pe care dumneavoastra nu il placeti ?

    P.S.: Inteligenta va joaca feste: nu mailurile “impricinatului” vi le ceream, Doamne fereste ! (nu-mi plac dezvaluirile unor schimburi de mailuri/telefoane private), ci sa ne spuneti care sunt acele proiecte ale ICR despre care spuneti ca au fost alocate pe criterii clientelare.

    @Jacques
    Cred ca va dati seama si singur cat de penibil este acest “mi-a spus cineva din interior ca…”. Ce credibilitate are aceasta persoana din interior care accepta sa lucreze intr-o astfel de institutie care face alocari dubioase de granturi si sponsorizari, si care nu are curajul sa-i spuna sefului lui lucrul acesta in fata? Credibilitate zero, domnule Jacques. Acum, ce credibilitate are cineva care vine si spune pe un forum ca i-a spus o astfel de persoana un asemenea lucru, fara sa spuna macar despre ce e vorba ? Pai, ori va place claritatea morala, ori nu va place. Se spune ca nu prea va place. Mi-au spus mie mai multe persoane (destul de importante, cunostinte comune), ca nu prea aveti caracter. Nu-mi cereti sa va spun cine sunt cei care au facut aceasta afirmatie si cum au justificat-o, ca nu pot s-o fac, asa cum nici dumneavoastra nu puteti spune cine este persoana aceea “din interior” si ce v-a spus. Cum facem sa iesim din acest cerc vicios ?

  • Rita

    @Tony
    Corect era “vreunul dintre interlocutorii dumneavoastra isi da seama de asta”. Asta asa, ca sa nu mi se spuna ca sunt EBA, ca deja sunt si secretara si presedinte ICR, si Gina Popa si doamna si domnule…

    Dar va dati seama ce ironie: pe un blog ale carui gazde sunt poeti si scriitori, replicile cele mai spumoase sa fie ale unui anume Tony ? 🙂 🙂 🙂

  • Florin Iaru

    Dragă Dorin, cum naiba făcuşi de ai ales taman subiectul ăsta? Şi cum de s-a-ntîmplat de s-a răsculat tărîţea-n anonimi? Ştii tu ce ştii. N-aş fi bănuit. Bietul anonim, cum fierbe mustu-n el să dovedească imediat contrariul, să fie activ, vesel, plin de iniţiativă, cum îi tresar hormonii, cum se agită neuronii… să nege, să aprobe, să centreze, să dea cu capul… Muntele se screme… stă să fete un… Acuş… acuş… iese!

    Te aştept cu următoarele postări. Numai împreună putem să rîdem de prostia umană. Sau de mîrlănia umană. Acelaşi lucru.

  • jacques

    Doamna Rita, sunteti o postaca. Prezentati toate simptomele: citarea trunchiata , interpretarea aberanta, tonul isteric.
    Credeam ca am fost clar: “Unele (acordari de granturi) erau dubioase si in documentele publicate pe situl ICR. Am vorbit pe un forum, dand cateva exemple.” Absolut toate nedumeririle mele se refereau concret la documente publicate pe situl ICR. Vreti sa le reiau? Ok, era vorba de acordarea unei burse de postdoctorat rezervate economistilor, sociologilor si istoricilor unui teolog pentru un proiect in care acesta n-avea nici o calificare (Gulagul in anii 1950) dar care era in schimb cunoscut petnru amcitia ideologica cu membrii comisiei. Despre subventionari al unor lucrari, tot ale amicilor ideologici, cu sume exagerate doar petnru a fi publicate la edituri de prestigiu. Nu m-am referit nicodata in aceste intrebari sau alegatii la informatii “din auzite” furnizate de angajatii ICR. Insa dumneavoastra, fiind o postaca, intelegeti cat si ce doriti. In schimb, poate veti intelege ca nu doresc sa “polemizez” cu dvs. Este, in opinia mea, pe care nu eu l-am inceput si care e lipsit de perspectiva.

  • @Rita
    Vai, doamna, dar cine a spus ca dvs. ati fi Gina Popa? Cred ca nici nu stiti cine e Gina Popa, asa ca permiteti-mi sa va ofer o scurta explicatie. Gina Popa era o postatoare (pe un forum) asupra careia anumite cuvinte (cheie?) aveau o forta de invocare ce depaseste puterile mele de a-i da fenomenului o explicatie cat de cat rationala. G.P. mi-a facut impresia unei tipe cu un anumit nivel de instructie, nearticulata insa din punct de vedere axiologic dar, printr-un deplin proces de compensare, plina de o incantatoare exaltare feminina care friza usor inflexibilitatea fanaticului ce nu iese nici mort din ingustele-i scheme de gandire. Sincer, usoara superficialitate a Ginei Popa m-a facut sa cred, la un moment dat, ca respectiva ar fi absolvit un fel de pension, la care si-ar fi insusit mai degraba regulile unor spumoase jocuri de societate decat cine stie ce complicate precepte morale, destul de aride si greu accesbile de altfel unei fapturi atat de eterice, naive si, totodata, atat de total si dezinteresat devotate -- cum era ea. Nu stiu ce m-a impins sa va vorbesc despre Gina Popa. Adevarul e ca din cand ma trezesc evocandu-i numele, cum am facut si aseara, insufletit poate de speranta naiva ca ea se va intrupa din virtual pentru a aseza, meticulos, toate discutiile in singura matca acceptabila din punctul ei de vedere. Ce mai, pentru mine Gina Popa incarneaza principiul feminin ordonator. Ah, nu, nu in sensul cicalitoarei Xantipa, ci in cel al unei gratii pure, care nu-si gaseste confortul interior decat intr-o deplina consonanta cognitiva cu toti interlocutorii mai mult sau mai putin ocazionali.
    P.S. Imi cer scuze, doamna, pentru aceasta divagatie, dar ma cuprinde un fel de inflacare numai gandindu-ma la Gina Popa!

  • Daniel L.

    Chenarele respective sint vizibile doar pentru cei care utilizeaza Internet Explorer. Eu folosesc mai mult Google Chrome si nu e nici urma de chenare. Different browsers may handle images differently. Chestiunea poate fi reglata astfel:
    Edit Post
    Click pe Visual (tab)
    Click pe imagine (==> doua icoane apar in stinga sus a pozei)
    Click pe icoana Edit Image
    Sub textbox-ul Link URL (care contine un link) exista 3 butoane: None, Current Link, Link to Image. Click pe None. Linkul din textbox dispare.
    Click pe Update
    Click pe Update Post
    Click pe Visit Site

  • Daniel L.

    Dupa cum s-a vazut, latimea paginii nu permite mai mult de 4 nivele afisate decent.

  • abia azz avui ocazia de a vedea noua fatza a anonimatului prodocalian…
    nu’s cu ce i’oi fi cazut cu tronc liuberalului, ca io chiar am o fatza, chiar daca cu mustatza, pe care mi’o asum !
    prodocule, esti o hahalera (scuzatzi d’esspresie !) !

    in legatura cu tema:

    ma ‘nerveaza la culme aplicarea formulei “sinecurist” in legatura cu orice numire, chiar de’ar fi facuta de scaraotzchi in persoana, fara a se aplica grila competentzelor, si adecvarii pe post, celor astfel promovatzi.
    tocmai faptu’ ca persoana particulara basescu n’a fost ranchiunos, ca doar nu cred ca n’a avut informatziile necesare (la noi se gasesc ‘ntodeauna “binevoitori”), l’a facut pe unu’ ca mihaies sa’si reconsidere perceptzia si chiar sa devina un “fanel”. l’atz fi vazut pe ilici, si chiar pe milica, capabil de astfel de gesturi ?
    io nu !
    de altfel pastrarea in pozitzia actuala a lui marius oprea, cel cu institutu’ de cercetare a crimelor comunismului, sau cam asa ceva, un aprig “dusman” (ce’i pregateste si o biografie neromantzata si neapocrifa taman in preasma alegerilor; ca sa vezi ce potriveala !) si liberal taricean pe deasupra, marturiseste ceva in acest sens.
    exista atitea teme savuroase, si devenite clasice, cu care putetzi sa’l atacatzi pe pirat, incit mihaies si patapievici sa fie lasatzi in pace !

  • in “fisele” mele personale florin iaru e acel ‘telectual.ro car’ a mincat bataie’n noaptea de 21dec89, la jilava, fiind la un pas de (ne)murire, si care ‘n anu’ de gratzie 2009, pe blgu’ lu’ dorin tudoran, a spus ca tinjeste dupa “normalitate”
    la fel ca tatucu’ ilici…
    din clipa aia, pentru mine, el murire putzin !

  • Tony

    @Florin Iaru: “Dragă Dorin, cum naiba făcuşi de ai ales taman subiectul ăsta? Şi cum de s-a-ntîmplat de s-a răsculat tărîţea-n anonimi? Ştii tu ce ştii. N-aş fi bănuit. Bietul anonim, cum fierbe mustu-n el să dovedească imediat contrariul, să fie activ, vesel, plin de iniţiativă, cum îi tresar hormonii, cum se agită neuronii… să nege, să aprobe, să centreze, să dea cu capul… Muntele se screme… stă să fete un… Acuş… acuş… iese!

    Te aştept cu următoarele postări. Numai împreună putem să rîdem de prostia umană. Sau de mîrlănia umană. Acelaşi lucru.”

    Se spune ca auto-reflecţia este un atribut al inteligentei. Prin aceasta prisma mesajul tau ar putea trece drept unul inteligent, daca n-ar fi mai degraba o auto-reflexie. Nu-mi ramane decat sa regret ca dl. Liviu Antonesei se abtine de la a face psihologie aici, atata vreme cat, cel putin aparent, iti este prieten. Probabil ca te-ar putea ajuta.

    P.S.1. In afara de (deja) obisnuita nota de nervozitate in acest mesaj ai adugat si un strop de disperare. Cererea de solidaritate adresata confratilor consacrati (!) nu mai e motivata doar de vechiul veleitarism ci si de spaime: “Nu ma lasati singur in fata anonimilor. Sunt si eu de-al vostru. Consacrat. Nu ma lasati sa rad singur de prostia umana ca nu pot. Nu-mi iese. Sa stam grupati.” Pai asa zic si eu: “sa va râdeti”. Apropo de auto-reflecţie si de forme reflexive. Dar stai linistit. N-are (frate) nimeni nimic cu tine. Nici personal, nici inpersonal.

    P.S.2 Deci te-ai inors la “prosti”. Nu te mai sufoca “militia”. Usor sunt unii de manipulat.

    P.S.3 Si sa-ti mai spun si un secret. A-i ignora pe anonimi (asa dupa cum ti-ai propus inutil, in mai multe randuri) nu-nseamna doar a nu le mai adresa mesaje directe (pe baza de buton “Raspunde”). E ceva mai profund si dupa cum sugeram anterior nu prea cred ca-ti este la indemana. Esti veriga slaba in lantul “consacratilor”. Ce e bine pentru “ei” e ca nu esti la mijlocul lantului ci tocmai la coada.

  • Tony

    @Rita: “Dar va dati seama ce ironie: pe un blog ale carui gazde sunt poeti si scriitori, replicile cele mai spumoase sa fie ale unui anume Tony?”

    Admirabil. Am zâmbit cu voce tare realizând ca de foarte multa vreme n-am mai primit o asemenea insulta subtila ambalata intr-un compliment. Si inca venind de la un binevoitor. Am reluat-o aici nu pentru ca as fi masochist ci pentru a sublinia inca o data faptul ca pana la urma « poeti si scriitorii » sunt victimele bizare ale faptului ca-si semneaza in clar mesajele. Daca-mi fac timp o sa si explic (am remarcat faptul ca nimeni nu ma crede pe cuvant). Daca nu, nu.

    P.S. Eu as fi zis « savuroase » in loc de « spumoase » pentru ca la capitolul « spume » Florin Iaru sta categoric mai bine.

    Cele bune

  • Tony

    @Rita: “Dar va dati seama ce ironie: pe un blog ale carui gazde sunt poeti si scriitori, replicile cele mai spumoase sa fie ale unui anume Tony?”

    Admirabil. Am zâmbit cu voce tare realizând ca de foarte multa vreme n-am mai primit o asemenea insulta subtila ambalata intr-un compliment. Si inca venind de la un binevoitor. Am reluat-o aici nu pentru ca as fi masochist ci pentru a sublinia inca o data faptul ca pana la urma « poeti si scriitorii » sunt victimele bizare ale faptului ca-si semneaza in clar mesajele. Daca-mi fac timp o sa si explic (am remarcat faptul ca nimeni nu ma crede pe cuvant). Daca nu, nu.

    P.S. Eu as fi zis « savuroase » in loc de « spumoase » pentru ca la capitolul « spume » Florin Iaru sta categoric mai bine.

  • Dorin Tudoran

    @Daniel L

    Multumesc. Incerc solutia semnalata. DT

  • Dorin Tudoran

    @Daniel L.

    Atunci urc de la “2 levels” la “4 levels”?
    Multam

  • Dorin Tudoran

    @ Daniel L.

    Multam. Am urmat instructiunile si cred ca am scapat de chenarele de la fotografii.
    DT

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    Pai, cum am facut si in trecut.

    Imi amintesc intrebarile cuiva “Cum naiba facusi dta. de il alesesi tocmai pe Ceausescu? Nu puteai sa te legi si dta de alticneva, sa zici ca, ‘Daca ar sti Tovarasul ce tampenii fac acesti tovarasi etc.’ ”

    Am ras si am raspuns “Am zis si asa, de vreo doua trei ori, pana mi-am dat seama ca strategia era ridicola, fiindca stim, cu toti, ca…Tovarasul stie foarte bine, dar mai “roteste ” doar “cadrele” pe care nu le indrageste (mai ales nu le indragesti Tovarasa)…”

    Omul cu pricina nu m-a mai intrebat niciodata nimic.

    Dar tu, daca ti-a placut raspunsul, mai intreaba-ma. Dar nu uita ca, dupa postarea articolului de maine, eu vorbesc mai… rar, chiar daca nu o sa tac chiar malc…

    Dorin

  • Florin Iaru

    Draga electricule, fără supărare…
    Nici nu stii ce propoziţie sau frază comunistă (totalitară -- e bine?) ai scos! Poate fără voia ta. Iată de ce:
    Comunismul se bazează pe noţiunea de revoluţie continuă, de vigilenţă neadormită, pe lupta de clasă şi distrugerea duşmanului oriunde s-ar găsi. Normalitatea este duşmanul de moarte al totalitarismului. Şi te asigur că băieţii care au ieşit în stradă ATUNCI pentru o viaţă NORMALĂ, umană, firească, pentru dreptul de a-ţi trăi propria viaţă au făcut-o. Mai gîndeşte-te…
    Fără supărare!

  • Florin Iaru

    P.P.S.: Şi faceţi o confuzie: ceea ce cerea Ion Iliescu era LINIŞTE, o linişte de moarte peste orice ilegalitate fesenistă. LINIŞTE cereau gospodinele. LINIŞTE au zis minerii. LINIŞTE au reclamat veciinii. Cred că e o mare deosebire între linişte şi normalitate!

    Post adresat aceluiaşi @electric… Pentru că nu se mai înţelege om cu persoană, unde şi de ce postăm.

  • intrebare ‘ntrebatoare: ce rost are aceasta postare ?

  • Florin Iaru

    Nikule,
    Tot nu înţeleg. Ce are sula cu prefectura? De ce ai răspuns acolo, şi nu aici? Trafic n-am de gînd să-ţi fac. Dacă România de azi nu-i normală, n-am dreptul să militez pentru aşa ceva? Chiar nu înţeleg. E dialogul surzilor? Ţie normalitatea îţi pute?
    P.S.: Nu e nici o întrebare întrebătoare. E ca şi cum ţi-aş zice: Pămîntul se învîrte în jurul soarelui, iar tu m-ai întreba: Da’ voi de ce îi omorîţi pe negri?

WP Admin