≡ Menu

În România, nici minciuna nu mai este adevărată – o amintire cu viitor strălucit

IMG_1523

În urmă cu 35 de ani, m-am numărat printre membrii Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor care au protestat împotriva numirii unui conducător de revistă literară prin încălcarea statutului de funcționare a instituției noastre.

Cum numirea venea nu de sus, ci de foarte de sus, până la urmă punctul nostru de vedere nu a contat. A contat însă posibilitatea ca în timpul unor confruntări foarte agitate și a unor întâlniri cu trepăduși “de protocol” să ne cântărim unii pe ceilalți.

Într-o ultimă întâlnire — în care ni s-a comunicat că o hotărâre luată de Nicolae Ceaușescu nu se discută și că prevederile statutului unei obști nu contează, atunci când sus, foarte sus, se ia o decizie — mesagerul ne-a muștruluit bine pe motiv de “iresponsabilitate”.

Am fi fost vinovați că ne angajam într-o frondă cu mize minore, cu atât mai blamabiliă, cu cât “conducerea superioară de stat și de partid” era îngrijorată de faptul că la granițele țărișoarei se înregistrau mișcări de trupe. Rușii (pe atunci sovietici) ne-ar fi pregătit ceva.

În pauză, mesagerul, el însusi scriitor, m-a chemat într-un birou, unde m-a muștruluit bine, declarându-și dezamăgirea că mă aflu printre capii răutăților și m-a somat să înțeleg că țara are nevoie de liniște internă, “în acest moment foarte important.”

În februarie 1990, recepționistul hotelului Intercontinental din București mi-a dat o carte de vizită și mi-a spus: “Musafirul dumneavoastră se află pe bancheta din colțul acela.” Mare mi-a fost nedumerirea văzând cine era “musafirul”.

Mi-a strâns mâna, i-am strâns mâna. Fostul mesager al lui Nicolae Ceaușescu mi-a spus că dorea să-mi prezinte scuze pentru muștruluiala din urmă cu 10 ani, deși era convins că l-am înțeles încă de atunci: avusesem dreptate, dar “momentul era cum era.”

Pe mine, însă, el, mesagerul, m-a îndrăgit întotdeauna, în vreme ce pe Nicolae Ceaușescu l-a urât mereu. N-avea nicio îndoială că știam acest lucru.

Știu că vă place foarte mult Kavafis. Îmi amintesc că, atunci când am făcut acel interviu memorabil, mi-ați recitat ‘Așteptându-i pe barbari’. Vreau să vă dăruiesc acest volum al lui Kavafis. Este o raritate.”, mi-a spus, la despărțire, “musafirul” meu; un intelectual foarte fin.

”Într-un fel, și eu sunt o raritate.”, i-am răspuns, după ce i-am mulțumit pentru Kavafis. “Am mereu dreptate, după 10 ani, și sunt foarte îndrăgit — temporar, firește — când cei care îmi voiau gâtul s-au trezit cu gâtul rupt exact de cei pe care-i trimiseseră să-mi rupă gâtul.”

“Musafirul” meu a râs, m-a stâns în brațe și mi-a spus: “Niciodată nu v-a părasit umorul. Bănuiesc că asta v-a și salvat. Sper că, de acum încolo, între noi doi nu mai există nicio umbră.”

De atunci, nu l-am mai întâlnit. Între timp, a devenit și el o umbră. Cum vom deveni cu toții, într-o zi.

Rușii (care nu mai sunt sovietici, fiindcă le ajunge că sunt ruși) continuă să fie pentru noi ce erau pentru Kavafis barbarii din poemul său.

Orice porcărie “înfăptuim”, orice promisiuni încălcăm, orice megaimunități ne acordăm, orice arest îl petrecem la domiciliu (de preferință, “la vilă”), orice rahat înghițim de la “prieteni strategici” este justificat de înspăimântătorul: “În acest moment, rușii se  pregătesc să vină iarăși peste noi.”

În realitate, rușii n-au de ce să mai vină. Spre deosebire de noi, ei l-au citit pe Paul Goma. Ei știu că noi (rușii rușilor și barbarii barbarilor) suntem deja aici. De ce-ar mai face drumul?

În România, nici minciuna nu mai este adevărată.

P.S. Vă las, pentru ceva vreme, în compania barbarilor lui Kavafis. Nu de alta, dar viitorul este și un trecut cu explozie întârziată.

“- Ce aşteptăm, întruniţi în Forum?

– Azi trebuie să sosească barbarii.

– De ce, în Senat, e această apatie?
De ce stau senatorii şi nu legiferează?

– Pentru că azi vor sosi barbarii,
Ce legi să mai facă senatorii?
Când vor sosi, barbarii vor face legi.

– De ce împăratul nostru s-a trezit aşa devreme
şi stă în faţa celei mai mari porţi a oraşului,
pe tron, cu mărire, purtând coroana?

– Pentru că azi vor sosi barbarii.
Şi împăratul aşteaptă să întâmpine
pe căpetenia lor. Chiar a şi pregătit
un pergament, să i-l dea. A scris acolo
multe nume şi titluri.

– De ce consulii noştri amândoi, şi pretorii,
au ieşit azi în togile roşii brodate;
de ce şi-au pus brăţări cu atâtea ametiste
şi inele cu smaralde bogat scânteietoare?
De ce să poarte azi preţioase toiege
cu argint şi cu aur măiestrit încrustate?

– Pentru că azi vor sosi barbarii,
şi asemenea lucruri îi orbesc pe barbari.

– De ce retorii noştri demni nu se-apropie iar
să-şi arate elocinţa, să-şi spună ale lor?

– Pentru că azi vor sosi barbarii,
şi pe aceştia îi plictisesc perorările şi predicile.

– De ce, deodată, atâta îngrijorare
şi răvăşire? (cât de grave au devenit feţele!)
De ce se golesc în grabă străzile, pieţele,
şi foarte îngânduraţi se duc toţi înspre casă?

– Pentru că noaptea s-a lăsat şi barbarii n-au venit.
Şi câţiva soli s-au întors de la hotare
şi-au spus că nu mai există barbari.

– Şi acum ce ne vom face fără barbari?
Oamenii aceştia erau totuşi o soluţie.”

(Traducere Aurel Rău)

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Petru Jipa

    Poate erau o soluție….

  • Donkeypapuas

    Dar de ce uitaţi să menţionaţi precis anul? 1980, acela în care într-o ţară O-CU-PA-TĂ de sovietici se năştea Solidaritatea. Iar peste un an şi ceva în aceeaşi ţară se instaura Legea marţială sub ameninţarea unei posibile invazii sovietice -- de aici mişcările de trupe sesizate cât se poate documentat.
    E frumos poemul lui Kavafis numai că are o hibă: e scris de un grec! Un defetism înfiorător, pe de-o parte. Un defetism cu care noi, românii, nu avem nimic de-a face. Exceptându-i pe telectuali. Care preferă “lucrul manual” activitate cunoscută şi drept labageală intelectuală. Pentru ca nu cumva să-şi piardă privilegiile. Sau, şi mai rău, nu cumva confratele său -- amic declarat -- să urce pe o treaptă mai sus decât a lui.
    Pe de altă parte, în contradicţie cu strategiile regimurilor extremiste, teroriste (de felul celor create de rivoluţiile franţuze şi ruseşti), care au nevoie ca de aer de un duşman extern ca să justifice astfel teroarea şi mai mare -- în interior; expansionismul fără limite, sub alibiul apărării -- în exterior.

  • Valentin Feyns

    Poate ca nu mai vin peste Prut. Dar exista, bine mersi. Si vin. Parca au si venit. Ca sa nu mai vorbim ca “am intalnit dusmanii si suntem noi”

  • Mihai Rogobete

    Viitorul este zeama noastră.

  • Vasile Gogea

    …prin anii ’80 credeam că “doar minciuna e genială, în timp ce adevărul e întotdeauna banal”…
    …da, şi îl citeam (printre alţii, cîţiva, pe Kavafis)…
    …fum! (vorba lui Baba Bedros)…

  • InimaRea

    La alt nivel și mai devreme -- prin ‘973 (an fără pericol rusesc) -- am comis-o și eu. Nu spun ca să mă laud ci ca să-nțeleagă unii că rușii erau periculoși și cînd nu erau).
    Pornise o acțiune de democratizare, printre care preluarea conducerii Asociației Studenților Comuniști de către studenți. Am fost atent selecționați pentru funcții în ASC dar ne-am luat-o-n cap -- voiam ”să punem mîna pe putere”. Bine, marea noastră durere era reducerea anilor de studiu -- la Filo -- de la 5, la 4; iar marea dorință, să se numească facultatea ”de Litere”, nu ”de Limba și literatura română”.
    Doar că pînă-n alegeri, ni s-a băgat pe gît unul de nu-l prea-nghițeam -- cică era ‘mă-sa ceva pe la CC (și cam era, c-a ajuns consilier al lui Ilici, în primul său mandat constituțional). Și-am decis să-l ejectăm c-un discurs bine simțit, în plen -- eu fusesem desemnat pentru.
    Țin minte ca și-acum: era octombrie, era miercuri, era meci seara -- juca FC Argeș în Spania, în Cupa Orașelor Tîrguri. Dar meciul era la 21, ședința -- la 17, ce Dumnezeu -- cît putea dura?
    Și-a-nceput să dureze -- și dura, și dura… Condusă de-un nene Filipaș (filosof marxist, da’ marxist rău!) Cînd să-mi vină rîndul pe linia de tragere, Filipaș anunță ca gata cu luările de cuvînt, trecem la partea cu. C-o fi răsuflat ceva de planul nostru, c-o fi fost coincidență, dracu’ știe! M-am supărat -- că se făcuse cam 20,15 și-am plecat lăsînd un bilet de-adio -- să-l dea amicul de lîngă mine dacă m-o pomeni careva. Ziceam acolo țanțoș: Fiindcă dv v-ați permis să mă tăiați de pe lista de cuvîntători, fără să mă-ntrebați, eu îmi permit să plec tot fără să vă-ntreb.
    Dup’aia, halima! Cînd a venit la rînd funcția de viepreședinte cu probleme ideologice din ASC, Filipaș a-ntrebat -- ca omul: Cine e, să-l vedem!
    Și-a văzut biletul, și-a văzut roșu-n fața ochilor, și-a-nceput a mugi că Uitați, tovarăși, pe cine v-ați găsit să propuneți etîcî. Da’ s-a trezit și adunarea, săraca (adormită pîn-atunci) și-a zis Muu, pe el îl vrem. Muu că nu, Muu că da, a durat povestea pînă tîrziu în noapte cînd a rămas pe-a Muu-lui colectiv.
    În dimineața următoare, vin eu la Drept -- festivitate de decernare a titlului de doctor honorius causa al Universități București, lui Ceaușescu -- și văz că profii mă cam ocoleau cu privirea. Numai unul mai bătrîior -- de nici nu-l știam -- vine și-mi spune: Domnule student, știți ce-ați fi pățit acum 10 ani pentru ce-ați făcut aseară? Vă lua duba direct din ședință, la tăiat stuf ajungeați.
    Alegerea mea a fost infirmată la nivel superior dar n-am scăpat cu-atît. În următoarea ședință de partid, se trezește un asistent (fie iertat!) să mă propună-n prezidiu, lîngă d-na Bușulenga -- tare-mi mai eram țanțoș! Pentru ca să se ridice-apoi una -- Elena Zaharia (auzii de curînd că fu respectată profesoară la Litere) -- să bată obrazul adunării: Cum de-i posibil ca un student care-a-ncălcat grav disciplina de partid, să mai facă parte și din prezidiu, în loc să fie sancționat?
    Vă dați seama, nasol moment!
    După ședință, sar asistenții pe mine: Bă, a dracu’ muiere, asta-i însărcinată cu Filipaș, urmează să se căsătorească (s-au și, de-altfel, de-atunci o cheamă Elena Zaharia-Filipaș).
    P’ormă, discuție-n BOB (nu vă spui ni’ d’al dracu’ ce-i, ia mai puneți mîna și pe carte, că prea le știți pe toate, unii din voi!) că să-i dăm vot de blam tovului. Avocatul statutului, conf.univ. Grigorie Brîncuși (care salivase la o studentă pînă aflase că era nevastă-mea, săracu’!) Al apărării, tot un nene de nu-l știam -- de pe la desființatul Institut pedagogic. M-am scos, pînă la urmă -- m-au iertat ”ai mei”. Ba, pe urmă, m-a uitat pînă și Filipaș, numa’ nevastă-sa se uita la mine de parc-o pîrlisem și n-o plătisem. Mai mult, după un semestru, tot am ajuns vice cu alea-alea -- nu s-au lăsat ”ai mei”, nici Filipaș nu s-a mai băgat, fie iertat!
    Numa’ c-atunci am simțit că mi-a trecut glonțul pe la ureche. Că nu-i de glumă cu ”ăștia”. Și dacă ”ai mei” erau așa supuși, ce dracu’ o fi prin alte părți, mă-ntrebam, unde -- orișicît -- nu erau atîtea minți luminate pe metrul patrat?
    După cum bine știți p’aci, am aflat cum.

  • Dezideriu Dudas

    Acum am inteles de ce va pot considera prieten. Cred ca v-ati prins ca eu vin de la “taiat stuf”…Si tot acolo vreau sa ma intorc, supus, daca scap de “dictatura vorbelor”….

  • nea caisa

    Da!

  • InimaRea

    Dacă tot sîntem prieteni, hai să vorbim prietenește, fără -ați, -eți, -îți. Poți s-o iei ardelenește (sîntem Servus) ori oltenește (mie-mi spui ”tu, bă și fi’al dracu’).

  • Colette Simon

    Barbari inventati pentru justificarea inactiunilor noastre. Nostalgia neputintei si lipsei de actiune. Tropismul catre iresponsabilitate este foarte puternic si in clasa noastra politica. Grosso modo, barbarii nostri, tigrii nostri de hartie cine-or fi? Poate mondializarea atotputernica si binevoitoare a inevitabilei Europe federale? Oricum, barbarii sunt aici, n-au venit din alta parte. Sunt printre noi.

  • Colette Simon

    La Cavafis, barbarii par sa nu fie decat un pretext care arata cum elitele din cetate si-au adaptat comportamentul in functie de dorintele presupuse ale unei entitati inexistente. Totul pare epilogul despre utilitatea unei astfel de fictiuni.

    Daca exista ‘barbarii’ cu-adevarat, atunci toate gandirea lui Cavafis devine superflua, pentru ca senatorii au dreptate sa nu legifereze, retorii sa taca si magistratii sa se-mbrace. Totusi, sa nu facem din barbarie o norma.

  • Pingback: În România, nici minciuna nu mai este adevărată – o amintire cu viitor strălucit « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Dezideriu Dudas

    Plecand de la asertiunea dvs., in fapt un adevar care se re-verifica incontinuu , “viitorul este și un trecut cu explozie întârziată”, sunteti de acord ca se poate spune si : ” trecutul este si un viitor cu implozie accelerata” ?

  • Dezideriu Dudas

    De acord.

  • Calomel

    1. Fiecare cu barbarii lui.

    Islamic State could soon execute 9/11-scale attack in U.S.; FBI warns local cops
    By Maggie Ybarra -- The Washington Times -- Thursday, May 7, 2015

    Pentagon raises threat level at military installations in U.S.
    By Jacqueline Klimas -- The Washington Times -- Friday, May 8, 2015

    2. Pe de alta parte, America a ajuns sa nu mai concureze decit cu ea insasi:

    RECORD: AMERICANS NOT IN LABOR FORCE — 93,194,000
    By Joseph Curl -- The Washington Times -- Friday, May 8, 2015

    On a Fast Track to National Ruin
    By Pat Buchanan • May 8, 2015

    3. Orice legatura intre cele doua categorii de stiri este intimplatoare si doar rauvoitorii ar fi capabili sa gaseasca relatii ascunse, subterane sau perverse acolo unde -- EVIDENT -- nu sint.

    4. Si daca barbarii nu vor ataca?

    Parerea mea e ca situatia e atit de proasta incit vor ataca…

    Take care!

  • neamtu tiganu

    barbari sunt pe toate drumurile, barbari sunt codoiu, colesterolu, decibelii, razele UV, da Domnilor, ca vaz ca muieri nu prea sunt p-aici, soarele, soarele ma-sii de abia asteapta sa ne prinda si sa ne pirleasca, mersu pa bicicleta fara casca, carnea rosie da si aia alba, pestele de mare, riu si balta.
    Barbari mai sunt miliardele de virusi, microbi, bacterii care de abia asteapta sa ne prinda. Statu-n curent, ca trage, sinusurile sunt muci, nu duceti gunoiu noaptea, aduce ghinion, calu galben, pisica neagra, cind vedeti un popa puneti mina la coaie.
    Alcoolu, tigarile, blondele cu tite mari… wow cutremurele, cutremurele, da si cometele, incalzirea globala, tzunami, energia atomica, tornado,

    nu stiu cum vedeti voi, da io ma mir enorm ca totusi unu sau altu dintre noi mai respira!

  • Sunt, dar asta nu ne ajuta cu nimic, asa cum si celebrul om din Tecuci avea un motor si degeaba…

  • Barbarus hic ego sum…

    Dar la Cioran, in SCEPTICUL SI BARBARUL, cine-s ”barbarii”?

  • Dezideriu Dudas

    Dvs. l-ati prins pe omul din Tecuci, “de la filozofi”, si nu mai are cine sa va prinda….Noi l-am prins pe omul din Tg. Ocna ( cu motorul, ajungi in max. o ora de la Tecuci ), ma refer la “perversul” (…si sigur nu e ne-voie, “la filozofi”, sa se inteleaga ca fac vreo aluzie la cartea “Marx si Satan”…) “de la tinichigii”, da’ suntem ca si prinsi….Solutia poate fi prietenul nostru comun InimaRea, avand ca si corolar si prietenia noastra…

    Bre’, nea George, n-avea dreptate bre’ dictatoru’ cand a venit la GDS cu foarfecii de table ? Nu uita ca tu esti primu’ care l-ai destabilizat pe d-nul Tudoran. A scapat el neprins, dar de noi nu stiu daca va…., vorba ta….

    P.S. Bre, da-n ora ceea, ar trebui plecat cu motorul de la Tecuci spre Tg. Ocna si cu “perverse” de la Tg. Ocna la Tecuci, corelat. Bre, pe la Marasesti, va fi batalia. Ori invingem cu totii si rezolvam treaba in juma’ de timp, ori scapam macar o echipa din cele doua….Bre, la Marasesti, va fi o lupta mare cu “istoria”, un adversar redutabil, ce aproape ca “a terminat” si “cadastrul” intregii lumi….Noi, cu “geografia” noastra, la statu’ major ( in pat, cum ni “se” spune”, sa “dormim linistiti” ca lucreaza altii pentru noi…. ), mi-e sa nu ramanem doar cu hartile….

    In drum din Treicuci spre Trecusi ( F1 + F2 + F3 = 0 )

  • Dezideriu Dudas

    Comentariul cu drumu’ era pt. dvs…Ca si la “caru’ cu boi”, e grea plecarea….
    Inca n-am ajuns sa vorbesc cu mine insumi si…, si la politete. In cel mai rau caz, nu m-as scoate din sudalmi. Si doar la per’tu…..

  • Valentin Feyns

    Draga Dorin,
    De multa vreme ma uluieste eleganta cu care poti sa ierti. Am avut si eu cota mea de stafii de omorat si poate ca in timp ce o faceam mormaiam ceva, dar daca am sa ma nimeresc sa fiu in statia de tranzit cand trec si ele pe acolo si daca ma intreaba Sfantu’ Petru (sau cine o fi de serviciu in ziua aia) am sa le cer sa nu stearga nimic din condici.

  • fear mongering

    Nu cumva in poemul de mai sus e vorba despre fear mongering (cultivarea/diseminarea/exploatarea fricii), o tehnica de manipulare psihologica despre care dictionarul zice ca:

    Fear mongering (or scaremongering or scare tactics) is the use of fear to influence the opinions and actions of others towards some specific end. The feared object or subject is sometimes exaggerated, and the pattern of fear mongering is usually one of repetition, in order to continuously reinforce the intended effects of this tactic, sometimes in the form of a vicious circle.

    ???

  • Colette,

    As spune ca “@fear mongering” are dreptate.

    d

  • Dna Elena Zaharia mi-a fost asistenta -- o doamna!
    Spre deosebire de BOR, BOB “sta” pentru Biroul Organizatiei de Baza.
    Nu, nu era de gluma, chiar daca azi multi glumesc pe seama lucrurilor care nu erau de gluma. D’ale tranzitiei.

  • Din condica, nici eu nu cer sa se stearga, dar, daca am cere ca tot ce se afla in condica sa fie si pedepsit, atunci Dumnezeu ar avea nevoie de ajutoare mult mai puternice si mai multe decat Sfantu’ Petru — ar avea nevoie de vreo doua batalioane de alti Dumnezeu/Dumnezei…

  • Valentin Feyns

    Poate au computere si atunci mai avem o sansa. (Depinde si de cine le programeaza.)

  • reader

    Am cautat o traducere in engleza a poemului lui C. P. Cavafy si am gasit o multime, iar de citit le-am citit pe cele facute de John Cavafy, Stratis Haviaras, Edmund Keeley/Philip Sherrard si Evangelos Sachperoglou, traducerea acestuia din urma fiind preferata de Charles Simic in London Review of Books (Vol. 30 No. 6 · 20 March 2008 pages 32-34), care e de parere ca:

    “In ‘Waiting for the Barbarians’, which is still an apt description of any state that needs enemies, real or imaginary, as a perpetual excuse, the defenders capitulate morally even before the enemy shows up. What the poet notices – and the historian averts his eyes to – is the degree to which folly, that child of absolute power, rules events; in other words, a world in which a fatal self-delusion that is both comic and tragic is always with us.”

    Asa, amatoristic, versiunile in engleza mie imi suna mai bine si mi se par mai explicite (ca mesaj) decit traducerea in romana de mai sus. La fel si cea franceza de Marguerite Yourcenar si Constantin Dimaras.

    Nu cred ca e o problema daca copiez aici o traducere in engleza si o alta in franceza, spre comparatie.

  • reader

    Waiting for the Barbarians

    What are we waiting for, gathered here in the agora?

    The barbarians are supposed to show up today.

    Why is there such indolence in the senate?
    Why are the senators sitting around, making no laws?

    Because the barbarians are supposed to show up today.
    Why should the senators trouble themselves with laws?
    When the barbarians arrive, they’ll do the legislating.

    Why has our emperor risen so early this morning,
    and why is he now enthroned at the city’s great gate,
    sitting there in state and wearing his crown?

    Because the barbarians are supposed to show up today.
    And the emperor is waiting there to receive
    their leader. He’s even had a parchment scroll
    prepared as a tribute: it’s loaded with
    all sorts of titles and high honors.

    Why have our two consuls and praetors turned up
    today, resplendent in their red brocaded togas;
    why are they wearing bracelets encrusted with amethysts,
    and rings studded with brilliant, glittering emeralds;
    why are they sporting those priceless canes,
    the ones of finely-worked gold and silver?

    Because the barbarians are supposed to show up today;
    And such things really dazzle the barbarians.

    Why don’t our illustrious speakers come out to speak
    as they always do, to speak what’s on their minds?

    Because the barbarians are supposed to show up today,
    and they really can’t stand lofty oration and demagogy.

    Why is everyone so suddenly ill at ease
    and confused (just look how solemn their faces are)?
    Why are the streets and the squares all at once empty,
    as everyone heads for home, lost in their thoughts?

    Because it’s night now, and the barbarians haven’t shown up.
    And there are others, just back from the borderlands,
    who claim that the barbarians no longer exist.

    What in the world will we do without barbarians?
    Those people would have been a solution, of sorts.

    Translated by Stratis Haviaras

    (C.P. Cavafy, The Canon. Translated from the Greek by Stratis Haviaras, Hermes Publishing, 2004)

  • reader

    En attendant les barbares, de Constantin Cavafy

    Ce poème de Constantin Cavafy (1897-1933) a été traduit du grec par Marguerite Yourcenar et Constantin Dimaras

    “Qu’attendons-nous, rassemblés sur l’agora?
    On dit que les Barbares seront là aujourd’hui.

    Pourquoi cette léthargie, au Sénat?
    Pourquoi les sénateurs restent-ils sans légiférer?

    Parce que les Barbares seront là aujourd’hui.
    À quoi bon faire des lois à présent?
    Ce sont les Barbares qui bientôt les feront.

    Pourquoi notre empereur s’est-il levé si tôt?
    Pourquoi se tient-il devant la plus grande porte de la ville,
    solennel, assis sur son trône, coiffé de sa couronne?

    Parce que les Barbares seront là aujourd’hui
    et que notre empereur attend d’accueillir
    leur chef. Il a même préparé un parchemin
    à lui remettre, où sont conférés
    nombreux titres et nombreuses dignités.

    Pourquoi nos deux consuls et nos préteurs sont-ils
    sortis aujourd’hui, vêtus de leurs toges rouges et brodées?
    Pourquoi ces bracelets sertis d’améthystes,
    ces bagues où étincellent des émeraudes polies?
    Pourquoi aujourd’hui ces cannes précieuses
    finement ciselées d’or et d’argent?

    Parce que les Barbares seront là aujourd’hui
    et que pareilles choses éblouissent les Barbares.

    Pourquoi nos habiles rhéteurs ne viennent-ils pas à l’ordinaire prononcer leurs discours et dire leurs mots?

    Parce que les Barbares seront là aujourd’hui
    et que l’éloquence et les harangues les ennuient.

    Pourquoi ce trouble, cette subite
    inquiétude? -- Comme les visages sont graves!
    Pourquoi places et rues si vite désertées?
    Pourquoi chacun repart-il chez lui le visage soucieux?

    Parce que la nuit est tombée et que les Barbares ne sont pas venus
    et certains qui arrivent des frontières
    disent qu’il n’y a plus de Barbares.

    Mais alors, qu’allons-nous devenir sans les Barbares?
    Ces gens étaient en somme une solution.”

  • Dezideriu Dudas

    O fi “ultimul barbar” acelasi cu “ultimul om” … ce rezistase pana atunci “oamenilor” de bine ?

    ” Sa fii un barbar si sa nu poti trai decat intr-o sera” ( Emil Cioran-Sfârtecare )

    Stuf folk

    P.S.1 Si totusi barbari nu exista, desi barbaria creste continuu…Raspunsul paradoxului ? A fost formulat in “Idei si blocaje”, din pacate nu la “Stuf folk” ci la “Confetti party”, de unde ratarea.

    P.S.2 “Ultimul secol” ( post-Malraux…) va fi fara barbari , de unde cresterea continua a barbariei, chiar fara barbari ?

    P.S.3 Asa se poate demonstra “capitalismul fara capitalisti” din Romania ? Comunismul este o “barbarie” prin excelenta ?

  • Dana (Mara)

    Despre tehnici de manipulare poate ca daca ar mai fi apucat spirite de geniu ca Ioan Petru Culianu, ar fi decriptat lucruri foarte interesante. Asa ramin artizanii manipularii fara “martori” incomozi.

  • Donkeypapuas

    Ce spune Sun Tzu:

    “Dacă eşti aproape, fă să se creadă că eşti departe, şi dacă eşti departe, fă să se creadă că eşti aproape”
    “Cei ce sunt experți în arta războiului supun armata inamică fără luptă. Ei cuceresc orașele fără a le asedia și doboară un stat fără operațiuni prelungite.”

  • Multumesc pentru traduceri. As fi folosit una dintre ele, dar blogul acesta este scris in limba romana, asa ca am ales una dintre traducerile in romana. In urma cu cativa ani, am folosit, tot pe acest blog, o alta traducere, considerata clasica, cea a lui Ion Vatamanu:

    De ce-au venit în piaţă orăşenii?

    Barbarii astăzi vor sosi.

    De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârşite,

    Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze?

    Barbarii astăzi doar sosesc.

    Ce rost mai are legi a decreta?

    Sosesc barbarii, ei să decreteze!

    De ce-mpăratul, trezit cu noaptea-n cap,

    Tronează porţile oraşului

    Şi tronul, şi coroana – pe toate le tronează?

    Barbarii astăzi vor sosi.

    Aşteaptă împăratul căpetenia lor

    Să-i ofere titluri de onoare,-

    E gata pergamentul cu ordine cu tot.

    De ce pretorii, alăturea de consuli

    În togă roşie s-au arătat,

    Le-mpodobeşte braţele brăţare-n ametiste,

    Pe degete – inele de smarald?

    Sceptrele cu-argint sunt smălţuite,

    La ce le-ar trebui azi sceptrele acestea?

    Barbarii anume astăzi sosesc,

    Iar luxul îi orbeşte pe barbari.

    Dar unde-s pretorii stimabili?

    Ei nu se văd, – cuvântul lor lipseşte.

    Astăzi sosesc barbarii,

    Iar lor cuvântul nu le e pe plac.

    De ce-i atât de alarmat oraşul?

    Iar străzile – atâta de pustii?

    Da ce-i atât de tulbure poporul,

    De ce grăbit se-ascunde fiecare ins?

    Deja e noapte, barbarii n-au sosit.

    De la hotarul ţării a venit o veste,

    Că-n lumea asta barbari nici nu există.

    Acuma ce ne facem fără de barbari?

    În ei văzusem o ieşire… Acuma ce ne facem?

    (Traducere de Ion Vatamanu)

  • Sti linistit/linistita — n-au pe cine sa atace!

  • Arrivano i russi

    Si totusi: in Dino Buzzatti -- DESERTUL TATARILOR -- si Julien Gracq -- TARIMUL SIRTELOR -- , ai mai multa, mai incordata, mai frisonanta asteptare a veneticilor, etranjerilor, tatarilor, acestia din urmia trimitind,, din cand in cand, unele semnale inselatoare (cum procedau mongolii in Hungaria descrisa de CARMEN MISERABILE). Asa i-or fentat si pe sasii din Rodna.

  • dorinel

    Pai, neamtule, neamt nebun, existenta e un miracol ce se repeta zilnic. Ia-o asa cum e si vei fi fericit.

  • din bar in bar devii bar-bar

    Barbarii sint deja printre noi -- sint cei/cele ce trec din bar in bar ca sa-si inece plictisul existentei postistorice/postmoderne/postlovilutionare

  • Dezideriu Dudas

    ‘Ceia, cand ies din bar ( hai, din ultimu’…), dupa un somn bun, devin ca noi ( noi, in sens de “nou”, nu in sens de noi, fraierii …) ….Uratenia la “oamenii de bine” insa, nu trece….

    Post-istorie si post-modernism exista doar la statele mari….Nu m-am gandit pana acum ca avem si noi ceva post -- ….Sa nu fie “de post”, daca “ai nostri” ( care nu mai sunt “tineri”, desi in afara celor din pietele decembriste, cand au fost, dupa, in “macelarii”, tinerii nu prea au mai ramas….) nu vor intelege ca post-istoria ar trebui sa fie pentru Romania un prilej de regandire a lumii, atat timp cat in lumea ne-regandita, gandurile noastre sunt interzise, sau, si mai rau, “plictisitoare” pentru “marii existentialisti bum-bum”.

    Nu trebuie sa uitam ca primele bum-bum-uri “etice” (condamnari prin impuscare ) nu au fost folosite de niste bar-bar-i, ci impotriva lor. Ma gandesc ce ar putea insemna ultimul bum-bum “etic” al ultimului barbar… Cum au ajuns armele la barbari ? Vorba dvs., din “plictiseala” unora….

    Exista insa barbari ? Cum au primit arme, nu pot “primi” si “plictiseala” ? N-ar fi nici ei imuni….M-am blocat cand am aflat ca “barbarii UE via Grecia” ( Varufakis …) si-au pus problema introducerii bancilor islamice ( eu ma gandesc doar la o integrare a tehnicilor specifice…) in sistemul bancar grecesc. Abia am iesit din acest “bar” si am intrat intr-un “bar” grecesc si mai si : doresc sa introduca in economia Greciei o moneda paralela cu UE, ceea ce ar putea semana foarte mult cu “sistemul Karl Helferich” introdus in Germania dupa “Republica de la Weimar”…., un alt “fix” al meu…

    Si-acu’ legatura cu Romania. Cand “barbaru’ “ Anghel Rugina ( “om de bine” care n-a mancat salam cu soia …) a venit sa propuna un sistem asemanator celui lui Karl Helferich Romaniei, “oamenii de bine”, ramura specialisti, tehnocrati, viitorii apolitici, eticii si moralii de acum…, l-au zapacit de cap cu doar o componenta a sistemului sau, acoperirea monedei in argint. Mai mult, lovitura decisiva i a dat-o “patriarhul oamenilor de bine” de la BNR, acad. Costin Kiritescu, aducandu-i ca argument, chiar sistemul Karl Helferich !!! Saracu’ nea’ Anghel, n-apucase sa nvete toata China, atat timp cat “a fugit sa nu fie prins”, in partea opusa…

    Bre’, da’ la noi, nu merge asta…. “China” a ramas mica ( ” ” Chino”, nici nu stii, ce mica ai inceput sa fii” …)…., si nici galaxiile nu cred ca se vor simti prea bine….

  • Dezideriu Dudas

    Am uitat focalizarea de final :

    ULTIMUL BA(A)L

  • Dana (Mara)

    Vacanta placuta!
    Am vrut sa spun ceva despre metamorfoza pe care a suferit-o Voronin, marioneta rusilor din Basarabia care arata de fapt dezastrul pe care l-a provocat sovietizarea Basarabiei. Dar tot degeaba, vorba lui Paul Goma, este prea tirziu, cine s-a jucat cu istoria culege rezultatele. Ursul rus si-a atins scopul, deportarile, transferul de populatii, rusificarea fortata si taierea radacinilor romanesti au lucrat pentru rusi si in scopurile lor expansioniste.
    Mai bine pun un link la melodia lui Mircea Baniciu -- Merg mai departe (2008).
    Toate cele bune.

  • Dana (Mara)

    in mare forma si Mircea Dinescu cu “refacerea imperiului habsburgic din rumegus” in Catavencii

  • De cand il stiu, Mircea e permanent in mare forma!

    O noutate importanta: dupa 26 de ani de la caderea comunismului, apar primele dovezi despre eroica disidenta a dlui Vladimir Tismaneanu. Sursa este beton: Vladimir Tismaneanu. Colegii sai isi amintesc ca lucrurile au stat cu totul altfel, dar asta nu conteaza. Ce conteaza este voia-buna declansata de paginile “memorialistului”: http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ion-traian-%C8%99tefanescu-un-baldur-von-schirach-al-comunismului-dinastic/

  • Dezideriu Dudas

    Soros, pe banii lui, afirma ca, alt “coleg” pe banii lui, yuanul ( ‘cela chinez, nu vorbim aici de pechinezi…), ar trebuie sa fie admis prin concesii majore in cosul de valute al FMI. Mi-e insa ca iar se va traduce FBI in loc de FMI…

    YUAN CEL GROAZNIC

    ERATA EXPLICATIVA -- EE 1. Yuanul este neinflationist, adica-i “pe banii” lui in traducerea istoriei recente.
    EE 2. Yuanul chinez e din Opricinina iar ‘cela pechinez din Zemscina.

    MORALA. Regret ca n-am apucat pe vremuri celebrul film “Si Ilie face sport”…Si cred ca pana si Ilie Nastase, cel din Zemscina, era mic pe-atunci…In Opricinina insa, Nastase are alt prenumele….Nu-l mai scriu sa nu-mi creasca inflatia…

    DEMONSTRATIA FAPTULUI CA SURSA E BETON ( Ca si la Volodea, desi betonul ‘cela nu-i pe cimentul lui, da’ nisipu’ e la liber…) : Pe cuvantul meu ! ( cuvintele sunt “la liber”, e drept, in Zemscina, precum banii in Opricinina )

    CATEGORIA “BRE” : Bre’, democratia tre’ sa fie la fel ( “la liber”, daca s-ar putea….si la catei, nu doar la dulai ) si-n Opricinina si-n Zemscina, alltfel iar ne vor acuza “banditii” ca suntem in “satele lui Potemkin”, unu’ cu inflatia mare ….de tot. Da’ la cuvinte. Regret ca Noica n-a inteles ce-nseamna autoritatea (vituperarea lui JM Bochensky in “Jurnalul de la Paltinis” ). Si-acum “se spune” ca-i ceva rau, groaznic ( Volodea-i sef “pe ramura” )…

  • craiman

    In State se breachuiesc peace-make-urile de la inima, due to stima si mandria, Obama care a luat in care toata , dat toata care all sukaria.
    Domnul Chenney a trebuit sa-si scoata wifiul de la facatorul de pace din inima ca sa nu i-l hi mai jackule un terorist suparat prin middle east.

    Cu respect.

  • craiman

    Organele de Stat sunt exempt de la Obama care, dar totusi domnul Chenney a fost lovit cu aceatsa teama colectiva in amintirea faptului ca totusi este si el …American, chiar daca preferential de stat.

  • Pingback: Dorin Tudoran l-a prins pe baronul Vladimirhausen Tismăneanu de coadă şi îl scutură preventiv ca să-i cadă dizidenţa din cap - Ziaristi Online | Ziaristi Online()

  • craiman

    In Unted States government has perfected a technological capability that enables us to monitor the messages that go through the air….and your organs with the new Obama Care. With a strike of a button we can shut down the peace maker in your heart since the Secretary has provided us wirh the serial number of your device…That capability at any time could be turned around on the American people, and no American would have any privacy left,, such is the capability to monitor everything-telephone conversations, telegrams, your doctor visits, it doesn’t matter. There would be no place to hide.
    Senator Frank Church
    in No Place To Hide by Glenn Greenwald

  • craiman

    More remarkable is the fact that country after country, revelations that NSA was spying on hundreds of million of their citizens produced little more than muted objections from their political leadership. True indignation came gushing forward only when those leaders understood that they, and not just their citizens, had been target as well.
    Like we already empathysed with the peace process in Mr. Chenney’s heart.
    Same book

  • craiman

    Ce sa mai vina rusi cind iata vine Chevronul sau vine Obama care introduce cardurile cu inventarul la organe. De la 2-oo in sus, ai deja orea multe, unul il dai la statm dar asta inainte de eutanasiere. Asta cu Obama. La talibanizarea cu Chevronul s-a vazutara. Au venit domnii camarazi cu o tehnologie noo, care se ingroapa si la Deveselu. Introduc tomberoane intregi de dopukete radioactive la forari ca sa scape Americanii de pericolul nuclear.
    Il ingropam la amarasteni. Ca sa scape si de pericolul rusesc, care nu mai este, aducem bombardeaua in Romania si de aici asistam la spectacole aeriene de Fortza Nato si cu avioane Rusesti fara viza pe cerul dealtfel senin al patriei care odinioara ne-a adapostit si pe noi. Care noi? Toti cei care am scos limba peste zari noi, de vise pline si am zis la toti ca-s bune.

WP Admin