≡ Menu

În așteptarea Stării a Treia

Iată o săptămână în care putem renunța la pasiunile zilei pentru a medita.

Pentru asta, nu trebuie să fii neapărat credincios.

Trebuie doar să accepți că nimic nu începe și nu sfârșește cu tine.

Este al treilea an consecutiv în care vă invit s-o ascultați pe Glykeria.

(Imn atribuit Sfântului Roman Melodul, marele imnograf bizantin.

Aranjament muzical – Vangelis Papathanasiou.

Voce – Glykeria)

18. “Primăvara dulce, Fiul meu preadulce. Frumuseţea unde Ţi-a apus?”

48. “Robilor tăi, Maică, Dă-le ca să vadă ’Nvierea Fiului tău!”

 

  • Doamne miluieste!
    " rel="nofollow">
    Si, ca sa ma arat national-orthodox,
    " rel="nofollow">
    " rel="nofollow">
    Multumiri pentru Glykeria!

  • ş. f.

    BALADĂ, ce-o făcu Villon [numele căruia apare, în acrostih, la finea poeziei, n. m.] la rugăciunea maicii lui ca să I se roage, ea, Preasfintei Verguri

    Regină-n Ceruri, pre Pământ regină,
    Regină peste bahnele din Iad,
    Primeşte-o între-ai tăi pe o creştină
    Nevrednică să-i faci spre tine vad,
    Şi care-s eu, ce în genunchi îţi cad.
    Prea mare-i, când păcatele dau peste,
    Stăpână, mila-ţi, făr’ de care este
    Cu neputinţă, dincolo de nor,
    În Rai să urci. Ce-ţi spun, nu e poveste:
    În crezul ăsta vieţui şi-am sa mor.

    Ci roagă-ţi Fiul, Maică,-n veci Virgină,
    Să-mi ierte vini, în care nu recad,
    Să-mi ia, cum Egipţiecei, orice vină
    Au cum lui Theophil, scutit de Iad
    La ruga-ţi caldă ca un gros plocad,
    Chit că-i slujise Nàgodei! De-aceste
    Mă apără, tu, vrednică de-o Veste
    Ce ţi-o aduse-Arhanghelul, -- în cor,
    Slăvită de copii, bărbaţi, neveste.
    În crezul ăsta vieţui şi-am sa mor.

    Sărmană îs, pe oase-am prins rugină,
    Şi, vârstnică, mă-mpuţinez şi scad;
    Nu ştiu ceti, dar văd şi eu, Regină,-n
    Biserică, pe muri, şi Rai, şi Iad;
    Într-ăsta fierb, în smoală, ăi de cad,
    Întâiu-i plin de trâmbiţe celeste, --
    Mă bucură, precât de groază-mi este
    De cestălalt. Fă-mi parte, căci mi-e dor,
    De toate bucuriile aceste.
    În crezul ăsta vieţui şi-am sa mor.

    Vergură, ce-ai născut pre Cel ce este
    În veci; care păcatul lumii-aceste
    L-a luat asupră-i, carele, de peste
    Lumină şi, de dincolo de nor,
    Om s-a făcut, -- prin jertfa-i dând de veste
    Nou ev, în care Domnul, El, ne este.
    În crezul ăsta vieţui şi-am sa mor.

  • ş. f.

    Din păcate, punerea în pagini nu este cea mai bună cu putinţă.
    Sper ca acela ce citeşte poezia să o rânduiască mai bine,-n
    gândul său…

  • Mihai S

    Doamne, miluieste!

  • fumurescu

    Frumos!

  • Costin2

    După toate probabilitățile, imnul a fost scris la aproape 1000 de ani după Sf. Roman Melodul. Mai multe la http://www.istoria-artei.ro/resources/files/art7_Daniel_Suceava___Sf_Teodor.pdf

  • @Costin2
    Multumim

  • MULȚUMESC!

  • Pace şi Lumină!
    Mulţumim, Dorin!

  • Valeriu Mangu

    Articolul “De ce Presedintele Romaniei nu raspunde penal, civil si administrativ?” pe:
    http:ascunzisuri-constitutionale.eu

  • Dana(Mara)
  • Dana(Mara)
  • Multumesc, frate Dorin. Paste luminat tuturor celor de fata si viitori…

  • Foarte frumos, multumiri.

    Sarbatori fericite va doresc, domnule Tudoran, atat dvs. cat si tuturor lampadoforilor acestui blog mai bun ca painea calda!

  • Bogdan C.

    Foarte frumoase icoanele din clip , ca tot ce vine de la dvs!
    Paste fericit tuturor!

  • Dezideriu Dudas

    Sarbatori senine si pace in suflete ! Paste cu bine !

  • nc

    Sărbători fericite!
    rel="nofollow">https://

  • Ontelus DG

    In memoriam Nina Cassian:

    ,,Fiecare anotimp ne desparte
    pe unul de celalalt și ne-apropie de moarte.
    Vezi-le cum trec și se scutură, vezi-le,
    florile, spicele, frunzele, zăpezile. …

    Iubirea noastra cea mare
    a rămas închisă-n sărutare,
    de buzele noastre strivită,
    ca fluturele mort în crisalidă.

    Prea blândă-s cu noi! Am trăit ca doi monștri
    pe spinările tinere-ale anilor noștri.
    Din mierea lor, din gingașul lor stup,
    ne-am îngrășat la suflet și la trup
    și-acum târâm greoi, bucată cu bucată,
    ceara suavă-a casei de-altadată. …

    Nu, noi cei lași n-ar trebui să iubim!
    Ne-nfricoșăm pe pământ și amețim pe-nălțimi,
    domesticim suferința, o facem câine de curte,
    pentru speranță ni-s bătăile inimii prea scurte. …
    Vezi-le cum trec și se scutură, vezi-le,
    florile, spicele, frunzele, zăpezile. …
    Fiecare-anotimp ne desparte
    pe unul de celalalt -- și ne-apropie de moarte.”
    (Nina Cassian, ,,Îndrăgostiții cei lași”)

  • nin anaisian

    @Ontelus DG
    Intru amintirea Ninei Cassian as fi ales ceva mai potrivit, ceva din imnologia kremlineza, ceva din Iosif Visarionovici Melodov de pilda, ca tot va fi fost acesta seminarist orthodox la baza inainte de a deveni Marele Poet al Noroadelor Truditoare din fabrici si de pe ogoare, pe care Ninocika l-a venerate in tineretea ei zurlie, punindu-i pe muzica de pian unele poezemuri, nestiutoare, ea, de cosingeanul Osip Mandelstam cel pristavit in Raiul Gulagurilor vesnic verzi.

WP Admin