≡ Menu

În apărarea Măriei Sale – Pamfletul!

Costi Rogozanu constată. Şi are dreptate – se scrie prea mult pamflet în România. (http://www.cotidianul.ro/pamfletareala_ucide_romania-94855.html)

Costi Rogozanu constată încă o dată. Şi iarăşi are dreptate – multe pamflete se scriu la comandă.

Costi Rogozanu are o propunere. Frumoasă şi irealizabilă  – jurnaliştii de bună-credinţă ar putea face o grevă, abţinându-se de la ”înjurături şi figuri de stil inutil.”

Costi Rogozanu ne reaminteşte că România interbelică a avut pamfletari mai pricepuţi decât cei de azi. Si are dreptate.  Îi numeşte pe Tudor Arghezi şi Ion Vinea, şi iar are dreptate.

Critic şi istoric literar, jurnalist foarte interesant, Costi Rogozanu nu este Dumnezeu. Deci, se poate înşela şi el. Cum? Iată.

Afirmând Cu Vinea şi Arghezi nu va mai putea concura vreodată cineva. Şi cu ce s-au/ne-am ales din asta? Cu găşti agresive, alimentate de un gust pentru extremism care ne face astăzi să roşim. Ne-am ales cu multă autoeroizare şi prea multă operă de „publicistică” “, Costi Rogozanu comite, după opinia mea, trei erori.

Prima – nu este vina pamfletarilor Vinea şi Arghezi că ne-am ales cu toate cele enumerate de Costi Rogozanu. Mai degrabă este vina celor despre care Arghezi, Vinea, Cocea şi alţi mari pamfletari au scris prea puţine pamflete.

A doua – ne-am ales, totuşi, cu ceva. Cu o publicistică extraordinară, despre care şi Costi Rogozanu, mai de curând, şi subsemnatul, mai de mult, am învăţat pe băncile universităţii.Va veni şi rândul altora să înveţe despre şi de la acea publicistică.

Adevărat, pamfletul nu schimbă năravurile omului. Că un poem ar trebui s-o facă, iarăşi este adevărat. Că o face, este greu de dovedit. Nu ştiu dacă arghezianul Baroane! şi tot arghezianul  “Niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru iubitor de moarte”  se adresează aceluiaşi tip de cititor şi, ca vehicole, servesc acelaşi obiectiv.

Dar sunt sigur că o alianţă sindicală de tipul “Baroane, niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru iubitor de moarte” ar produce mare confuzie printre şacalii politici şi ar băga în sperieţi analiştii politici vag independenţi dar total înregimentaţi.

A treia – a spune eternilor aspiranţi la arta pamfletului  că este inutil să încerce, fiindcă nu au cum scrie mai bine ca Vinea şi Arghezi, este ca şi cum Nicolae Manolescu sau Eugen Simion l-ar fi sfătui pe Costi Rogozanu “Băiete, lasă-te de critică şi istorie literară, fiindcă nu vei scrie niciodată ca E. Lovinescu şi G. Călinescu. Lasă-te şi de gazetărie, că pe Brunea-Fox nu-l va egala nimeni.”

Mark Twain, printre altele şi un mare pamfletar, a spus cândva:  All generalizations are false, including this one”. (“Toate generalizările sunt false. Inclusiv aceasta.”)

Aşadar, de bună voie şi nesilit de nimeni, recunosc că nici raţionamentul meu nu este, neapărat, mai bun decât cel al lui Costi Rogozanu. Dar, desfăşurându-l, am evitat scrierea unui pamflet, ceea ce dovedeşte că  putem ţine cont şi de ce spun cei cu care nu suntem totdeauna de acord, dar îi bănuim a fi oameni de bună-credinţă.

Dacă sunt, cu adevărat, oameni de bună-credinţă, într-o zi vor descoperi că şi ei pot fi de acord cu noi; fie şi doar parţial.

  • Carol

    ‘Geaba te pupa muza daca-ti lipseste indrazneala. Invers e si mai rau 🙂

  • Grea incercare, brother! Pina acum vreo zece ani, scriam pamflete, uneori chiar bune, dar apoi, in fata inflatiei de pamfletari, m-am hotarit sa ma abtin. Nu spun ca nu am si acum unele tendinte panfletare greu de controlat, dar asta e! Departe de mine gindul de a discredita un gen literar stralucit reprezentat de puzderie de pene ilustre, de la noi si de aiurea, dar inteleg cumva si pozitia d-lui Costi Rogozanu. La noi, e cam inflatie de pamfletari si nu neaprat dintre cei talentati!

  • Dorin Tudoran

    De acord. Mai ales cand politicienii se apuca de scris pamflete, iar pamfletarii se decid sa intre in politica.

    Daca o tinem asa, teama imi e ca despre Romania, cineva rau de pana ori de gura!, va spune, curand, “Tara asta nu merita mai mult de un pamflet!”.

    Apoi sa vedem, pe unde scot camasa politicienii, mogulii si pamfletarii.

  • Mi-e teama ca, publicate acum, pamfletele unor mari spirite precum G. Ibraileanu sau E. Lovinescu (ca sa nu folosesc varianta hardcore Arghezi…) ar fi socotite inacceptabile de catre publicul cu minime rutine de civilizatie a dialogului: asta pentru ca acele pamflete, oricat de stralucite literar ar fi ele, sunt pline de atacuri la persoana care nici macar nu joaca la alibiul ambiguitatii persoana/personaj.
    Sigur ca de placut ne plac; dar de urmat modelul lor e mai greu, nu doar pentru ca talentul acelor mari scriitori morti nu creste pe toate drumurile, ci si pentru ca regulile jocului conversational s-au schimbat intre timp.
    Era amuzant Arghezi cand nimicea un ministru legandu-se de negul de pe nasul lui: dar astazi sigurul loc in care ar mai putea scrie lucuri din astea ar fi, vai, “Romania mare”.

    Pamfletele sunt bune in vremurile de restriste a libertatii, cand impactul lor e maxim (si cand oamenii “fini” se ascund indaratul unor sofisme, indaratul unui limbaj civilizat, cuminte si indecent).
    In vremuri precum astea de acum, este infinit preferabila o cenusie critica de idei unei stralucite critici pe baza de stil (desi nimeni nu interzice, desigur, ca stilul sa anime ideea). Pentru placerea noastra de cititori de literatura, slava domnului, pamflete mari s-au scris destule.

  • Rodica Nitu

    Singurele pamflete care mi se par de calitate in presa de azi sunt cele ale lui Cristian Tudor Popescu.Din pacate, majoritatea cititorilor nu au cultura necesara spre a disjunge pamfletul de injuratura gratuita si reactioneaza ca atare, atat cei de stanga cat si cei de dreapta ,pentru ca CTP nu face discriminare in spectrul politc.Va amintiti pamfletul despre ranjetul lui Iliescu sau celebrul ,,guzganul rozaliu” ?

  • Radu Humor

    Nu pamfletele sunt prea numeroase( ca de pamfletari ;-), ci subiectele care navalesc peste noi 😆
    Cum sa scrii serios despre un guvern Boc , cu ministrii ca Udrea, Ridzi, eternul Berceanu, sau mai mult plecatul( peste hotare 😉 Videanu 😆
    Nu merg mai sus, sa nu dau de Geoana sau Basescu, care merita chiar fabule :mrgreen:

  • Radu Humor

    Nu m-ar mira ca Nistorescu sa-i arate iesirea lui Rogozanu, pentru instigare la cenzura in massmedia, facuta pentru protejarea lui Basescu 😉

  • Dorin Tudoran

    Nu invit pe nimeni sa ia drept model pe nimeni altcineva.

    Nu cred ca pamfletul este asemena unei haine ori unei perechi de pantofi: de vara sau de iarna; de toamna ori de primavara.

    De ce n-ar fi bun pamfletul si in vremuri de libertate (au scris toti pamfletarii lumii doar in vremuri de “restriste a libertatii”?), nu inteleg.

    Nu exista, dle Iovanel, “o cenusie critica de idei”. Ce este cenusiu e cenusiu; ideile -- idei. Critica e critica. Scuzati-ma, critica cenusie ]mi pare un fel de contradictie in termeni. De idei cenusii, sa nu mai vorbim.

    Cand reusea sa nimiceasca un ministru, Arghezi nu reusea pentru ca se lega de negul de pe nasul omului cu pricina; o facea pentru ca avea geniu (si uneori avea si… dreptate!); negul de pe nas devenea un simplu pretext.

    Va amintiti, cumva, scena in care nemesisul lui Arghezi, Ion Barbu, recunoaste ca Arghezi avea geniu, dupa ce isi negasera unul celuilalt pina si… talentul?

    Ca tot pamfletarul roman crede ca este Arghezi, e adevarat; e trist; e chiar deprimant. Dar exista si foarte multi orbi care se iau ba drept Homer, ba drept Borges; multi chiar cred ca sunt Ray Charles si behaie asurzitor.

    In sine, nu e nimic rau cu pamfletul. Dar nimic nu face mai rau pamfletului decat un pamfletar inchipuit.

    Asa cum nimic nu face mai rau unei idei decat o critica cenusie a ideilor etc.

    DT

  • victor L

    Am vazut scris pe burtiera unei televiziuni de sport “Cu Surdu fara Mutu”; si tot la o televizie de sport am auzit azi ca “Cristi Tanase are picioarele departate cu 2 centimetri”.

    Deci, poate iesi o fabula?

  • Dorin Tudoran

    Nu sunt responsabil de cele scrise pe burtierele televiziunilor — de stat ori particulare, totuna.

    Pentru fabule, nu folosesc decat subiecte pe care mi le aleg (sa nu-mi spui ca e pleonastic zis!) singur-singurel.

    Dar gasesti tu, Victore, un client; daca nu cumva subiectele au si fost “fabulizate”.

    Zi buna,

    DT

  • victor L

    Multumesc, dle Tudoran.

    De fapt, m-au amuzat postarile lui Radu Humor; el vrea fabule, ii place sa fabuleze.

    La critica cenusie nu am ce comenta, caci acum aud prima data ca ar fi necesara (mint, caci mi-a placut cum l-a incondeiat dl Iovanel pe comunistul Ierunca descoperindu-i un articol din 1945!).

  • Marcelina Popa

    Dupa parerea mea, talentul literar n-ar trebui sa creeze privilegii, ci obligatii. Daca unui ziarist normal nu i se iarta speculatiile vecine cu calomnia, in conditiile in care el nu poate influenta, probabil, foarte multa lume, de ce i le-am ierta unui pamfletar genial, al carui talent are o cu totul alta forta de penetrare?

    Maiakovski a facut mult mai mult rau decat gazetarii bolsevici de duzina. Combinatia aceea spectaculoasa de talent, entuziasm si sinceritate -- toate orientate intr-o directie total gresita -- a devenit o arma de ucidere in masa 🙁 .

    Definitia clasica a pamfletului, asa cum am invatat-o eu, spunea ceva de biciuirea defectelor si aspectelor negative. Cine are, insa, dreptul sa puna mana pe bici? Cine cunoaste exact cum stau lucrurile? Oamenii ca Tolontan nu scriu pamflete, ci fac anchete, aduc dovezi. Un pamflet poate face mai mult rau decat un an de puscarie si totusi ni se pare ca orice om talentat are moralmente dreptul sa-l scrie, folosindu-se de informatiile din presa sau, si mai rau, de propria intuitie.

    Poate ca, asa cum spunea Mihai Iovanel mai sus, in timpul unei dictaturi, cand raul este mult mai usor de identificat si cand adevarul este imposibil de spus in mod direct, pamfletul joaca rolul unui urlet eliberator (asta, bineinteles, daca este indreptat impotriva dictaturii, nu impotriva celor care o suporta). In vremurile noastre, insa, a devenit, cel mai adesea, o simpla arma politica.

  • Dorin Tudoran

    @Marcelina Popa

    Cred acelasi lucru ca si dvs. despre “privilegiile” si obligatiile celor cu talent literar.

    Imi plac pamfletele in care autorii lor stau cat mai “lipiti” de adevar.

    Daca nu poti sa scrii un pamflet stand in limitele adevarului, mai bine renunti, caci, exista mari sanse sa fii autorul unei calomnii, nu al unui pamflet.

    Pamfletul este exagerarea unei realitati. Pamfletarul apasa mai tare decat altii penita pe hartie, foloseste o tusa groasa spre a scoate pe scena naravul si a-l lua… “la palme”. Toate partile implicate cunosc regula respectiva

    Cand realitatii i se substituie minciuna, exagerarii (ca modalitate artistica) i se substituie tarnacopul, toporul etc., nu mai putem vorbi de pamflet.

    De aceea, dl Iovanel se inseala: in “Romania Mare” nu apar… pamflete.

    In mod ideal, pamfletele ar trebui sa se ocupe de mentalitati, nu de oameni.

    In realitate, cum in spatele unei mentalitati (deplorabile) se afla… oameni (unii din ei nu mereu minunati; altii -- nu totdeauna in eroare; altii -- nascuti jigodii), pamfletarul, fiind si el om, mai atinge si …oameni cand agita urzica.

    Ce ramane cu adevarat esential este buna-credinta ori lipsa ei. Lipsit de buna-credinta, un pamflet este altceva decat se pretinde.

    Ce ne facem insa cu analizele “la rece”, cand sunt lipsite de buna-credinta?

    Deci: poti fi autorul unei calomnii si cand scrii un… pamflet, si cand semnezi o analiza…”la rece”.

  • orangeskorpion

    pamfletul este echivalent cu bascalia?
    ei, atunci, mie nu-mi place…

    de fapt, nu gust decit rar un pamflet, iar bascalia o detest!

  • Dorin Tudoran

    😉

  • AVP

    Dar cine dreq e Rogozanu ista, ca să ni-l faci tu -- chiar tu, the great poet & disident -- subiect de discutie…? :roll: Tipu nici nu scrie mumos, nu e nici cine ştie ce dezgheţat, nici pra învăţat, nici -- măcar -- zvăpăiat… Or, pt un tip ce se pretinde scriitor, asta echivalează cu a fi cam de kkt, n-aşa…? 😳

  • nene

    @avp: Mai bine ti-ai tine in lesa rimele infantile ca au inceput sa se-mperecheze cu cainii negri ai prozei si cine stie ce corcituri inestetice mai ies.

  • munte2008

    Mergeti, n-aveti humor daca nu margeti si mai sus. Poate dati de Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Hrebeciuc, Mitrea, Ponta, Vanghelie, Oprisan, Mazarede eiusdem farinae! Poate va zic ceva Tariceanu, Remes, Patriciu etc

  • munte2008

    Dar chiar n-aveti umor deloc. Si nici in chestie nu sunteti! De unde ati dedus ca Rogozanu si-a scris articolul pentru protejarea lui Basescu?

  • Daca in loc de pamfletareala am discuta despre flecareala ca principal sport jurnalistic autohton, diagnosticul lui Costi Rogozanu ar fi cel adecvat.

  • Nu-mi place pamfletul, nici cel claisicizat, emblematic-glorios, nici cel recent, rahitic si vulgar, care – pe sol romanesc -- nu e decat un atac la persoana. Asa ca nu m-ar deranja o temporara -- macar – abstinenta a condeierilor pamfletari. Dar n-avem noi norocul asta.
    Pamfletul e aproape o fatalitate pentru spatiul romanesc, un spatiu care slujeste comedia, nu tragedia. Iar scriitorul roman e obsedat de expresivitate si pamfletul ii ofera – asa se crede – un teren propice pentru… complexele sale.
    Pamfletull romanesc, cu pedigree si perfect inutil in economia unei literaturi, se apara singur.

  • Dle Tudoran,

    Va multumesc pentru raspunsuri, ma onoreaza si ma inspaimanta (cand ma gandesc la timpul dvs.)
    Idealizati obiectul numit pamflet si prin asta il falsificati din capul locului. Ii faceti, daca inteleg, doua recomandari: sa fie scris cu talentul/geniul lui Arghezi si sa dea glas, daca se poate, adevarului si nu falsului. Aceste recomandari (cu care de altfel nu pot fi decat de acord) sunt de fapt useless daca incercam sa ajungem pe baza lor la cateva propozitii privitoare la limitele pamfletului (sau, daca vreti, la diferenta dintre pamfletul “bun” si pamfletul “rau”).
    In primul rand, talent si adevar sunt adesea lucruri diferite (a se vedea cazul TRU). In literatura, sigur, talentul stabileste adevarul. Dar noi vorbim de gazetarie/publicistica -- gen care o avea cate ceva in legatura cu literatura, dar functioneaza intr-un alt fel, muult mai referential si mai modest.
    In al doilea rand (iertati-ma pentru ce o sa spun), in pamflet atat talentul cat si adevarul sunt categorii subiective si relative (depinzand semnificativ de persoana sau grupul de persoane care le judeca). Exemplu: Mircea Mihaies mi se pare un critic literar foarte bun, admirabil, dar un pamfletar de mana a treia, grosolan si reductibil la sensul psihologic-defulator al pamfletului. In schimb sunt sigur ca multi dintre prietenii d-sale il gasesc un pamfletar admirabil. Cine are dreptate? Mi-ar placea sa cred ca eu, dar sunt constient ca aici e o problema de gust si nu as face din asta o chestiune categorica sau un capat de tara. La fel si cu “adevarul”: in cazuri exceptionale, precum acelea ale unei dictaturi, e “usor” sa spui ca adevarul este lupta impotriva dictaturii, pentru liberate. Dar in ce priveste guvernarea Boc, care e adevarul: ca guvernarea e buna sau ca guvernarea e proasta? Si aici pot fi aduse argumente pro si contra, dar alegerea intre ele, mult mai putin clara decat in exemplul imediat anterior, cu libertatea, va fi tot o problema de gust (mai mult decat una de adevar).
    Nici talentul, nici adevarul nu sunt cuvinte pe baza carora sa se poata formaliza un principiu care sa ne ajute sa discernem “obiectiv” intre pamfletul bun si pamfletul rau. Oricum, nu in situatiile ne-exceptionale, “mediocre”, caldute, gri in care traim momentan. (Cum ar suna prevederea aferenta dint-un Cod al bunelor maniere jurnalistice: “Iesirile pamfletare sunt nerecomandate, cu exceptia cazului in care puteti proba ca sunteti talentat sau ca aveti dreptate.”?)

    Bun, imi veti spune acum, daca oricum o intoarcem ajungem in problemele de alegere la gusturile fiecaruia, prin ce intra asta in conflict cu pamfletul? Doara pamfletul tocmai gustului se adreseaza…

    Ei bine, va raspund, tocmai de aia. Exploatand componenta emotionala a adrisantului, pamfletul nu face decat sa exacerbeze o serie de date oricum subiective care oricum vin la intalnire. De aceea e nu tocmai rau sa incetinim un pic aceasta subiectivitate, lasand stilul la locul lui, dar punand mai mult pret pe idei decat pe figurile de stil. Vai, cat mi-ar placea sa citesc, in loc de Sus Basescu/Jos Basescu, editoriale in care ideile sa fie insirate cu liniuta in fata:
    --
    --
    -- etc.
    (Desi mi-e teama ca n-ar fi prea mare cererea de liniute).

    Incheind aceasta nuvela pentru a carei lungime incalcita imi cer iertare, enumar obiectiile mele la adresa pamfletului:
    -- stimuleaza mai mult emotiile decat ratiunea, ceea ce, intr-o perioada profund ostila ratiunii precum cea de fata, este macar evitabil;
    -- lasand exceptiile la o parte, cantitatea de pamflete la un moment dat e direct proportionala cu cantitatea de impostura: sa scrii un pamflet e mai usor decat sa faci o analiza; sa scrii pamflet nu-ti cere cunostinte aprofundate intr-un domeniu; sa scrii pamflet nu-ti cere idei, ci adjective; sa scrii pamflet nu te expune nici unui risc: oricand vei avea scuza “A fost doar un pamflet”.

  • @victor L
    Daca nu ar fi offtopic, v-as ruga sa imi dati cateva citate din incondeierea pe care o evocati: m-ati facut curios!

  • Incitant si acest subiect, iar punctele de vedere deja exprimate aproape ca l-au epuizat. Cateva adaugiri imi permit, cu speranta ca nu voi repeta (din lipsa de concentrare) lucrurile deja foarte frumos spuse aici.

    Cred ca nici pamfletul si nici analiza -- doua genuri jurnalistice opuse -- nu se pot implini in lipsa bunei-credinte, ori, cum imi place sa spun, in absenta onestitatii intelectuale. Pamfletul se naste din emotia si indignirea -- pur subiective, dar musai autentice! -- ale autorului, scarbit de moravurile (contemporane) intolerabile. Pamfletul nu asteapta replica ori contrareplica, pamfletarul fiind, prin defintie, un individ lipsit de apetitul pentru polemica.
    Pamfletul jurnalistic trebuie sa fie scurt si exploziv ca o petarda; o petarda care arde si curata locul pe care a cazut doar daca e produsa si aruncata cu un talent de exceptie. Ca model, imi vin in minte slefuirile stilistice inedite si argumentatiile proaspete, geniale, ale lui Eugen Ionescu, in “NU”. Pana vitriolanta nu face doi bani daca-i balacita redundant in orduri reincalzite, prin care colcaie brownian, ca mormolocii orbeti, metafore chinuite si invective cliseizate.
    Pamfletul n-are de-a face cu denuntul calomnios si nici cu jumatatile de adevar amestecate cu jumatati de minciuna. Scopul lui nu este sa spulbere o ticalosie doar pentru a-i face un loc confortabil altei ticalosii de o anvergura asemanatoare. Pamfletul ar trebuie sa salubrizeze locul pentru ca altceva, cu totul diferit, sa poata creste in voie pe terenul curatat. De rasu’- plansu’ sunt asa-zisele pamflete politice romanesti in care diatribele contra unor partide si politicieni alterneaza in, cadrul aceluiasi text, cu ditirambii pentru alte partide si alti politicieni. Din pacate, avem autori de asemenea subproducte, autori de poncife. Pe ei nici coerenta stilistica si nici cine stie valoare estetica (vai, discutabile!) nu ii salveaza de la ridicol.

    Opus pamfletelor, analizele presupun o linie clara a rationamentului, de la premise pana la concluzie ori viceversa, (depinzand de tipul de rationament), o argumentatie corecta logic, precizie, eleganta si bogatie conceptuala, un solid background cu radacini in mai multe discipline, intuitie si abilitatea de-a pune in ecuatii corecte realitati fluide, aparent amorfe. Inutil sa adaug ca, fara onestitate intelectuala, analizele derapeaza in constructii sofistice si-n propaganda de cea mai joasa speta. Devin moneda calpa.

    Acum, parerea mea e ca, in presa romaneaca, nu prea avem nici pamflete, nici analize, ci un fel de melanjuri obosite ale celor doua genuri. Or, pentru o presa de calitate, cred ca ar trebui sa ne intoarcem la puritatea genurilor.

  • victor L

    @Mihai Iovanel,
    chiar e cazul sa va reamintesc despre descoperirea facuta? despre articolul lui V. Ierunca pe care l-ati republicat in Cultura?
    blog.revistacultura.ro
    28 mai 2009
    Author Mihai Iovanel.

    Desigur, veti spune ca nu l-ati “incondeiat”, ci doar ati aratat lumii adevarata fata a refugiatului de la Europa libera.

  • Radu Humor

    ProDoc
    Foarte interesant si pertinent spus !
    Bogatia conceptuala insa, intr-o analiza riguroasa, mai mult complica, decat explica….
    In rest, de acord cu postarea ta plina si de bogatii conceptuale 😆

  • AVP

    Of, proDoace, ce misto si ce cursiv spui tu lucururilor pe nume, mai ales cand nimic nu ai a spune, ci-nsiriand la vorbulite goale-n spume, n-asa? Pe bune, viziunea ta despre pamfletari si analisti e demna de belferii provinciali pe care ai cam vrea sa-i pisti cu piscariciuri de hartisti pamfletari futuristi, dar care-n fond si la urma urmei sunt la fel de tristi/utemisti/ utecisti, dupa caz naz si praz, ca si-ntreg activu’ liberal de baz de az, fost pecerist mai mult sau mai putin barlobreaz… 😉 Numai un dascalas de moda veche, dupa pararea mea, e convins ca un pamflet scris cu mana geniala sadea ocoleste din capu locului ratiunea, logica sau limpezimea, pe cand un text liniar, tern ori lipsit de orice urma de sare si piper or boia, are de a face -- din contra -- eminamente cu stiinta logicii, cu claritatea si chiar cu Cristalitatea Sa, pai cum drea… Hai pa

  • victor L
    Nu a fost un singur articol si nu l-am republicat in Cultura, ci doar pe blogul revistei, ceea ce e un pic altceva. Am discutat, deja, pe blog, cu cei care au dorit sa comenteze acele articole. Stilul in care am facut-o, veti vedea daca veti citi, a fost urban, relaxat si in nici un caz ‘acuzator”: n-am tras pe nimeni in condei (“incondeiat”), cum inexact va exprimati.

  • victor L

    Mihai Iovanel,
    vorba lunga…..
    -nu-mi dau seama daca a publica in revista ori pe un blog are alta conotatie;
    -revista, asa cred, e citita de mai putini decit blogul;
    -- “l-a incondeiat dl Iovanel pe comunistul Ierunca descoperindu-i un articol”. Asta spuneam, “descperindu-i un articol”;

    -orice ati spune nu cred in sinceritatea demersului dvaostra; era ceva programat contra celorlalti `telectuali, aia de dreapta;
    -stiti ca mai traiesc scriitori care la tinerete au fost fermecati de sunetul de sirena, dar Ierunca era ideal pentru ” sapte dintr-o lovitura”.

  • @Pro DOC

    Ce ne facem cu analizele partinitoare, care pot fi un fel de pamflete mascate, si cu pamfletele care pun diagnostice mai corecte decit enspe mii se analize?!

  • victor L
    Daca orice as spune voi ramane pt dvs suspect de interese piezise, asta nu e neaparat vina mea.

  • Of si iar of, AVP-ule, cine a spus ca pamfletistii geniali sunt ilogici si irationali? Pai de ce-am poment eu de Ionescu si de “argumentatiile lui proaspete” ( si, iata, agdaug, atat de convingatore) din “NU”? Atacarea unei chestiuni din unghiul subiectiv, pana la demolarea ei (vezi exegeza “distrugatoare” a lui Eugen Ionescu la Maitreyi) nu presupune eschivarea de la logica si responsabilitate si, nici inlocuirea lor cu calomnia si invectiva. Ce frumos -- si la fel de logic -- ne convinge apoi Ionescu exact de contrariul celor sustinute initial, incat vezi ca Maitreyi si roman de duzina si lucrare de geniu. O face doar schimband unghiul de “atac”. In ambele cazuri o face nec plus ultra, nemailasand nimic de adaugat. Caci nu chiar de pomana spunea frumosul nostru Tzara -- cel pe care rasul il uratea- ca depinde numai din ce parte privesti. Si cine, Doamne, o fi spus ca, spre deosebire de pamfletisti, analistii trebuie sa fie tepeni si scortosi ca niste dascali pe puncte de scoala comunista? E doar un alt gen -jurnalistic, daca vorbim despre presa -- in care talentul, aptitudinea de-a duce un rationament in mod elegant pana la capat, forta si ineditul exprimarii plus pastrarea auctorului intr-un unghi cat mai obioectiv cu putinta sunt la fel de importante ca ideea pe care o pun in valoare. Eu sunt doar impotriva hibridarii analizei cu pamfletul si viceversa, actiune pe care majoritatea editorialistilor ai autorilor nostri de articole de opinie o fac cu o dezinvoltura ce frizeaza inconstienta. Analiza -- oricat de obiectiva, presupund plasarea asumata a autorului in unghiul generic socotit a fi obiectiv, comporta polemici, fiindca oricat de obiectiv, respectivul “unghi” include un eventai de unghiulete la fel de bine “obiective”.

  • scuzeee:
    vezi ca Maitreyi e si roman de duzina si lucrare de geniu ( omisesem verbul)

    editorialistilor si autorilor, in loc ai autorilor

  • @Liviu Antonesei
    Astea sunt cazuri particulare… Intr-adevar, un pamflet poate arata adevarul mai bine decat o analiza; dar si un ceas stricat arata ora exacta de doua ori pe zi.
    Nu despre asta e vorba. Diferenta dintre pamflet si analiza e ca primul nu admite replica, in timp ce a doua da. Pamfletul produce emotii si convingeri, dar nu discutii si instrumente; analizele, fie ele si gresite (cum sunt adesea), sunt mai fair si mai utile, permit reconstituirea crimei (a falsificarii/ erorii survenite la un moment dat).
    e.g.: Unei analize care “demonstreaza” ca economia a duduit in timpul guvernarii Tismaneanu ii pot replica prin cifre. dar unui pamflet, oricat de stralucit, care deduce din micimea lui Boc nanismul moral al guvernarii, ce i se poate raspunde? Ca Boc are de fapt 1.80?

  • Imi pare rau daca nu m-am facut pe deplin inteles din prima postare. Nu am vrut sa fac o ierarhizare a genurilor, ci o mica pledoarie pentru pastrarea puritatii fiecaruia in parte. Amestecarea procedeelor specifice fiecaruia cred ca decredibilizeaza atat mesajul unui pamflet -- oricata placere estetica ne-ar putea el produce!, cat si pe cel al unei analize, oricat de nepartinitoare s-ar vrea ea. Cat despre analiza partinitoare -- pamflet mascat -- numai analiza nu mai este! Zic eu ca e un melanj obosit, un hibrid nascut mort!

  • @mihai iovanel
    Foarte convingatoare exemplificarile dvs! Pamfletul face replica ridicola si inutila, pe cata vreme o analiza partinitoare se construieste pe sofisme care pot demontate urmarind firul logicii si, bineintels, corectitudinea premiselor.

  • As vrea sa adaug inca amestecarea celor doua genuri (voita sau nu) este o perversitate care transforma forumurile publicatiilor on line in tot atatea turnuri Babel. Unii forumisti gusta pamfletul, altii se indigneaza de pretentiile analitice ale autoruluii care-si bazeaza articolul giumbuslucuri logice extrem de usor de demontat.

  • sanda

    guvernarea Tismăneanu?!

  • sanda

    @ mihai iovănel,

    e.g. ca e.g., dar nici chiar aşa:))

    guvernarea Tismăneanu?!

  • Cred ca as mai adauga un singur lucru -- literatura desi produsa de legiuni e facuta de exceptii, capopodopere nu sint pe toate drumurile, indiferent de gen! Deosebit de analiza, pamfletul este un gen literar! Nu, nu pledez pro domo, ca nu mai scriu pamflete de cel putin zece ani, incerc doar sa ajut la precizarea zonei.

  • sanda
    Haha! Tocmai ma delectasem pe blogul lui V. Tismaneanu cu niste pamflete ravasitoare… De aici asocierea involuntara Tismaneanu-Tariceanu care ma face sa rad de cateva minute bune 🙂

  • sanda

    Am bănuit eu că nu e chiar un quiproquo, dar am aşteptat reacţia şi corecţia dvs. de rigoare :).

  • Acest mesaj ii era adresat d-lui Antonesei. Am omis s0o mentionez, desi eram sigur ca am facut-o. Probabail ca am dat un involuntar “delete” . Sorry.

  • AVP

    Cand io spun ca esti un belferel poloboc, din fundu provinciei lu tov Zambok, de unde ne-ambetezi cu fastidios amoc si cu teoriile-ti de savant-ioc, stiu io ce zic, distinse dle Prodoc… 😉 Un lucru nu observi tu, chiar deloc: si anume, ca vinzi castraveti la gradinari, ad-hoc…

    In rest, esti dastept ca papdoc, pai cum drea… Hai pa

  • Ba erati usor de inteles, eu ma gindeam la dl. Iovanel cind am formulat raspunsul cu pricina! Din cum sint postarile dispuse grafic, e drept, nu prea se intelege ce si cui! Dar e vina gazdei. cred!

  • Ehei, Viorele, mare inflaţie de grădinari, da’ puţini crastaveţi (sic!) adevăraţi pe piaţă! Te pomeni ca pe ăia buni i-or ţine grădinarii la saltar! Pentru d’alde ăştilalţi, altoiţi cu dovleci şi ăia seci, nu mai am niciun gust, zău aşa. Ale naibii gusturi!, rău mi se mai sofisticară -- cât le-am hrănit cu trufandale, pe furiş, în colţu’ ista colbuit de ţeară.

  • AVP

    “Guvernarea Tismaneanu” in loc de “Guvernarea Tariceanu” este un act ratat care spune mai multe chiar si decat un pamflet perlat, aloo… 😉 Iar observatia asta ce-o fac eu e de bine sau de rau, dupa caz, naz si praz, domnu meu, in functie de coloarea sufetelui tau de baz : sau rosh-bombon, ca cravata de pionier a lu tov Ion ; sau galbena ca gutuia, reshpective ca lamuia pe care Piratu i-o va stoarce-n nas unuia, dupa ce DNA ii va livra dos-ul cu funia (dar nu aia din casa spanzuratului, fugi naiba…) ; sau neagra ca fundu ceaunului sadea, recte ca gulerele kakademicienilor de la Romanica noa’, cand baietii i-au refuzat lu N.Manolescu gloria de a deveni nemuritor acumasa, cat inca se mai phootea nainte ca Pronia sa afle de figura pe care refuzatu insusi i-a facut-o Altuia -- nu spui tzine, persoana insemnata, pai cum drea…- stergandu-l miseleste din istoria sa (care astfel a devenit nula cum lauda… 🙂 ) Hai pa, pricepi mata, n-asa…?

  • orangeskorpion

    André Glucksmann scrie că secretul urii nu trebuie căutat în cei urâţi, ci în aceia pe care ura îi animă şi aţâţă.

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/863406/SENATUL-EVZ-Cultura-democratica-si-consensul-urii/

  • Florin Iaru

    “Dar sunt sigur că o alianţă sindicală de tipul «Baroane, niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru iubitor de moarte» ar produce mare confuzie printre şacalii politici şi ar băga în sperieţi analiştii politici vag independenţi dar total înregimentaţi.”
    Frumos. Asta e chestia cea mai haioasă. Mi-ar plăcea o zi în care stilurile să se amestece într-atîta, încît să nu mai ştim pe ce lume sîntem. Poate că, a doua zi, am fi un pic mai atenţi.
    P.S.: Costi Rogozanu o avea el multe păcate, dar are şi priză la real. Din nefericire, păcatele îl strîng la guler. Sînt păcatele demonstraţiei.

  • AVP

    Dle blogger, fiindca vad ca esti pretin cu Rogozanu ista, n-o sa-ti ascund de ce nu dau doi bani pă el… Fiindca, pe langa faptu ca n-a dovedit pana acu niciun reşpekt faţă de mandea (si n-o sa amaruntesc acum ce si cum 🙁 ), e si un cenzorel odios, care cica ma modereaza ca-n experimentu Pitesti, pe dos… lol Daca, de-un paregzamplu, bag si io cate-un reply p-acolo, mi-l tine la moderare pana trece tema-i oarecare si ia o alta in spinare, dupa care imi da si mie drumu, magnanim, n-asa? din ascunzatoare ; or, si asa nu prea se uita nimerea la temele lu distinsa mangafa (deci nu la mine, fugiti naiba), darmite dupa ce dă foia si trece la tema urmatoare, si mai pleectisitoare, a…? Parerea mea, pai cum drea… Hai pa

  • Dorin Tudoran

    Pai, da, tot intreb pe cate nivele sa etajez discutiile, dar vad ca tot ce incerc nu e multumitor pentru fiecare/toti.

    Am inceput cu “10 levels”. La sugestia lui Daniel L. am redus la “2 levels”.
    Ma gandesc sa apelez la un “5 levels”, poate, poate ne vedem unii pe altii si raspundem doar cui ni se adreseaza…

    Deocamdata cred ca impamantenitul

    @Cutare, @Anonimu’, @Liviu Antonesei. etc ar fi o solutie.

  • m.tinescu

    O precizare, domnilor poeti -sufletului nostru bucuros de moarte. E altceva si mult mai poezie.Cum stim, Baroane a pornit de la nemaritarea Mitzurei care a rodit fastuos.Numai autorul conteaza. Oricit de dezlantuit a fost Arghezi, niciodata nu s-a naclait in scatologia gindirii asa zisilor pamfletari de azi. Realitatea de azi cere catilinare .

  • Daniel L.

    1. I suggest you set the nested comments levels deep to 4 if it is not already done and then leave it there.

    2. See also this topic as it addresses an issue that seems to be a bug (a user noticed that sometimes comments appear in a sort of random chronological order, older-newer-older-newer) and I’m not sure if it was fixed since then.

    3. If you want to display hyperlinks in your posts instead of plain http addresses as you did so far, select the text you want to use as link in the visual post editor and then click the “insert/edit link” icon (linked chain links). Then put the URL (address) of the page you want to link to and press the “insert” button. You can also set the target to open the link in a new window or in the same window.

    Hope this helps.

    P.S. De ce nu faceti un blog gen Cenaclul de luni pentru junii romani aspiranti la gloria literara? Cred ca ati bate toate recordurile de audienta si participare fiindca asa ceva nu stiu sa se mai fi facut in internetul romanesc, iar despre romani se stie (si se vede dupa cum traim) ca se nasc cu totii poeti. Puneti la cale un G7 (G de la grei) cu inca 6 interesati de business si administrati/moderati cenaclul cite o zi pe saptamina fiecare, prin rotatie. Am scris business fiindca eu chiar cred ca ar putea sa devina (si) asa ceva. Nu uitati ca internetul e in expansiune in Ro si ca marii utilizatori sint adolescentii si tinerii pina spre 25-30 de ani. Ca sa nu mai zic ca ati face si o fapta crestineasca tinindu-i pe copii macar citeva ore pe saptamina departe de site-urile porno si de manelele de pe Youtube. 🙂

  • Radu Humor

    Daniel
    Foarte bine gandit 💡
    Si n-ar mai fi bevoie decat de inca 5 interesati 😉

  • @ Dorin Tudoran, @ Liviu Antonesei, @ Mihai Iovanel & @ Costi Rogozanu -- Fie ca se scrie a la Arghezi ori a la Iovanel, fie ca are adjective ori idei, pamfletul ramine ramine tot o forma poetica ce incearca sa se strecoare, cumva impostor, intr-un spati public, de cele mai multe ori total apoetic. Pe scurt, pamfletul e poezie narata. Functia lui politica, adica puterea lui, seamana cumva cu arabul sau chinezul de la Oficiul Roman pentru Imigrari care ti se baga-n fata ca sa-si traga viza, prefacindu-se ca nu stie ce-i aia sa stai la coada. Eu nu-i refuz pamfleului spatiul public, spun doar ca pamfletul isi are rostul numai cind autorul lui crede cu tarie intr-o valoare pe care o si intelege si care-i nu-i este impusa prin directiva. Referindu-ma la spatiul public din Romania, inflatia de pamflete este rezultatul direct al unor jurnalisti fara miza. Nu poti sa scrii un pamflet cind nu crezi in nimic ori cind te scremi sa lasi impresia ca ai crede.

WP Admin