≡ Menu

Imunitate la bun-simț

Desen & Copyright 2013 - DION

Aflăm de la cel mai școlit dintre miniștrii cabinetului Ponta câte vieți de om infectat cu HIV/SIDA pot fi sacrificate pentru a extinde Festivalul “Shakespeare” de la Craiova.

Dl ministru se declară cutremurat că, la alcătuirea bugetului, nu i-a trecut nimănui prin cap așa ceva. Și eu sunt cutremurat de ce poate să-i treacă prin cap dlui ministru.

Dl Crin Antonescu declară că dl ministru se califică pentru o demisie.

Președintele PNL se înșală. Dl ministru se califică pentru o avansare – de la Cultură, care nu are un buget satisfăcător, la Sănătate, care nu are nevoie deloc de buget.

Bolnavii din mediul urban, care au mai auzit de “Hamlet”, pot spune ”Ce jigodie și Shakespeare ăsta!”

Cei din mediul rural, unde frecvența numelui de familie ”Macbeth” este un pic mai mică decât cea a numelui ”Barbu”, nu pot spune decât “Ce jigodie și Barbu ăsta!”

Pe vremea când eram în liceu, elevii din ultimele clase se împărțeau în două secții – real și uman – în funcție de cât de imuni erau la farmecele științelor exacte sau fascinați de umanioare.

Realismul umanist al dlui ministru mi se pare pe măsura umanismului realist al zilei politice românești.

Dl Daniel Barbu este un intelectual rasat. A venit timpul să fie și ras. Ca ministru.

Aflăm că parlamentarii români, sătui să fie discriminați negativ, au hotărât să-și tragă o lege care să-i discrimineze pozitiv. Acum au imunitate nu doar la HIV/SIDA, ci și la bun-simț.

Așadar, pușcăriile nu vor mai fi vizitate de prăduitori, ci vor fi burdușite cu cei prădați.

Cum cel mai mult se fură din traista, și așa săracă, a Statului de Drept, acestuia i se cuvine o sentință pe viață. Fără drept de recurs. E pe cale să și-o câștige.

Aflăm de la unii cât fură ceilalți. De la ceilalți aflăm cât fură unii. Informațiile sunt produse în draci de tot felul de servicii. Cu toate neimplicate în politică. Sanchi!

Cred că a venit timpul ca SRI, SIE și alte structuri de arhangheli să se implice vânjos în politică și să afle cine a furat bunul-simț.

Să ne lepădăm de credința că “Politica e o curvă” și să acceptăm, fără serviciile vreunui referendum național, că politicienii sunt singurele curve cu bordel imun la bun-simț.

Pe ei, că sunt sănătoși tun! La trup.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Exceptional!

  • grasula andress

    haidi, dom’ tudorane, nu stiatzi ca invidia’i un sentiment capatos si condamnabil -- si pentru ala care’l nutreste, da’ si pentru ala care’l provoaca, mai ales in postu’ “sarbatorilor de iarna” (io am ramas cuplat “pe vechi”) si in plina si nooa lovitura de stat degeaba?

  • Pingback: Imunitate la bun-simţ « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Muscator/adevarat !…Si trist,cat incape.

  • @grasula andress

    bagai si eu sama ca fie 4 iulie(ziua nationala a statelor unite),fie 14 iulie (ziua franciei), fie 23 august (ziua cu noroc pentru unii si cu buclulc pentru altii), fie postul pastelui, fie craciunul sau anul nou, pentru dl basescu cxadoul este o “lovitura de stat”. apai, sa le culeaga pe toate si sa le semen la na-na-na! useleule.

  • Ioan Costea

    Politrucienii ăștia-s tare cufuriți. Să vină ninsoarea, să mai vedem și noi ceva alb-curat în țărișoară! Că de-aia a zis nemuritorul Gambeta că „iarna nu-i ca vara”. N’est ce pas?

  • @ Ioan Costea
    Oui, c’est ça! Cum ar veni: taman așa!

  • Daca_nu_nu

    Mie-mi plăcea domnul acesta Barbu, că vorbește -- mă rog, vorbea -- frumos. Din același motiv îmi plăcea și MRU, un poliglot educat etc. etc.
    Rămâne pentru mine o maaaaaaare nedumerire: cum se face că oameni ca ei își pierd atât de ușor cumpătul sau, mai bine zis, nu-și pot controla discursul decât (de) pe anumite (o)poziții? Ce se alege de vorba lor meșteșugită odată ajunși la putere? Că-n opoziție erau foarte cumpătați sau, cel puțin, așa păreau…
    Ori politica asta e atât de parșivă de-i smitește de cap, ori, mai degrabă, nu erau ei pregătiți pentru o pălărie așa de mare…

  • @ Daca_nu_nu
    Intr-unul din primele numere ale revistei Meridian, i-am oferit dlui Virgil Ierunca aproapoe doua pagini de revista in care a publicat un portret al unui stralucit intelectual roman: Daniel Barbu. In afara de a fi un intelectual stralucit, adauga dl Ierunca, dl Barbu fusese cel care trimisese Europei libere toata documentatia referitoare la distrugerile aplicate patrimoniului cultural de nea Ceasca si ai sai. L-am citit cu mare placere pe dl Barbu, l-am ascultat cu aceeasi placere. De aceea, sunt consternat de gropile in care calca. Evident ca nu in elucubratiile pe care le spune, numai ca in ce crede este exprimat, uneori, intr-o maniera elucubranta. Cum dai sa te bucuri de ascensiunea (administrativ-politica) a unui om de calitate, omul tine cu tot dinadinsul sa te deziluzioneze.

    Insistenta cu care se tot autopropune la Presedintie dl MRU este jenanta. In stanga cu Adrian Papahagi si in dreapta cu Mihai Neamtu nu e o fotografie de grup care sa ma fascineze. Dar cum de schimbare e nevoie si pana acum s-au tot facut rocade cu aceleasi piese, de ce n-ar fi de incercat si gluma asta. Intrebarea este daca o asemenea noua guvernare nu ar fi tot una avandu-l ca mentor pe dl Basescu. Cum ar veni, un al 4-lea Guvern Boc, dar fara Boc.

    Colac peste pupaza, inteleg ca presedintele Basescu i-a tras cateva ghionturi televizate si dnei Macovei. Unde-s pozele de grup din timpul campaniei “Nu iesiti la vot” de vara trecuta?

  • @) DT

    Problema ar fi ca, de data aceasta, lovitura de stat e generala, de vreme ce, liderii tuturor grupurilor parlmanetare au decis sprijinirea legii de modificarea a Codului Penal, iar parlamentarii, indiferent de partide, le-au votat. Cred insa ca excelentul tau articol -- care se bucura de mkare succes si pe pagina mea de FB -- are asa, un vag aer optimist. Eu cred ca nici daca si-ar uni eforturile, pe linga servix-urile romanesti, CIA, FBI, FSB, DST, Mossad etc, nu ar reusi sa dea de urma bunului simt in viata publica bastinasa…

  • Pingback: Nasul TV » Imunitate la bun-simț()

  • Liviu, e atâta vag optimism câtă blândețe are bisturiul… desigur, bunul-simț în regnul politicienilor e mai pipernicit decât aia de furnică.

  • Nicolae Prelipceanu

    Cineva de mai sus îl amestecă pe actualul ministru al Culturii din România cu un fost prim ministru din aceeași țară, pentru că amândoi ar fi intelectuali rasați. Îi atrag atenția acestui domn că nu dl MRU a spus prostia cu Hivul și Shakespeare-ul, ci dl Daniel Barbu. Amalgamarea ca bună metodă securistică, fie și involuntară!

  • Daca_nu_nu

    Domnule Prelipceanu…

  • @ Nicolae Prelipceanu

    Domn’ Nae, pentru putina lume mai bag mana in foc astazi. Daca_nu_nu se numara printre pariurile mele. Nici cu intentie, nici involuntar n-ar face un asemenea amestec. Am recitit si mi se pare limpede ca nu-i pune “la pachet”. Parerea mea.

    Cum tot parerea mea este ca desi legea nu e facuta direct pentru parlamentari, parlamentari prin aceasta lege isi acorda o a doua imunitate “imunizandu”-si instrumentele prin care se imbogatesc cu toti. Cum ar veni “Dai in ala, dai in mine, dai in tara si tara are imunitate”. Pai cum altfel?

  • OvidiuB

    Domnule Antonesei, pentru o acuratete usor pedanta (si nu foarte relevanta in contextul general al vietii noastre politice), sa spunem totusi ca legea pentru modificarea Codului Penal nu a fost votata de toate partidele de la noi. PDL si PPDD (adica firava opozitie de azi) au votat aproape 100% nu. PSD + PNL + UDMR + PC au votat aproape 100% da (dl. Giurescu de la PC a votat singur nu, iar un deputat Necula de la PSD s-a abtinut). Cateodata conteaza.

    Oricum, niste zile jenante si ucigatoare de sperante.

    P.S. (sursa http://www.cdep.ro/pls/steno/evot.nominal?idv=11387&idl=1)

  • @Nicolae Prelipceanu

    Nu numai ca @Daca_nu_nu ar fi ultimul om de pa pamant care s-ar preta la manipulari, dar eu cred ca si daca s-ar incerca, prin cine stie ce metoda securistica, tot nu s-ar putea crea vreo confuzie intre cei doi intelectuali rasati, respectiv intre dl ministru al Culturii, Daniel Barbu, si fostul premier Mihai Razvan Ungureanu. Si asta pentru ca fiecare dintre domniile lor a produs dezamagire, in exercitarea functiei, intr-o maniera cat se poate de personala. Permiteti-mi totusi un minim efort de-a inlatura orice remanenţă de posibila confuzie intre doua persoane inconfundabile:

    Dl DANIEL BARBU este autorul nefericitei indignari fata de sumele alocate programului national de prevenire si combatere a infectarii cu HIV, Domnia Sa sugerand ca prin reducerea respectivului programul s-ar putea oprganiza mai multe festivaluri Shakespeare.

    De asemenea, dl Barbu a produs multa dezamagirea si prin pozitia privind proiectul Rosia Montana, Domnia Sa semnand alaturi de alti ministri ai Cabinetului Ponta certificatul de descarcare de sarcina arheologica a sitului Rosia Montana, in ciuda studiului realizat de doi profesori de specialitate de la universitatile Oxford si Leicester, care au demonstrat ca ansamblul istoric si arheologic de la Rosia Montana se califica pentru inscrierea pe lista monumentelor UNESCO.

    Dl MIHAI RAZVAN UNGUREANU a avut nefericita idee de a anunta ca a acceptat sa candideze pentru sefia guvernului inainte de a-si da demisia de la sefia SIE, ba chiar de a anunta, intr-o prima instanta, ca intentioneaza sa-si pastreze functia de la SIE pana in momentul in care se va vedea validat de parlament in functia de premier.

    Dl Mihai Razvan Ungureanu a avut neinspirata atitudine de a-i mustrului, in iarna lui 2012, pe sinistratii din zonele izolate de nametii cat casa. Domnia Sa si-a exprimat nemultumirea fata de localnicii care « stau in casa, la caldura », in timp ce militarii le fac partii prin noianele de zapada. NOTA BENE : in marea lor majoritate, satenii sinistrati erau la varsta a III-a si, in mod evident, nu puteau lua parte la deszapeziri.

    Tot dl Mihai Razvan Ungureanu i-a stupefiat pe concetanii care inca suportau draconicele masuri de austeritate – cu salarii diminuate si pensii in mod vicios suprataxate – prin extravaganta de a achizitiona pe bani publici o lunga lista de produse de ingrijire personala, de la creme si lotiuni la parfumuri, unghiere si betisoare de curatat urechile.

  • @) OvidiuB

    Poate in plen vor fi fost si oi ratacite, cum spuneti Dvoastra, dar din Comisia juridica, intrunita peste noapte, ca la banditi, modificarile au iesit sprintene su unanime… E un articol in Adevarul postat acum citeva ore care urmareste procedura pas cu pas. Pun linkul aici, daca-mi permite Dorin…

    http://adevarul.ro/news/politica/parlamentul-devenit-casa-poporului-uneltit-alesiiimpotriva-codului-penal-1_52a8bb0cc7b855ff56a27222/index.html

  • mihai rogobete

    Bag sama, că-s copleşiţi ruşii cu Ucraina, de-au băgat ăştia guvernarea-n gard.

  • Daca_nu_nu

    Mustrând Marele Grandgousier șase pelerini -- al căror purtător de cuvânt era Sătuldedrum! -- pentru credința lor în puterea moaștelor, fiul său, Gargantua, îi sări în ajutor citând din Platon, care „spune undeva că atunci vor fi republicile fericite când conducătorii vor gândi și gânditorii vor conduce” (în trad. lui Romulus Vulpescu). Acuma… de la Platon la Rabelais și de acolo până-n zilele noastre e o cale și e posibil ca zicerea citată să ne fi găsit și pe noi deja sătui de drum, nimic de zis. Dacă n-am fost în stare încă să găsim conducători care gândesc, nu la fel stau lucrurile cu gânditorii cari trebuie / trebuiau să ne conducă -- am avut câteva șanse pe care, zic eu, le-am ratat la mustață. N-o iau de la Adam și Eva, pentru că-mi lipsesc atari cunoștințe, dar cel puțin de la Năstase încoace cred că mă pot încumeta la o analiză, pentru că în mintea mea s-a conturat o imagine care, dacă nu e falsă, atunci ar trebui să ne dea de gândit…

  • Daca_nu_nu

    1. Adrian Năstase -- o persoană educată, diplomat, cărți pe el cât casa, ce așteptări mai mari să ai de la cineva? Ei bine? Cine l-a întrecut vreodată în infatuare, pe vremea când, pe cai mari aflându-se, cu el ne culcam, cu el ne sculam pe toate canalele de știri?
    2. Pleiada de gânditori care l-au făcut președinte pe dl Băsescu. Sigur, în plan secund, dar în proximitatea primului om în stat, rând pe rând au dat cu oiștea-n gard, așa încât s-a ales praful și pulberea de toate intențiile lor bune: Patapievici, Cărtărescu, Liiceanu, Pleșu, Mihăieș, oameni foarte educați, dar, după mine, ținuți în hățuri. De cineva sau de ceva (aici mă refer la funcții etc.).
    3. Mircea Geoană -- Mihaela, dragostea mea -- care lasă impresia că se complace în starea difuză în care a ajuns cu ajutorul propriilor colegi de partid…
    4. MRU! O persoană care promitea, probabil, cel mai mult dintre toți: tânăr, educat, ambițios, motivat și…? Pas! Deocamdată.
    5. Daniel Barbu a cărui afirmație numai ouăle lui Năstase o pot egala în absurdul ei. O pot egala, dar n-o pot întrece!
    Vi se pare că i-am amestecat? Eu nu cred, pentru că nu aceasta a fost intenția mea, de a crea un talmoș-balmoș; ci de a identifica un fenomen care, în timp, s-a repetat: incapacitatea unor persoane educate de a cotrola situația odată ajunse în poziții-cheie. Dacă trecem nepăsători peste această stare de fapt -- pe care nu eu am inventat-o; ea s-a derulat în timp, în mod repetat, indiferent de aria de proveniență a protagonistului -- , dacă nu ne supunem unei analize riguroase, dacă nu avem atâta putere încât să ne cântărim și meritele, dar și neajunsurile, cred că suntem pierduți.
    Nu voi spune că toți cei pomeniți mai sus au fost, rând pe rând, victimele unor conspirații (deși n-ar fi exclus), fiindcă ar fi o scuză prea facilă și ne-ar aduce prea rapid la fatala concluzie „la noi, nu se poate”. Dar voi risca o altă afirmație: este posibil ca, din educația oamenilor de carte, să lipsească falia politică, ceea ce-i face neputincioși între cei hârșiți numai într-ale curvăsăriei politice… Poate mai sunt și alte explicații, pe mine atâta m-a dus capul.

  • Dl. Barbu e un gafeur de clasă și, ca toți marii gafeuri, ia prin surprindere pe toată lumea. A spus o tâmpenie greu de imaginat că ar putea fi produsul unui raționament.
    Întoarcere la înțelepciunea populară: “Unde-i minte multă e și prostie multă”
    E un șir lung de gafe de aceleași proporții ca enormitate, chiar dacă diferențiate de impactul asupra opiniei publice.
    Ex. Patapievici simțindu-se dator să explice cum Mircea geoană era protagonistul unei casete video cu o felație, ca să contrabalanseze scatoalca de la Ploiești a președintelui, deși miza era zero absolut, după ce alegerile se încheiaseră deja, cu rezultatul cunoscut (și deplâns peste vreo 2 ani) de toată lumea.
    Așteptăm cu interes noul val de intelectuali rasați și gafeuri.

  • Dana(Mara)

    http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/sri-nu-a-scapat-de-furia-politicienilor-320183.html
    Din declaratiile sefului SRI, serviciul si Parlamentul merg brat la brat. Cel putin in problema gazelor de sist. Dl. Maior subliniaza “pericolele mai accentuate azi, care provin dintr-un noi soi de activism care are si asemenea reflexe radicale, extremiste, in sustinerea unor cauze economice, ecologice, sau de alta natura, altfel legitime”. In cazul in care acest “activism” deriva intr-un fel de anarhism, poate “provoca mari prejudicii securitatii nationale a Romaniei” a sustinut Maior.

    Si mai aflam ca propunerea USL pentru CCR este Lucian Bolcas un alt actual clantau tv.fost prm-ist de frunte si aparatorul dlui Nastase.
    Curat constitutional. Vin vremuri de inchis televizoarele si ziarele cu stiri politice si de stat la gura sobei mai bine cu o carte buna si cu Radio Romania Cultural.
    Se vede ca se pregatesc toate pirghiile pentru a se implementa ce este de implementat, anume independenta energetica cu infrastructura necesara, intru consolidarea securitatii nationale a tarii. Vom auzi foarte des acesti termeni in urmatorii aprox. 5 ani de prospectiuni si explorare si apoi de 10 ani de “exploatare”. Reprezentantul Chevron a declarat la tvr.inflexibil ca nu are nici cea mai mica intentie de a renunta la exploarea gazelor de sist in Romania. Asa ca baietii au unda verde sa faca ce vor pentru a-si consolida pozitiile si a-si asigura o guvernare de cel putin doua mandate. Totul graviteaza in jurul acestor interese “strategice”. Plus rmgc cu metale rare tot atit de mondial de strategice.

  • Ontelus DG

    Eșecul intelectualilor în politica românească poate fi expresia vinei tragice a îmbrățișării fie a modernității occidentale, fie a tradiționalismului autarhic, în condițiile civismului modest al maselor anonime, paupere. Conștientizând că de la ei se așteaptă mai mult decât de la ceilalți, dar și orbiți de caracterul malefic al puterii, cei mai mulți dintre intelectualii români care s-au implicat politic au gafat impardonabil, ilustrând astfel suveranitatea prostiei omenești.

  • In fond, potrivit chiar dictionarelor contemporane, politica este o stiinta -- stiinta guvernarii -- asadar, ea ar trebui invatata, ca orice alta stiinta. Interesant e ca in perioada interbelica dictionarele romanesti defineau politica drept “arta de a guverna afacerile unui Stat” -- sursa: Șăineanu, ed. a VI-a, 192 -- , ceea ce ai zice ca i-ar fi lasat politicianului suficient loc pentru inspiratie si improvizatii, chiar in timp ce-si exercita “talentul” de a guverna. Sigur, si azi politicienii care si-au insusit stiinta guvernarii (in scoli anume organizate ori la diferite cursuri complementare), daca au si vocatia de-a guverna, pot practica exercitiul guvernarii cu talentul cu care se misca pestele in apa. Oricum, in tarile cu traditie democratica, inainte de a se avanta in arena politicii, intelectualii, -- oricat de rasati si cu oricat de vasta experienta academica si adanca pornire interioara -, parcurg obligatoriu niste etape de internship, pe langa politicieni cu experienta. Este riscant sa iei un om de la catedra sau dintr-un laborator de cercetare si sa-l inscaunezi direct ministru. Daca, sub clopotul de sticla al unversitatilor si laboratoarele, adica inter pares, unele remarce mai usturatoare pot trece drept simple vorbe de duh, odata scapate in spatiul public din “amvonul” politicii, ele pot capata proportii de gafe monumentale si, declasand o avalansa de proteste, pot pune brusc punct unei cariere politice care, de altfel, incepuse sub cele mai bune auspicii.

  • Ontelus DG

    Înțeleasă ca dominație asupra oamenilor, voită sau nu, puterea smintește, prostește, ticăloșește. Îndreptățit sau nu în exercitarea puterii, cel care o exemplifică este, de cele mai multe ori fără să bănuiască, un suferind. Economică, administrativă, simbolică ori de altă natură, puterea își torturează metafizic victima care cade pradă idolatriei sale. Îi plângem, și pe bună dreptate, pe aceia care trăiesc efectele nefaste ale deciziilor de orice fel. Vai și amar, însă, de aceia care iau acele decizii…

  • InimaRea

    Mi-e că d-l Barbu e victima unei neînțelegeri. Nu că mi-ar fi drag, am observat că s-a proletarizat ca ministru, avea aerul de a-și sufleca mînecile, m-așteptam să-și scuipe-n palme, țapinărește. Anturajul era de vină, vorba maică-mi (fie iertată!)
    Din 991 încoace, am avut mai multe prilejuri de a vedea transformarea din homo sapiens în homo faber, sub strivitoarea povară a responsabilității ministeriale -- și la FSN, și la CDR. Chiar vorbeam cu un strivit din ăștia, și-i împărtășeam -- candid, recunosc -- idealul meu de guvernare: program de 8 ore, ca toată lumea, să se vadă că toate merg ca lumea. La care, m-a rîs de-a leșinat preopinentul: Ministeriatul e muncă fizică, brută, amice! 16 ore pe zi -- minimum -- ești pe baricade. Dacă nu ții la tăvăleală, te ceri afară.
    Bine, domne -- ripostam -- dar voi toți sînteți intelectuali -- cu studii superioare, mă rog. Cum de luați în brațe acest activisticus modus vivendi? Voi sînteți doxații actului de guvernare, de la voi se-așteaptă non multam sed multum. Pentru multam, aveți armata de pițifelnici care ling hîrtii, fac sinteze, fac menajul în ograda guvernării, să zic așa.
    Nț, zicea, e vicevercea.
    Dar îl lăsai în suspens pe d-l Barbu. Zic eu că agrăirea d-lui a fost luată ex abrupto, de n-a mai apucat omul a și-o traduce în româna comună. Adică, era o constatare amară: Uite în ce țară putem trăi, (așa de puțini bani avem) că jumătate din bugetul Sănătății merge la bolnavii de SIDA. Ehei, ce Festival Shakespeare aș face eu cu banii ăștia (dacă ar fi disponibili, dacă ar ajunge și pentru Cultură, nu doar pentru Boală).
    Era paraponisit d-l Ministru fiindcă bugetul Culturii era de toată jena, și asta fiindcă nu necesita cheltuieli urgente pentru situații îngrozitoare. În sinea d-lui, se vedea ca la radiografie cum zicea “Trăind numai din urgențe, o să ajungem toți la Urgență”.
    E posibil -- nu bag mîna-n foc, că odată mă trezesc somat să dau link la cestiune -- ca bugetul acela să fie binișor umflat pentru cu totul și cu totul alte nevoi decît ale bieților suferinzi de SIDA. Deja cu vechime la guvernare, d-l Ministru cam dibuise șmenul și bătea șaua să etîcî.
    Ceea ce nu se face, și-au zis colegii d-sale de guvernare -- și l-au dat la cîini. Care nici că l-au mai adulmecat, au pus colții pe el -- era mană cerească, le picase ditamai ministrul la cină!
    Deh, d-le (ex)Ministru, vă rîdeați în barbă de Coana Leana, care cerea s-o judece colegii ei academicienii. Venirăți la vorba ei? Uite că da.

  • OvidiuB

    Poate ca problema inadecvarii intelectualilor nostri la politica zace in relatia foarte proasta pe care o au si ei si o avem si noi cu compromisul. Politica mi se pare, in primul rand, o stiinta (unii zic arta) a compromisului -- chiar daca ideea e sa faci compromisuri fara sa te compromiti. Insa trebuie sa le faci. Trebuie mereu sa mai si cedezi, ca sa obtii un “ceva mai bine”, dupa ce tragi linia.

    Noi, romanii, avem o mare problema cu oamenii care fac compromisuri. Suntem mult prea prapastiosi in asteptarile noastre: ori vrem “un partid nou, curat, fara legaturi cu structurile”, ori “toate sunt aceeasi mizerie”.

    Sunt de exemplu date unele nume mai sus de oameni care au exercitat functii de putere (intelectuali, adica) si care, dupa umila mea parere, la final au facut mai mult bine decat nu (nu e cazul domnului Barbu, pe care nu-l retin cu altceva decat cu incrancenarea cu care sustinea cauza RMGC). Si totusi, sunt pusi toti la colt, desi nu sunt ei cei mai rai si nu au facut mai mult rau decat bine, ci invers.

    Dar, vezi Doamne, sunt intelectuali si menirea lor era sa fie nuferi in cloaca noastra politica. Problema e ca tot aruncand la gunoi nuferii care s-au mai stropit de noroi, o sa ramanem in cele din urma numai cu mlastina. Si-o sa continuam sa suspinam dupa nuferi.

  • nc

    @ OvidiuB:

    Sînteți prea blînd cu așa-zișii intelectuali. Date fiind vremurile prin care am trecut și încă trecem, era mare nevoie de cineva care să țină steagul sus.
    Probabil din prea multă adaptare (că nici unul din noi n-a prea scăpat de asta), nu vă dați seama că de 24 de ani încoace mesajul puterii, ăla real, dat prin exemplul personal, a fost: „cine poate să fure, dacă n-o face e prost”. Ăsta a fost modelul comportamental preluat și de întreprinzători, și de angajați. Statul a tras pe patroni, iar patronii s-au scos pe spinarea angajatului, care și ăla, dacă avea ocazia să facă vreo mînărie nu prea stătea pe gînduri.
    Și totul a fost întreținut de sus. Pur și simplu statul și-a corupt cetățenii. Toată lumea a devenit duplicitară și ușor de manipulat în felul ăsta, pentru că nu mai reacționezi prompt dacă te comporți exact ca ăia de la putere.
    Așa că era mare nevoie de cineva care să nu-i recunoască pe impostori ca așa-zisă clasă politică, cu atît mai puțin să se amestece cu ei.
    Mă tot întrebam cum se simțea Andrei Pleșu cînd era ministru de externe, știind că colegii lui de guvern jefuiau țara la greu. Pe bune, chiar e o întrebare. Nu mai zic de faptul că-i legitima cu prezența lui (ca și mai tîrziu cu Băsescu).

  • nc

    @ InimaRea:

    Pe mine m-a surprins în primul rînd cînd l-am văzut în clubul acela de pe Liscani, în care au intrat niște tineri protestatari și-au început să-l ia la întrebări și să-i facă reproșuri. Omul era blocat!
    Stăteam și mă uitam la TV și mă-ntrebam ce naiba are, ce-i așa de greu să îi inviți pe oamenii ăia la o discuție relaxată, dacă tot erau acolo și erau cam înfierbîntați / nelămuriți? Nu era reacția cea mai normală? Mai ales Că nu părea că avea în față niște tîmpiți, cred că erau studenți în mare parte.
    Daniel Barbu manifesta un mare disconfort, de parcă dintr-o dată devenise foarte mic, iar reacția nervoasă de afară, aceea cu „legionarii”, mie mi se pare că a venit cumva firesc în continuarea crispării (a se citi „criză”) din club.

    Mi-e teamă că ÎN CEL MAI BUN CAZ, Daniel Barbu a fost cu fundul în două luntri atunci cînd a acceptat postul de ministru. Adică a crezut că poate în același timp să fie și cu golanii, și să facă și treabă în minister.
    Ori problema e că dacă te amesteci cu golanii, mai ales în proiectul lor (da, guvernul e AL LOR), golanii vor să te încalece, iar dacă nu ți-ai dat demisia la timp și ai apucat să faci o concesie… Ai pus-o (de Henri Mălineanu, desigur), dacă ai totuși ceva conștiință.
    Uite așa te trezești că vine protestatarul la tine și singura reacție de care ești capabil e să faci criză de nervi.
    O părere…

  • OvidiuB

    @nc

    Imi pare rau sa va spun, dar in acest moment avem o tara plina de intelectuali care trag din toate pozitiile in politicieni. Iar problema noastra, a celor care ne uitam la ei, nu pare sa fie ca nu iau pozitie, ci “de ce nu se implica?”. Pai cum sa se implice daca, tocmai in exemplul dumneavoastra, Plesu e vinovat ca, desi nu fura cand era la Externe, furau altii de langa el? Pai Plesu e vinovat ca furau altii?

    Iar complicitatea…cand ai o clasa politica eminamente corupta (in proportii ametitoare, de 80-90%), cred ca singura sansa s-o schimbi implica o anumita doza de complicitate. Pentru ca presupune sa lucrezi totusi cu ea.

    Verticalitatea de pe margine vedem bine unde ne-a adus: in punctul in care (mai) toti care sunt in politica sunt niste hoti si nu putem sa-i oprim! Cu pretul pastrarii verticalitatii intelectualilor, desigur.

    Raman la parerea ca suntem mult prea exigenti cu necesitatea de a face compromisuri a unor oameni care, la final, fac mai mult bine decat rau. Mai ales ca oamenii aia, spre deosebire de hotii cei de toate zilele, sunt putini si in plus si sensibili la imaginea lor.

  • @ OvidiuB si @nc
    Subiect foarte complicat, intr-adevar. Nu am timp, in acest moment, sa articulez o “ipoteza de lucru”, dar exista macar o situatie (i-am mentionat-o intre patru ochi dlui Plesu)care putea fi usor evitata si asta ne-ar fi scutit de multe: Guvernul Roman putea cantari mai exact inainte de a da OK-ul pentru infiintarea revistei “Romania Mare”. Va fi fost ea o “democratie originala” cea lansata prin acel Guvern, dar existau toate dovezile si motivele pentru a spune “Nu” unui grup de rinoceri national-comunisti, fosti securisti si colaboratori de lux ai Securitatii. Era mai mult decat “de asteptat” ce vor produce si in ce se va dezvolta “productul” lor.
    Ma opresc aici.

WP Admin