≡ Menu

Imperative selective?

Desen&Copyright@DION

Desen&Copyright@DION

Într-o zi, îi sugerăm președintelui Klaus Iohannis să demisioneze pentru acordarea unei decorații care ni se pare problematică. A doua zi, îi cerem să-l destituie pe consilierul prezidențial Andrei Muraru. A treia zi, îi cerem calificarea evenimentelor din 2012 ca atentat grav la adresa statului de drept (dacă se dorește evitarea sintagmei “lovitură de stat“), la care și vechiul PNL a fost parte.”

Un argument al celei mai recente dintre cererile adresate președintelui de un membru al GDS (aici) este unul la care subscriu fără nicio ezitare: “E vorba despre educația democratică pe care liderii trebuie s-o administreze națiunii și lor înșişi: a-ți privi critic trecutul, a recunoaște public erorile stau ca garanție minimală că nu se va mai permite repetarea lor.”

“Ar fi extrem de periculos să se treacă senin peste lecția anului 2012”, continuă, pe bună dreptate, textul dlui Andrei Cornea.

Nu a fost la fel de periculoasă tăcerea mormântală a petiționarilor de azi în legătură cu o altă “lecție”, una din  2009?

Într-o emisiune de televiziune, președintele Traian Băsescu comitea un autodenunț. Era o mărturisire care vorbea despre modul iresponsabil în care președintele lua hotărâri dintre cele mai importante: “Cel mai urât lucru este, după ce te-a luat cineva dintr-un purtător de cuvânt, te-a făcut ministru – consilier prezidențial este rang de ministru -, ți-a poftit suflețelul să-ți fie soțul șef de serviciu secret, ți l-a făcut președintele șef de serviciu secret.”

Poate mă înșală memoria, dar nu-mi amintesc ca petiționarii de astăzi să fi reacționat atunci altfel decât prin tăcere. Evident, fiecare dintre noi are unități de măsură ușor diferite. Totuși, îndrăznesc să spun – așa cum am făcut-o și la timpul potrivit – că un președinte care numește șefi de servicii secrete după criteriul mărturist de dl Băsescu tratează statul de drept ca pe o moșie personală – un stat de drept preferențial. Culisele numirii dnei Alina Bică nu pot fi nici ele expediate cu un simplu “am dat-o în bară.” Și multe altele.

Revenind la mărturisirea președintelui Băsescu privind ”criteriile” pe baza cărora numea șefii de servicii secrete, există probabil o singură explicație pentru faptul că membrii GDS nu l-au găsit certat cu statul de drept. Și acela ar fi putut fi că soția care i-ar fi cerut președintelui numirea soțului în fruntea unui serviciu secret, fiindcă așa i-ar ”fi poftit (ei) suflețelul”, l-a contrazis prompt și public pe președinte:

“Mi se pare îngrijorătoare declaraţia pentru domnul Traian Băsescu. Simt nevoia să-i iau apărarea, chiar dacă am plecat de trei ani de acolo, pentru că nu pot să cred că un preşedinte de ţară numeşte şeful serviciilor secrete la capriciul unei angajate sau pentru că sufleţelul unei angajate, oricine ar fi respectiva, îi cere să facă asemenea numiri. Vreau să cred că e doar supărat şi nervos în timpul campaniei şi face asemenea declaraţii. Drept urmare, nu i-am cerut preşedintelui să-l numească şef la SIE pe soţul meu şi sunt convinsă că nu l-a numit pentru că i-aş fi cerut eu.”

Asta mă făcea să scriu:

“Spre binele dlui Băsescu și (dacă nu zic vorbă mare) al României, sper că președintele suspendat va găsi o clipă de răgaz pentru a ne spune: “Am glumit… Eram și eu supărat… Așa că am făcut un spirit de glumă, cum se zice…” Eu sunt gata să-l cred, mai ales că dl Băsescu a fost apărat chiar de dna Săftoiu”.

În sfârșit, președintele Klaus Iohannis și-a exprimat deja punctul de vedere în legătură cu ceea ce a fost considerat de unii drept ”lovitură de stat”. Și a făcut-o chiar la o întâlnire la GDS, pe când candida în alegerile prezidențiale.

La o întrebare a dnei Andreea Pora referitore la evenimentele din 2009 și 2012 ( Personal, sunt curioasă – și, probabil, și alții de aici – care este poziția dvs. clară vizavi de aceste chestiuni?”), candidatul Klaus Iohannis a răspuns, așa cum i s-a cerut, clar:

“Nu m-am simțit nici atunci implicat, cum nici acum n-am de ce să mă dezic de o chestiune în care n-am fost implicat. Interpretarea mea pot să v-o spun în două propoziții extrem de simple: o procedură prost gândită, prost făcută, dar un vot pe care nu putem să-l negăm. Ne-am făcut de minune în fața întregii lumi cu o chestiune care nu a dus în final la absolut nicio soluție pentru ceva. S-a consolidat o situație fundamental con­flictuală care până azi a produs zgomotul de fond de care vorbeam mai la începutul discuției noastre.” /…/”Părerea mea de atunci a fost că o țară nu poate fi condusă prin proceduri peste noapte. Și cred că ăsta e lucrul pe care trebuie să-l învățăm. O țară nu poate fi condusă de politicieni care reprezintă România în parteneriate vitale pentru România și să nu discute cu ei în prealabil când au de gând să-l dea jos pe președintele republicii. Asta e inadmisibil, pur și simplu. Cam astea au fost evaluările mele. Nu știu dacă am învățat ceva de aici.”

Ce este neclar în această declarație? Ce este ambiguu în poziția dlui Iohannis? De ce lămuriri ar mai fi nevoie?

Trebuie să-și schimbe dl Iohannis opinia de atunci? De ce? Doar spre a fi apoi acuzat de duplicitate; că e un om care-și schimbă opiniile după cum ”o impune situația”?

După ce ne-am dovedit, timp de zece ani, “mumă” pentru un președinte cu un temperament și mod de acțiune extrem de problematice (“un mahalagiu cu viziune”, potrivit dlui Andrei Cornea), e straniu să ne dovedim ”ciumă” cu un altul aflat în funcție de nici măcar zece zile și care ne invită la o anumită temperanță, nu la laxități morale.

Imperativele morale nu pot fi selective.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

  • Chapeau, Dorin!

  • Peter Manu

    O țară nu poate fi condusă de politicieni care reprezintă România în parteneriate vitale pentru România și să nu discute cu ei în prealabil când au de gând să-l dea jos pe președintele republicii.
    Ce vi se pare clar in aceasta afirmatie, Dle Tudoran? Se face vorbire despre “politicieni care reprezinta”. Ei, dar poate altii, “au de gand sa-l dea jos” Cine ar fi trebuit sa discute cu cine in prealabil?

  • Peter Manu

    Continuare:
    Singurii parteneri de discutie posibili ar fi fost cei din parteneriatele vitale. Dar in acestea Romania era reprezentata de presedintele republicii, asa ca discutia nu a putut avea loc si tara nu poate fi condusa de nu se stie cine.

  • Andi

    Ce vor să întrebe de fapt GDS-iștii autoinstaurați ca elită imuabilă, este dacă li se asigură și lor o sinecurică și dacă li se dau garanții că orice nucleu de performanță care i-ar putea detrona va fi torpilat de fraged.
    N-au cum s-o facă public, așa că sparg 1-2 ochiuri de geam de la noua prăvălie și dau de-nțeles că vor să încaseze taxă de protecție.

  • Peter Manu

    Continuare (dupa plimbarea necesara cu cei doi caini ai nostril):
    Cred ca Dl. Iohannis a vrut sa spuna: Conducerea USL ar fi trebuit sa obtina acordul partenerilor nostril vitali inainte de demara suspendarea presedintelui Basescu.
    Numai ca un astfel de lucru nici nu se spune, nici nu se face.

  • ion popescu-puciuri

    desi nu e frumos, am sa incerc sa’l linistesc eu pe domnul doctor: deja am citit in diverse locuri ca neamtzul care nu ne merita are sa exerseze pe propria’i piele procedura care nu’i este foarte clara domnului manu.

  • D-le Manu,
    Am si eu o intrebare pentru dvs: exista ceva calr pentru dvs. in afara de faptul ca dl VT este inatacabil?

  • Nu doar presedintele, d-le Manu, este implicat in parteneriate.
    Ideea de Parlament va spune ceva, daca ideea de US Congress va spune? Functia de Prim-ministru va spune ceva (sef al guvernului)?
    Ce nu va este clar? Daca nici o asemenea declaratie foarte clara nu va este clara, rugati-l pe dl VT sa va clarifice, fiindca dinspre altii orice clarificare vine nu va ajuta sa vedeti clar mai nimic. Eu, unul, dle Manu, nu imi asum responsabilitatea de a traduce o declaratie din limba romana in limba romana unui vorbitor de limba romana. Cele bune.

  • Nu cred ca este vorba despre asa ceva…

  • Peter Manu

    Fiecare dintre noi vorbeste romana in care gandeste, draga Domnule Tudoran. Nu despre romana e vorba aici, in cazul intalnirii Dlui Iohannis cu membrii GDS; ci despre ganduri incalcite, jumatati de adevaruri si virginitati restaurate (omagiu Dlui, cred, Luca P. ). Cu deosebit respect, PM.

  • Peter Manu

    More matter, with less art. (Hamlet, Act II).

  • Dezideriu Dudas

    Stiu ca lui Volodea ii furau “primaveristii” pachetelele de mancare la scoala si “se” aude, pe surse…., ca Neamtu’ nu a luat inca atitudine ! Aiasta nu se poate !

    Bre’ dom’Neamtule, recunoaste bre’ ca esti mistret. Numai asa scapi !

    “Cand vine primavara in gradina democratiei romanesti iar nefasta ( istorie ) crede ca-i toamna” -- din antroponimia indiana

  • neamtu tiganu

    “Fiecare dintre noi vorbeste romana in care gandeste”

    daca gindeste sau vrea sa gindeasca.

  • neamtu tiganu

    se pare ca-ti face bine plimbarea cu ciinii, fa-o mai des, e f. sanatos!
    Esti exemplul clasic al cuiva care pe baza unei gindiri logice ajunge la concluzii false.

  • Ilinca

    Poate ca “unii” ar vrea sa gandeasca dar nu pot! Sa nu uitam ca si bietul Ponta a vrut sa fie un adevarat doctor in stiinte juridice, dar n-a putut.

    Cererea e mai mare decat oferta…..

  • OvidiuB

    Domnule Tudoran, nu ca am fost mereu un admirator al dlui Iohannis, inca de mult dinainte de a candida la presedintie, dar as zice totusi ca prima incalcare flagranta a statului de drept (si a unui bun-simt elementar, chiar si in politica) comisa de fostul nostru presedinte l-a avut in centru, involuntar, chiar pe actualul presedinte.

    Cum putem numi refuzul cu obstinatie de a desemna ca prim-ministru un candidat care avea sustinere de peste 60% in Parlament?!? Cum putem califica insistenta de a desemna alti candidati (dl. Croitoru, dl. Negoita) despre care era absolut previzibil ca nu vor avea sprijinul majoritatii, din moment ce majoritatea isi desemnase deja un candidat?!?

    Care dintre intelectualii de azi l-a interpelat ATUNCI pe fostul presedinte, in apararea statului de drept?

  • cârpe diem

    dom’ doctor, nu incercatzi d-voastra si alte tragedii?

  • Ultor

    Intrebarea am mai pus-o si eu de cateva ori, dar fara niciun rezultat…Oricum, terfelirea principiilor liberale au continuat si dupa refuzul numirii lui Johannis in postura de premier: guvernul demis al d-nului Boc a continuat sa guverneze din pozitia de guvern interimar si sa organizeze niste alegeri extrem de importante pentru Romania ( “Sire, dati-mi guvernul ca eu va dau Parlamentul” ). Mai mult, dupa realegerea ( stim in ce conditii ) lui Basescu, acesta a nominalizat acelasi premier Boc( sa nu uitam, demis de Parlament) in calitate de viitor premier. Asa ceva numai intr-o tara bananiera se poate intampla, dar acest lucru n-a vexat deloc (b)elita noastra intelectuala, mare aparatoare a statului in pozitie de drepti in fata unui capitan…

  • Hantzy

    Eu chiar nu pricep de ce se insista atat pe “implicarea” dlui Iohannis in evenimentele din 2012?! Chiar dumnealui a negat ca ar fi avut vreo implicare decizionala in derularea acelor evenimente si, fie ca convine ori nu, a-i mai solicita bonusuri la cele deja afirmate, nu se face! Se poate comenta oricat pe marginea declaratiilor sale, se pot trage orice concluzii care sa urmeze o minima logica pe baza celor eternizate mediatic, dar orice alt demers seamana mai abitir cu impunerea propriului punct de vedere, deci nu cu “aflarea pozitiei dlui Iohannis, clara, fata de acele chestiuni”.

    Iar, pentru comparatie, sa ne uitam putin si la prima si cea mai teribila mineriada! Pe atunci de acum fostul presedinte, dl Basescu, era demnitar al statului, director intr-un minister direct implicat in evenimentele din iunie 1990. A fost deci mai implicat decat dl iohannis in 2012, basca a mai ramas implicat cel putin pana in 1992, cand a votat si a fost votat fesenist. Dumnealui si-a incheiat cele doua mandate fara ca vreun moralist dreptcredincios sa-i fi cerut macar o data sa-si exprime pozitia sa, la fel de clara, fata de mineriada. S-a putut! Si a fost atunci vorba de incalcarea unor drepturi fundamentale, adica niste lucruri care exced prin universalitate, gravitate si principialitate constitutia unui stat.
    Parerea mea: ca sa-i poti cere unui demnitar clarificari in privinta unor chestiuni controversate, ar trebui sa-i fi cerut acelasi lucru si altuia. Poti renunta in cazul vreunuia, doar daca e evident ca nu ai ce sa astepti de la respectivul.

    O alunecare lina tuturor in Noul An 2015!

  • InimaRea

    Sa-i spună cineva, dlui Iohannis, ca “Parisul merita o liturghie”. Altfel, “Parisul” ii va fi mereu potrivnic. Mai ales ca-i atit de-ndaratnic incit nu vrea nicicum sa-nvete ce e si cind e o lovitura de stat. Bunaoara ca nici măcar încălcarea vreunei prevederi constitutionale nu e, de vreme ce Basescu n-a comis vreuna, in 10 ani de mandat.
    Dar poate ca soluția ar fi sa definească CCR lovitura de stat, sa afle si cei de-au votat la ultimul referendum de suspendare, de-au fost au ba complici la. Nu ne-ar strica vreo 7 milioane si, de complici la lovitura de stat. In Decembrie ‘989, au fost mult mai putini, si s-a chemat revoluție ce a urmat, nu lovitura de stat.

  • InimaRea

    Dl A Cornea exprima intenția GDS de a-i fi consilier voluntar, președintelui. Găsesc cu-adevărat generoasa ideea.

  • Ultor

    La mineriada din 1990 TB nu era un simplu director, ci subsecretar de stat in guvernul Roman…Deci cu atributii f. concrete in ceea ce priveste “buna organizare” a mineriadei. Ca sa nu mai vorbim de lipsa oricarui apetit a acelorasi intelectuali in ceea ce priveste trecutul sau securist probat, nu numai prezumat….

  • Gheorghe Campeanu

    Eu sint silit sa admit ca, depeizat de decenii, si de la distanta, ma zbat in ritm cotidian in raport cu stapanirea nuantelor in limba materna romana. Dar nu cred ca am nevoie sa recurg la parnafernalia metodelor de psiho-lingvistica sau de content analysis pt. a ‘descifra’ nici sensul si nici adresantul (adresantii) acestor extrase din raspunsul candidatului Iohannis catre Gabriel Liiceanu pe 11 Noiembrie a.c. Si nu decontextualizarea ar fi observatia cea mai pertinenta, zic eu:

    “Ori nu m-ati urmarit, ori m-ati ignorat………..Totusi eu vreau sa fiu presedintele Romaniei, nu criticul de serviciu.”

  • Ghiudem

    Totul pentru front! Totul pentru voluntariat! Totul pentru victorie! Daca nu consiliaza Grupul pentru Poliloghie Societala presedintii, atunci cine? La un moment dat il avea ca interlocutor privilegiat pe Magureanu himself ( in vremea cind Serviciile romanesti, de coniventa cu cele bulgare si sovietice, incercau sa racoleze, prin santaj, diplomati occidentali). Ce vremuru! ce vremuri!… D-l Andrei Cornea a lucrat cindva preelectoral, dar fara prea mare succes, si pentru tatinele vedetei Oana Roman, actualul ultraliberal Don Petrica de Ciozvarta y Brasov. Ce vremuru! ce vremuri…

  • Lucrurile sunt simple si clare, d-le Manu: presedintele este incoltit, presat sa foloseasca o sintagma in care nu crede “lovitura de stat”. Nici eu nu cred ca am avut de-a face cu o lovitura de stat, chiar daca — asa cum am scris la vremea respectiva — acuzatiile prezentate in Parlament impotriva Presedintelui Basescu erau subtirele pentru o suspendare si, apoi, extragere de la Cotroceni. Intre o “lovitura de stat” si ce s-a intamplat atunci, in 2012, exista mai multe niveluri, forme prin care sunt fortate limitele unui stat de drept. Dar cei care au lansat strigatul “lovitura de stat!” vor, neaparat, ca toata lumea sa accepte aceasta formulare. Cine nu o accepta dovedeste un spirit nedemocratic. Se foloseste obsesiv verbul “trebuie”. De ce, ma rog, “trebuie” facut si acceptat tot ce cred partizanii unui om politic (Traian Basescu) ca “trebuie”? Banuiesc ca noul presedinte are foarte multe lucruri de facut pentru a-si ingadui luxul de a oferi, zilnic, satisfactie unui grup devenit din “de dialog” grup “de presiune”. In tari in care societatea civila este ma puternica, nu se scrie totata ziua, nu se vorbeste la televiziune si radio toata ziua despre “societatea civila”. Simplu -- presiunea societatii civile nu se exercita intr-un singur fel si, mai ales, nu de catre un singur nucleu. Daca nici aceste lucruri simple si atat de vizibile nu le observati, sincer, nu vad despre ce dialogam si de ce dialogam. Doar, asa, ca sa ne aflam in treaba?

  • Peter Manu

    Stimate Domnule Tudoran
    In 2012 nu a avut loc o lovitura de stat.
    Nu fac parte din nici o societate, nici civila, nici altfel.
    Dialoghez pentru placerea care vine din practica duelului cu parteneri de exercitiu mai abili decat mine.
    Al dvs.
    Peter Manu

  • Dezideriu Dudas

    Prea sunteti generos ( de savuros ) si nici eu nu ma poci abtine…, ca si dvs…
    Cei ( de la ) “22” ai lui Noica, gratie “copiilor”, au ajuns “piramidali” ( nu stiam ca replica e din “O noapte furtunoasa”…). Nu doar ca nu e nevoie sa se mai roage de/la “Fratele Alexandru”…, acesta ii si consiliaza ( asa de bine, ca vor sa dea si la altii ) ! Rugati-l bre’ sa nu ne mai “consilieze” la cap … La dom’Neamtu Tiganu se mai apropiasera…., de si-a facut omu’ si lista de asteptare…. Da’ nu era vorba de cap…
    Consilierem non consilierem, necesarum ruga est ! ( Ca doar nu la vest )….

    Traiasca Lupta pentru ( Dati-ne ) Pace !
    ( S-audi ? Ca daca nu, da Volkswagen-ul peste noi….)

    P.S. : Exista insa realitati fractale la GDS care cred ca sunt consonante cu mersul societatii. Una dintre ele tine de statutul presedintelui GDS, d-nul Radu Filipescu…N-o fi spion “capitalist” ( ar fi imposibil, la anticorpii de ne-rasfirat de-acolo ….) la GDS, asa ca am speranta ca si in ceea ce-i priveste, nu e totul pierdut….

  • Stefan Bragarea

    Tragic, but not magic!

  • A fost numit MRU -- probabil s-a lamurit chestiunea acelui imens conflict de interese: MRU -- Director SIE, sotia sa -- membra in Boardul unei companii austriece (parca) asupra careia SIE tinea ochiul scrutator. Dna Ungureanu primea,parca, 7-8,000 de Euro pe luna.

    Serios vorbind, sper ca episodul respectiv s-a lamurit (ori ca a fost o inventie a prtesei de scandal) si ca MRU nu poate fi tinta unor atacuri pe aceasta tema. Pe alte teme…

    Oricum, de aici inainte, GDS & VT nu mai au nevoie sa recurga la Apeluri si Scrisori deschise -- MRU va fi cureaua de transmisie, directa, spre Presedintie.

  • InimaRea

    Numirea lui MRU -- dat jos prin efortul patetic al lui C Antonescu -- arata ca liberalii isi iartă victimele politice, care primesc bucuroase iertarea.
    Urmează împăcarea cu dizidentii lui Tariceanu.
    Marele fluviu isi aduna apele intr-o albie secata -- pentru mari sub pustiuri.

  • Care dintre intelectualii petitionari de astazi l-a interpelat atunci pe presedintele Basescu? Banuiesc ca niciunul. Logic, nu?…

  • Ultor

    Sunt sigur ca va inselati d-le Tudoran…Marile caractere de la GDS nu pot sa se impiedice, atunci cand o cer principiile, in mize meschine cu character personal. Au dovedit-o si in trecut, o vor dovedi si acum: spiritul de corp nu-I carcterizeaza. Sunt generosi, solidari si da, era sa uit, obiectivi…Mai ales obiectivi.

  • Kobe

    The neocon fart powered GDS should be puzzled.

    Cum sa mai dai in Johannis cind exista riscul sa il transformi pe inenarabilul MRU in collateral damage?

  • InimaRea

    Aflu ca MRU e consilier personal onorific, al președintelui. Mi se pare mie ori cu MRU se inaugurează a treia categorie de consilieri prezidențiali -- consilierii moka (neplătiți) care consiliază personal doar de-amoru’ artei?

  • Lilith Urghia

    Cumetre vecin, MRU e pesemne -- ( citez dintr-un clasic al Certocratiei) -- liturghia pe care o merita Parisul. Asa ca Volodea l’a eu ou vous pensiez: au plus profond de son derche infundibuliforme. Basca faptul ca fostul premier siesc i-a fost util lui Iohannis, in turul doi, cu un mesaj pentru alegatorii maghiarofoni formulat iintr-o ungureasca impecabila. Chiar daca de pe prompter.

  • Luciola

    Daca miscarea a decis-o Iohannis, e foarte abila. Le-a pus o para in gura Volodiei si Monologilor Sociali. MRU e agreat si de Marele Licurici si de inconturnabilul sau aliat din Orientul Apropiat.

  • El Duque de Bajluy

    Replica e de la Caragiale cetire, iar acesta o bastinizeaza dinspre recuzita epitetica a romantismului francez, sensibil, acesta, si la redescoperirea Evului Mediu -- C’EST GOTHIQUE! C’EST EXTRAORDINAIRE! -- si la campaniile in Eghipet ale unor Napoleon & Champollion -- C’EST PYRAMIDAL! C’EST SUPERLATIF! Azi, din pacate, se multumeste lumea cu un banal C’EST GENIAL!, folosit in orice imprejurare, la munte sau la mare. De unde intrebarea: Gestul lui Iohannis de a si-l lua sfetnic de taina, HEIMLICHER RAT, pe MRU e ”genial”, nu-i asa?

  • Taras Buba-Zaporogul

    Tatiana Slama-Cazacu, una din primele psiho-lingviste care opera CONTENT ANALYSIS, intr-o buna recontextualizare, pe schinarea bietului Andrei Plesu. Dupa 1990 de buna seama. In ”Romania literara”, mi se pare. Ne-ar fi fost de folos interventiile Domniei Sale si ANNO DOMINI MMXV.

  • InimaRea

    Conceptul de parteneriat vital (re)introduce nevoia românească de Tătuc. Printr-o asociere de idei -- bizară, c-așa-s astea de felu’ lor -- mi-amintesc de ”CeMeI”, asistent la Universală, în anii ‘980, care se-apucase a medita cu voce tare, în amfiteatrul unde se desfășura învățămîntul politico-ideologic, pe tema ”centrul vital al întregii națiuni”. După un doct periplu prin mitologia greco-romană și cea orientală, stabilea el că centrul vital se situa -- în genere -- undeva sub ombilic, la om; deci, la o națiune, cam tot inghinal.
    După cum s-a văzut în primele zile de după Ceaușescu, centrul vital al întregii națiuni a dispărut fără urmă, fără durere și, mai important, fără afectarea vitalității noastre naționale.
    La vremea cînd cea mai albă zăpadă creștea la Moscova, prietenia româno-rusă era vitală pentru RPR și poporul român. Între țările și popoarele noastre frățești, era tot un parteneriat vital -- și asta chiar funcționa: cînd ploua la Moscova, se deschideau umbrelele și la București, nu doar la Sofia (Budapesta, Berlin-Est etîcî). După 20 de ani de fierbinte parteneriat vital, s-a văzut că nu dispărea vitalitatea odată cu parteneriatul vital. Ba, dimpotrivă, creștea în lipsa acestuia, retrogradat la nivelul ”relații de pretinie și respect reciproc”.
    Totuși, dl Președinte trebuie să fi avut un motiv anume pentru a reînvia -- în conștiința noastră -- ideea de legătură ombilicală cu centre de putere externe. Dacă nu o filozofie aparte o fi avînd, de ajunge a crede că demiterea președintelui țării trebuie mai întîi discutată cu partenerii noștri vitali. Una cu temei istoric, probabil, fiindcă-n vremea independenței noastre sub turci, orice schimbare de domnie, fără firman de la Stambul, era nu doar nulă și neavenită ci de-a dreptul periculoasă pentru noul domn și curtea lui.
    Mă aventurez a crede că demiterea lui Băsescu pica rău, într-o perioadă în care se cocea scenariul Euromaidan. Și că succesul sintagmei ”lovitură de stat”, în Vest, vine din iritarea că-ntr-o perioadă în care se pregătea expansiunea Vestului către Est, România nu găsise altceva mai bun de făcut decît să schimbe și președintele, odată ce schimbase guvernarea. Or, la fruntariile Occidentului, tocmai ce era nevoie de un om verificat ca aliat de nădejde, în perioada tulburării preconizate în Ucraina și-n eventualitatea unei riposte rusești dintre cele mai agresive. Ceea ce lămurește întrucîtva și statutul de șef de stat al președintelui României, cel puțin în accepțiunea Vestului.
    În campania sa electorală, dl Iohannis afirma că-n ce privește situația din Ucraina și relația noastră cu Federația Rusă, n-avem alta de făcut decît să urmăm politica NATO și a UE, fiindcă ”sîntem prea mici” pentru a ne putea permite o politică proprie în materie. După mine, un punct de vedere sănătos, chiar mai adecvat decît varianta agresivă a lui Băsescu, care nu se mulțumea să urmeze -- tot așa -- politica europeană și euroatlantică în relația cu Federația Rusă, ci se mai și roțăia la Kremlin. Pînă a dat mîna cu Putin, și s-a calmat ca prin farmec -- poate fiindcă era gazda Summitului NATO de la București -- zic și eu, ca tot românul fudul.
    Astfel privind lucrurile, nu văd ce mai kikirez gîlceava: dacă și Berlinul a pronunțat ”lovitură de stat”, pur și simplu ar trebui să ne asumăm greșeala. Noi, nu președintele care, după cum se știe, n-ar participat la decît din postura sa de propunere a PNL pentru postul de. Greu de înțeles e cum de-au reacționat la fel și Băsescu, și Ponta, cînd li s-a propus Iohannis. O fi omis cineva să-i informeze că era varianta agreată de partenerii noștri vitali?

  • Hantzy

    Mulțumesc pentru completare!
    Atunci, cu atât mai mult.

  • Pingback: Imperative selective? | România curată()

  • PaduchelePlesuv

    Nu neplatiti, ci “pe dea moaca” adica dau moaca, stiti ce inseamna.

  • Petru Jipa

    Prin MRU Klaus intră in claustromanie, iar România în claustrofobie.
    E bine domnule preș’edinte?

  • Dezideriu Dudas

    Buna si in-cultura mare….ca se pare ca ramane rezistenta mica….In-cult, nu intelegeam de ce “formula piramidala” nu este folosita mai mult…, desi “ai nostri” intra in vrie cand aud de piramide..Sau, poate tocmai de aia ? Geniala bastinizarea lui Caragiale, daca inteleg bine, de fapt o globalizare….
    Traducand eu “Heimlicher rat” ( deh, in-cultura mare si la limbi straine ), mi-aduc aminte ca tocmai am folosit expresia “rata-mpunge” si vad mai sus ca si InimaRea scrie ceva de “ratoire”…Ii cam dau dreptate : cum “sa mpungi”, fara a avertiza inainte prin “ratoire” ?
    Vorba d-lui RCC translatata ( el se referea la Ucraina si nu mai zic la cine ca parca-i mai bine cand blogul “doarme”, macar de sarbatori…) : Ce, noi suntem “stat agresor” ?

    P.S. Extensia globala de mai sus, ce include si civilizatia vieneza, nu iese din format…Doar ca acolo “rat”-a-i cat se poate de discreta, cum ar veni stiintific, discontinua…La cate drumuri se fac la Viena din Romania, este si de inteles…, atat de tare, ca aproape ca putem observa o continuitate….

  • InimaRea

    Alegerea lui Iohannis poate fi semnul (semnalul) ca veni vremea sa li se spună, romanilor, franc in fata: Ba, fara noi, cadeți de pe harta!
    Intr-un Clasament -- dupa cit de puternic e statul de drept -- partenerii noștri vitali sint in Top 10 (țările UE+încă 6 tari occidentale importante). “Normal”, Romania e jos, linga Bulgaria siameza. Adica, statul nostru de drept abia se tine -e la limita răbdării occidentale. Si asta, dupa 10 ani de întărire, pasămite.
    Alta statistica arata ca resursele economice ale Romaniei (de la “bogățiile subsolului” la ale solului si la bănci si rețele de distribuție) sint înstrăinate in cam 40-100%, principalele beneficiare fiind Germania, Austria, Franta, Grecia, Danemarca. Ceea ce cam schimba percepția asupra repartizării geografice -- si nu numai -- a partenerilor noștri vitali. Bref, partenere vitale pentru securitate militara ar fi SUA, iar pentru cea economică, cele enumerate mai sus.
    E bun prilej de a-l vedea la lucru pe Ponta, cind bazneste despre independenta noastră energetică, din viitor. Care e integral in mina austriecilor. Nu GAZPROM ne poate lasa fara gaze ci partenerul nostru vital de la Viana. Care si fara bani ne poate lasa, daca-si Închide bancile de pe aici.
    Punem si Acordul cu FMI/BM/BCE (adica Deutsche BANK) la socoteala si tragem linie: ce ne mai ramine din independenta, suveranitate, libertate. Exact -integritatea teritorială ne mai, unitatea statului roman.

  • InimaRea

    Dar mai depind acestea de noi? Angajamentul Președintelui e ca, in următorii 5 ani, le vom putea păstra. Dupa care, mai vedem ce si cum.
    Vorba moldoveanului: Bun si-asa rău cumu’i!

  • InimaRea

    Surse: pentru clasament, S Crucerai, pe FB; pentru înstrăinare, I Serbanescu, in JN.

  • Gheorghe Campeanu

    Gnedige Taras von Saporischschja

    Recursul pe care-l faceti la numele doamnei TSC si operetele dansei in ale analizei de continut ma transporta in pragul tezei mele de licenta (pe acel subiect). Dar, cum s-ar spune in folklore-ul local, I would be dating myslef, si subiectul aici este totusi altul.

    Ma limitez la a va relata doar ca doamna Cazacu (fara grad de rudenie cu Zaporojii Domniei Voastre), high priestess/papesa psiho-lingvisticii in deceniile 7 si 8 ale veacului trecut, arunca o privire sasie a l’epoque catre CONTENT ANALYSIS, drept care soborul inteleptilor in fata carora am aparut pentru examenul de diploma in anul de gratie 1975, m-a tratat cu profunde suspiciuni (nici Gusti, nici Herseni, nici documete de partid..). Nu multi dupa aceea am plecat in bejenie.

    Ca si alt coleg sociolog, mult mai faimos, ma intreb (alterantiv/contrafactual) care ar fi fost parcursul meu daca nu plecam. Poate ma limitam la deconstructia psiho-lingvistica a discursului lui Petrarca (“placet experiri”). Dar poate deveneam erou si as fi oferit o mina de ajutor psiho-lingvistic bravilor franc tireuri de la Iasi (stiti Dvs.) in sarirea “brazdelor peste haturi”, sau poate il asistam structural-functionalist pe Radu Filipescu la redactarea manifestelor, sau poate analizam …. Oricum, semnam apeluri, ma intalneam cu dizidenti, faceam-dregeam.. Sau, ca restul masei de intelectuali foarte critici ma metamorfozam intr-un ilustru oponent prin cultura.

    N-a fost sa fie, dar vad ca acum devine cazul: de la CONTENT ANALYSIS la psihologiile de inspiratie behaviourista. Klaus Iohannis “trebuie” sa-i ceara demisia “de onoare” unuia dintre consilierii lui, cam ageamiu i ale psihologiei perceptiilor publice. Sau sa s-o dea pe a lui. Nu? Aia lovitura!!!

    La Multi Ani, acolo in Saporischschja Dvs., si succese lui Ostap si Andriy !

Next post:

Previous post:

WP Admin