≡ Menu

II. Eva Peron rămâne pe peron

Photo blog 7Hotărât lucru, personalitatea dnei Hillary Clinton produce reacții dintre cele mai diverse. Uneori e greu de înțeles dacă explicația stă în cameleonismul orbitor al fostei Prime Doamne sau în laxitatea criteriilor de receptare a semnalelor de tip “curcubeu” transmise de acest ”animal politic” de o tenacitate extraordinară.

Discursul de mulțumire ținut pentru membrii echipei de campanie electorală și pentru toți cei care au susținut-o în acest maraton a fost exemplar structurat și mișcător rostit. El a avut darul să emoționeze și să provoace cuvinte de laudă până și din partea unor aprigi adversari politici. Pentru o clipă, criticile au adormit subit.

Printre aceste critici, venite și de la mulți suporteri dezamăgiți de înfrângere cu doar câteva ore înaintea discursului doamnei Clinton a fost și aceea absolut întemeiată privind o campanie în care candidata democraților nu a avut un mesaj limpede. Succesiunea sloganurilor ”în scară” a sfârșit prin a oblitera total mesajul.

Sloganul-șef, ”Stronger together”, împrumutat după titlul unei broșuri de propagandă cosemnate împreună cu Tim Kane, colegul de ticket electoral, a spus multe și nimic. De partea cealaltă, asumându-și riscul de a trezi suspiciuni și acuzații foarte dure, sloganul lui Donald Trump, “America First“, a percutat.

Aici s-a aflat diferența fundamentală între cei doi candidați. Neavând practic nimic de pierdut, Donald Trump și-a asumat riscuri multiple – discursuri, reacții, comentarii inacceptabile etc. – care ar fi putut îngropa nu un candidat, ci zece. Hillary Clinton a operat într-o zonă de confort proprie produselor unui sistem închis. O zonă, uneori de maxima siguranță; alteori – de falsă siguranță.

“Mușcătura” nu avut dinți. E greu să sfâșii, când porți o proteză dentară. Mai ales când ești obligat să investești timp și energie în a te apără. Iar cele pe care ești obligat să le explici nu pot fi, cum a încercat, livrate opiniei publice sub eticheta “Simple erori; n-am făcut-o cu intenție. Nu se va mai întâmpla.”

“Scheletele din debaraua” de campanie a dnei Hillary Clinton nu au fost nici “simple”, nici nu au constituit rezultatul unor erori din care intenția să fi lipsit. Dimpotrivă, intenția și mai ales siguranța arogantă cu care au fost comise au fost alarmante. Fragmente din corespondența între apropiații ei de campanie o confirmă.

Hillary Clinton nu este o piesă independentă, este parte a unui mecanism politic redutabil – Bill & Hillary Clinton. O structură care vine cu avantajele și dezavantajele ei. În prima categorie intră ipostaze ca Prima Doamnă de Arkansas, Prima Doamnă la Casa Albă, Senator de New York, Secretar de Stat impus de partid câștigătorului din 2008, Barack Obama.

În a doua categorie intră strigoi precum “I did not have sexual relations with that woman…” și “It depends on what the meaning of the word ‘is’ is.“ Nu de sordidul faptelor și de mijloacele jenante ale apărării de acum două decenii a fost vorba, ci de aroganta certitudine că poți folosi, încă o dată, cu succes, aceeași rețetă.

Adevărurile cele mai devastatoare nu au fost cele despre candidata Hillary Clinton, ci cele despre instituția Mentalitatea Clinton. Și aceste adevăruri nu au fost neapărat devastatoare atunci când au fost  rostite  de adversarii politici ai dnei Clinton, ci când au fost formulate de unii dintre cei mai apropiați colaboratori ai ei. Un exemplu este cel al lui John Podesta din mesaje devenite publice.

De la instincte politice mai mult decât discutabile, la încăpățânarea diabolică de a nu recunoaște adevărul și incapacitatea de a accepta o decentă reconciliere cu el, paleta este vastă. Podesta – Hillary Clinton, sacul și petecul. Potrivit propriei mărturisiri, în urmă cu două decenii, cel dintâi a fost salvat de pușcărie de un vechi prieten, avocatul Peter Kadzik.

Același Kadzik, azi Assistant Attorney General for Legislative Affairs în Ministerul de Justiție, care a livrat domanei Clinton, via Podesta, întrebările pe care membrii unei comisii a Congresului urmau să i le pună dnei Secretar de Stat. Practica întrebărilor ilegal transmise dnei Clinton s-a dovedit una curentă.

Nu puțini democrați, inclusiv președintele Obama, ba chiar și republicani deveniți magnanimi după ce Donald Trump a câștigat alegerile, s-au declarat impresionați de încurajarea transmisă celor mai tineri dintre suporterii săi de Hillary Clinton, tineri profund afectați de înfrângere: “Fighting for what’s right is worth it.”

Un îndemn incomplet, căci din el lipsesc câteva detalii despre o componentă care nu are ce căuta în asemenea competiții: să nu accepți sabotarea propriilor colegi de partid în competițiile interne, să nu recompensezi sabotorii cu poziții ca Președinte Onorific al Campaniei tale Electorale, să nu accepți furtul întrebărilor secrete pentru dezbateri etc.

Poate că primului îndemn i s-ar cuvenit o pereche, ceva de genul “Use of malversation when fighting for what’s right is wrong and unacceptable.” 

Doamna Hillary Clinton le-a mulțumit și celor care au contribuit financiar la campania sa electorală fie și cu numai cu 5 dolari. Dar a uitat să le mulțumească celor care au ajutat-o să aibă la dispoziție aproximativ două miliarde de dolari pentru această campanie; totuși, nu din pușculițele cu 5 dolari s-a strâns o asemenea sumă indecentă.

Adevăratul mesaj electoral al candidatei Hillary Clinton a fost ”Vreau și mi se cuvine să fiu președintele Statelor Unite”.

Nu a fost suficient de convingător. Deși cuplul politic Bill & Hillary Clinton a fost timp de câteva decenii unul extrem de redutabil iar protagoniștii au dovedit, nu o dată, că au mai multe vieți politice, e posibil ca 8 noiembrie 2016 să marcheze apusul Clintoncrației.

P.S. Dacă în discursul de dimineață, Hillary Clinton menționa că l-a sunat pe Donald Trump pentru a-l felicita și a-și oferi serviciile de a colabora cu noul președinte spre binele țării, seara, la ora când scriu aceste rânduri, în mai multe orașe americane, suporteri ai dnei Clinton sunt angajați în demonstrații anti-Trump, unele dintre ele marcate de violență. Semn că a respecta rezultatul unor alegeri libere și echitabile nu e la îndemâna oricui și că fiecare tabără își are propriul “basket of deplorables”.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Ivi

    …da bine spus cu “Eva II cu peronul” …e deja istorie …dar ce ne facem cu “Donadam cu trenul” ca el e viitorul USA si al umanitatii !?!

  • Radu Călin Cristea

    Analiză impecabilă. America profundă a văzut infinit mai clar decît toți politicieni, analiștii, jurnaliști, sondajele de opinie etc. Problema capitală este dacă, cîștigînd în urma răfuielii cu sistemul, Trump va reuși să se adapteze părții benigne, funcționale a sistemului. Îmi amintesc de ultimii ani ai lui Yeltsin cînd participa la summit-uri beat rangă și făcea glume de bodegă. Nu vreau să-mi imaginez că Trump nu va încerca să-și aranjeze ținuta. Va fi prăpăd dacă va dori să continue, chiar la o scară mai mică, anarhismul cabotin de astazi.

  • Pingback: Dorin Tudoran despre deznodămîntul alegerilor americane | @ntonesei's blog()

  • Edisqus

    “Clinton menționa că l-a sunat pe Donald Trump pentru a-l felicita și a-și oferi serviciile de a colabora cu noul președinte spre binele țării” -- da’ ea nu’i deja in pushcarie?

  • Vasile Gogea

    Analiză de antologie!
    (Am citi, la sugestia cuiva care înțelege ”lumea”) o ”analiză” a stîngii extreme americane care m-a înfiorat: http://www.newyorker.com/news/news-desk/an-american-tragedy-donald-trump . În ciuda finalului ”mobilizator”!)

  • Vasile Gogea

    “We have to remember that we’re actually all on one team…We’re not Democrats first, we’re not Republicans first, we are Americans first. We’re patriots first. We all want what’s best for this country.”
    President Obama, November 9, 2016
    https://www.whitehouse.gov/blog/2016/11/09/president-obama-speaks-results-election

  • Da, David Remnick (asemeni altora) vad fascism in orice nu e de stanga, cum altii vad comunism in tot ce nu e de dreapta. Paragraful despre Obama este “antologic” — nimic despre fotografiile presedintelui american la Havana sub portretele lui Che Guevara desena pe peretii unor blocuri de cateva etaje. Trump este un borfas, in vreme ce Hillary Clinton -- o sfanta aflata “in serviciu public”, mama generoasa a natiunii. In acest moment s-a gasit vinovatul pentru toate rateurile comunitatii democratice internationale — de la infiintarea Ohranei la ce se va intampla in anul 2025 Trump este vinovatul. Asemenea “analize” nu vor sfarsi decat prin a face din Trump o figura legendara… Apoi, autorii acestui mit vor fi cei dintai care vor intreba “Cum a fost posibil sa se intample asa ceva?”

  • ideamonger

    Razvan si Vidra… Răzbunarea cea mai crudă este când duşmanul tău /
    E silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău.

  • Constantin Cranganu

    Ieri am fost la o fermă de mere din Pennsylvania profundă, acolo unde drumurile nu au decât două fire de circulație și unde nu există Starbucks. De o parte și de alta nu puteam călca de mulțimea pancartelor Trump-Pence. Poate cel mai sugestiv semn electoral pe care l-am văzut ieri a fost o casă pe a cărei întreagă fațadă se putea citi:

    Stronger together
    WITHOUT her

    Pennsylvania, parte a „zidului albastru”, n-a mai votat majoritar pentru un candidat republican din 1988, când Bush the Elder l-a învins pe Michael Dukakis.

    Clinton a câștigat doar în marile orașe (Philadelphia, Pittsburgh),
    acolo unde alegătorii Starbucks îi depășesc, ca număr, pe cei aflați în
    „sacul cu deplorabili”.

  • Valentin Feyns

    Articolul lui David Remnick (in varianta electronica) a aparut pe la ora 3 dimineata. Nu s-a putut tine mai mult. Scrie: “It is impossible to react to this moment with anything less than revulsion and profound anxiety.” Sunt perfect de acord. Nu se poate sa nu simti o oarecare neliniste. Numai ca mie greata mi-a fost provocata de articolul lui si de intregul numar anterior al lui “NewYorker” mustind de aroganta elitista.
    “[Trump] . . . will not only set markets tumbling.” Asta era la ora 3 dimineata. A doua (si a treia) zi, bursa a stabilit recorduri (in sus!). Asta dovedeste ce bine sunt informati arogantii elitisti.
    “That the electorate has, in its plurality, decided to live in Trump’s
    world . . .is a fact that will lead, inevitably, to all
    manner of national decline and suffering.” Traducere: “Cum adica nenorocitilor, ati indrazniti sa votati altfel decat v-am spus noi -- astia care stim tot -- intr-un intreg numar al revistei. Mare greseala ca lasam toata lumea sa voteze”.
    Liberalii, politicii corecti, sunt (aproape) integral raspunzatori pentru victoria lui Trump, pentru ca au ignorat (sau nu au auzit) revolta provocata de excesele lor. Lista e lunga.

  • Am avut aceeasi reactie. The New Yorker este o revistă mai mereu excelent scrisă, dar, de prea multe ori, de un stângism agresiv, rebarbativ și, “pe cale de consecință”, cel puțin pentru mine, departe de a fi convingător.

  • Daniela

    Mi-ați amintit de

    Nassim Nicholas Taleb

    Sep 16

    The Intellectual Yet Idiot

    What we have been seeing worldwide, from India to the UK to the US, is the rebellion against the inner circle of no-skin-in-the-game policymaking “clerks” and journalists-insiders, that class of paternalistic
    semi-intellectual experts with some Ivy league, Oxford-Cambridge, or similar label-driven education who are telling the rest of us 1) what to do, 2) what to eat, 3) how to speak, 4) how to think… and 5) who to vote for.

    But the problem is the one-eyed following the blind: these self-described members of the “intelligentsia” can’t find a coconut in Coconut Island, meaning they aren’t intelligent enough to define intelligence hence fall into circularities — but their main skill is capacity to pass exams written by people like them. With psychology papers replicating less than 40%, dietary advice reversing after 30 years of fatphobia, macroeconomic analysis working worse than astrology, the appointment of Bernanke who was less than clueless of the risks, and pharmaceutical trials replicating at best only 1/3 of the time, people are perfectly entitled to rely on their own ancestral instinct and listen to their grandmothers (or Montaigne and such filtered classical knowledge) with a better track record than these policymaking goons.

    Puteți să citiți satira lui Taleb pe medium dot com. E spectaculoasă ca un foc de artificii.

  • Ghita Bizonu’

    Alegerea ca alegerea. Acum sa discutam despre postalegere: se va face un Maidan si la Ausiunton?

  • Ghita Bizonu’

    Ce?!!!
    Multumesc doamna… Ma simt mai bine sa constataca mai este macar unu care sa zica ca “intelctualii” e cam idioti !!! (a se observa ghlimele. Ca in ultimele decenii ne-am umplut de intectuali mai ceva ca maidanezu’ de pureci. Azi toti sunt “teleptuali” … Pe la 1900 doar Hasdeu, Iorga si alti de aceaisi marime erau intelectuali)

  • Ghita Bizonu’

    Nu e de sperat ca isi va imbunatati gusturile ptr decoratiuni interioare. Cel mult ca nu le va “exporta” la Casa Alba!! Poa va reusi sa isi schimbe si cravata -- cu una de o nuanta mai sobra (oricum nu egaleaza pe Tariceanu care avea 2 de ma dureau ochii si regretam ca am tv color!). Insa crez ca se va lepada rapid de “anarhismul cabotin de astazi”. Ca in curand va intyra intr-o noua emisune -- nu va mai fi the Aprentice ci the President .. alt rol!!! (ca e cabotin da … insa e si actor ..deci intelege ca in nou rol impune o noua imagine)

  • Stamatiade

    ‘Sa nu faci ceva imoral din motive morale.’ Pacea voua!

  • Eduard

    Stranger together suna mai bine. Dar poate ca zilele ei au fost numarate cu prea mare anticipatie. Eu o vad cu un rol major in viitor, pe domeniul ei de predilectie, adica externe-Internat Rel, si nu doar pentru a calma spiritele (idioate, as zice eu) de acasa si de aiurea.
    Pariez.

  • DG Ontelus

    Virgil Mazilescu: ,,prefaţă// şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe – curajul şi puterea (omenească) s-au topit ca aburul/ şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc şi că probabil voi muri cutremurîndu-mă (ceea ce dealtfel am vrut să spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune/ îmi reiau prin urmare vechea limbă: începînd chiar din clipa de faţă. o sucesc o mîngîi o bat cu sete. dar sintagmele stranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca într-o vizuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subţiri care vor săpa canale-n pădure şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra încetul cu încetul în putrefacţie? degetele subțiri nu mă mai tulbură”

  • DG Ontelus

    telejurnal// știri interne cașcavalul s-a scumpit/ accident cu morți pe autostradă/ continuă negocierile dintre sindicate și patronate/ știri externe atentate sângeroase/ în america europa asia/ prețul petrolului a crescut cu trei procente/ alegeri legislative într-un stat autoritar/ sport continuă mondialul de atletism/ fc barcelona a suferit o nouă înfrângere/ meteo vremea se menține rece pentru această perioadă

WP Admin