≡ Menu

idiocy@congress.us

“Suppose you were an idiot. And suppose you were a member of Congress… But then I repeat myself.” Rareori a sunat mai îndreptăţită această butadă a lui Mark Twain, decât vinerea trecută, când America a fost ținută într-o așteptare paroxistică, până în ultimul moment, spre a afla dacă pe uşa guvernului american va apare ori nu  tăbliță ”CLOSED”. După ce s-a hotărât că nu se va trece, totuși, la închiderea activităților guvernului, președintele Barack Obama a declarat că înțelegerea la care au ajuns republicanii și democrații în legătură cu bugetul pe 2011 este un semn “de bun-simț”.

I beg to disagree. Să ții țara în șah, oamenii cu nervii întinși la maximum, să tratezi angajații statului cu o imensă lipsă de respect,  doar pentru a-i arăta adversarului politic cu ce mușchi puternici ești dotat este semnul alienării de obligațiile pe care le ai și o arogantă exhibare a lipsei de bun-simț.

Resurse de toate felurile sunt declarate în mare pericol, unele aproape epuizate, în afară de două, care prisosesc cu asupra de măsură: cinismul și incompetența politicienilor.

Nu e un secret că ţara este condusă, de multă vreme, aiurea sau că America a pierdut, probabil definitiv, competiţii majore, în care a fost ori s-a autodeclarat fără motiv Number One. Lista domeniilor în care nu mai este — dacă a fost vreodată – un lider devine din ce în ce mai scurtă, în vreme ce lista domeniilor în care se preface că mai este competitivă creşte.

Pensiile oferite cândva de angajatori au devenit o raritate şi, în afara celor plini de bani, americanii se gândesc cu teamă la ce se numeşte aici retirement. Cu toate acestea, membrii Congresului vorbesc din ce în ce mai serios depre proiectul de a masacra Social Security – practic, singura resursă stabilă pentru pensionari.

Semnat la 14 august 1935 de președintele Franklin Delano Roosevelt, Social Security Act a constituit o încercare de a limita greutățile implicate de batrînețe, sărăcie, șomaj și de povara apăsând pe umerii văduvelor sau copiilor lipsiți de sprijinul unui tată. Semnarea acestui act a făcut din FDR primul șef al executivului care să pledeze în favoarea asistenței federale pentru bătrâni. Iată aici originalul celor de mai sus și alte amănunte.

Gândit ca o pârghie ajutătoare, Social Security a devenit – în realitate şi pentru foarte mulţi americani – principala, dacă nu chiar singura, resursă financiară pe care se pot baza la bătrânețe. De aceea, a folosi  astăzi pentru bătrâneţe eufemismul de Golden Age este un tic al cinismului retoric.

Social Security Act a constituit o decizie controversată încă de la bun început. Poate că vocile care au criticat mecanismul respectiv au avut dreptate. Dar să stai cu mâinile în sân, să nu-l recalibrezi când apar primele semne de îngrijorare și după  trei sferturi de veac de iresponsabilitate să spui oamenilor “Degeaba ați plătit pentru Social Security, banii s-au dus…” este o barbarie administrativă descalificantă.

Americanilor li se spune să strângă cureaua, că trebuie să economisească, să-şi pună singuri bani de-o parte pentru bătrâneţe. O înţelepciune dur contracarată fie de costul exorbitant al unui an de facultate, fie de contribuţia din ce în ce mai piperată la costurile asigurărilor medicale etc. America a devenit o ţară în care bătrâneţea constituie un lux. În multe cazuri, chiar unul exorbitant.

Ca şi tinereţea, de altfel.

Ieşiţi din universități cu viaţa amanetată de datorii enorme făcute spre a urma cursurile unei facultăți sau cu părinţii îndatoraţi la sânge spre a-i ţine la şcoală, tinerii sunt măcinaţi de stress-ul găsirii unui loc de muncă. Când îl găsesc, muncesc pe rupte, spre a fi siguri că îşi pot păstra job-ul. Asta, după ce în timpul studiilor au avut tot felul de job-uri, pentru a-și putea permite să fie studenți. Prea mulţi dintre ei ajung bătrâni, fără să-şi aducă măcar aminte când au fost tineri. Acum, începe să li se spună că la bătrânețe nu vor mai beneficia de Social Security.

Să iei în discuţie desfiinţarea unui mecanism ca Social Security (pentru care, de altfel, din câştigurile fiecărui salariat se reţin sume consistente de-a lungul vieții), a MEDICAID-ului (asigurarea medicală pentru săraci și bătrânii săraci), a MEDICARE-ului (asigurarea ce acoperă o parte din cheltuielile medicale ale celor trecuți de 65 de ani) și să preconizezi ridicarea vârstei de pensionare de la 65 de ani undeva spre 70 de ani este un proiect de exterminare a celor de vârsta a treia.

Dacă statul welfare este o utopie şi sfârşeşte în faliment, statul cinic sfârşeşte tot acolo. Plus în faliment moral.

Nu-mi place un anume tip de comparaţii, dar informaţia că o rachetă Tomahawk și folosirea ei costă peste un milion de dolari şi că într-o operaţiune, lipsită de orice noimă, precum Libia, se aruncă zilnic zeci de asemenea rachete e de natură să provoace întrebarea ”De unde atâta neghiobie?” O acţiune costisitoare (totuşi, un mizilic pe lângă Irak sau Afganistan) ce include şi imbecilitatea ”Dar de Gaddafi nu ne atingem, că nu se face.”

Barack Obama vorbește din ce în ce mai mult și spune din în ce mai puțin. La întrebarea de ce s-a implicat America în Libia, dacă tot nu vrea să se atingă de Gaddafi, nu a fost încă în stare să dea un răspuns coerent. Rezultatul? Azi îl vede pe Gaddafi purtat pe brațe ca un erou pentru că a fost de acord cu planul de pace!? În plus, Barack Obama află că Al-Qaeda îi dă o mână de ajutor în “pensionarea” lui Gaddfi (early retirement, nu-i așa?) acțiune umanitară în cursul căreia își procură armament din Libia.

Lobby-ul (mulți vorbesc chiar de Mafia) industriei de automobile a distrus transportul în comun. Astăzi, când printre marii consumatori de petrol au apărut competitori de tipul Chinei şi preţul barilului poate să crească în orice moment în chip astronomic, americanului i se cere să se reîntoarcă la transportul în comun.

Care transport în comun?

Singurul tren “ultra-rapid”, Acela Express, nu poate depăşi, pe distanțe semnificative, viteza unui personal grăbit din alte ţări în care distanţele sunt și mult mai mici – terasamentele sunt rudimentare şi nu pot susţine viteze mari. Unele metrouri nu intră suficient de adânc în suburbiile marilor orașe spre a fi de folos unui număr semnificativ de angajați care să facă naveta reședință-loc de muncă-reședință.

Lupta dintre democraţi şi republicani nu mai are nimic în comun cu apărarea, din perspective şi filozofii diferite, a intereselor cetăţenilor. Este o luptă între orgolii şi interese personale, purtată cu cinism şi iresponsabilitate. Rapizi în acceptarea de compromisuri ce-i avantajează, ei au devenit incapabili să ajungă la o soluţie de compromis care să nu-i compromită și să nu compromită definitiv și puținele șanse ale țării de a reveni vreodată pe linia de plutire.

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Se simt cumva responsabili de acest dezastru? Nu.

Unul dintre ei spune, pe bună dreptate, “Dacă tot aruncăm în şomaj, fie şi temporar, sute de mii de angajaţi federali, se cuvine să fim lângă ei – pe stradă, cu salariile și toate beneficiile blocate”. Mesajul său de bun-simț nu a avut nici un ecou. Membrii Congresului sunt mai presus de oricine. Fără ei nu se poate. E nevoie de ei în orice moment.

Să facă ce?

Asta devine din ce în ce mai neclar. Dar e nevoie, vezi bine.

Dintre toate reformele despre care se discută, există una de care membrii Congresului nici nu vor să audă, exact pentru că este o reformă fundamentală și de bun-simț: limitarea numărului de mandate la două. Exact numărul de mandate la care are dreptul șeful Executivului – Președintele.  Cum să accepte așa ceva membrii Legislativului, chiar dacă ramurile puterii în stat sunt egale?

Membrii Congresului se consideră angajaţi pe viaţă  şi eforturile pe care le fac spre a rămâne, până la pensie (şi ce pensii! și ce beneficii!), în legislativ sunt incomparabil mai mari decât eforturile de a-şi face datoria față de cetățeni. Aceștia din urmă trebuie să plătească  pentru toate hotărârile ce au falimentat țara. Evident, există printre membrii Congresului și oameni demni de stimă. Congresul, însă, ca entitate, este un mecanism gripat. Ascult zilnic — nu neapărat de plăcere, ci din interes profesional  — discursurile acestor oameni. Retorica jenant găunoasă, patetismul de două parale și partizanatul orb fac legea acestor dezbateri.

Dacă iei listele membrilor Congresului de-a lungul timpului, rămâi stupefiat de numărul celor care par a se fi născut în Capitoliu și au stabilit că au “dreptul” să moară acolo. A fi membru al Congresului a devenit, în mod fraudulos, o profesiune, o meserie. Ideea inițială era că ajungi în Congres și pentru un timp rezonabil reprezinți acolo interesele celor ce te-au votat, după care te întorci acasă, la meseria de bază – avocat, fermier, medic, economist etc.

Dacă nu începe de la reforma Legislativului — limitarea numărului de mandate – schimbarea de care are nevoie America va arăta întocmai “rezolvării” crizei bancare. Contribuabilii au plătit pentru a fi ținute în viață băncile falimentare, după care conducerile acestor bănci și-au aprobat prime de zeci de milioane de dolari.

Ce a făcut Congresul în fața acestui act de cinism? Nimic.

Toată lumea este de acord că pentru redresarea țării, trebuie  început de undeva, chiar cu hotărâri dure, nepopulare. Dar să-i vezi tocmai pe cei responsabili de dezastru eternizându-se sub cupola Capitoliului și transformând angajații federali în țapi ispășitori pentru o situație pe care nu ei au creat-o este deconcertant.

Aleg un singur exemplu din setul ce ar fi însoțit întreruperea activității agențiilor guvernamentale. Militarii trimiși în războaie absurde, a căror rațiune e greu de înțeles, nu ar fi primit salariul, chiar dacă ar fi trebuit să lupte în continuare. Ce contează situația în care ar fi fost familia rămasă acasă, pe care nimeni nu o scutește de obligația onorării notelor de plată.

Dacă militarul era ucis în această perioadă de furlough, familia nu ar fi primit nici măcar ajutorul de înmormântare.

Generoasă cu alții, America a devenit incapabilă să aibă grijă de cetățenii ei. Clasa de mijloc se topește, făcând mai adîncă prăpastia dintre cei care au și cei ce nu au. Ocupată prea mult cu încurajarea  reformelor din alte țări, dacă nu chiar a revoluţiilor îndoielnice, America a uitat cum arată o reformă înternă, darămite o revoluţie în propria ogradă. Am ascultat și citit în aceste zile zeci de răspunsuri la întrebări puse de reporteri omului de pe stradă. Aleg un dialog ce rezumă exemplar situația în care a fost adusă America de aleșii ei:

Reporter: “Ce vă nelinişteşte cel mai mult în legătură cu ce va urma după reluarea activităţilor guvernului?”

Pieton: “Faptul că vom fi conduşi în continuare de aceiaşi idioţi.

Cel căruia îi aparţine răspunsul nu este Mark Twain. În anul de graţie 2011, ştirea despre moartea sa nu mai este, cum atragea atenţia dragul de el cândva, ”greatly exaggerated”.

Mark Twain este, cu certitudine, mort. Membrii Congresului sunt very much alive. Motiv de bucurie pentru unii, și de majoră îngrijorare pentru foarte mulţi alții. Cei din urmă se gândesc la altă vorbă a lui Twain din 1866: “No man’s life, liberty, or property is safe  while the legislature is in session.”

Felicitările pentru membrii Congresului pot fi trimise la adresa de e-mail: idiocy@congress.us

 

 

P.S. DUE TO BUDGET CUTS THIS IS YOUR NEW OFFICE NOW (Sursă – Internet)

  • @) Dorin Tudoran

    Master, stiam ca America are si ea problemele ei, dar chiar nu-mi imaginam ca pot fi chiar atit de mari! Acum, ce sa spun? God bless America, ca pe fortele sale politice inteleg ca nu se poate baza.

  • Acum înţeleg şi eu de ce a spus Florin iaru, încă din 1981, la Dej că “americanii sunt deja printre noi”! Iată unde era problema: o inadecvare “geografică”: în timp ce Bucureştiul se încăpăţîna să fie “micul paris”, ţara era “mica Americă”! Acum, văd că există şanse (ipotetice) ca America să devină o… Românie (foarte) Mare!
    Ce-ar fi să încercăm ceva mai puţin costisitor: să facem schimb, măcar pentru un mandat, de “Congrese”?
    Că ce mama lu’ Scaraoţschi să mai spun?

  • Radu Humor

    Desi ma grabesc foarte tare, imi fac timp pentru a-mi exprima intreaga mea apreciere pentru acest extraordinar de adevarat si curajos articol !
    Aici, da, merge acel “jos palaria ! ” repetat de milioane de ori :roll:

    P.S. Nu degeaba Mark Twain este din ce in ce mai inlaturat din literatura si viata americana 😉
    Mai bine ca ma grabesc , ca altfel as spune prea multe !
    Felicitari inca odata domnule Dorin Tudoran !

  • Florin Iaru

    Uau! Cine nu poate, să crape!
    Pe scurt, statul fără cetățeni. Seamănă, Dorin, al dracu’ cu ce vedem p’aici…

  • DION

    Se pare ca pianul a cam luat-o vertiginos pe trepte in jos.

  • Dorin Tudoran

    @DION
    Al cui pian? Daca e pianul nostru, particular, nici o grija, avem… grija de el. Daca e pianul comun, aici puterea noastra e mai mititica!

  • Mitica

    Nici odata a’doua oara!
    Aceasta trebuie sa fie deviza partidului care ma mai poate face sa merg la vot!
    Nimeni nu poate fii ales mai mult de un mandat!
    Nimeni, nici primar, nici deputat, nici congresman…
    Politica nu trebuie sa fie o meserie!

  • ovidiu pecican

    Excelent pentru intelegerea unora dintre poticnelile (si succesele?) politice americane. Dar mai ales minunat ca ni l-ati readus apoape pe Mr. Clemens!

  • Am scris si eu despre America (si ce inseamna ea pentru mine), a doua zi dupa inscaunarea lui Obama, acum 2 ani:
    http://harrytavitian.wordpress.com/2009/01/21/america-america/

    Sfarseam asa: “Oare se va intoarce jazzul – libertatea – in America? Nu cred”. Vad ca naduful si exasperarea lui Dorin imi dau dreptate.

  • victor L

    Poate ca aveti dreptate, traiti in miezul problemei.
    Dar tare mai seamana cu discursurile antiamericane auzite, pe vremi de ev aprins, la lectiile politice.

    Citindu-va cu atentie postarea, in fata ochilor mi se intindeau sesurile aride pe care, cite un cowboy ori cite un pistolar urmarit de serif, gonea cu disperare spre nici unde.

    Cit despre suspansul de acum cu bugetul, parca si pe timpul lui Clinton a fost o asemenea situatie. Oricum, imi aduc aminte ca a mai fost o rezolvare la mustata acum ceva timp.

  • Dorin Tudoran

    @victor L
    Diferențele esențiale între impasul din timpul administrației Clinton și cel de acum ar fi:
    a) Situația economică de atunci era o cu totul alta. Nu uitați că atunci când a părăsit Casa Albă, Bill Clinton a lăsat America cu un consistent surplus bugetar.
    b) In momentul impasului din Congres petrecut sub Clinton nu se punea problema intr-un chip atat de radical — desfiintarea sau reducerea substantiala a unor beneficii.

  • mariana

    Bucatica aia de gradina pe care, cu inversunare, o tot cultiva dna. Michelle cu doua cepe si un patrunjel sa fie oare un semnal, un indemn pentru un viitor asigurat ?!?…
    Pe plan local si evident, exportabil ca tot ne-am obisnuit ca “tonul il da America”… Si cum pe-aici, prin partile mele, moralul continua sa fie la pamant, barem sa stim din timp…

  • mariana codrut

    @ Dorin Tudoran
    De groaza, si capra altora mai mari si mai puternici e pe moarte! Nu ma asteptam. Si, al naibii, nici nu ma bucura!
    Iar tu descrii situatia asta foarte expresiv si succint. Se vede ca te afecteaza direct.

  • Dorin Tudoran

    @mariana codrut

    N-as putea spune ca ma afecteaza direct. Sunt mult mai multi oamenii direct afectati. Dar ideea ca poti pune si o asemenea tara “pe butuci” iar apoi sa vii cu niste solutii aberante este un motiv de mare ingrijorare.

  • Pingback: N-a fost ruptă pisica în aceste zile, dar previziunile astrale au avut sens. Aura Christi, curajoasă, şi braţul lung al CNSAS- Liviu Ioan Stoiciu()

  • Adrian Briciu

    domnule Tudoran, aveti grija ca dupa articolul asta domnul Aligica si colegii ideologici va vor eticheta comunist. social security? transport public cu infrastructura finantata de stat? walfare state? asta e teoria lui Cuculetz, domnule. iar Cuculetz asta e un comunist!

  • InimaRea

    De vreo săptămînă, cam toată lumea (bună) e în mare formă -- Liviu Antonesei, Florin Iaru, Dorin Tudoran, acum. Explicabil, cîtă vreme temele mobilizează energiile pînă la a elibera combativitatea -- semn şi-al sincerităţii dar şi-al începutului sfîrşitului răbdării. Iar temele sînt (cam) aceleaşi în tandemul strategic-aliat SUA-Ro: idioţenia guvernantă, nelniştea populaţiei, viitorul sumbru al “oamenilor de rînd” -- cum li se spune, pe la noi, nemiliardarilor. Care-ar fi şi ei “de rînd” -- la o adică -- dacă au intrat în rîndul superbogaţilor-potentaţilor-impunitivilor. Nu ăsta-i rostul democraţiei -- să dea fiecăruia şansa de a se naşte Purice şi a ajunge Movilă?
    Nu doar inutil dar şi cam nepotrivit a concura cu lumea bună -- mai bine de-atît nu se pot scrîşni triste adevăruri. Dar -- aşa, o explicaţie se poate-ncerca: cu cît mai generală, cu-atît mai inacceptabilă însă şi mai necompromiţătoare, cred.
    I. Sînt diferite cauzele ameninţătorului declin economic, social, politic -- în USA şi-n Ro. În State, s-a ajuns la capătul ciclului -- poate cam repede dar poate că şi relaxarea de după victoria în Războiul Rece să fi pus umărul. Vădit, este nefuncţională filosofia politică, economică şi socială care-a purtat America în poziţie planetar hegemonică. Avertismente au fost destule, însă -- ca şi-n anii “sfidării mondiale” -- cassandrele au produs best sellers, au făcut valuri în presa de specialitate şi au făcut deliciul snobismului intelectual, iar maşinăria federală a mers pe-aceleaşi şine. Altele nici n-avea, la drept vorbind. Nici de oprit nu se putea opri, aşa că politica generală a lăsat altor generaţii riscul schimbării.
    Ilustrativ, în acest sens -- pentru mine, să n-avem vorbe -- este faptul că 50% din energia electrică a Americii se bazează pe cărbune. Condiţia sine qua non a civilizaţiei actuale îşi pune jumătate din viitor amanet, pe infailibilul temei al profitului: energiile alternative sînt ori nesigure, ori nefiabile (încă) ori “prea costisitoare”, nerentabile. Rentabil este să seci măruntaiele Pămîntului de charbon, iar la epuizare -- vorba românului -- om vedea ce-o mai fi.
    Ei bine, Zeul Profit trebuie dat jos -- e clar. Însă ce e de pus în loc? Dilema duce la disperare, pe alocuri. Numai aşa-mi pot explica gestul cîtorva miliardari americani de a-şi dona avuţiile, spre a frîna -- măcar -- căderea în insolvabilitate. Numai că bietele zeci de miliarde la care renunţă ei se topesc -- vorba lui Dorin Tudoran -- într-un foc de artificii Tomohawk, cît ai zice “Fire!”

  • Din pacate SUA nu sunt un model pentru alte tari nici in ce priveste modul in care sunt alesi congressmenii.
    La camera reprezentantilor 2/3 dintre colegii sunt astfel desenate si remodelate incat sunt circumscriptii sigure pentru unul dintre cele doua partide. Cu alte cuvinte, oricine ar candida din partea unui partid acolo castiga sigur. Bataliile se dau cu sute de milioane de dolari pe restul circumscriptiilor si pe alegerile primare.
    La Senat, Wyoming, Alaska si Idaho, care impreuna au poate 2-3 milioane de locuitori trimit impreuna 6 senatori. California cu 30 de milioane de locuitori numai doi.

  • culai

    Citind, recitind, răscitind acest mesaj de peste mări şi ţări, am înţeles (mai bine mai târziu) de unde Ne vine politica-cu-a sale deciziuni asasine. Inclusiv cu bulibăşirea anuală a bugetului.
    De fapt, la … Atunci, marionetele răsăritene au foat date jos de celelalte.
    Şi-atât.
    Nu de k.o.ngresmani, mă doare, ci de restul (resturile), pleava ce va bântui statele mai rău ca-n criza trecutului interbelic (şi asta-i o periodizare naşpa, când -- practic -- nu a existat intermezzo-n acest criminal joc mondial).
    Dar, ce mă doare mai mult este : “Cu toate acestea, membrii Congresului vorbesc din ce în ce mai serios depre proiectul de a masacra Social Security – practic, singura resursă stabilă pentru pensionari.”
    Nu vor mai avea sărmanii seniori şi bietele senioare să facă turism erotic prin paradisuri bantustanizate de către fiii, fiicele, nepoţii, nepoatele lu’SAM, dar măcar vor avea ce mânca şi cu ce-şi plăti angaralele (sper!). Fiindcă, un lucru e sigur: la ei, pensionarii nu vor muri de foame, având deja experienţa cantinelor sociale cu cele trei mese diurne garantate. Nici bolnavii nu le vor muri la poarta unor spitale dezafectate, în timp ce “stăpânii” ţării îşi vor trata coşuleţele ori trânjii la Nice.
    Dl InimăRea (rămas doar la I.) pare că ne-ar fi dator şi cu alte puncte. Pe când?

  • mate

    Da, cineva glumeste bine mai sus despre Cuculetz si Aligica. Cand le cunosti originea, scrasnirile din dinti din jurul lui Cuculetz sau amenintarile cu pusca la adresa “socialistilor”, de pe blogurile teapartyste de aici care le copiaza pe cele americane, ma ia cu frig, fiindca arata o falie de un radicalism neatins niciodata pana acum. Falie intre o stanga si o dreapta unde nu mai incap discutii, nuante si glume.
    Datoria patriotica te obliga sa iei pozitie de lupta si sa fii vigilent zi si noapte contra dusmanului islamo-socialist care ameninta civilizatia si ne impresoara insidios prin tot felul de “idioti utili” (un fel de echivalent al impaciuitorismului de pe vremuri). Daca indrazneste cineva sa se indoiasca de siguranta reactoarelor din Japonia, inseamna ca e un socialist care umbla cu incalzirea globala vopsita si vrea sa mergem toti pe bicicleta in Europa. Daca indrazneste cineva sa critice lacomia bancherilor, e trimis urgent sa dea vina pe Cuculetzii locali si imigranti, NINJA, care au silit statul sa le dea bani sa-si cumpere case si au umplut lumea de bule imobiliare. Daca indraznesti sa te indoiesti de ideea ca e sanatos ca pietele financiare sa ramana dereglementate si de acum incolo, inseamna ca te opui de-a dreptul Parintilor Fondatori. Daca te intrebi daca nu cumva fondurile pentru pensia ta sau pentru medicii tai au sfarsit ca bonus in buzunarul bancherului, esti un socialist care lupta pentru confiscarea proprietatii. Daca vreodata crezi ca poti aprecia un produs cultural venit din Rusia sau de la vreun musulman de pe lumea asta, esti ori un idiot util, ori un islamo-socialist camuflat si ar trebui sa fii trimis urgent in Coreea de Nord.
    Asta era de fapt sensul echivalentei anti-americanism = anti-umanism. Cuculetz e mana-n mana cu Bin Laden si Stalin, iar intre Hussein Obama si towelheads care se pisau pe monumentele Romei, descrisi de Oriana Fallaci, nu e nicio deosebire.
    Comic ar fi, daca n-ar fi foarte plicticos, fiindca realitatea economica ramane ingropata atat de adanc sub ideologie, incat nu mai poti ori nu-ti mai permiti s-o pricepi si sa-i spui pe nume fara sa cazi in ridicol fata de toate taberele. Cand Obama a iesit sa se laude ca “am ajuns la un compromis pozitiv, iata ca suntem in sfarsit in masura sa oferim patriei niste taieri de bugete”, un comentator spunea ca discursul a dat impresia ca el si democratii fusesera cei care trasesera de republicani sa accepte taierile, nu invers. La fel ca si la noi sau la greci sau la englezi, nu mai intereseaza pe nimeni daca taierile erau necesare si cu cat anume. Pentru unii nu e niciodata de ajuns, pentru ceilalti e mereu prea mult. Datul vinei pe diversi tapi ispasitori, spumele la gura si targurile politice (eu iti las reducerile de taxe pentru barosani, lasa-mi si tu fondurile pentru someri) sunt mereu mai importante decat sa vezi care e situatia in realitate si ce e de facut pe bune.

  • gyll

    Am si eu o ”nedumerire”.Nu ai putea cumva sa transatlantizezi ceea ce se intampla in Wasingthon la Bucuresti?Nu de alta insa sunt siameze,situatiile si staile de fapt.

  • Ancelin Roseti

    Cred că ar fi bine ca americanii să-şi trimită copii la studii în România, ajunsă toată, între timp, un centru universitar. În fiecare sat sau oraş există câte o facultate, două, deci învăţământul funcţionează brici. Apoi aici, spre deosebire de acolo, cu numai două-trei sute de dolari pe an poţi studia liniştit — şi nici măcar nu trebuie să participi la cursuri sau la examene. Ba, mai mult de atât, aici îţi poţi lua mai întâi masteratul sau doctoratul şi abia pe urmă, dacă vrei, şi numai dacă vrei, poţi urma cursurile facultăţii dorite.
    Universitari avem de-am putea da şi la alţii — ce dacă mulţi dintre ei, până mai ieri, erau som(n)ităţi ale învăţământului gimnazial! Dacă n-ar fi fost valoroşi n-ajungeau profesori universitari. Roadele competenţei şi ale muncii lor se văd cu ochiul liber: la fiecare 10 paşi întâlneşti câte un doctor în ceva sau câte un absolvent a două, trei, patru sau chiar mai multe facultăţi. Acest fenomen a făcut ca multora dintre acei care şi-au obţinut titlul de doctor, pe vremea când învăţământul nu dădea atâtea roade, să le fie jenă, astăzi, să-şi recunoască titlul. Or, dacă nici asta nu se mai numeşte performanţă…
    Iată că România, graţie democraţiei sale originale, a surclasat America, reuşind performanţa de a ajunge, cu adevărat, “ţară a tuturor posibilităţilor”. Diferenţa fiind doar aceea că, pe vremea când americanilor le era bine, nouă, românilor, ne era tot ca acum. …Un fleac!
    Dar, dacă dictonul “imperiile răsar şi apun” s-a defectat şi nu mai are funcţionalitate, îşi vor reveni ei… Problema e când şi dacă ne vom “reveni” noi.

  • __Vali

    Wow, domnule Tudoran, dupa ce am citit cum “zugraviti” America de azi nu ma pot opri a ma mira cum de mai pierdeti timpul pe acolo!
    Am auzit (am indoielile mele, da’ ma rog!), si comentariile de mai sus par sa confirme, ca din ce in ce mai multi americani cer azil politic (si dreptul de a studia!) in tari ca Romania, Belarus, Rusia, China, etc.
    Altfel ramine cum s-a stabilit de mult ca “Ăl mai prost om din lume e americanu’”

  • sorin cucerai

    Citeva date seci, fara niciun comentariu.

    Indicele libertatii economice (Heritage Foundation): SUA ocupa locul 9.
    Indicele respectului fata de proprietatea privata (al lui Hernando de Soto -- International Property Rirgts Index): SUA ocupa locul 18.
    Indicele libertatii presei (Freedomhouse): SUA ocupa locul 24.
    Indicele de perceptie a coruptiei (Transparency International): SUA ocupa locul 22.
    Indicele democratiei (Economist Intelligence Unit): SUA ocupa locul 17.
    Indicele dezvoltarii umane (inequality-adjusted, ONU): SUA ocupa locul 12.

    Pentru comparatie, datele pentru Danemarca.
    Indicele libertatii economice (Heritage Foundation): locul 8.
    Indicele respectului fata de proprietatea privata (al lui Hernando de Soto -- International Property Rirgts Index): locul 8.
    Indicele libertatii presei (Freedomhouse): locul 5.
    Indicele de perceptie a coruptiei (Transparency International): locul 1.
    Indicele democratiei (Economist Intelligence Unit): locul 3.
    Indicele dezvoltarii umane (inequality-adjusted, ONU): locul 10.

    Insa Danemarca, nefiind imperiu, nu are parte de o masinarie de propaganda pozitiva la fel de puternica precum a SUA.

    PS N-am mai prezentat si indicele Giny. Am obosit:).

  • Nicolae Prelipceanu

    Păi înseamnă că la noi ar trebui să li se reducă aleşilor mandatele la zero, că acolo, tot mai mişcă din când în când, în timp ce aici, numai şi numai pentru ei. Doar că, vezi, gluma glumă, dar zero mandate ar însemna chiar era Ceauşescu. Uite asta nu a mai ştiut să ne spună pastorul acela considerat nebun care ne prevenea că o să fim prea mulţi în curând: ce să facem atunci când… Acum e chiar atunci. Păi dacă nici America nu merge, unde să mai plece cei care au soluţii? Hazul e că, acum, ar trebui să emigreze chiar din America. Şi alt Columb n-avem. De aia s-o fi tot explorând cosmosul?

  • lucid

    Un singur lucru e comun USA si rrrrominichii: ASA NU MAI MERGE. Incolo, a compara asistentza sociala americana cu sistemul pomanagesc putred de corupt de la noi e o jignire a bunului simtz. Or fi lasatzi in strada dupa ce sunt scosi din coma americanii fara asigurare, dar sigur nu o sa gasesti la ei multzi doctori ordinar de shpagari ca “ai nostri” care au umflat cateva milioane de la Johnson&Johnson. Bref, americanii sunt in continuare majoritar muncitori si corectzi, pe cand populantzii actuali ai rrrominichii nu se “disting” decat prin pomanageala, lene, smechereala si hotzie. E drept ca si in USA clasa politica se apropie vertiginos de infecta calitate a gunoaielor nostre “conducatoare”.
    Ceva ce m-a frapat in USA: intr-un decembrie am vazut Santa Barbara -- paradisul terestru al lui Reagan -- invadat de un numar incredibil de homeless-i. Mi s-a explicat nepasator ca e vorba de “migratzia” normala spre “tzarile calde” din marile metropole din nord.
    Apropos de tomahawk-uri si Libia, am spus pe blog la inceputul atacului ca mi se pare ca intram intr-o faza neo-colonialista. Ieri, sarko m-a confirmat: vazand ca marioneta sa (stiatzi ca quattara a fost casatorit de sarko-primar sau cam asa ceva intr-un departament parizian? si sa nu ma gandesc la “conspiratzie” cand madame quattara si sarko au comun anumite “radacini”….?) nu-l poate bate pe gbagbo, a trimis pur si simplu trupele franceze sa-l captureze si sa-l predea “rivulutzionarilor”. Am spune ca la France s-a facut de cacao, daca nu am sti ca tocmai cacaoa e in joc.

  • Dorin Tudoran

    @Adrian Briciu

    O precizare: nu deplangeam inexistenta unui transport public cu infrastructura finantata de stat. Conteaza mai putin natura finantarii. Important este ca America nu are o retea de transport in comun pe masura nevoilor tarii si a cere oamenilor sa renunte la folosirea zilnica a automobilelor cand alternativele sunt palide, mai incomode si nici macar mai ieftine este ipocrit si nerealist.

  • Dorin Tudoran

    @Culai
    Imaginea “seniorilor” si “senioarelor” facand “turism erotic prin paradisuri batustanizate” este colectata probabil din filme si ar trebui sa stiti ca viata bate filmul. Cu alte cuvinte — este un demers grotesc a prezenta un intreg segment social in acest fel.

  • InimaRea

    II. Cînd Texas mustea de oil, Zeul Profitului i-a creat debuşeul -- industria motoarelor cu aprindere. După 100 de ani de creştere accelerată a consumului de oil, a apărut minunatul comerţ cu aer nepoluat. E o culme a trade ingeniozităţii: din globul albastru în care şi datorită cărui trăim, se croiesc felii de nuanţe -- de la bleu-azur, la negru-fum. Negrul se întinde ca un cancer spre bleu dar, în medie, ne simţim bine. Aşa a stabilit Protocolul de la Kyoto.
    Ar fi o soluţie, totuşi, dacă măcar ar semăna cu exportul oceanic de gheţari în zonele deşertice, chiar dacă pericolul dispariţiei calotei glaciale ar duce la severe modificări climaterice. Zeul Profitului îşi mîngîie marii preoţi pe creştet: No problem, o rezolvă următorii. Voi faceţi bani, băieţi!
    Dar aerul dinlăuntrul calotei atmosferice are prostul obicei de a se-nvîrti bezmetic în toată sfera, în loc să stea dracului potolit, bătut în cuie pe aparenta boltă cerească. Astfel că şi cerul Saharei nepoluate ajunge a se-nnegri, ca-n Detroit, deşi circulaţia auto din deşert nu contează decît o dată pe an, cînd e Raliul Paris-Dakar.
    Cum-necum, boom-ul binomului oil-auto şi-a trăit traiul. Prompt sesizată evoluţia fenomenului, pe val s-a urcat industria armamentului, pentru care Zeul Profitului are de creat războaie.
    Sec XXI va fi al războiului şi nu va fi deloc; oricum, nu va muri de bătrîneţe. În absenţa echilibrului terorii -- sfîrşit prin celebrarea planetară a definitivei dezechilibrări -- Administraţia US poate face război aproape oriunde pe glob; oportunităţile de afaceri decid, pînă la urmă. Sumele vehiculate în industria armelor sînt de natură a descuraja computere performante dar nu şi oamenii de afaceri care au încălecat fenomenul. Zeul Profitului îşi linge mulţumit mustăţile -- e un important progres trecerea de la produs motoare cu explozie, la produs explozii pur şi simplu, se simplifică totul, e aproape ecologic. Funcţionează următorul raţionament: tot ce se distruge trebuie reconstruit, deci se deschid noi şi vaste oportunităţi de afaceri. Dacă lumea se schimbă încet, poate fi iuţită. Şi viteza de rotaţie a Pămîntului poate fi accelerată, căci time is money.
    În acest context, reclama comercială cu succes garantat este “Cel mai puternic om al planetei”. Omului de la Casa Albă i se conferă atributele puterii supreme, efectiv de viaţă şi de moarte asupra planetei străjuite de instituţia Jandarmului Mondial. Dar sînt onorifice, ca toate însemnele sacramentale -- semnificant fără semnificat, saussure-ian vorbind. Iată că are şi America formă fără fond. Căci cine conduce America -- şi lumea, pe cale de consecinţă? Preşedintele vremelnic uns a purta povara răspunderii în faţa istoriei? No way! Culmea, ar părea că nici măcar nu e de admis a candida la Biroul Oval unul din casta marilor preoţi ai Zeului Profitului, de cînd cu experimentul Kennedy. Nu, cel potrivit pentru asta vine din tiparul clasei de mijloc -- americanul mediu care arată că visul american n-a murit. Numai de pe la Dallas 1962 socotind, şi vedem cu ochiul liber că America nu crede în omul providenţial: un pastor, un actor, politicieni abili dar de joasă extracţie şi suficient de avuţi pentru a nu trece de sărăntoci în ochii Americii -- unde sărăcia e păcat capital. Tot ce i se cere preşedintelui e să-şi joace rolul convingător, să dea impresia că de el depinde soarta Americii -- cînd e vorba de starea naţiunii; a lumii, cînd s-a fixat, deja, casus belli.
    Astfel că preşedintele SUA poate fi şi idiot, cu condiţia să fie unul util; să nu şi-o ia în cap; mai ales, nu cumva să ajungă să creadă că de el chiar depinde ceva -- orice. Cînd apar pusee de voluntarism prezidenţial, imediat se declanşează mecansimul de control -- ca-n cazul vastului program de asigurări de sănătate; ca-n cazul bugetului salvat la mustaţă. Învăţătura e aşa: Cînd vrei mai mult -- prea mult -- primeşti nothing. Fii cuminte, băi -- preşedinte -- dacă mai visezi la o tură de onoare, prin Washington DC. Dacă nu, cobori la prima ori chiar cazi din tren, Doamne fereşte!
    Din fericire pentru liniştea noastră, a tuturor, preşedinţii sînt cuminţi, disciplinaţi, la locul lor -- îşi cunosc lungul nasului: ţin discursuri istorice şi se retrag în istorie, spre a-şi scrie memoriile. Iar lumea îi preţuieşte pentru asta, mai dihai dacă-şi duc mandatul/mandatele pînă la capăt.

  • Dorin Tudoran

    @Ancelin Roseti
    A compara cele doua stari de fapte nu ajuta prea mult, caci diferentele (efectele) nu s trag neaparat din aceleasi cauze.

  • Dorin Tudoran

    @_Vali
    Nu ca as avea vreo obligatie sa va raspund, dar ideea ca a fi critic in legatura cu o stare de fapte alarmanta echivaleaza cu nevoia de a parasi o tara ca America este deplasata.
    Replica privind Belarus, Rusia, China etc. nu este nici ea prea inspirata. Ratiunea acestui text nu era de a spune enormitatea ca in America lucrurile stau mai prost ca in tarile pe care le mentionati. Era, printre altele, si aceea ca in America lucruri importante merg, de mult, anapoda.

  • Dorin Tudoran

    @Nicolae Prelipceanu
    Ca, raportand lucrurile la resurse, planeta este suprapopulata e cam adevarat. Ca exista zone subpopulate, iarasi este adevarat. Dar acolo nu prea vrea sa se stabileasca nimeni, din multe si varii motive. Vestul salbatec nu mai este tentant. Nici celelalte… puncte cardinale salbaticute si ele. Multi dintre cei ce discuta, serios, despre popularea spatiului pleaca si de la ideea ca resursele aici descresc intr-un ritm alarmant. Sa le mai si administrezi aiurea, nu ajuta.

  • Dorin Tudoran

    @lucid
    Nu stiu la cine va referiti cand pomentiti de jignirea bunului simtz pentru a fi comparat asistenta sociala din America cu cea din Romania. In textul meu nu exista asa ceva.
    Explicatia primita la Santa Barbara era, evident BS.
    Da, a va gandi la conspiratie invocand “anumite” “radacini” comune nu se face. Credeti-ma!

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea
    Cam caricatural, dar bine scrisa.

    Cred ca va inselati macar intr-o privinta: Presedintele nu este o simpla marioneta. De el depind foarte multe — este, totusi, seful Executivului. Cum isi fac treaba cei ajunsi in Biroul Oval, daca au sau nu arta/stiinta de a delega puterea, daca si asculta la ce aud de la consilierii lor si specialistii pe care ii consulta si cum fac balanta intre aceste analize si presiunile unui lobby ori al altuia etc. sunt tocmai elementele care definesca calitatea unui mandat prezidential. Daca Traian Basescu are dreptate (si are) ca job-ul lui este unul foarte dificil, cel de a conduce America este chiar si mai complicat.

  • napocitania_napocala

    dom’ tudoran,
    pot sa cobor si eu la prima?
    ca m’atzi ravasit axiologic si doctrinar!

  • lucid

    D T: nici vorba, nu ma refeream la textul de “pornire” ci la unii comentatori stil “capra vecinului”. Conspiratzie-conspiratzie, mai si ne amuzam, ca tot a dat FBI-ul “liber” la Roswell, dar ma intreb daca nu cumva e o legatura intre cresterea agresivitatzii externe a unor state si “cancerul” care le macina in interior. Frantza lui sarko se potriveste manusa pe idee si tare mi-e ca si USA si-a cam uitat “parintzii fondatori”.

  • Dorin Tudoran

    @lucid
    Mi-ati luat o piatra de pe inima.

    “Parintii fondatori”… Am scris acum vreo 10 ani un text pe tema asta… Ideea era cate prostii se fac azi, cata inertie creste pe ideea ca “asa au dorit parintii fondatori”. Un exemplu: dreptul de a detine arme. Parintii fondatori nu cred ca au “anvizajat”, ca sa citez un academician, ca de la dreptul de a detine arma se ajunge la dreptul de a detine bazuca, lansator de rachete, arme automate care sa puna la pamant tot cartierul. Nu e bine sa te joci cu legea fundamentala, dar nici sa fii paralizat ca nu vrei sa vii cu un amendament la Constitutie, cand conditiile se schimba dramatic intre momentul scrierii Constitutiei si lumea de azi…

  • Dorin Tudoran

    @napocitani_napokala

    Nikule, te stiam mai tare, mult mai tare de inger. Cum sa te ravasesti de la un “moft”?
    Daca vrei sa cobori, coboara, sau, vorba poetului, opresc eu pamantul ca sa cobori matale, da’ tot nu inteleg la ce doctrina te-am lovit si la ce axiologie m-am repezit?

  • Florin Iaru

    N-aveţi altă planetă?

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Am avut una, cantata de poeti -- Luna. Cum omul a apucat sa puna piciorul pe ea (pasul mic -- pentru om, pasul mare -- pentru Omenire, cum zicea cosmonautul) m-o mai avem. Continuam cautarile.

  • Florin Iaru

    Acuma, lăsînd gluma deoparte şi revenind la ce am mai zis într-un alt post, nenorocirea e conţinută în “modernitatea” alegerilor: lobby, comunicare, imagine, tehnici de manipulare şamd. Spun doar atît: oamenii aleg promisiunile cele mai deşucheate şi mai imposibile (toate făcute posibile datorită modernităţii şi ambalate să fie pe gustul şi limba lui), fără să se gîndească la consecinţe. Urmarea e că societatea se re-organizează/dezorganizează conform promisiunilor, nu conform realităţii. De aici, un bulgăre de imposibilităţi făcute posibile. Poporul (să nu zic vorbă mare) e la fel de vinovat ca autorităţile. Unul pasează responsabilitatea celuilalt. Și cam așa de vreo 50 de ani. Bunul simţ ar trebui să spună, ca la 1900: “Aiasta nu se poate, Majestate!”

  • napocitania_napocala

    cum sa nu fiu ravasit, dom’ tudorane, ca doara fac parte din larga categorie a dreptacilor romuni, “puri si duri”, far’ un ban in buzunare, ce’i opreseaza si’i essploateaza pe stingistii miliardari in ieuroi?

    cum mai pot eu sa le pretind intzelegere, sa mai rabde un pic opresiunea, cisma de pa grumaz, cind nici america nu le’o mai poci da drept exemplu?

  • Dorin Tudoran

    @napocitania_napocala

    daca te uiti mai atent, gasesti ce exemple bune sa dai din america. si pentru asta nu trebuie sa fii de dreapta ori de stanga. trebuie doar sa privesti atent si neclatinat de friguri ideologice. iar matale te califici, asa dur, cum te pretinzi…

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    De fiecare data cand se apropie aici alegeri importante ma apuca nelinistea: iar voi auzi pe unul ori pe altul: daca vin in Washington, schimb lucrurile radical. Monser, nimeni nu a schimbat Washingtonul. Nimeni nu poate. Washingtonul i-a schimbat (sau, mai bine zis, a dovedit cam cat le poate pielea), fiindca poate. Pe vrema candidatului Obama e erau aruncate promisiuni in legatura cu: incetarea razboaielor si retragere grabnica a trupelor; inchiderea puscariei de la Guantanamo; judecare tuturor prizonierilor Nu in tribunale militare etc.

    Trupele sunt tot acolo une era revoltat candidatul Obama ca au fost trimise; ne amestecaram si in Libia; Guantanomo functioneaza, bine mersi; dupa un singur proces judecat intr-u tribunal Nemilitar, ne intoarcem la tribunalele militare. Nu ca toate cele enumerate mai sus sunt inacceptabile. ce este inacceptabil este sa te dai mare, sa promiti marea-cu-sarea si apoi…

  • Ancelin Roseti

    Domnule Dorin Tudoran, dumneavoastră spuneţi că “diferentele (efectele) nu se trag neaparat din aceleasi cauze” şi aveţi dreptate. Bineînţeles că nu. Aşa cum o cauză poate genera mai multe efecte, aşa şi un singur efect poate fi produs de mai multe cauze.
    Americanii (şi, în general, întreaga lume civilizată) poate că, astăzi, au dat de greu, lovindu-se doar de această criză (fie ea şi severă) financiară de rutină, dacă-i pot spune aşa, având în vedere faptul că astfel de crize au mai fost şi-au trecut, dar poate că se lovesc de începutul sfârşitului capitalist, de falimentul acestui sistem, despre care ştim că nu ar fi deloc un sistem perfect, roz, edenic — şi, prin urmare, este supus ruinei. Am spus: poate!
    Dar, dacă la ei e “poate”, la noi e sigur că, de vreo 2000 de ani, nu mai contenim a ne lovi de noi înşine, tot invocând mioriţa tăvălită de piaza rea. Iar acum, dacă tot a venit Criza, o arătăm şi noi cu degetul, uitând că ne aflăm la ţâţa ei de când ne ştim. Şi, mai c-o Ciuleandră, mai cu-n Căluş, aşteptăm să se schimbe lumea pentru a o ajunge din urmă. Reforme nemaisfârşite, ţapi ispăşitori, păuni acari, orbi pentru a-i prinde şi a le scoate ochii, mioriţe violate de invaziile străine avem, slavă domnului! Doar “luminţa de la capătul tunelului” mai trebuie aprinsă, dar asta e floare la ureche. C-o mineriadă, două o aprindem imediat. Aşadar, avem tot ce ne trebuie pentru a rămâne aşa cum suntem. La o adică, vom aştepta o nouă Criză pentru a intra în graţiile ei şi, tot la o adică, bineînţeles, să dăm vina pe ea.

  • Daca_nu_nu

    Cum era povestioara aia cu „dacă”, pusă pe seama lui Filip al Macedoniei? „Dacă intru în Laconia, voi pustii pământurile şi voi rade Sparta de pe faţa lumii!” Şi spartanii i-ar fi răspuns: DACĂ?!
    Greu cu spartanii şi-n ziua de azi: ei nu cred decât în puterea braţului şi-n disciplina de fier. Nu cunosc noţiuni elementare de comunicare, singura lor retorică fiind aceea a lui „ordinul se execută, nu se discută”. Cine ordonă? Cine-i mai tare! Nu contează care-i mai mare, pentru că, în educaţia spartană, singura ierarhie este aceea a forţei. Cuvântul, simţământul, chiar viaţa sunt lipsite de cine ştie ce însemnătate. Inteligenţa lor este una primară, pornită din instinctul de supravieţuire, iar gradul ei cel mai înaintat este al dominării prin forţă. Şi atât. Pumnul face legea.
    De aceea, nu este de mirare că, în faţa Atenei devenite stăpâna lumii prin cuvânt, Sparta -- cu educaţia ei cu tot -- avea să piardă, ieşind pentru totdeauna din istorie…

  • Culai

    Completare-răspuns la DT_43: “… să te faci că ‘jimbeşti’ a răspuns diplomatic (chiar nu mai ţin minte în ce probelmă, oricum, nu de viaţă privată personală, ci de ‘viaţă&moarte”) de la prompterul prezidenţial al USA…, dar -- nici plecat de pe “scenă” (v. Oxinstierna, filtrat de Eminescu-n inima Glossei) -- să demantelezi uşa culisei cu un şut de (parcă) Zamora…
    E o Pecete a nepătatului abia ales.
    De parcă, pe la alte case electorale ar fi mai altfel…

    Şi, încă ‘une infime idée’… Io spuneam aşa: “Nu vor mai avea sărmanii seniori şi bietele senioare să facă turism erotic prin paradisuri bantustanizate de către fiii, fiicele, nepoţii, nepoatele lu’SAM, dar măcar vor avea ce mânca şi cu ce-şi plăti angaralele (sper!).” …, apoi restul!
    Sper că nu m-aţi interpretat à la Monsieur LIS (nu fosta pingea-primare de urbe): e cel ce pretinde că mă pricepe, fără a mă cunoaşte, în fapt.
    N. Acarupăun

  • Dorin Tudoran

    @Ancelin Roseti

    Nu va pot contrazice in legatura cu “solutiile” si scuzele istorice de care ne-am invrednicit de-a lungul vremii…

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Sparta e locul acela unde erau aruncati in prapastie batranii neputinciosi si tinerii insuficent de zdraveni spre a fi razboinici?

  • Dorin Tudoran

    @Culai

    Scuze -- my bad

  • Culai

    Prin replica D-voastre, de la h.20:18 fix & netrecute, dovediţi că-mi sunteţi un Domn!
    Nu cereţi scuze celor care vă admiră pe drept cuvât: fiindcă au şi cui se adresa, şi cu cine -- vorba cuiva deja dus, de mine nu prea stimat -- polemiza cordialiceşte.
    Daţi-le (vă rog!) preste nez, au cioc: până nu şi-l iau la purtare de tot, celorlalţi, Unii… (Carii, obligat sunt a preciza, merită diatribele din “Criticilor mei”, unde primul mot se va substitui cu un epitet din familia ‘limbei’ ori a v. “a linge-lingere”.), ce-i sper privitori şi-n oglinda lor din “baie”, măcar după când … se trezesc, ori se rad.

  • victor L

    Gasesc normal ca o tara ca USA, sa mearga spre pierzanie; nu mai e niciun fel de respect, de putina teama fata de otoritati:
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-8496787-primarul-din-washington-fost-arestat-pentru-cateva-ore-dupa-participat-protest.htm

  • Daca_nu_nu

    @) DT # 48
    Exact! Acolo e!
    Din hău cred că-mi ajunge-aşa, un val de frig pe ceafă…
    Brrr!!!…

  • Dorin Tudoran

    @victor L

    civil disobedience

  • mariana

    @ Daca_nu_nu # 45

    Chiar daca nu clar conturata, ultima parte a comentariului lasa sa se intrevada o speranta. Problema este : in cine se va reincarna ” Atena devenita stapana lumii prin cuvant” ?… Mah…

  • aRDAN

    @Daca_nu_nu
    ˝De aceea, nu este de mirare că, în faţa Atenei devenite stăpâna lumii prin cuvânt, Sparta – cu educaţia ei cu tot – avea să piardă, ieşind pentru totdeauna din istorie…˝

    A pierit, dar cum sa iasa din istorie? Este si o vorba, daca pana si Egiptul si Sparta au disparut inseamna ca toate vor disparea.Sparta e prezenta bine merci in istorie, ca si alte civilizatii disparute.
    Nici macar Cartagina, chiar daca a pierit si pamanturile i-au fost sterilizate cu sare tot nu a disparut din istorie.Atata numai ca istoria i-a fost scrisa de invingatori.

  • lucid

    @daca_nu_nu & D T: treaba cu stanca aia de langa cetatea Spartei s-a dovedit cumplit de reala. Acum catziva ani am ascultat o comunicare a unui coleg atenian (razbunarea istoriei!) care a facut analiza osteologica (cred ca asa se cheama stiintza oaselor) pe ramasitzele umane gasite aglomerate in zona. Majoritatea erau pre-puberi suspectzi de dezvoltare fizica defectuoasa. Nu s-au gasit probe ca-i lichidau pe batrani, doar isi “selectau” eugenistic soldatzii. BTW, oare cine a facut filmul ala cu “Spartanii” eroici invingatori ai trogloditzilor teroristi-avant-la-lettre iranieni ai lui Xerxes?

  • divanuriletomitane

    BM, FMI, IFC dar si BERD, numai institutii private nu sunt, chiar daca cele americane au acea « virgula » numita FED, care, formal, pare a fi privata. Pe fond insa….

    In acest context, « atletismul » prin care am acceptat sa ne privatizam economia cu sprijinul acestor institutii a frizat nebunia. Ca si fondator al unei institutii ce se dorea de echilibru pe piata de capital romaneasca, am sperat pana in anul 2008 ca totusi occidentul, chiar daca folosea « mijloace incestuoase », urmarea totusi binele….Dupa reactiile sale la criza ( octombrie 2008 ) mi-am dat seama ca am fost inselati grav. Noi, ca popor, ca si clasa medie din Romania, deoarce elitele erau intr-o continua alergare, cu obstacole, dupa « gardul » ( « baricada ») de la 1989….

    Am folosit motivul « incestului » din sistemul de idei a lui Claude Levy-Strauss care spunea ca « interdictia incestului reprezinta procedeul fundamental gratie caruia, dar mai ales prin care, se realizeaza trecerea de la Natura la Cultura “. Intelegand prin aceasta ca a continua civilizarea este sinonim cu intelegerea si asumarea integrarilor culturale necesare ( de ex., spre deosebire de S.Huntington, care le aborda ca si pe o constanta, mai mult, potentandu-i defetismul si asigurarile suplimentare aferente care au dus pana la sintagma « razboi preventiv », probabil cea mai mare negare a negatiei din istoria omenrii daca vizam obiectivul pacii ). Intr-o lucrare recenta, aratam ca INCEST a reprezentat si faptul ca Occidentul atat « ne-a ajutat » cu privatizarea, pana a cumparat , mai pe nimic ( deh, agentiile « lor » de rating ), mai toata economia romaneasca, in componenta ei structurala ( infrastructura, retele, utilitati), noua ramanandu-ne riscul, munca ( in special cea a campului… ) si eventual vanzarea pe alte piete, ca piata noastra ne-a fost acaparata….Normal ca a mai piscat pe ici pe colo cate ceva si Rusia si cine a mai mai putut sau a mai prins ( dupa celebrul lor « cal troian », nici grecii nu puteau lipsi…). Tot ca INCEST poate fi evaluat si tipul de educatie formalizata ce se asigura de societate elitelor ( prin criterii discriminatorii economice ), atat timp cat « cunoasterea cumparata », le(ne?) asigura direct acces la resurse ( prin politica, institutii, canale si traiectorii speciale…). In acest comentariu am asociat conceptului de INCEST si privatizarea facuta cu mijloacele etatiste ale unor tari mari, ceea ce face posibil ca unor tari mai mici sa li se preia parti importante din economie in beneficiul sectorului de afaceri din tarile mari….Si-n tot acest timp, oamenii nostrii de afaceri « sunt » hoti iar ai lor sunt sprijiniti sa nu intre in faliment…. Nu mai scrieti ca Bill Gates si Warren Buffet investesc ei in societate. Ei doar nu vor sa plateasca impozite uriase statului si prefera sa cheltuie ei banii, prin sotii, apropiati, etc…. Primarul din Washington participa la o manifestatie impotriva renuntarii la gratuitatea avortului, problema de bani si de bugete, in timp ce Gates si Buffet, numai in astfel de necesitati nu cred ca investesc bani reali, bani sustrasi bugetului SUA prin povestea ONG-urilor si a implicarii lor active…Probabil investesc in educatie, sa « perfectioneze sistemul », desi acesta ar trebui radical reformat….Sper sa ma insel in privinta celor 2, mai ales ca Gates este chiar antrprenor, si nu doar « investitor », ca Buffet. Si investitorii au rolul lor in economia de piata, dar numai de piata nu mai sunt economiile….

    Toate aceste realitati s-au intamplat inertial. Asa a fost conceput capitalismul, cu legi ce-i accelereaza declinul. Tot acest capitalism insa, a avut si are si legi care l-ar califica in continuare ca singurul sistem cunoscut de istoria recenta ca viabil. Daca s-ar interzice « INCESTUL »….

    Obama e posbil sa fie Gorbaciovul SUA. Nu va grabiti sa-l blamati. E posibil ca peste 20 – 30 de ani sa avem alte unitati de masura pentru binele din « lume »….Scriam odata, in alti termeni, ca vad apropierea de SUA ca pe o oportunitate. Nu e putin lucru ca cel mai puternic stat din lume sa-si asume o reforma radicala. Aproape si implicata in marile defracturari istorice, Romania cred ca poate fructifica oportunitati…Alaturi de cei vechi si linistiti, vom fi tot timpul la « locurilii noastre »….Ati aflat-o pe ultima ? UE ar dori sa-si faca un serviciu secret unitar…De ce sa nu platim din banii nostrii si niste « baieti destepti europeni » ? Pana acum ii plateam in contracte grase ( la Metrou, CFR…, numai regii « autonome », una si una…)….Cum ar spune ar nostrii, TERTIUM NON DATUR….

    Nikule, nu te mahni….Nici Gorbaciov nu parea de Dreapta, si uite acum ce capitalism vioi e in Rusia ( e drept, e mult de discutat…)….

    PS. 1 : « Ai nostrii » sunt in « al 9-lea cer »…Au bagat-o pe aia cu farfuriile zburatoare…Au scris pe la televiziuni ca si FBI-ul a confirmat….Pericol mare pentru Ogica, Ciumac, Nichita, Iri, Moni, Oana, Pepe, etc….Daca nu vor avea solutii, ii vor sui in farfuriile zburatoare…Pacat de atata zdroaba pana acum….

    PS 2. : Incep sa inteleg cate ceva din explozia recenta a Indiei. I-au facut o oferta tentanta lui Sumudica ( antrenorul Rapiduluui ) ca antrenor la nationala lor de fotbal. Probabil au fost impresionati de sprintul acestuia urmat de un plonjon ca la volei la manifestarea bucuriei dupa un gol important al echipei lui….Dupa atatea acoperiri UTC-iste si UASCR-iste, e drept, e reconfortant sa mai vezi si manifestari de viata care sa strapunga….Tot o astfel de strapungere cred la l-a lansat si pe Razvan Lucescu, dupa ce l-a UTC-it de cap George Copos, de a ajuns ca Razvan sa mearga dupa meci, singur, de nebun, pe podul Grant, de unde l-a luat un troleibuz si l-a dus spre posbila nemurire ( e drept, daca nu-l urmareau televiziunile NE-UTC-ite….)….

    O INTREAGA ROMANIE, UTC-ita, UASCR-ita, PCR-ita, UE-ita, SUA-ita, …XYZ-ita de cap, de aproape 20 de ani merge de nebuna pe podul lumii…..Unii credeau ca « troleibuzul » este SUA, altii UE,… « ai mai destepti » taceau chitic, crezand ca circula de fapt in « vechile troleibuze »….Va mai trece ceva timp, pana sa ne dam seama, precum scria Radu Humor, ca « troleibuzul » este judecata noastra….CHINEZII AU FOLOSIT UN ARTIFICIU ISTORIC. I-au mintit pe cetatenii lor ca « troleibuzul » e Confucius, ce cuprindea nu doar judecata lor, ci si respect, traditie, valori….O minciuna atat de frumoasa pentru chinezi poate deveni un ADEVAR dur pentru alte popoare, daca nu vom dezideologiza actiunile noastre…..

  • InimaRea

    III. Mecanismul autodeclanşator, în cazul derapajului voluntarist al preşedintelui, este construit pe modelul Terra: ambalat pufos şi viu colorat, cu un strat nutritiv prezentat drept democraţie; cu un miez compact, dur, îngheţat. Realitatea miezului e semnalată în chiar stratul superficial, de către noduli supereficienţi, alintaţi “nuclee dure” fiindcă acţionează implacabil, ca legile fizicii. Impactul cu ele este dureros, de fiecare dată, astfel că s-a-ncercat descrierea fenomenului, spre a-i atenua efectul paralizant. Proiecţii ca “adevărata natură umană”, “inconştientul colectiv”, “ideea pură” conţineau şi sugestii de monitorizare a Obiectivului Absolut -- o realitate inconturnabilă, inevitabilă: educaţie, civilizaţie, credinţă. În vremea noastră, empatia e văzută ca panaceu universal -- sub forma vaccinului, la cei cu ADN deficitar (“deficitar” fiind o speculaţie venită din superstiţia că omul ar fi o fiinţă socială, “obligată” la cooperare prin însăşi natura sa. Congenital-neempaticii nu recunosc “deficitul”, numind “gregarism” socialul ducînd la solidaritate, comuniune de idei, obiective comune, acţiuni concertate).
    Principala dificultate în elucidarea raportului just de forţe -- dintre pornirea ancestrală şi vocaţia umanistă, pentru a ilustra cu “o persoanificare” -- era metodologică: unde-ncepe şi unde se sfîrşeşte libertatea individuală, văzută nu neapărat ca “drept uman inalienabil”, cît ca o condiţie a fiabilităţii soluţiei, ştiindu-se că omul conştient de misiunea sa este net preferabil entuziastului iresponsabil. De aici, coduri etice, legislative, religioase. Metafora supremă fiind lupta dintre Bine şi Rău. Un război rece avant la lettre.
    Echilibrul s-a rupt într-un acces de entuziasm -- normal! Flower-power a străpuns “sentimental”, blindajul de cutumă, mentalitate şi prejudecată, al unei lumi de succes, altfel. O acţiune amintind de martirajul primilor creştini dar ducînd într-o cu totul altă direcţie lucrurile -- la revoluţia sexuală, de pildă.
    Potrivit bunei sale viclenii naturale, omul metaforizează oricînd intuieşte că expresivul e mai convingător decît descrierea exactă, ştiută fiind slăbiciunea de fond a exactităţii -- se rescrie periodic, conform unui scrupul pozitivist salutar, de altminteri. Pe cînd expresivul are asigurată nemurirea -- dovadă fiind însăşi “cultura”, nu?
    Metafora învingătoare fiind, aici, victoria “naturalului” asupra convenţionalului -- cu sloganul Make love not warr.
    Chiar dacă apare normal ca terenul de vînătoare al libertăţii absolute să fie Lumea Liberă -- autoalintată “far al democraţiei”, potrivit doctrinei wilsoniene -- fenomenul e mai uşor de urmărit tot pe Bătrînul Continent, într-o ţară mică dar exemplară ca ipostază a nucleului dur -- Olanda. Un loc în care se demonstrează impecabil că deplina libertate e cea mai bună investiţie economică; că profitul este asigurat -- şi ca permanentă creştere dar şi ca perspectivă istorică -- de aruncarea lestului prohibitiv: omul e liber ca pasărea… după programul de lucru; i se garantează intimitatea -- văzută ca manifestare plenară a oricărei porniri pleziriste -- cu singura condiţie de a presta conştiincios, eficient, profitabil, în partea publică a existenţei sale.
    Sigur, libertatea absolută este doar o jumătate de libertate dar, în absolut privind, e absolut satisfăcătoare căci bine delimitată de cealaltă jumătate -- “a datoriei” să-i zicem. Cheia libertăţii absolute se dovedeşte a fi nu libertatea totală -- din era troglodită -- ci libertatea de a despărţi la modul aboslut privatul de public, de a-l sustrage controlului “societăţii”.
    Un soi de contract social -- totuşi -- care-a funcţionat (şi încă mai funcţionează) dar nu chiar la parametrii proiectaţi. “Adevărata natură a omului” nu se mulţumeşte cu intimitatea protejată individual, o vrea protejată public, recunoscută oficial, cu drept de cetate la fel ca toate celelalte, sub forma discriminării pozitive -- a privilegiului, de fapt.
    Dincolo de principiul plăcerii -- medita Papa Freud, în bună tradiţie schopenhauriană -- este egoismul autodestructiv, nucleul nostru dur, “adevărata natură umană”. Zeul Profitului este păgîn, neagă valabilitatea învăţăturii “Dă Cezarului ce-i al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. Învăţătura sa este “The Winner takes all”.
    O societate care nu mai socoteşte rentabilă generozitatea, impunînd regula concurenţei nemiloase (un eugenism sui generis) este una ajunsă la finalul ciclului său istoric. Reputaţia şi forţa Americii vor prelungi, probabil, şi peste prima jumătate a acestui veac -- măcar -- acest model de civilizaţie. Iar “noi” pe acesta îl preluăm căci pare-se a ni se potrivi mănuşă.

  • Daca_nu_nu

    @) Mariana # 54
    „…ultima parte a comentariului lasa sa se intrevada o speranta…”

    Da? Posibil. Deşi n-o aveam în intenţie, se poate să fi lucrat subconştientul. Cel puţin teoretic, aş mai putea trăi cât am trăit până acum; or, fără speranţăăăă…

    @) aRDAN # 55
    „Sparta e prezenta bine merci in istorie, ca si alte civilizatii disparute…”

    Da. E o consolare… Deşi, numai la gândul că am putea rămâne în istorie prin educaţia „pumnului în gură”, mă trec fiori reci.

    @) Lucid # 56
    „Nu s-au gasit probe ca-i lichidau pe batrani…”

    Fiuuu. M-ai liniştit. Măcar pot spera la o bătrâneţe străină de gândul acesta.

  • Radu Humor

    # 57
    Desi am ezitat s-o spun, pentru a nu parea o replica la amabilitatea dvs de a aminti unul din punctele mele de vedere, am sa afirm cu toata convingerea ca este una din cele mai clarificatoare si cuprinzatoare, ba chiar surprinzatoare (“incestul” socio-national :roll: ) analize pe tema in dezbatere!

    Interesanta si aceasta analiza facuta de @inimaRea, referitoare la “Zeul Profitului”, o analiza- dezbatere ce se tot invarte in jurul subiectului principal, dar nu are puterea(sau curajul 😉 ) de a patrunde in miezul lucrurilor, acolo de unde pleaca pana la urma toate aceste actiuni, minutios concepute, cu batai mai lungi sau mai scurte in viata de zi cu zi, probleme pana la urma, de viata si moarte a omenirii si chiar a suportului ei natural -- pamantul !

  • ir

    Concluzia finala-Balada Mioritei sau consolarea romanilor .gasiti de toate,mai putin frunza…din destinatia turistica ala prigoana&compania

  • divanuriletomitane

    Nu rezolvam nimic daca doar “fotografiem” realitatea. E drept, e totusi un pas inainte fata de “picturile” care ni se prezinta ca si realitate….Mai ales ca, uneori, nici pe bloguri nu pare « a fi voie » sa tulburi « picturile » mostenite….A sparge inertiile blocajelor generalizate ne obliga la relationari foarte atente pe aceasta directie….

    De aceea, remarc si eu consecventa lui InimaRea pe profunzimea subiectului, si retin ref. la Stanga, asocierea Generozitatii iar la Dreapta, asocierea Concurentei. El pare a miza pe generozitate, daca pastram insa spiritul lui Francois Revel ( « Cunoasterea inutila »…), nu trebuie sa neglijam Concurenta. Eu as veni cu o delimitare la un nivel mai mic de generalitate : Generozitate pentru mase si clasa mijlocie si Concurenta pentru elite….Acum, lipsa de responsabilitate a elitelor ( « reglata » inertial in statele mici prin diferentiale active in statele mari, iar in statele mari, de legea lui Toynbee, adica de faptul ca marile schimbari se pot face abia in 3 generatii ) care prelungesc ad-infinitum starea de bezmeticeala a maselor, mai nou si a clasei mijlocii, determina situatia ca la nivel de mase sa fie Concurenta ( pentru supravietuire, locuri de munca, ….) iar la nivel de elite sa fie Generozitate ( prietetenia transpartinica, transinstitutionala, transsisteme….).

    Remarc si alta viziune a problematicii, privita din alt unghi, de catre Daca_nu_nu si cei care au reactionat la aducerea de catre ea in vizor a dihotomiei Sparta-Atena. As asocia Atena, conform cutumelor actuale, Stangii, iar Sparta , Dreptei. Si aici se poate face o delimitare in registrul de mai sus, respectiv, in tarile mici mai degraba Stanga pare a fi de Dreapta ( este suportul conservatorismului )…, iar in tarile mari, Dreapta pare a fi de Stanga ( are forta necesara pentru a lupta impotriva schimbarii )…

    Cand « antianalistii » afirma ca nu exista Dreapta, Stanga, au dreptate. Dar nu pentru ca acestea nu ar putea fi si nu ar trebui delimitate. Ci doar pentru ca, periodic, « vine la putere », ori Sparta, ori Atena. Care, in mod fatalist, se exclud una pe alta….Un alt TERTIUM NON DATUR, concept atat de drag analistilor, dar mai ales al antianalistilor ( in context, analisti « cu voie »…)…

    Multumesc d-nule Dorin Tudoran pentru Generozitatea prin care ati lasat sa treaca si acest tip de adevar ( ma refer la postarile mele de pe cele 3 bloguri ale dvs )…Nu stiu daca veti reusi sa ma si puneti in Concurenta cu cineva ( nici daca va ganditi la asa ceva ). Abordand problematicile de la granita ( masa-clasa mijlocie-elite), nu cred ca va fi posibil decat sa urmaresc Scopuri, desi la acest nivel, voi putea inainta, cu atentie, doar folosind Mijloace in continua actualizare si potentare. De ex., prezentand o alta noua realitate inca necunoscuta lumii in toate valentele ei in COMENTARIUL URMATOR, se poate intelege ca pana si mult blamatele FMI si BM, au inceput sa dea roade, e drept, indirect…

    PS : Ma bucur ca istoricul Bogdan Murgescu si-a sustinut cartea despre decalajele dintre noi si Europa la Iasi, si de focalizarea Criticatac pe promovarea cartii sale….Daca nu reusim sa venim cu ADEVAR direct in realitate, poate vom reusi venind prin istorie….Desi Concurenta e acerba in domeniu iar generozitatea tinde spre zero….

  • divanuriletomitane

    « Reuniunile de primavara ale FMI si BM: unde sunt protestele de altadata?
    13.04.2011

    …..In primul rand, reformele economice cerute de FMI de la tari drept conditie pentru a le sprijini economic nu mai sunt atat de controversate. Aproape toate statele le-au pus in aplicare IN MOD AUTONOM. In plus, FMI si BM au devenit mai putin categorice. FMI, de exemplu, a adoptat recent o politica mai toleranta fata de controlul pe care unele tari il impun capitalului strain, lucru care anterior era o adevarata anatema. Nu par sa existe nici motive importante pentru a protesta impotriva acordurilor de liber schimb: astfel de tratative mondiale au esuat cu peste un deceniu in urma. Sprijinul fata de politicile sociale este acum o prioritate.
    Cu toate acestea, exista schimbari si mai profunde. Timp de decenii, tarile in curs de dezvoltare au asistat la reuniunile FMI si BM pentru a obtine noi imprumuturi si a negocia transformarile pe care le-ar fi intreprins cu conditia de a obtine bani. In timpul unor astfel de intalniri primeau predicile tarilor bogate, care le cereau sa adopte reforme dificile din punct de vedere politic, dar necesare pentru a le intari economia. La randul lor, bancherii privati asteptau in hotelurile lor de lux procesiunea ministrilor economiei, care ”cerseau” credite sau incercau sa-i convinga cat de atractiv este sa investeasca in tarile lor.
    Aceasta lume nu mai exista, sustine analistul. Fostele tari sarace au acum economii puternice si rezerve internationale enorme, in timp ce multe tari bogate sunt in stare de faliment. In ultimul deceniu, tarile in curs de dezvoltare au crescut cu o medie de 6,1% pe an. In schimb, economiile avansate au crescut cu un anemic 1,8% in medie. Daca in 2000 tarile in curs de dezvoltare reprezentau o cincime din economia mondiala, astazi ponderea lor este de peste o treime din total. Pietele emergente precum China, India sau Brazilia s-au descurcat in recenta criza financiara mult mai bine decat tarile avansate. Nu s-au cufundat intr-o recesiune grava ca Spania, nu au fost nevoite sa-si salveze bancile ca SUA, nu trebuie sa cerseasca ajutoare internationale ca Irlanda si Portugalia si nu necesita reduceri drastice ale cheltuielilor publice ca Marea Britanie. Acum bancherii privati sunt cei care asteapta cu rabdare o intalnire cu ministrii de la Beijing, Brasilia si New Delhi…. »

    The Epoch Times – dupa o stire Agerpres

  • Sanda Văran

    ”CHINEZII AU FOLOSIT UN ARTIFICIU ISTORIC. I-au mintit pe cetatenii lor ca « troleibuzul » e Confucius, ce cuprindea nu doar judecata lor, ci si respect, traditie, valori….O minciuna atat de frumoasa pentru chinezi poate deveni un ADEVAR dur pentru alte popoare, daca nu vom dezideologiza actiunile noastre….”

    De fapt, istoric vorbind, la inceput i-au mintit ca e o ricsa -- Confucius!, apoi o bicicleta si abia apoi un troleibuz. Foarte curand, cetatenii chinezi urmeaza sa fie persuadati cu bastoanele de cauciuc ca tara lor a devenit, dupa cutremurul din Japonia si dupa evenimentele despre care citim in articol, o putere mondiala absoluta, care nu se incurca in principii morale, care e de un pragmatism si de o cruzime ce planeta noastra n-a avut inca ocazia…

    America, America… ):

  • InimaRea

    Radu Humor: Îmi pare că “miezul” despre care spuneţi că-l ratez (de frică, eventual) ar fi variantă a Teoriei conspiraţiei. Sorry, nu am organ pentru teoria asta.
    --
    Divanurile Tomitane: E drept, textul e departe de a fi rotund -- a plecat de la ideea că lumea e guvernată de Zeul Profitului. În acest sens -- nu doctrinar gen Stînga-Dreapta -- generozitatea e tot investiţie, poate fi făcută de “Ulii” bine mersi. De aceea “am preferat” modelul olandez.

  • InimaRea

    “idiocy@congress.us” -- e un titlu! Si non e vero e ben trovatto.
    Sînt multe observaţii commun sense, în text. Per total, însă, v-aş întoarce complimentul, d-le Tudoran (“Cam caricatural, dar bine scrisa”).
    Pericolul ca bugetul federal să nu fie adoptat pînă la dead line putea fi şi un risc calculat (eu aşa cred c-a fost). Republicanii ştiau că Administraţia avea neapărată nevoie de buget, şi au forţat oportunitatea de a obţine reducerile conforme filosofiei lor politice. Au făcut puncte, asta-i clar -- obiectiv de atins şi-n perspectiva alegerilor prezidenţiale de la anul. Oricum, n-ar fi devenit America irespirabilă dacă n-ar fi avut buget o vreme -- sînt posibiltăţi de supravieţuire, sînt convins de asta. În vremea cînd bugetul Ro chiar se dezbătea în parlament -- şi cînd opoziţia se distra trăgînd de timp -- s-a-ntîmplat ca ţara să trăiască “fără buget”, existau prevederi în acest sens, pe care nu cred că le-a descoperit idiocy@parliament.ro.
    Pentru mine, mai interesante sînt observaţiile legate de eternizarea congressmanilor, în fotoliile de la Capitoliu -- mai ales, ideea limitării numărului de mandate ale acestora.
    Potrivit bunului principiu al compensaţiei, s-ar cîştiga într-o parte ce s-ar pierde în cealaltă -- sau invers. Împrospătare a Congresului, dar şi discontinuitate în activitatea sa, unde expertiza “tehnică” e indispensabilă. Sau iureş populist -- poate că şi stimulator în explorarea de noi soluţii vizînd onorarea fie şi parţială a angajamentului electoral al candidaţilor (mereu alţii şi mereu mai combativi, ar fi marea probabilitate) -- şi blazare, monotonie, conservatorism, ce mai!
    Întrebarea ar fi “De ce preferă o parte a electoratului american conservatorismul, de ce alege mereu aceiaşi oameni?” E o problemă de sistem (alegeri adjudecate prin maşinăria electorală, de exemplu) ori e încredere în sistem? Orice variantă de răspuns împarte responsabilitate lui idiocy între alegători şi aleşi.
    Absolut firesc, orice observaţie critică adusă funcţionării politicii pune în cauză sistemul, iar nu politicienii. Regula e “ameliorarea sistemului” astfel încît să nu mai permită etc. Odată ameliorat, sistemul devine ţinta atacurilor politicianiste, de a răspunde măcar şi altor nevoi -- dacă nu doar altora -- decît celor în virtutea cărora a fost adoptat.
    Şi pe-aici, e la fel: nici nu s-a răcit votul pe o lege, că e atacată din toate colţurile, pînă cedează. La noi, legea e anulată prin propriile-i instrucţiuni de aplicare, chiar şi prin absenţa acestora -- ceea ce ţine de subtilitate, să recunoaştem!
    Cum ar veni, avem în mic ceea ce America are în mare -- un sistem politic detestat dar indispensabil. Dar nu e cum ai asista la explozia unei stele pentru a vedea cum va fi cînd şi Soarele va exploda. Nu ştiu cine a hotărît că unele corpuri cereşti ajung stele cu lumină şi căldură proprie, incadescente pînă la a duce viaţa pînă-n cotloanele galaxiilor lor; iar altele rămîn planete pustii, ştiind a prelua doar frigul cosmic. Dar nu e drept să fii condamnat la idiocy, părerea mea…

  • Mara

    @Sanda Varan, si eu ma gindesc la pragmatismul CHINEI devenita supraputere economica si militara si la felul cum va gestiona permanenta “catastrofa malthusiana” de care este amenintata planeta. Deocamdata contribuie cu spor la dezastrul ecologic saturind pamintul cu plasticuri care peste citiva zeci de ani se vor dezintegra in natura si nu cunoastem exact efectele asupra sanatatii cind aceste obiecte care ni se par acum indispensabile vor fi un praf fin aflat pretutindeni in atmosfera. Vedem stupefiati acuma cit este de vulnerabila Japonia si cum au abandonat zeci de kilometri de pamint si arunca laptele pe cimpuri pentru ca este contaminat. Acest scenariu de groaza nu va fi strain din pacate pentru generatiile viitoare.
    Aceasta criza este un motiv bun de meditatie asupra erorilor acestui consumism desantat. Tonul a fost dat totusi de America, tara tuturor posibilitatilor si a prosperitatii. Unde procentul obezitatii este alarmant, populatia opteaza pentru mincare nesanatoasa si grasimi hidrogenate. Lumea incepe sa reevalueze lucrurile. A cazut mitul Coca Cola si lumea intelege ca este mai sanatos (si mai ieftin)pentru familie ca faci o limonada din doua lamii pentru toata familia. Sau cel putin asa sper ca mare parte din populatia planetei nu mai este atit de vulnerabila la manipulare.
    Problema va fi dupa zeci de ani (sute?) cind rezervele de apa dulce necontaminata vor fi bogatia cea mai de pret a planetei. Trist dar adevarat…

  • ..stii cum se spune..: ‘..and you only know half of it..’.
    asta e America, cu bine si cu rele.
    eu am cunoscut-o acolo, si totusi..are SI bune !
    depinde ce ce vrea fiecare de la viata si cum isi intelegere ‘implinirea’ sau, dupa caz, supravietuirea.
    ramine insa adevarat ca SUA este (cred) singura tara din lume unde ‘..you can be everything you want to be..’, daca esti de acord sa platesti si pretul pt. asta.
    totul are un pret. nimic nu ‘vine’ de la Guvern (educatie, sananate, asigurari, bani, loc de munca, siguranta sociala si a familiei, etc..’.
    diferenta cea mai mare este de perceptie: intr-un fel sint (sub/supra)-apreciate aceste caracteristici de un nativ american, si uneori total opus de un doctorand, sau rezident temporar.

    una peste alta, ramine adevarat 100 % ce mi se spunea inca din prima mea zi in State: ‘you (non-native american) have to love America, or leave America’.

    and this is it !..vorba lui M. Jackson..

    Tudor Luchian

  • dp

    sunt un fel de fan USA, mergind acolo abia de trei ori.
    altfel, sunt fan al Norvegiei.

    Bine, eram fan USA, inca inainte de a merge acolo.

    Am observat ca, cei mai multi, prostii sunt impotriva USA, aproape toti prostii.
    Probabil ca vine dintr-un sentiment/dorinta de a minimaliza orice, oricit, oricind,
    de a te simti, astfel, egal cu situatiunea resp.

  • Culai

    Privindu-vă, dle “dp”, poza, de vă şi caracteririzează (că am dat dat peste pigi călători, preste tot), sunt orgolios, ca să nu fiu ioc de partea unora ca dvs.!

    Un prost ce ştie din ce-i făcută sua, ue ş-altele şi tocma’d’aceea n-o face pă-dăşteptu’cel-insultător.

Next post:

Previous post:

WP Admin