≡ Menu

I. O lecție pentru lumpenelite

Photo blog 7Niciodată vorba “New York-ul nu este America” nu s-a dovedit mai crunt dar mai sănătos adevărată decât în ziua de 8 noiembrie 2016. Metropolele politice și intelectuale, sofisticata industrie a prognozei politico-electorale, The Punditry – clubul autodeclaratei monarhii absolute a Priceperii, nenumăratele ciupercării de seră politologică, marile, arogantele și profund coruptele centre de putere din mass media etc. s-au trezit contrazise de o realitate pe care au ignorant-o, contrafăcut-o și livrat-o drept singura acceptabilă, singura politic-corectă.

Calitatea unei democrații este dată în mare măsură de toleranța, înțelepciunea și empatia majorităților (politice, entice, religioase, orientări sexuale etc.) asumate și practicate vizavi de minorități (politice, etnice, religioase, orientări sexuale etc.). Când minoritatea consideră de cuviință să transmită majorității, pe căi din ce în ce mai violente, că este rudimentară, troglodită, ba chiar și nenaturală și singura deținătoare a tuturor vinovățiilor, toate contractele între ramurile copacului numit societate pot crăpa.

Din nevoia de a supraviețui, minoritățile sunt, deseori, mai ferme, mai organizate, mai rezistente decât majoritățile care devin mai laxe. De aceea, uneori, minoritățile pot avea reacții greu de prevăzut. Printre toate adevărurile formulate în orele unei dimineți căreia îi este încă dificil să creadă ce vede există una care nu mai poate șoca, nu mai poate fi dezavuată drept politic-incorectă, după anunțarea rezultatelor – “The white people reacted as a minority”. Dintre toate rănile care așteaptă să fie tratate cu atenție și vindecate, niciuna probabil nu este mai adâncă și mai dureroasă decât cea apărută pe ruptuara dintre faliilor entice.

Președintelui Barack Obama i se vor reproșa foarte multe. De la inepta politică externă, dusă sub un slogan potrivit mai degrabă pentru un club de fițe psihedelice – “Leading from behind” –, la politica internă în care incapacitatea de a guverna a fost exacerbată de pseudoguvernarea prin executive orders, sau la experiențe probabil bine intenționate, dar a căror posibile urmări fie nu au fost luate în calcul, fie au fost ajustate încât imaginea lor să fie monocoloră – roz. Un exemplu este Obama Care. Alarmant de mulți americani resimt acest proiect drept altceva – Obama Careless.

Dar niciun pas greșit făcut de președintele Obama și sprijinitorii săi politici și mediatici nu va fi mai greu de reparat — de orice administrație — decât cartea etnică pe care primul președinte afroamerican a jucat-o și împins-o până la limite extrem de riscante. Unul din eforturile majore ale viitoarei administrații Trump trebuie să fie acela de a descuraja The Silent Minority, care și-a grupat soliștii și corul în tabăra candidatului Trump, de a deveni o majoritate abuzivă, lipsită de empatie și direcționată de impulsurile unei revanșe care nu vor conduce decât la o altă și altă revanșă ș.a.m.d.

E suficient că atâția americani au hotărât, prin vot, să se scuture de “rușinea de a fi albi” și “vinovăția de a fi majoritari”. Mesajul a fost limpede, ferm. Oricât ar fi de mari, erorile economice, rateurile în politica internă și externă, altele pot fi mult mai ușor reparate, decât punțile dintre oameni diferiți (politic, religios, etnic etc.) distruse de diabolizări sociale iresponsabile, discursuri inflamate, neîntemeiate complexe de superioritate și încercarea de a schimba paradigme fundamentale prin decizii de laborator.

Dacă m-aș lua după cele două discursuri finale, exemplare, rostite de Donald Trump și Hillary Clinton la capătul acestui maraton al ororilor, aș spune că șansele de vindecare și de revenire a bunului-simț (cel de zi cu zi, și bunul-simț istoric) în simțiri sunt considerabile. Numai că am învățat că discursurile și faptele iau, de multe ori, căi paralele. Ca să nu mai spun că discursurile, cu cât sunt mai meșteșugit construite, cu atât mai ușor pot ascunde mai multă ipocrizie decât faptele.

Așadar – speranță și prudență.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Răbdare și tutun.

  • Dezideriu Dudas

    IARA ?

  • Pingback: Dorin Tudoran despre deznodămîntul alegerilor americane | @ntonesei's blog()

  • Cred că o majoritate l-a ales pe Donald Trump. Înăuntrul acesteia, albii sunt o minoritate? Iar Donald Trump a exprimat interesele lor, într-un fel în care nu poate fi caracterizat nicicum drept silent. Dezbaterea a fost la vedere, vocala, argumentativa. Ce nu inteleg, si exista suficiente motive adica poate nu ma pricep, este cum poate pretinde un partid sau altul, recte Partidul Republican, ca nu face parte din establishment, ca este un outsider al jocului politic? Adica Snow White intrutotul. Si ca avand puterea asupra Congresului SUA in legislaturile precedente, de fapt a fost in minoritate politica? Pana la urma toata lumea, adica establishment-ul de acolo, practica ipocrizia cu mai mult sau mai putin tarie.

  • Vasile Gogea

    Luciditatea e greu de suportat și de păstrat…
    Iată că, atunci cînd o minoritate (oricare ar fi ea) e excesiv discriminată pozitiv, se va forma o majoritate tăcută (sau doar indiferentă), dar explozivă…
    La o scînteie suficient de mare…

  • RPH

    Dle Tudoran, Prudenta si subtilitatea nu par a fi atribute la care Trump exceleaza… dimpotriva. Poate ca aspectele culturale de care vorbiti au contat, dar este foarte probabil ca mai degraba cele economice au primat, dovada si succesul lui Bernie din primaries in Michigan. Obama a castigat statele din Mid-West chiar si in 2012. Pur si simplu, Trump a vandut foarte bine un brand de ‘snake oil’ si s-au gasit multi cumparatori, ademeniti de sirena fabricilor de anvelope si becuri mutate in China si evident plecate acolo pt vesnicie. Cat despre protectionismul anuntat de Trump… sa mai asteptam-- nu se va schimba mai nimic in principal pt ca orice tarif de import se va reflecta in primul rand in preturile de la WalMart. Iar ObamaCare… o incercare istorica dar imperfecta de a aduce US in randul lumii civilizate. Cum o va demonta Trump? Nu ne-a spus inca. Victoria lui Trump va avea insa efecte dezastruoase-- agenda republicana de anti-stiinta, economie voodoo, pistoale si pusti mai peste tot si inclusiv in scoli (UT Austin), etc, va reveni in actualitate sub paravanul ignorantei lui Trump. Speranta… foarte putina, si un citat pesismist celebru: ‘winter is coming’.

  • Iulius

    Sistemul este lumpenul prin excelenta, datorita functionalismului plin de succese. Dar el nu cuprinde, nu intelege, nu recunoaste ceea ce ii este superior si, evident, inferior.
    Sistemul si-a gasit un operator ideal. Cu personalitate isterica, pentru geniile stiintifice, cu receptorul potrivit, pentru dusmanii sai din sistem. Operator temporar, pentru a evita entropia- sub numele de incertitudine prea previzibila- si pentru a castiga timp.Speranta.
    Cat despre prudenta, este inutila, sistemul deja isi stie necesara selectivitate. Fara ipocrizii prea sincere sa mai poata fi utile. Destinul.

  • Eduard

    Daca America este gata fie sa sucombe, fie sa dea un nou model de democratie, ce ar alege securistii-cameleoni (ca atare, sau cei de ei imbracati)ai Romaniei? Nici ei nu mai stiu, asa s-au schimbat la fata in 72 ore.
    Sa le facem pe plac. Tovarasi, si americanii au nevoie de participare, nevoie vitala de cretini noi-nouti. Dupa tot ce s-a (ati) spus, va mai bagati?
    Noi stim ca sunteti o minoritate infecta, cea mai joasa social si cultural. Dar bine informata, abuziv. Ce faceti fara sprijinul vostru extern, legitimarea voastra dintotdeauna?
    Presedintele RSR tocmai a facut diferenta dintre tantalai si toleranti. Pun pariu ca voi nu sunteti toleranti decat pentru ca sunteti tantalai.Americanii nu pariaza, ei stiu asta demult.

  • Eduard

    9 noiembrie 1989, 21 decembrie 1989. Si in zilele noastre.
    De-acum noi suntem Berlinul caruia i se parasuteaza, constant, desi sunt suficiente, conserve deja expirate.
    Multumim!

  • anton carpati

    Ceea ce faceti dumneavoastra aici este sa-i prezentati pe toti votantii lui Trump ca fiind motivati de factorul rasial/etnic. Insa v-ati pripit -- voturile decisive pt Trump au venit din Rust Belt -- acea parte a tarii unde pe vremuri prolifera toata industria grea. Era vorba de muncitori lasati fara slujbe care si-au pus sperantele de 2 ori in Obama si democrati, au fost dezamagiti si prin urmare au decis ca trebuie sa incerce cu oricine altcineva decat succesoarea lui Obama. Factorul “politically corect” a intervenit in momentul in care acesti oameni nu si-au vocalizat adeziunea fata de Trump, din teama de a nu fi persecutati. Wisconsin si Pennsylvania, state pana atunci considerate in mod cert albastre, au devenit rosii in mod total neasteptat. Michigan era un stat indecis, insa la fel -- democratii se asteptau sa iasa albastru. Motivatia rasiala/etnica a votului ca factor prim si major este in momentul de fata vehiculat doar de 2 tabere -- extrema stanga si extrema dreapta. Bineinteles, a influentat f mult deciziile unei parti a electoratului, insa nicidecum pana in punctul in care sa fie un”race war”.

  • Dezideriu Dudas

    Beton, armat ! Asta-i culmea corectitudinii politice si, normal, trebuia sa fie din Carpati…N-are ni’ca frunza care se vede daca se exploreaza draculicii munti…Noi nu depunem nicio plangere. Râdere nu se poate ? Totusi, intinarea nobilelor idealuri ale muncitorilor nu trebuie neglijata ! Sansa americanilor este ca extrema stanga si extrema dreapta sunt indiferente la asa ceva. Vibrante si puternic implicate la problema muncitorilor sunt partile bune ale politicilor de stanga si de dreapta. Mare noroc au americanii si daca nu stiau, ar mai trebui sa vina prin Carpati, sa mai exploreze gradina democratiei si la periferie…Intr-o empatie totala, americanu’ si romanu’, la sfarsitul zilei de explorare, ar canta epuizati de munca, celebrul slagar, « Adio, pică frunza » …

    P.S. De acord ca, PUBLIC, « mesajul beton al Carpatilor » chiar este rezonabil politic ( sa nu-i zic altfel, in niciun caz « corect », ca ne-ntoarcem de unde am plecat ). Acest blog insa m-a obisnuit cu adevaruri atat de dure, incat atunci cand mi se parea ca ele se indeparteaza, am intervenit cu viziuni si relatari si mai dure…Totul, pe un singur FIRICEL de curgere, estompat de fluvii de vorbe vorbite de vorbeti, nu doar stalpii casieriilor, mai determinati si limitati, ci si stalpii confuziilor nelimitati in irationalitate si determinabili si nedeterminabili in acelasi timp in functie de limitele ratiunilor lor ….Ce se spune in PUBLIC, are ditamai DELTA…

  • anton carpati

    Foarte savuros acest comentariu al dvs, trebuie să recunosc. Pun pariu că aţi descreţit multe frunţi redactând mici pastile literare de acest gen în forumuri şi secţiuni de comentarii de pe internet şi mă bucur că mai există persoane cu o asemenea ascuţime a limbii care chiar depun un efort în a demonta argumente cu atâta fler, chiar dacă doar la nivel formal. Ceea ce vreau să spun este că sunteţi un adevărat spadasin al frazei şi mai multă lume ar trebui să vă recunoască meritele.
    Revenind la problema dezbătută -n-am negat rolul pe care l-a avut nemulţumirea faţă de limbajul politically correct în alegerea lui Trump. Am indicat că frustrarea alegătorului care şi-a schimbat opţiunea politică de la democrat la republican şi a determinat acest rezultat surprinzător ţine în primul rând de o teamă justificată şi imediată de sărăcie. Un lucru valabil atât pentru cetăţeanul blue collar alb din Michigan cât şi pentru imigranţii mexicani şi cubanezi cu acte în regulă. Argumentele ideologice -- pc vs non-pc, xenofobie vs multi-culti, sexism vs feminism şamd îşi au şi ele locul, dar pentru o mare masă de oameni rămasă fără locuri de muncă şi fără alternative promisiunile candidatului care le spune că va reînvia industria grea şi va opri fluxul de imigranţi ilegali -- care lucrează pe mai puţin şi nu aduc venituri la buget -- aş zice că ocupă un loc central.

  • Stamatiade

    Toata lumea are dreptate, si aproape nimeni nu pare strain de jocul suprem al iluziilor. Mie mi se pare ca D. Trump este primul invingator cunoscut care nu stie nici de ce a invins, nici cum, nici pentru ce, si in general este singurul care este singur. Si autentic strain, inconjurat de tot felul de oameni inteligenti, corupti, bogati si inventivi. Si care nici ei nu stiu mai mult, desi fac eforturi supraomenesti sa-i pacaleasca pe altii. E drept, pericolul incepe atunci cand va incepe sa creada ca nu mai este singur.
    Cum spunea tacerea lui L. Cohen, Dealer-ul ne-a facut un dar, in tacere.Asta spune mult.

  • DG Ontelus

    creșterea și descreșterea neologismelor// într-o vreme contau aceste cuvinte cu ștaif/ semne ale inteligenței ale cuprinderii universului cu mintea omenească/ dar gata s-a isprăvit ne-am întors la pictograme și la dulceața interjecțiilor/ e prea mult prea boring să abstractizezi rămâne o sectă de ciudați care să numească/ denenumitul iar restul oamenilor construiesc brave new world/ în definitiv calitatea și cantitatea nu-s totuna iar proiectul antropic/ suferă din start din cauza acelui păcat originar pe care iubirea ce cuvânt/ îl poate anula dar în prea puține cazuri încât/ aroma radicalelor s-a diluat în arama radicalilor liberi

  • DG Ontelus

    Virgil Mazilescu (1983): ,,din aventurile poetului// iarba crescuse prea înaltă pe șanțuri și nu mai putea fi numită iarbă — și iată un infern al fiecăruia. cu o lumînare și cu un simplu cuvînt de bun rămas ai fi putut să scapi — și iată un infern al tău și numai al tău./ limbaj învechit. semne ascetice. ferestre. bărci dizolvîndu-se-n lumina lunii./ dar eu le-am văzut. limbajul învechit: ca o pecingine pe buzele mele. semne ascetice: ca niște păienjeni care m-ar fi mușcat într-o altă viață. ferestrele: sparte. și bărcile dizolvîndu-se-n lumina lunii./ întrebări pregătitoare. și întrebări luptîndu-se cu răspunsul la alte întrebări. și aceeași iarbă crescută-n dezordine.”

WP Admin