≡ Menu

Hem, Dos și mitologia sulfuroasă. Corespondenți de război & Voluntari

 

"Hem" & "Dos"

“Hem” & “Dos” – anii ’30 (istoe.com.br)

CORESPONDENȚI DE RĂZBOI

La începutul prieteniei lor, cam prin 1918, John Dos Passos și Ernest Hemingway își citeau unul altuia pasaje din Biblie. Cel care a început ”conversația” a fost Hemingway. Lecturile preferate erau din Kings (Regi 1 și Regi 2) și Chronicles (Cartea întâi și A doua Carte a Cronicilor).

La sfârșitul prieteniei lor, cam în 1937, Hemingway și-a continuat drumul spre o glorie pe placul său – zgomotoasă. Dos Passos s-a retras din zgomotul cotidianului. Citea cu voluptate Salinger, Faulkner, F. Scott Fitzgerald și Cummings.

Între începutul și sfârșitul prieteniei, a existat Spania Războiului Civil. Amândoi s-au aflat acolo – corespondenți de război.  Dos Passos – din convingere, căci era un om de stânga, fascinat încă din 1921-1922 de Armata Roșie. Hemingway – mai degrabă din spirit de aventură și în căutare de subiecte pentru mari romane.

În Spania se afla și un mai vechi prieten al lui Dos Passos –  José Robles Pazos; o vreme traducător al generalului Ian Antonovici Berzin, aka “Goriev”. Robles avea să fie răpit și executat în secret,  acuzat de spionaj în favoarea fasciștilor.  Marea Teroare lansată de Stalin dovedea că are o mână foarte lungă.

Dos Passos nu a crezut nicio clipă în vinovăția lui Robles, așa cum nu au crezut nici foarte mulți alții. A încercat, pe toate căile posibile, să afle adevărul, pentru că: “After all a man’s life is all he’s got.” De teamă, nimeni nu îndrăznea să vorbească. Era sfătuit să-și vadă de treabă.

Pentru Dos Passos – pe care, în 1936, Sartre îl numea ”cel mai mare scriitor al timpului” – uciderea lui Robles a fost ultima picătură în paharul dezamăgirilor. A acceptat că se înșelase în legătură cu Moscova și “metodele de lucru” ale comuniștilor. A migrat spre dreapta.

Attachment-1[1]

Executarea lui Robles a constituit pentru Hemingway un bun prilej de a își da în petec – l-a umilit public pe Dos Passos pentru că fusese prietenul unui spion fascist. Lovitură teribilă pentru Dos Passos. Prietenia între Hem și Dos se stingea.

Hemingway s-a dovedit mult mai îngrijorat de piedicile ce ar fi apărut în realizarea filmului la care lucra cu Dos Passos, Archibald MacLeish, Orson Wells, Joris Ivens și Lillian Hellman  – The Spanish Earth. Dos Passos a rămas siderat văzându-și prietenul mai preocupat de terminarea unui film decât de uciderea unui om nevinovat și susținând că pe timp de război asemenea execuții “sunt necesare”.

Într-o scenă a rupturii dintre cei doi prieteni, Hemingaway l-a prevenit pe Dos Passos că a continua să caute adevărul și a fi din ce în ce mai critic cu Moscova și comuniștii îi va aduce mari necazuri. Intelighenția liberală, cronicarii newyorkezi, îi spune Hem lui Dos, “…will kill you. They will demolish you forever.”

Se poate spune că, în această privință, Hemingway nu s-a înșelat.

Desen & © - DION

Desen & © – DION

VOLUNTARII

mitologie sulfuroasă transformă participarea Brigăzilor Internaționale la Războiul Civil din Spania într-o fraudă: numai fete și băieți cumsecade, sufletiști, plecați într-o țară străină să lupte împotriva fascismului. Atât, deși realitatea a fost mult mai complicată. Asta neînsemnând că sufletiștii, antifasciștii au lipsit cu desăvârșire.

Lumea Brigăzilor a fost foarte pestriță – oameni de stânga, agenți NKVD, antifasciști, oameni certați cu legea în țările lor, aventurieri, lumpen proletari, exilați politici pripășiți la Moscova și folosiți  în activiități Agitprop de dezinformare, șomeri, protejați ai Cominternului, chiar și proxeneți etc.  – iar aportul ei nu a fost nici pe departe atât de glorios cum a fost prezentat în multe rânduri. Armamentul rudimentar, lipsa expertizei militare, coordonarea deficitară au contribuit la numărul mare de victime printre voluntari.

În URSS, verificarea voluntarilor nemembri ai vreunui partid comunist era făcută de agenți NKVD. Mulți voluntari erau propuși direct de NKVD. Și pentru asemenea voluntari eticheta de “idealiști” este abuziv-generoasă. Ideea formării acestor Brigăzi a fost discutată în septembrie 1936 la Cartierul General al NKVD-ului, la Lubianka. 

Miza competiției dintre Moscova, pe de-o parte, și Berlin și Roma mussoliniană, pe de altă parte, nu era atât grija pentru soarta spaniolilor, cât impunerea fascismului sau a comunismului într-o țară străină.

După eșecul suferit în Spania, Moscova și-a trimis numeroși “idealiști” în alte țări. Și de data aceasta, nu atât spre a le feri de fascism, cât spre a impune comunismul. România a fost “împroprietărită” cu un lot substanțial de “idealiști”.

Să rămâi idealist după Marea Teroare stalinistă (1937-1938), după Spania Războiului Civil, după atâtea altele e fie un semn de prostie crasă, fie unul de cinism propriu mercenarilor. Că unii dintre acei “idealiști” au fost și proști, și cinici a constituit o performanță de vârf.

Sosiți în România în tranșe strategice, unii au devenit membri ai nomenclaturii comuniste, alții s-au văzut împinși un etaj, două mai jos, în nomenclaturică, dar și unii și ceilalți au beneficiat de privilegii exorbitante, dacă le comparăm cu “înaltul nivel de trai al poporului”.

Câțiva dintre urmașii lor se află angajați într-un război al cărui imn nu mai este Internaționala ci ”Ai mei au fost idealiști, ai tăi au fost fiare dogmatice.//Ai mei au fost carne de tun, ai tăi au fost tunul.”

Cu o mână sunt condamnate comunismul și crimele sale, cu alta se scriu biografii romanțate ale unor comuniști oferiți lumii de laboratoarele Cominternului și NKDV-ului.

Ce poți face în fața imposturii ambidextre? Printre altele, poți reciti Hemingway și Dos Passos.

Desen & © - DION

Desen & © – DION

Reîntorcându-ne la tragedia spaniolă, să nu uităm că ea nu s-a născut în timpul confruntării dintre republicani și franchiști.

Cu un secol înainte ca Antonio Machado să dedice un poem generalului comunist Enríque Lister iar celălalt frate Machado, Manuel, să dedice un poem generallisimului Francisco Franco, Mariano José de Larra scria un text (Día de deifuntos de 1836) în care se află și teribilul “Aquí yace media España: murió de la otra mitad.”

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Valentin Feyns

    Impecabil. Inclusiv invitatia la recitit. Sunt foarte tentat sa adaug nume la lista de victime/ calai neintentionati.

  • Mihai Rogobete

    Trădarea înaltelor idealuri cere sacrificii de care abia Volo e-n stare.

  • Vasile Gogea

    ”Miezos” (cu vorba Magistrului Șerban Foarță) și dureros.
    De luat aminte!

  • Nu. Doar VOLVO si Mercedes…

  • Lista ramane deschisa…

  • Da, Serban gaseste mereu vorbe “la fix”.

  • Pingback: Invitat Dorin Tudoran – Hemmingway, Dos Passos și mitologia sulfuroasă… | @ntonesei's blog()

  • Eduard

    Spania nu si-a revenit.Si nimeni nu va putea spune ca ar fi fost posibil sa-si revina, cu medicinalele administrate de cateva decenii.
    De ce? Pentru ca spiritul nu se vindeca cu autostrazi, blocuri demne de cel mai vajnic realism socialist, desi construite carevasazica de fascisti.
    Nimeni nu se intreaba, sau nu stiu eu, de ce se simt romanii asa de bine in Spania?Dincolo de locul gol lasat in spatiul lor public?
    Pentru ca Spania este Romania anilor ’80, la inceputul lor.Autoritarism discret, dar eficace, liber la cartire, la mici si chiar mari infractiuni,dar favorizator si chiar distribuitor (pana de curand( de resurse ingurgitabile)), ca tot statul de origine este tinut vinovat, de fapt.Vom vedea in curand de ce.
    Interesant este insa, ideologic, ca legionarii nostrii, care toata viata lor au fost stipendiati, direct ori indirect, de stat,prin Securitatea noastra de cacat, sunt clar atrasi ca un magnet de camarazii cazuti. De ingerii mortii, de mistica glugii solidarizante.Plus banii aferenti, care vin dintr-o gaura neagra, adevarat si unic producator de (non)politica externa, zice-se institutie in toata regula taratilor de Stat. Mandri si demni, rastiti si cretini.
    Dar de acum se cam termina aventura neo-legionara, creata si folosita pana la uzura de abia sus-numitii.Securisti.Vechi, care folosesc si racani tinerei, inca de pe vremea celor indragostiti de national-taranismul de manevra.
    Mota nu stiu, da Marin este multiplicat in zeci si sute de cretini. Ca nume de cod, desigur.Ce o sa faca suprarealismul romanesc cu ei, odata intorsi la realitatea de bastina, fara asociatii, fara sprijin, fara directive?
    Ghici ghicitoarea lor.

  • Eduard

    Dar cei care nu exista, deloc, pre la noi, si care nu asteapta decat o ridicare de mana pentru a face ce trebuie…iarasi?
    S-ar zice ca unii trebuie intrebati ce au facut, sau n-au facut, sau au facut ca si cum n-ar fi facut, in ultimii 15 ani.Daca nu, si nu se poate, sa trecem la
    Salvarea Romaniei.

WP Admin