≡ Menu

Hank Williams Jr. şi “Son of a gun” Hunter Hayes!

În week-end:  o conversaţie

  • mihai rogobete

    Cum biletele de avion sunt deja luate -- eu întorcându-mă, de la fiul meu, din Franţa, la sfârşitul lui iulie, iar fiica mea urmând să vină, din Danemarca, în aceeaşi perioadă -- vacanţă fiind, îngrijorarea ei mi-a dictat următoarele:

    Nici nu ştii cât mă bucur, dacă-ţi doreşti să fiu aici, când ai să vii. Mi-am jucat rolul de tată, atât cât m-am priceput şi am putut; pe cel de prieten -- căci, mai mult ca orice, îmi doresc să-ţi fiu cel mai bun -- nu numai să-l joc, ci să-l împletim ca pe-o unică şi aceeaşi fiinţă, astfel încât niciodată să nu te mai sperie singurătatea.
    Fiecare suntem câţi simţim. Simţim când gândim cu inima; doar intuind cât de singur sau mulţi este altcineva, empatizând, îi simţim starea sufletească. Cu prietenii din lăuntru e mai dificil. Am uitat cam cu totul de pruncul care am fost, de copilul şi tânărul în care ne-a locuit sufletul; oricât ne-am îndemna intuiţia, nici cum vom fi peste zece sau douăzeci de ani nu ne putem închipui decât glumind. Seriozitatea care ne-a îndepărtat de copilul care am fost şi ne ţine la distanţă de bătrânul care vom fi nu-i numai singurătate de om, ci, dispreţuind, totodată, primele vârste ale primitivităţii şi îngrozindu-ne cu dezastrul apocaliptic, e singurătate de omenire.
    Dacă unii bătrânii simt, că, deşi înaintarea în vârstă le-a ruinat trupul, sufletul nu le-a obosit, ba, parcă, de la un an la altul, le-a întinerit -- sunt cei care au mulţi şi-şi sporesc prietenii, fiindcă nu s-au despărţit nicio clipă de cei dinăuntru. O intuiţie fericită îi face pe unii să cultive, tineri fiind, dialogul cu cei în vârstă; înaintaţi apoi în vârstă, să converseze cu cei tineri. Şi nu pentru a azvârli inutil sfaturi vremelnice unii la alţii, cât pentru a constata că numai sufletul tuturor vârstelor este invariant, nici nu-ntinereşte, nici nu îmbătrâneşte. Bun este prietenul, care, înaintea sa, îţi face prietenia cu cei din tine. “Nu-i maturului copilul inferior, nici înţelept bătrânul care-i dispreţuieşte pe cei tineri, pentru că, în sus ori în jos, fiece treaptă a scării intuiţiei -- care ne face să ne putem simţii şi tineri şi bătrâni, oricare ne-ar fi vârsta – e de egală importanţă.”
    Preferinţa pentru o vîrstă anume, mai ales pentru cea pe care o trăim, exclude din prieteniile interioare, ne însingurează, ne împuţinează.
    Spre deosebire de prietenie, dragostea ne impinge spre frumuseţea unui anume chip, stabilită de canoanele unei anume rase, a unei anume mode din tiparele trecătoare ale frumuseţii umane. Când părintele vrea ca progenitura să-l copieze aproape în toate, o iubeşte; când acceptă că poate fi şi altfel, şi-o face prieten. Faţă de prietenie, dragostea e ca o cuşcă pentru văzduh; dragostea care te-a părăsit e o prietenie ratată. Ce-i singurătatea? Precaritatea sufletească de a te împrieteni şi iubi numai şi numai cu unul din tine. Generozitatea de a fi prieten până şi cu ea n-o are decât sufletul – inima vie a alcătuirii de care tocmai am pomenit.
    Mihai

  • neamtu tiganu

    Mihai, cel mai tare m-a intristat treaba cu Franta si Danemarca.

  • elena

    @ Dorin Tudoran
    multumim pt acest mic print
    am alungat din mine betivul si revin la viata
    @ Mihai Rogobete
    cu dojana Dvs prieteneasca, in barlog se respira mai usor, multumim

  • E grozav micul pistolar! Multumesc!

  • Radu Humor

    Chiar grozav micul pistolar, daca a reusit sa trezeasca si-n conul Mihai, copilul din el si tatal din cei doi copii ( sa-ti traiasca si sa te pretuiasca, nu neaparat atat cat meriti, ci pe cat i-ai lasat sa creada ca meriti !).
    Ma bucur ca ti-ai asternut aici frumoasele-ti ganduri parintesti, pentru ca altfel cu siguranta n-ai fi reusit sa le faci cunoscute urmasilor.
    Asa , mai exista posibilitatea sa le afle -- odata !

WP Admin