≡ Menu

Haita și turma

Desen și copyright© - Ion Barbu

Desen și Copyright© – Ion Barbu

Bag seama că unora li s-a urât cu binele de la oraș și li s-a făcut de necazul de la țară, că sunt gata să renunțe la șuetele pe laptop și telefoane celulare ca să se spetească de muncă transcarpatică — de la muls la pășunat.

După ce și-au mărit pensiile în regim de haită, parlamentarilor români li s-a pus pata pe turma ciobanului și pe tovarășul de transhumanță al oițelor – câinele.

Lătrăul parlamentar român e foc și pară pe lipsa de performanță a ciobănescului românesc, care nu a reușit să fie omologat unde au fost validate atâtea soții morganatice, amante “de comitet”, fiice umflate cu Botox, acoperiți încă nedescoperiți și verișori off-shore — Parlamentul European.

Desen și Copyright© - Ion Barbu

Desen și Copyright© – Ion Barbu

Decembrie s-a dovedit o lună nu întotdeauna fericită pentru căpușa politică românească, așa că mare atenție. Dacă păstorul se lasă peste Dealul Uranus, nu știu câți aleși ai poporului vor rezista la o sârbă ciobănească sau la o învârtită din (același) popor.

N-ar fi o surpriză ca până și statui impunătoare din incinta Palatului Victoria să revină la statura naturală – căcăreze.

Ideea că tot românul postdecembrist e “oaie până la moarte” se poate dovedi la fel de înșelătoare ca diagnosticul predecembrist “mămăliga nu explodează.”

Desen și Copyright© - Ion barbu

Desen și Copyright© – Ion Barbu

În 1966, Regulamentul pentru aplicarea decretului nr. 328/1966, art. 56 suna astfel: “Animalele izolate sau în turmă trebuie să fie însoțite, pe drumurile publice de un număr corespunzător de conducători.“

În 2016, ar putea să apară un răspuns — nu neapărat pașnic, dar spontan și limpede — la întrebarea: “Totuși, cam care ar fi numărul corespunzător de parlamentari, pentru ca drumurile politice românești să nu mai pută de atâta nesimțire?”

Uneori, n-aduce orașul, ce aduce satul.

P.S. Video-bibliografie obligatorie:

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Pingback: Haita și turma | România curată()

  • Vasile Gogea

    …la Teatrul National din Cluj, se juca, în urmă cu zece ani, piesa lui Vasile Rebreanu, “Un om muşcat de oaie”… (prilej de “glume” generate de titlu)…
    …nu ştiu, azi, cine pe cine, şi de ce anume, muşcă!…

  • Damian Giurca

    Căutați femeia…Ce credeți că face un bărbat care are tot ce-și poate dori pe lumea asta și-și strigă soția…Miorițaaa! Elimină concurența ori o…reglementează, de la Crăciun la Paște o arestează la domiciliu. Să nu-i strice armonia familială a sărbătorilor.

  • Pingback: Haita și turma | Ziarul Profit()

  • neamtu tiganu

    Je suis le mouton!

    Nous sommes des moutons!

    cel mai amuzant mi se pare faptul ca legea cu ciinii era veche de 10 ani si nimeni nu avea habar de asa ceva.. dar se intimpla si la case mai mari, f. mari chiar!

    La fel de amuzant mi se pare succesul fulminat al conferintei pt. mediu de la Paris, sunt sigur ca peste doi-trei ani nimeni nu va stii ce si cum.

    Pe plan nemtesc e ametitor succesul Muttei noastre, radioasa Angela a batut recordul de aplauze primite, peste zece minute, unii zic ca l-ar fi depasit si pe Honecker, eu spun insa, cu mindrie patriotica, ca cizmarul nostru era mai tare. Oricum eu m-am simtit ca pe vremuri!

  • Daca nu se apucau sa “mai umble” la legea asta tampita ca sa o faca si mai idioata…

  • Ultor

    Nu stiu care or fi dedesubturile acestei legi, dar vad ca se caineaza ( de la caini sa vina/?) soarta ciobanilor vaduviti de patrupede…Rational vorbind se constata un excedent de caini arondati unor turme de oi. Sunt multe ciopoare formate din cateva zeci de oi care dispun de un numar de haite scapate de multe ori de orice urma de supraveghere. In spatele gradinii mele pasc oi, motiv pentru care mi-e efectiv frica sa ma aventurez la cateva sute de metri distanta. Cand eram copil umblam oriunde pe pajistile de langa sat fara mari probleme. Astazi nu te poti aventura niciunde in afara localitatii fara riscul de experimenta conditia de element secundar in lantul trofic…

  • Totul se poate rezolva cu nitzica minte. Aburditatile nu fac decat sa sporeasca necazurile…

  • Dezideriu Dudas

    Cre’ ca doar dom’Barbu ( caricatura 2 ) s-a prins, dezamagit si mahnit, ca de fapt e (tot) o strategie ruseasca…Cum sa nu castige la ei pisicile in Rusia cand la noi cainii tre’ sa se prezinte la apel ? Unde sunt vremurile de altadata a jurnalismului exponential, romanesc, cel cu “puii vii” ? Ne-au luat rusii la fiare si la otele, da’ si la caini ? Bre’, da’ nici la caini nu-i dreptate pe lume ? Numa’ la pisici ? Bre’ la domnu’ Jack, da’ dormiti ? De la delfinii aia non-umani v-ati cam lasat pe tanjala !

    “ O pisica pe nume Barsik a devenit o celebritate locala in Barnaul, oras din Siberia, devansandu-si cu mult concurentii umani pentru primaria localitatii intr-un sondaj realizat online.
    ……………………
    Altai Online spera si ca Barsik, ajutat de un ziarist, sa poata pune o intrebare presedintelui Vladimir Putin cu ocazia conferintei de presa anuale programate joi.
    “Sunt convins ca acest lucru va atrage atentia, va permite rezolvarea unor probleme locale si va atrage investitori”, a scris marti Altai Online, sustinand ca il citeaza pe…Barsik. “
    ( sursa : “Ziare.com” )

    P.S. Saraca Miorita….Nu mai merge, simplu, sa-i spui ciobanului moldovean. Tre’ pancarde, televiziuni, fix in fata ungurenilor si vrancenilor….Oioasa treaba….

  • Ontelus DG

    Propun circumspecţie şi supleţe hermeneutică în efortul de înţelegere a unui asemenea eveniment: întâmplător sau nu, moto-ul din ,,Mioriţa” al romanului sadovenian ,,Baltagul” este ,,Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă ş-un câne”… Istoricul religiilor i-ar spune ,,mitul eternei reîntoarceri”, istoricul regiilor apelează la faimoasa zicere: “It’s just economy, stupid!”

  • ce ziceti de asta: “„Ne mănâncă lupii, urşii prin pădure. Ei au câte 4-5 câini când vin la vânătoare parlamentarii, în maşină, cu puf îmbrăcaţi. Şi noi n-avem voie să ne păzim oile? La munte sunt urşi, sunt lupi, mergi cu 300 de oi şi vii cu 50. Ţin câţi câini vreau, că eu le dau de mâncare. Ce vă face câinii ăia la voi, la parlamentari? Ce le dăunează? Dar ei când vin cu jeep-urile, cu 5-6 câini şi ne înconjoară pe-acolo păşunile, au voie”, spune un cioban din localitatea Decebal, Satu Mare. “

  • Valentin Feyns

    Nu cred ca e cineva care “facea” munte prin anii ’50, ’60 (si probabil si dupa aia) care nu are istorii cu cainii ciobanesti. Eu am (cel putin) trei:
    (1) Ciucas cu un prieten. Pauza. Mancat dintr-o conserva de pate. Pus restul in rucsac. Dupa un timp, aproape de creasta, ne-au mirosit cainii si ne-au inconjurat. Vreo zece, De toate dimensiunile. Am stat vreo doua ore spate in spate uitandu-ne. Noi la ei, ei la noi. Ne-a scapat ceata. Au plecat la fel de tacuti cum au venit.
    (2) Piatra Craiului. August. Urcat din Plaiul Foii pe creasta, unde ne-a prins zapada cu viscol. Imposibil de coborat. Parcurs toate coasta nordica pana la Curmatura cu turturi pe parul de pe picioare. Coborat spre Zarnesti, inconjurat muntele inapoi spre cortul de la Plaiului Foii. La un moment dat, atacati de caini care veneau latrand pana la tenisi. Conform celor invatate, am mers inainte fara sa ezitam. Scapat ieftin.
    (3) Retezat. Coboram cu doamna (in sorturi) spre o stana unde ciobanul mulgea oile. Cainii s-au repezit latrand spre noi. Noi, -- conform celor invatate -- mergeam (aparent) indiferenti inainte fara sa incetinim. Ciobanul a lasat galeata cu lapte si a fugit spre noi gonind cainii. “Maica Domnului, ce faceati?” I-am explicat ce invatasem. “Doamne, Doamne, mare noroc ati avut ca nu v-au rupt picioarili, ca nu v-au rupt oasili” Ca sa ne umileasca si mai tare, ne-a facut o mamaliga si la despartire ne-a dat si o bucata de branza.
    Nu stiu ce sfat sa va dau, ca de atunci nu s-a mai nimerit sa mergem pe munte.

  • Valentin Feyns

    Am uitat sa adaug ceva in buna traditie americana. “God bless ciobanii si cainii lor”

  • Cainii ciobanesti te ataca pana la tenisi/adidasi, dar parlamentarii romanii te mananca pana la oase dupa care isi dau pensii de merit…

  • neamtu tiganu

    confirm spusele lui nea Valentin, si prin anii 70-80 era cam la fel. Cu deosebirea ca deja se pregatea trecerea la economia de piata si era de recomandat ca-n rucsacul plin cu conserve sa aiba loc si ceva tigari sau/si saniute (vodca) deoarece tehnologia era mai rafinata, te asezai jos, se asezau si ciinii, strigai la cioban, ziceai ca ai tigari venea dupa o juma de ora, ziceai de vodca, venea in cinci minute.

    Oricum era mai usor cu ciinii decit cu ursii care strajuiau pe alta carare. Dar cred ca legea care vorbeste de trei ciini nu ar fi schimbat prea mult datele problemei, cred ca trei Doamne si toti trei erau arhisuficienti.

    Nu am apucat sa fiu umilit cu mamaliga sau cu chestia aia daca, brinza.

  • Ultor

    Eu nu spun ca la munte nu e nevoie de mai multi caini, mai ales ca pe munte posibilele contacte dintre caini si oameni sunt foarte reduse. Locuiesc intr-o localitate de munte si pot sa afirm ca pastoritul traditional a sucombat in zona. Ciobanii nu-si mai urca oile vara pe pasunile alpine, profitand de faptul ca terenurile arabile si pasunile localitatii sunt in cea mai mare parte abandonate. Cat despre parlamentari, nici gand sa-i creditez cu bune intentii…

  • Ultor

    N-am citit decat pe orizontala tarasenia asta…Daca motivatia reala e aceea de a proteja interese cinegetice de tip Tiriac, atunci e nasoleala.

  • Dana (Mara)

    Tin minte si eu o intilnire “de gradul 3” cu citiva ciini ciobanesti cind urcam cu parintii pe muntele Vladeasa dintr-un sat de linga Huedin cu destinatia altui catun, Rogojel, unde aveam rude. Dar desi aveam vreo 10 ani nu cred ca m-am ingrozit vazindu-i latrind. Au latrat la noi din departare ca si cind ar fi vrut sa-i arate ciobanului ca isi fac datoria, iar noi ne-am continuat drumul cu capul in pamint in directia opusa lor.
    Insa ce mi-a ramas in memorie din acea minunata excursie a fost a batrinica care cobora pe poteca din padure cu o desaga destul de burdusita in spate cintind cu foc, iar cind am intrebat-o daca mai avem mult pina la locul cautat ne-a raspuns senina -- Nu-i mult de mars, numa’ pina aci’ si a facut un gest cu mina in directia de unde cobora. Si am mai mers cale de vreo 3 ore, incit am inceput sa ne intrebam daca nu am gresit drumul. Dar nu, oamenii locului masurau altfel timpul si spatiul, la o aruncatura de bat era de pe un deal pe altul. Dar a fost frumos, am nostalgia acelor locuri si oameni.
    Iara chestia aia “daca” “brinza”, sa nu ne fie cu banat dar un cas de oaie veritabil si rosia neaosa romaneasca sint in topul preferintelor mele culinare.

  • neamtu tiganu

    spre surpriza mea am aflat, de curind, ca la ultimele sapaturi s-a descoperit ca si mamaliga e cuvint dac!? Asta-nseamna ca dacii au descoperit America inaintea lui Columb, au luat porumb si apoi l-au uitat!

  • Ontelus DG

    Ansamblurile reunite de istorie, teorie și
    critică literară ne-au remis la redacție un drept la replică față de prezumtiva
    ,,suplețe hermeneutică” din postarea anterioară a subsemnatului. Facem cuvenita rectificare, menționând
    câteva recomandări bibliografice alternative: I. Turgheniev, ,,Dramă la
    vânătoare”; Al. Odobescu, ,,Pseudokynegetikos” (fals tratat de vânătoare); ,,Un
    prinț din Levant, îndrăgind vânătoarea” (versul-incipit din poemul celebru al
    lui Ș.A. Doinaș). Confirmăm, pentru cine mai avea dubii, că legendarul Bob
    Dylan are dreptate: ,,Răspunsul, prieteni e vânare de vânt.”

  • Ontelus DG

    Memoria m-a
    trădat: ,,Dramă la vânătoare” aparține lui Cehov.

  • Dezideriu Dudas

    De la Miorita democrata, de la dom’Barbu ( alte alea’arte…)…., trecand prin “dictatorii” : Sadoveanu, Eliade, Cehov ( “in blana” de Turgheniev…), Al. Odobescu, St. Augustin Doinas, imperialistul Bob Dylan ( bre’, da’ nu scapa omu’ d-‘istia…, oaia nici atat….) mi-e c-o sa ajungem la “Miorita comunista” ( cetateanul de la bloc vs. cetateanul gospodar ) si iar pierdem vraja “filozofica” a povestii….ROMANIA, “fata tanara ( in sensul de “mereu tanara “ ) si frumoasa”, cladita pe vraja “oamenilor buni si batrani”, i-a neglijat mult timp pe acestia din urma dupa 1990, crezand ca “lasati tinichigii sa vina la mine”, poate fi un indemn salvator, dupa ce, inainte, ….binele devenise rau, iar batranetea aproape ca transformase tara intr-un mausoleu. “Tinichigii” insa doar au amanat verdictul iar binele a devenit si mai rau…. Tinerete “cu voie ” (“ sanchi”, cum ar scrie “Clujul”…) de la senectute si bine “cu voie” de la rau ( aici nu se comenteaza…), cam seamana cu o “imbatranire in rele”…Sa dam sansa societatii sa intinereasca in bine… DECI, dom’Ontelus n-a gresit, tinand cont ca Turgheniev a scris “Parinti si copii” ( e totusi si-o “vanatoare” aici, inca nu se stie, “imbatranita in rele”, sau prea repede “intinerita in bine”, de unde un rau si mai mare…), cel mai cunoscut roman al sau…De la “drepturile omului” am ajuns la “drepturile oilor”, lupta dintre caini si jeep-uri fiind doar o forma de suprema alienare ce confirma transferul…Cum poate un ciobanesc sa n-audi ? L-ar surprinde lupul, decisiv….

  • Pai, cam asta e tarasenia. Legea a fost initiata de prieteni ai lui Tiriac si a catorva “baroni” PSD foarte implicati in dedesubturile… vanatorilor.

  • da, suferim de uituceniu, de asta, probabil, nu gasim suficiente dovezi in legatura cu ce am facut intr-o perioada sau alta cand faceam totul inaintea tuturor. Protocronismul cu dovezi subtirele e un sport vechi la noi…

  • Valentin Feyns

    Nu poi sa nu “share” urmatoarea din Dilema, rubrica “Cu ochii in 3.14”:
    “În
    înțelepciunea lor, legiuitorii au decis cîți cîini trebuie să păzească o
    turmă: trei la munte, doi la ­deal și unul la cîmpie. Locuiesc la
    cîmpie și am un cîine. Aștept turma. (M. V.)”

  • Ontelus DG

    Pentru cunoscători, o capodoperă Nicu
    Vladimir, ,,Drum de rouă”: ,,Lasă, Doamne, soare-n umbre/
    Prea-s multe frumoase slute/ Roata scuipă clipe strâmbe/ Curg pe zare stoluri
    ciunte/ Colți de fum se-nvârt în pleoape/ Vizuini își poartă-n toate// Lasă,
    Doamne, vânt pe cloacă/ Vânt înalt ridică-n poartă/ Pași subțiri învârt noroaie/
    Șoapte scad prin mușuroaie/ Cârtițele-și scurmă dâmbul/ Diminețile-și ling plumbul//
    Taie, Doamne, drum de rouă/ Pe fântâni cenușa plouă/ Zorii află gropi în cale/ Lupi
    flămânzi se-ațin pe zare/ Vulpile pe culme latră/ Mieii tunși împing la roată.”

  • Dezideriu Dudas

    “Ce a fost a fost, ce va fi va fi….”

    Protocronismul a fost opus sincronismului. Eu “votez”, precum, Odobleja, consonantismul….Iar va intelege primu’ dom’Neamtu, care sigur s-a gandit instantaneu la vocala ‘ceea…., dictatoare.

WP Admin