≡ Menu

Haimanalâcul fosforescent

CAMARILA – Salon de coafură prezidenţială scoate încă o dată la rampă stilistul principal al companiei: maistoraşul căruia tranziţia românească îi datorează şamponul pentru chelia doctrinară cu cărare pe ambele părţi. Pe dreapta, când opoziţia este de stânga. Pe stânga, când opoziţia este de dreapta. Cel mai recent turneu transatlantic al omului înarmat cu perii, periuţe, pudriere, brici, foarfece şi piatră acră – în caz de sângerări superficiale – a debutat, în  urmă cu câteva săptămâni, la Londra. A fost servit şi apoi lăudat cu osârdie un ceai de fructe de pădure.

Clientul a făcut frumos, după care, ajuns acasă, a făcut ce ştie el mai bine: a făcut urât.

E limpede pentru tot omul, în afara haimanalelor din camarila prezidenţială, că lui Traian Băsescu nu-i priește să i se bage sub nas discursuri cu spiritul şi litera cărora nu are nici în clin, nici în mânecă. Atunci când le acceptă, à contre-coeur, din motive de ”strategie naţională”, îşi revine în fire cu o furie de nestăpânit. Aşa că, după gargara indigestă cu potpourri de Oakeshott, Gellner, Ghiţă Ionescu şi Hayek, preşedintele s-a dus la un şpriţ autohton cu un om pe care îl înţelege, cu care se înţelege şi faţă de care nu are nici un secret, cum nici acesta nu are vreun secret faţă de preşedinte: Ion Cristoiu.

Dacă şpriţul n-ar fi fost în direct, tot ce i-a mărturisit preşedintele despre rege lui Ion Cristoiu ar fi rămas între cei doi convivi, așa cum au rămas multe între de Gaulle şi Malraux (iau un exemplu, aşa, la întâmplare, de dragul “stilisticii”), dar cum chiolhanul doctrinar a fost Live, ”prostimea” a început să-şi dea cu părerea. Chiar şi cei care-l preţuiesc  pe rege exact cât şi cum o face Traian Băsescu (exemplul de-acum clasicizat fiind Ion Iliescu & Camarades) s-au grăbit să sară la carotida preşedintelui. Numai că au dat acolo peste blindajul asigurat de  camarila prezidenţială.

Vladimir Tismăneanu, omul cu dregătoriile zilei, a “dres-o” şi pe asta: mult scandal pentru nimic; e vorba de o nefericită ”stilistică a exprimării”, președintele nu are o politică anti-monarhie etc. După care, acuză pe toată lumea nu tocmai fericită de mărturisirile publice ale preşedintelui. O dată declanşată campania de stilizare, continuă să ni se explice că vina este cu mult mai mult de partea celor ce au auzit cele afirmate de preşedinte, decât de partea rostirii prezidenţiale.

Truc vechi. Vă amintiţi cum ne liniştea cândva un distins intelectual că afirmînd “Avem nevoie de tinichigii și chelnări, nu de filozofi”, Traian Băsescu nu dorise să spună ce spusese şi ne traducea, din română în română, vorbele preşedintelui României, ca şi cum ar fi continuat să traducă din Platon?

Când intelectualii care susțin un proiect politic traduc poporului ce spune președintele și președintelui ce spune poporul, ceva nu este în regulă nici cu intelectualii, nici cu președintele și, mai ales, nici cu proiectul politic respectiv.

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Una dintre calitățile lui Traian Băsescu este că, uneori, spune ce crede și crede în ce spune. Un modus operandi cu totul opus celui al camarilei sale, care spune, mai întotdeauna, ce nu crede, și nu crede, mai niciodată, în ce spune.

A crezut vreodată în ce-a spus în ajunul prezidențialelor din 2009 camariliotul vorbind presei străine de o video casetă implicându-l pe dușman în partide de sex oral?

A crezut pe dracu’, numai că asta era partitura ce trebuia cântată în acele momente de exacerbată îngrijorare electorală.

A fost dat afară camariliotul ce-și folosise funcția de înalt funcționar de stat pentru a răspândi minciuni împotriva celui care candida la aceeași funcție cu stăpânul său? Nu. A fost decorat.

Odată auzită vocea Stilistului-şef, toate periuţile tipărite, electronice şi audio-vizuale au fost puse la muncă. În operațiunea de “damage control” este adusă în scenă și ”echidistanta” străinătate. Nu, nu vă speriați, după Oakeshott, Gellner, Ghiță Ionescu și Hayek nu i se pun în menu președintelui alde Charles Bally, Leo Spitzer sau Gianfranco Contini.

Cu ani în urmă, critic aproape brutal al stilistului cu geometrie variabilă Vladimir Tismăneanu, Tom Gallagher este azi parte a echipei de stilişti prezidenţiali. “Pe cale de consecinţă”, trage şi el o bruftuluială aspră criticilor dlui Băsescu. Impostura începe încă din titlulul textului. Accentul este mutat de pe acuzaţiile aberante rostite de Traian Băsescu pe destinul Casei Regale – Drama Casei Regale. Deci, nu Tragedia lui Traian Băsescu. Dar ce te poţi aştepta de la un stilist care are tupeul de a spune: “La imboldul lui Ion Cristoiu, un savant al istoriei şi un bun jurnalist (combinaţie formidabilă de abilităţi pe care puţini alţii le au în Romania de astazi)”?

Ion Cristoiu, “savant al istoriei”?

Cum Tom Gallagher uită, permanent, să indice cine îi traduce capodoperele în limba română, poate că în original  aveam de-a face cu un eșantion al umorului sec, britanic. Ori cu o serie prea lungă de Dry Martini.

Gallagher ne previne și în legtură cu ceva foarte grav – sabotarea intereselor României pusă la cale de unii: “Personaje influente, care au acces la media germane şi nord-americane, vor căuta, probabil, să-l izoleze pe şeful statului indiferent de pagubele aduse României care, sub Băsescu, a încercat cel puţin să fie un bastion al influenţei occidentale în Europa de Sud-Est.”

Ca pe vremea stalinismului pentru eternitate: “Dai în mine, dai în partid. Dai în partid, dai în popor.” Iată un nord-irlandez care aminteşte de celebrul politruc Traian Şelmaru, vigilentul care te întâmpina cu întrebarea capitală ”Tovarăşe, iubeşti poporul?”

Tovarăşului Şelmaru n-am apucat să-i răspund, fiindcă n-a apucat să mă întrebe. Când l-am cunoscut, nu mai era tovarăş, ci domn, așa că nu mai folosea ”întrebarea de baraj”. De-ale “stilisticii”. Dar stilistul prezidenţial Gallagher merită un răspuns: ”Get lost!” Sau pe românește: ”Plimbă ursu’!”

 

Ilustrație & Copyright 20111 - ALEX DIMITROV

Un personaj care prin anii 1990 era doar un mucea dar își permitea să ia în tărbacă intelectualitatea românească pentru culpa (era să scriu “trădarea națională”) de a nu fi înțeles măreția Legiunii, este astăzi unul dintre buldogii prezidențiali. Nu putea să rateze prilejul de a mușca tocmai într-o asemenea situația. Pentru a ne face să înțelegem, o dată și  pentru totdeauna, unicitatea măreață a lui Traian Băsescu, propagandistul prezidențial ne oferă un  “profil psiho-politic al ofițerului de navă.”  Iată o mostră:

“Comandantul adevărat nu e marinarul care se agață primul de colacul de salvare al navei. Iată de ce în vocabularul preşedintelui Traian Băsescu, substantive precum „trădare” sau „laşitate” sunt univoce, fără marjă de interpretare. De ce? Pentru că detaliile regulilor marinăreşti se inspiră dintr-o tot mai neînţeleasă etică a onoarei. Lumea ofiţerilor nu intersectează uşor universul jurnaliştilor, al poeţilor, al erudiţilor snobi, al eseiştilor brilianţi sau al intelectualilor de salon. De aici şi neînţelegerea sistemului de valori care-i permite unui fost comandat de navă să judece un fost şef de stat, chiar şi atunci când exactitatea referinţelor istorice îi scapă.(s.n.)“

Aici e cheia: un fost comandant de navă își ”permite să judece un fost șef de stat chiar și atunci când exactitatea referințelor istorice îi scapă.”

Și cei care au exactitatea referințelor istorice ce ar trebui să facă?

Să-l încurajeze pe Traian Băsesecu în somnabulismul său refractar la precizie istorică? Să-i alimenteze sfertodoctismul politic, minat de populisme gata de harță în orice moment? Să se adauge haitei de camarilioți care îl ajută pe Traian Băsescu să acrediteze conceptul idiot că România e o barcă patriotică și că restul, oceanul adică, e un cimitir al dușmanilor ei?

Au trecut douăzeci și doi de ani de când Traian Băsescu nu mai este ofițer de navă și șapte ani de când este șef de stat. Ne-ar putea sugera pupinul prezidențial cam cât mai avem de așteptat până când Traian Băsescu va sparge profilul psiho-politic al ofițerului de navă și va intra în profilul psiho-politic al șefului de stat?

Asta ne-ar fi interesat — un profil psiho-politic al șefului de stat — căci Traian Băsescu a  fost ales, în două rânduri, șef de stat, nu șef de pirogă. Salutăm etica marinărească a fostului lup de mare, dar transmitem camarotului său că regulile funcției deținute azi de Traian Băsescu arată altfel.

Un marinar proaspăt ajuns într-un port poate găsi ușa primei crâșme sau a primului bordel și fără a avea ”exactitatea referințelor istorice”. Un șef de stat incapabil să absoarbă referințe istorice exacte și să le prelucreze cu înțelepciune va sfârși prin a transforma discursul public într-o pălăvrăgeală de crâșmă și țara într-un bordel.

Cu colacul de salvare în jurul gâtului și buzunarele pline de sinecuri, băieții de mingi ai lui Traian Băsescu ne spun povești pe care le-am mai auzit; fie că erau despre ucenicul vrăjitor într-ale cizmăriei, fie că erau despre emanații revoluției (vezi Marele șoc din finalul unui secol scurt, convorbiri hiper-cordiale între Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu).

*

Andrei Pleşu semnează în Adevărul un text la ale cărui argumente şi concluzii subscriu în bună măsură. O ezitare majoră ţine de un reproş adus, în chip nejustificat cred eu, preşedintelui Traian Băsescu: “a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-si sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau.“

Ba, meritau. Și încă cu vârf și îndesat.

Nu Traian Băsescu i-a obligat să-şi piardă libertatea interioară. În cel mai rău caz, i-a cumpărat. Şi când un om hotărăşte că vrea să se comercializeze pentru o funcţie, un favor, o sinecură, un institut, o grădină cu vedere la Mediterana etc., cumpărătorii apar fără întârziere. Imaginea unui Traian Băsescu care doar a luat de la cei deveniţi camarila sa mi se pare nedreaptă.

Traian Băsescu a şi dat. Uneori foarte mult. Câteodată, extravagant de mult: pentru o vreme, România condusă de Traian Băsescu a avut drept şef al unuia dintre serviciile secrete majore o caricatură – Claudiu Săftoiu. Vă mai amintiți cum, răspunzând întrebărilor comisiei parlamentare, dădea și răspunsuri care indicau că omul se credea șeful celuilalt serviciu secret?

Oamenii care au indecenţa de a nu se delimita de afirmaţii aberante, nici măcar când este vorba de un set de subiecte cu adevărat importante, nu președintelui îi sunt fideli, ci propriilor interese. Ei ştiu că, odată făcut pasul spre decenţă, consistentele lor avantaje ca membri ai camarilei pot să dispară cât ai zice peşte. Autoproclamaţi profesori de morală ai neamului, ei trăiesc în duplicitate şi prin duplicitate. S-a întâmplat doar ca astăzi, cumpărătorul să se numească Traian Băsescu. Mâine va purta alt nume. Numele ofertanților vor rămâne, mai mult sau mai puțin, aceleași.

Nu e nimic dezonorant să crezi într-un proiect politic democratic, reformator.

“Proiectul Băsescu” a promis mult, dar s-a stins repede. A fost nevoie de încredere și speranță în “Proiectul Băsescu”. Astăzi, Traian Băsescu are nevoie să afle ce credem despre proiectul respectiv. Nu poți fi creator de istorie curentă, când ești repetent la istorie recentă. Când, până şi în situaţii impardonabile, Stilistul-şef îl scuză pe Traian Băsescu, avem de-a face cu un soi de “simptom Radio Moscova” à rebours.

Lucrurile au căpătat deja un caracter grotesc: în vreme ce Traian Băsescu reiterează că nu are ce și de ce să retracteze, camarila stilistică continuă să încerce dregerea busuiocului. Între sinceritatea președintelui și prefăcătoria camarilei stilistice o aleg pe cea dintâi. Nu fiindcă ar fi răul cel mai mic, ci pentru că e răul cel mai sincer dintre cele două.

Haimanalâcul fosforescent al camarilelor continuă să fie singura sursă de “lumină” în bezna tranziției post-decembriste.

Regret hotărârea lui Cristian Tudor Popescu de a fi renunţat la titlul pe care dorise, inițial, să-l pună răspunsului său adresat prim-stilistului prezidenţial. Era – şi, în fond, rămâne – tot ce mai merită să i se spună acestui Mihail Roller in blugi Hugo Boss.

 

  • ovidiu

    Domnul Plesu spune, despre unii dintre cei care nu s-au delimitat de afirmatiile presedintelui Basescu, ca au ales sa isi sacrifice libertatea interioara pentru a nu ridica piatra. Dumneavoastra spuneti ca acei ce au indecenta de a nu o face (delimitarea) isi sunt fideli propriilor interese, avantajele ca membri ai camarilei pot disparea.

    Eu ma gindesc ca unul din oamenii la care se refera Andrei Plesu este si Gabriel Liiceanu. Incercind sa ii aplic rationamentul pe care il folositi, nu reusesc sa imi dau seama ce avantaje venind din partea lui Traian Basescu sau a camarilei, cum spuneti, i-ar putea disparea. Dumneavoastra aveti aceasta indoiala? Sau va este teama ca nedreptatiti unii oameni punindu-i sub aceeasi umbrela, a camarilei?

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu
    Nu am de unde sa stiu daca Andrei Plesu se gandea si la Gabriel Liiceanu. Nu sunt singur nici de ce va ganditi dumneavoastra la Gabriel Liiceanu. Si, in sfarsit, nu inteleg de ce ar trebui sa-i aplicati dvs lui Gabriel Liiceanu un rationament ce nu i se potriveste.
    Cat despre avantajele ce vin prin apartenenta la un anume efort, ele nu sunt identice, nu vin in acelasi fel etc.

  • @) Dorin Tudoran

    Eu as merge ceva mai departe si decit dl Plesu, si decite matele, master. Cred ca insii care s-au bagat de buna voie “la stapin” nu aveau vreo libertate interioara de la bun inceput, asa ca nu au ce sa sacrifice oricite timpenii ar mai spune si oricite gesturi idioate ar mai face Marele Cirmaci…
    N-as vrea sa fiu meschin, dar foloasele sint de multe feluri! Echipa a primit ICR, consiliere la Cotroceni -- bun, dl Plesu s-a retras si era OK, daca spunea atunci motivele! -, Humanitas a publicat Raportul Final, desi Polirom se oferise sa faca asta pe propriile cheltuieli, ca sa nu mai vorbim despre prezenta prezidentiala la Bookfest, la felurite lansari de carte ale editurii cu pricina…

  • @) Dorin Tudoran

    Ca sa nu fac nedreptati! Sigur, comparativ cu Volo si TRU, veritabili creatori de ode, dl Liiceanu e ceva mai retinut! Insa el a scris si cel mai mult si cel mai afectuos despre Rege dintre toti, asa ca, probabil, de aceea si asteptarile au fost mai mari, acum, decit fata de altii. Si iarasi, as remarca in favoarea dumisale ca, in ultima campanie electorala, n-a bintuit Europa pe bani publici ca sa faca campanie unui candidat, precum dl Patapievici, pus chiar de candidat in functie.

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Ca sa nu fac niste nedreptati, am adaugat in text linkuri la cateva alte texte, inclusiv cel al tau din Adevarul.

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Evit, de multa vreme, sa fac o lista a foloaselor (unele naucitoare) de care se fac a nu avea parte unii din membrii camarilei prezidentiale. Cine Dzeu l-ar fi trimis pe clovnul I.T. Morar Consul General la Marsilia, daca nu ar fi muncit pana la lesin la cultul Basescu? Iritat de discutii privind foloasele camarilei, candva Tismaneanu a raspuns cam asa “Ce ar putea sa-mi ofere mie Traian Basescu?” Exact ce i-a oferit: TOTUL.
    Eticheta “intelectualii lui Basescu” (dreapta in cazul unora si nedreapta in cazul altora) poate induce in eroare. Este absolut adevarat ca Patapievici sau Tismaneanu nu au devenit intelectuali dupa intrarea in echipa lui Traian basescu. Deci, nu Traian Basescu i-a facaut intelectuali. Presedintele a facut mult mai mult pentru ei: i-a institutionalizat. Si de aici deriva un lung sir de foloase. Daca as fi Traian Basescu si as auzi ca asemenea oameni se intreaba cu falsa naivitatea ce le-am dat eu, le-as da ce merita cu adevarat: shutul…

  • @) Dorin Tudoran

    Corect! Institutionalizarea e un fel de a le da totul! La asta nu ma gindisem!

  • mihai rogobete

    Colaboraţionism a fost, colaboraţionism este încă: circul ei vicios de istorie, care ne-nvârte pe loc !

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei
    Oriunde apare un CV al lui Volodea, primul lucru indicat este Universitatea MD al doilea Presedinte al Comisiei Prezidentiale si al IICMR. Ce sa-i mai dea Traian Basescu?
    Horia este o minte stralucita, dar nimeni nu i-ar fi dat o institutie pe mana. I-a dat-o Traian Basescu. Ce sa-i mai dea?
    Dupa ce esti “institutionalizat” iti dau si altii; iti iei si singur, nu mai este nevoie de Traian Basescu.
    Ideea ca Traian Basescu nu-si trateaza bine camarila este un mare neadevar.
    Da, intr-un moment sau altul da cate un picior in fund unui pupin ori altuia, dar nu mi se pare, deloc, un nerecunoscator. Da, imprevizibilitatea reactiilor sale aduce, deseori, si o doza mai mare sau mai mica de nerecunoastinta. Dar asta este “normalitatea” in raportul dintre stapan si curteni.

  • Şerban Foarţă

    E la nave va… lua apă!
    Şi,-apoi, flendura-i oranj
    au s-o nege ăi de scapă,
    pân’ la ultimul ei franj!

  • Dorin Tudoran

    @Șerban Foarță

    1. Nu știu dacă nava portocalie va lua atâta apă cât e nevoie spre a se scufunda… electoral.
    2. Oh, ăi de scapă, se vor spăla pe mâini, ne vor ține din nou discursuri înălțătoare, vor scrie alte texte inteligente iar unii dintre ei vor fi preluați și foloisți de curtea cea nouă.

  • Genial!
    E pamfletul pamfletelor!! Adica, pur si simplu, acesta e PAMFLETUL. For all seasons.

  • Dorin Tudoran

    @No Name

    Mai e mult pana la pamfletul-pamfletelor…

  • ovidiu

    @Dorin Tudoran: Este vorba despre ezitarea majora pe care ati avut-o dumneavoastra citind textul lui Andrei Plesu. Ca s-a gindit la Gabriel Liiceanu sau s-a gindit la altii, nu are importanta. Eu ma refeream la faptul ca hotarirea de a nu se delimita e vazuta de dumneavoastra intr-o anumita lumina si e altfel interpretata de Andrei Plesu, mai aproape fiindu-mi mie textul din Adevarul. Eram curios doar sa stiu daca nu va nelinisteste gindul ca s-ar putea sa nedreptatiti unii oameni. Nuantam nu numai cind e vorba despre avantaje, ci si cind este vorba de “vinovatii”. Termenul de camarila se potriveste unora si, mi se pare mie, e mai putin nimerit in cazul altora. Vorbiti de foloase in cazul domnului Patapievici, aici pareti a pune accentul. Totusi,acel om, “institutionalizat” fiind, cred ca a facut acea institutie, ICR, sa mearga destul de bine, incit si oameni care nu il simpatizeaza, sa recunoasca acest lucru.

  • Peter

    In primul rand o chestie matter of fact: dupa propriul CV, Traian Basescu a fost comandant de nava 6 ani, intre 1981-87, adica acum un sfert de veac. Presedinte a fost tot cam 6 ani. Tot ce puteam sa-i dorim e “Get over it!”
    Despre fostul meu amic, cel patruns de etica marinareasca, tot ce pot sa spun e ca a fost banuit pe nedrept de abilitati de propagandist. La un moment dat, intr-un articol programatic, vroia sa puna bazele “basescologiei”. Orice o fi insemnand asta, suna mai mult a banc decat a oportunism abil.
    Si o treia observatie: sper sincer ca Basescu sa nu adopte vreodata stilul lui VT. Va imaginati cum ar fi sa trateze cu rusii in termeni de “abisul obscenitatii ” si “voluptatea abjectiei” ? (citatele sunt autentice si reale)

  • Dorin Tudoran

    @Ovidiu

    1. Nu am avut o ezitare majora, ci o retinere majora. Am marturist ca subscriu la multe dintre argumentele si concluziile articolului lui Andrei Plesu, dar am mentuionat si o retinere majora. Am si explicat diferenta de perspective.

    2. Evident ca ma nelinisteste gandul de a nedreptati un om ori altul. Orice opinie poate nedreptati. In cazul de fata, haimanalacul unor oameni este insa de o evidenta indisputabila.

    3. Evident, orice generalizare e pandita de pericolul de a nedreptati. Cele facute de Patapievici ca propagandist electoral (non-stop) sunt penibile. ICR-ul, sub conducerea lui, a facut si foarte multe lucruri bune, unele exceptionale. Am mai spsu acest lucru. Dar asta nu inseamna ca pot fi inghitite porcariile facute in cealalta sfera de activitati a domniei sale.

    4. Puteti sa ne oferiti doua liste in paralel: oameni ce merita sa fie considerati drept membrii ai unei camarile basesciene si oameni care nu merita considerati asa ceva? Poate ca in felul acesta discutia se limpezeste.

  • dinu adam

    @ dorin tudoran
    ai observat foarte bine, cred eu: “Dupa ce esti “institutionalizat” iti dau si altii; iti iei si singur, nu mai este nevoie de Traian Basescu. Ideea ca Traian Basescu nu-si trateaza bine camarila este un mare neadevar.” presedintele isi trateaza lefegiii si seimenii dupa stramoseascul indemn: “v-am dat teatru -- vi-l paziti!”, subtil metaforizind (in sensul transferului de semnificatii) tot in buna traditie latiniceasca, din care traduc liber: “circul il fac eu, piinea luati-vi-o singuri”. cel care nu-i in stare sa fie la inaltimea asteptarilor prezidentiale, gospodarindu-se in virtutea (sic!) acestor plenipotentiaritati, da dovada de-o naturala incompetenta care, la fel de firesc, se traduce prin naivitate, dezamagire, tratament ne-bun… altfel, eu stiu, de pilda, ca Andrei Plesu nu s-a dus consilier la Cotroceni ca sa se capatuiasca, dar -- la fel de bine -- stiu ca Basescu nu numai ca nu stie asta, dar nici nu l-a interesat vreodata. adica nu chiar toti sint “intelectuali ai lui Basescu” -- unii sint “intelectuali ai iluziei de Basescu”, iar altii apartin “iluziei intelectuale a lui Basescu”.

  • ovidiu

    “Puteti sa ne oferiti doua liste in paralel: oameni ce merita sa fie considerati drept membrii ai unei camarile basesciene si oameni care nu merita considerati asa ceva? Poate ca in felul acesta discutia se limpezeste” 🙂

    Nu pot sa ofer o lista cu oameni care “merita”. Mult mai usor e sa formulez lista cealalta. Liiceanu si Patapievici sunt printre “membrii” ei. Nu pot sa ma gindesc la H.R. Patapievici in termenii pe care ii propuneti dumneavoastra (porcarii, propagandist electoral). Nu mai lasati loc pentru criticile normale, obiective care i se pot aduce. Asa cum o spune si el: “… dacă aşa-zisa dezbatere începe cu stigmatizări (gen: „intelectualii lui Băsescu”), se poartă proferând injurii (de tipul: „pupinii lui Băsescu”) şi e argumentată cu minciuni (cum ar fi aceea că Pleşu, Liiceanu şi cu mine am fi în slujba lui Băsescu) ori calomnii stigmatizatoare (gen: „Patapievici e mai rău decât Adrian Păunescu”), atunci discuţia se încheie, atmosfera se înveninează, iar autismul escaladează. În aceste condiţii, toţi pierdem, inclusiv cei ori cele care se cred primadone ale virtuţii.”

    V-as mai intreba un singur lucru: cum explicati ca un om precum Andrei Plesu are o relatie apropiata cu un om pe care dumneavoastra il acuzati de “porcarii” si ca ar fi “propagandist electoral non-stop”. Oricit de misterioase ar fi relatiile umane, sunt sigur ca va nedumereste si pe dumneavoastra aceasta situatie. 🙂 Sau asa sper.

  • Dorin Tudoran

    @ dinu adam
    Multam, Dinu, pentru comentariu.

  • Dorin Tudoran

    @Ovidiu
    1. Inteleg. Dupa dvs. nu exista nici o singura persoana care poate fi considerata a apartine camarilei prezidentiale. Iata o veste excelenta; ma intreb daca este si adevarata.
    2. Cum sa nu las loc? Chiar va invit sa produceti o “critica obiectiva”. Nu neaparat aici -- oriunde altundeva.
    3. Stigmatizari? Ati citit textele lui Patapievici despre oameni aflati de partea cealalta a baricadei, cea opusa celei in care se afla el? Patapievici a fost — si ramane — printre cei care au muncit enorm pentru diabolizarea adversarului politic si pentru crearea unei isterii electorale ce nu duce la nimic bun.
    4. Citatele din Patapievici sunt interesante. Cel despre cei “care se cred primadone ale virtutii” parca este scris de autor pe cand se admira in oglinda.
    5. Nu am obiceiul sa controlez relatiile dintre prieteni. Sunt sigur ca Andrei Plesu gaseste suficient de multe motive intemeiate spre a avea relatii foarte bune cu H-R Patapievici. Si nu pot decat sa respect un asemenea lucru. In perioada in care eu insumi aveam asemenea relatii cu HRP , nu aveam nici o problema sa raspund la intrebarea “de ce?”.

  • agaX

    Domnule Tudoran, avem la indemina si varianta ca oamenii sint sinceri, deschisi si nermarginit devotati binelui tarii. Altfel, de ce s-ar fi calcat pe bataturi mai toti s-o serveasca din posturile notabile pe care le-au ocupat in ultima vreme?
    N-o sa se lase ei acum de ctitorit binele tarii doar pentru citiva circotasi neadaptati si incapabili sa inteleaga rolul Actualului Cirmaci si-al sinistrei lui logici in reformarea si modernizarea istoriei tarii.
    Imi vine in minte armata lui Voldemort, sincer devotata de Death Eaters. Eaters pina la capat.

  • ovidiu

    Ma iertati pentru inca un comentariu privitor la acest subiect, Va fi ultimul. Nu e vorba de suparare, pur si simplu cred ca mi-am spus parerea si sper ca am inteles si punctul dumneavoastra de vedere.

    @1: Nu am zis ca nu exista o astfel de persoana. Am spus doar ca nu pot eu sa o numesc. E o nuanta la care tin.

    @2: Critica obiectiva: interviul in ziarul spaniol e cel putin bizar. Intreaga intimplare e cel putin delicata pentru domnul Patapievici.

    @3: Sa zicem ca aveti dreptate si el a creat aceasta atmosfera. Si acum dumneavoastra ce faceti? Ii raspundeti cu aceeasi moneda? Calmati atmosfera in felul acesta?

    @5: Domnule Dorin Tudoran, eu nu v-am cerut sa controlati relatiile dintre prieteni, ci cum explicati ca un om pe care dumneavoastra il prindeti in culori foarte negre este apropiat de un om pe care il respectati. E un lucru care pe mine ma nedumereste si eram curios sa stiu daca impartasim acelasi sentiment.

    Am mai stabilit lucrul acesta odata. Cred ca unul din noi se inseala cind vine vorba de dl H.R. Patapievici. Sper sa nu fiu eu acela.

  • Daniel StPaul

    @ Dorin Tudoran
    Un email aparut in contul meu (nu chiar imposibil de explicat) imi mobilizeaza capacitatile empatice dar si recunostinta ca nu sintem miriapozi. Bluesul ne-ar minca sa ne doara jumatatea unei miriade de picioare…; aproape ca-mi vine sa zic:”Acum nu e momentul…” Restabilire grabnica.

  • Andrei Pleşu scrie într-un loc că l-a apreciat pe Băsescu deoarece a condamnat comunismul, dar că “Ştiam – şi dintr-un interviu apărut în 22, şi din cîteva convorbiri din vremea angajării mele la Cotroceni – în ce măsură condamnarea comunismului i se părea preşedintelui o acţiune irelevantă. Într-un fel, mi-a plăcut onestitatea lui: o dusese bine sub Ceauşescu şi nu avea nici o motivaţie autentică pentru a face mari gesturi rectificatoare. I-a trebuit o „comisie“ care să-i dea argumente „ştiinţifice“ cum că dictatura a fost dictatură. Pînă la urmă, a făcut gestul condamnării, binemeritînd recunoştinţa veşnică şi necondiţionată a cîtorva intelectuali romantici. Dar s-a văzut acum că una scrie la raport şi alta crede dl preşedinte în sufletul lui. ” După o asemenea mărturisire, nu pot să nu mă întreb despre calitatea umană a lui Pleşu, care a preferat să stea lângă un om duplicitar. În plus, la treaba cu condamnarea comunismului, e bine să ne reamintim cum s-a produs: ca o reacţie la intenţia echipei lui Marius Oprea de-a condamna crimele comunismului. Băsescu a urmărit să “ia faţa” echipei lui Oprea, un apropiat al lui Tăriceau. Până la urmă, a fost tot o şmecherie oportunistă.

  • P.S. Felicitări pentru text!

  • mihai rogobete

    Că fiecare se poziţionează politic exprimându-se în sfera simpatiilor şi convingerilor sale, face parte din procesul spontan de structurare democratică. Cum, individual, campioni ai obiectivităţii se declară, de regulă, talibanii subiectivităţii, garanţia stazei obiective rămâne procesul sintetizator al subiectivităţilor prin dialog democratic. Inexistenţa şi imposibilitatea acestuia se datorează purtătorilor de mental maniheic -- atât boieri cât şi oieri ai spiritului -, inclusivismul premergător toleranţei raţionaliste fiind exclus, o dată, de sechelele post-comuniste ale majoritarismului “pre-revoluţionar”, şi, nu în cele din urmă, de tăietura disociativă “revoluţionară”, în “înainte” şi “după”. Dublă, virusarea dualizatoare se revarsă din mental în colectivitate, destructurând-o prin refuzul reciproc al jargoanelor,(al comunicării), şi, din autism, prin autodistrugere. Nu atât confruntarea neconstructivă ne primejduieşte, cât, odată declanşată, sinuciderea părţilor polarizate. Şi nimic mai agravant, decât o clasă politică, motivată, în această avarie, decât de iluzoria supravieţuire, prin căţărarea pe resturile în derivă ale puterii naufragiate.

  • oblivionfall

    Ati cazut in capcana “celor care vor sa intarzie reforma” in Romania domnule Tudoran! Dumneavoastra nu stiti ce progrese uluitoare a facut tehnica prelucrarii continutului digital in ultimii ani(cu precadere din Noiembrie 2009 incoace)?
    Daca “ura impotriva Presedintelui Basescu”(Patapievici) nu v-ar fi orbit, fara indoiala ca ati fi observat ca in ochiul domnului Traian Basescu straluceste (fosforescent, ce vrais) un pixel albastru, si ca fisierul audio ce reproducea vocea augustei sale persoane continea in intervalul de timp 3.52- 3.57 un ciripit de pasarele (gugustiuci/turturele/pupeze?!?), sters doar partial si in mod neprofesionist (pentru ca, cum altfel daca nu ingusti la minte, comunistoizi si neprofesionisti ar putea fi cei ce se opun maretelor planuri re-formatoare ale “ultimului drept din Sodoma” (Cartarescu), “Traian cel Mare” (Traian Ungureanu) aka Neo din Matrix(Gabriel Liiceanu)?) …
    V-ati pripit cu concluziile deci.. inainte de a ridica piatra, ar fi trebuit sa asteptati expertiza domnului Funeriu, specialist in genul neutru si viteza pumnului sub incidenta picaturilor de ploaie! Ati fi avut astfel ocazia sa aflati (daca v-ar fi fost prieten Adevarul si nu cine stie ce traducator din Platon, desigur :)) ca totul e o inscenare a mogulilor…. Domnul Presedinte, cunoscut luptator anticomunist inca din anii optzeci (apropos, dumneavoastra ce ati facut in acea perioada (se aude ca nici nu catadicseati sa iesiti din casa!)de va permiteti sa -l criticati?), care s-a luptat eroic in epoca cu organele de represiune introducand in tara, cu riscuri incalculabile (pentru averea personala),valori occidentale precum blugi, kent, wisky si peste 300 de casete video cu filme americane (dintre acestea, merita mentionat cel putin unul , aflat si aum la loc de cinste in videoteca personala a domnului Presedinte,film din care care romanii au putut afla adevarul despre razboiul din Vietnam, obliterat pana atunci de cenzura comunista: “Rambo se intoarce”…)) nici macar nu a fost in acel studiou-impreuna cu domnii Cristoiu si Turcescu! Dumnealui se afla in acel moment la un simpozion despre “Raymond Aron si statul minimal” (sunt si oameni care pot jura pe Biblie in aces sens -- de pilda distinsul cercetator Mihail Neamtu, director stiintific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, ori excelenta sa domnul I.T. Morar (o biju-(co)terie de om ), consulul Romaniei la Marsilia)
    Ce ati vazut dumneavoastra, si altii ca dv. in acel studio nu a fost altceva decat o holograma a Presedintelui, auziti?/ O holo*-grama…

    * am avut tot timpul impresiaa ca “holo” vine de la “hollow”/”empty space”… in acest caz particular, sunt sigur ca asa e … Avem de-a face cu un gol, un hau, “un nimic care totusi e”, si care s-a conjugat cu “o sete/foame care ii soarbe” pe unii dintre cei enumerati de dv. la categoria haimanale, si pe multi altii ce n-au fost amintiti aici, spre nenorocirea noastra, a tuturor

    cu stima ireversibila, Oblivionfall

    PS: scuze pentru lungimea parantezelor

  • István Aranyosi

    Cred ca cititorul Ovidiu subestimeaza puterea beneficiilor nemateriale, pe lange cele materiale, asupra atitudinilor si comportamentului uman. Mama ma iubeste; daca i-ar sta in putere, m-ar desemna presedinte. Problema este ca nu-i sta in putere. Cei carora le-ar fi stat in putere, nu au facut-o. M-au neglijat. Cum au putut fi atat de orbi? Dar, iata, apare un om cu putere care chiar ma face director de insitut, sau consul, sau consilier prezidential, sau europarlamentar, sau, in cel mai rau caz, deputat de Prahova. Dincolo de beneficiile materiale, exista si beneficiul interior al omului care dobandeste recunoastere oficiala din partea statului, la nivelul cel mai inalt. Asta creeaza sentimentul de obligatie la nivel subiectiv si, in consecinta, se va reflecta asupra comportamentului. Imi amintesc ca acu vreo 14 ani, cand eram student la Bucuresti, am participat intr-un grup de analiza si consiliere de imagine pentru Valeriu Stoica, atunci in PNL. Dupa scrierea primului si singurului studiu, pe care-l consider acum, mai matur fiind, de proasta calitate, am fost platiti fiecare in parte de catre Stoica personal. Cu niste bani pusi in plic. Eram mult mai sarac atunci dacat acum, iar banii pe care i-am incasat i-am folosit pentru a-mi cumpara o pereche de bocanci si o haina groasa de iarna, ramanandu-mi ceva bani si pentru cheltuielile curente ale lunii in curs. Insa, dincolo de acest beneficiu banesc, era si un beneficiu sufletesc, mai important: ca am fost bagati in seama de marele strateg al PNL, de ministrul jutitiei, de omul cu putere. Nu numai bagati in sema, dar chiar ni s-a cerut o parere, un studiu. Nimanui din acel grup nu i-ar fi trecut prin cap sa se apuce sa-l critice pe acest om, omul care ne pretuieste. Acelasi lucru are loc de o vreme incoace cu aceasta camarila intelectuala prezidentiala, doar ca la un nivel mult mai inalt si, ca atare, cu efecte exacerbate in ce priveste fenomenul amintit mai sus.

    Exemplul cu avionul prezidential care i-a transportat pe intelectuali la Neptun este elocvent. Unii ziaristi, ori mai slabi cu capul, ori mai populisti, au batut moneda pe faptul ca acest transport este platit din bani publici, ca si cum asta ar fi fost problema. Important era nu aspectul banesc, ci valoarea simbolica a acelui eveniment. Dupa cum Liiceanu si Pleşu insisi afirmau, era un mod firesc al presedintelui de a-si arata pretuirea pentru “inteligenta tarii”. Adica “inteligenta tarii”, “elita”, era acum oficial selectata si urcata intr-un avion al natiei. Oficializata, cu alte cuvinte. Dupa o asemenea trauma, e de inteles ca indiferent de ce credinte si atitudini acestia aveau sa aiba in viitor, ele aveau sa se adapteze comportamentului de gratificare. Atfel, chiar daca unii dintre ei sunt intr-o stare de disonanta cognitiva cauzata de declaratiile importriva regelui, stim din literatura de specialitate a psihologiei sociale ca, in cazul disonantei cognitive, atitudinile se conformeaza comportamentului mai facil decat vice versa. Deci, vor continua sa-l spele pe cel care le-a dat importanta de care acestia par convinsi ca li se cuvine.

    S-ar putea obiecta, cum a si facut-o in cateva randuri Pleşu, ca ceea ce afirm este ridicol: oamenii astia, “elita”, nu exista ca elita de cand Basescu e la putere si nu vor disparea ca elita dupa ce acesta nu va mai fi la putere. Da, asa este (din pacate, asta arata nivelul Romaniei la capitolul elite intelectuale; halal tara in care “elitei” si multor oameni nu li se pare putin ciudat ca elita unei tari de 22 de milioane de locuitori ar putea consta in 4-5 indivizi), dar Basescu le-a ridicat ego-ul la nivelul de la care se pot considera OFICIAL elita.

  • Şerban Foarţă

    Mulţumiri doamnei/domnului No Name!

    În ceea ce-l priveşte pe Dorin, -- “pamfletul
    pamfletelor” are să-l scrie el…
    Sunt sigur.

  • InimaRea

    “Prin toate calităţile şi defectele sale, dobrogeanul Traian Băsescu ar putea fi studiat ca avatar psiho-politic al britanicului William Bligh.” -- Mihai Neamţu
    D-le Tudoran, vă mulţumesc pentru trimiterea la textul teolo(lo)gului! Sigur înţelegeţi că-l apreciez la fel de mult ca şi pe al dv, este tot master piece -- în felul său.
    De aici, încep a mă gîndi serios la ce-nseamnă spiritul emulator difuzat de A Pleşu. Pe lîngă Patapievici, RM Ungureanu -- pentru a rămîne în zona cultural- politică (ori invers, cum ajunse -- mai nou, adică politico-culturala) îi avem pe Sever Voinescu, C Avramescu, Mihai Neamţu -- oameni livraţi Puterii după patentul “garantat de”. Cu excepţia directorului SIE (discret dar eficient cît cuprinde) toţi ceilalţi pot clama nedreptatea de a fi catalogaţi drept “intelectualii lui Băsescu”, cînd n-au atins decît calificarea de culturnici -- soiul acela de mercenari intelectuali în care ordinea cuvintelor în sintagmă o indică şi pe cea a ponderei “capabilităţilor” -- interşanjabilă deci indiferentă la valoarea intrinsecă a vreuneia dintre ele.
    Cu totul altfel stau lucrurile cu veritabilii condottieri gen Tismăneanu şi -- iată, cu tot regretul o recunosc, aşa tîrziu, da -- Andrei Pleşu. Simt că Liiceanu merită o discuţie aparte, părîndu-mi-se cel mai vulnerabil dintre condottieri, din motive de editare (ori “editură”-i mai potrivit spus) politică.
    Condottierii sînt intangibili prin veşnicia propriului lor narcisism. De pe tronul lor de aur, ei folosesc perisabili ca Traian Băsescu (Ion Iliescu şi cine-o mai urma) dîndu-le iluzia unei legitimări perene. Nu e de mirare, atunci, că un Băsescu ajunge a căuta furtuna pe fundul mării, ştiindu-se vegheat “de Sus”.
    Evident, condottierilor le este indiferent rezultatul experimentului -- ei doar se folosesc de evenimente spre alungarea ucigătoarei plictiseli de a tot urmări crugul vremii şi mersul lumii, dintotdeauna -- aceleaşi.
    Astfel privind, “proiectul Băsescu” este un capriciu intelectual în cursul căruia singura variabilă este “cît de jos poate ajunge”, nicidecum cît bine poate aduce. E chiar de tot improbabil să-ţi închipui că poate cineva miza pe “proiect” cîtă vreme acela debutează cu o mascaradă lacrimogenă -- definită ca atare, încă de la producere, de însuşi bravul băsist de azi Ion Cristoiu -- uitucul savant istoric.
    Logic şi legic -- cum ar spune şi azi Tismăneanu dacă s-ar mai purta acea filosofie -- Şcoala de Mercenari Politici “Andrei Pleşu” a atins nevisata performanţă de a egala statura intelectuală a lui Ion Cristoiu.
    Din pur amuzament, probabil…

  • Radu Humor

    “Un marinar proaspăt ajuns într-un port poate găsi ușa primei crâșme sau a primului bordel și fără a avea ”exactitatea referințelor istorice”. Un șef de stat incapabil să absoarbă referințe istorice exacte și să le prelucreze cu înțelepciune va sfârși prin a transforma discursul public într-o pălăvrăgeală de crâșmă și țara într-un bordel.”
    Dupa o asemenea rapida si exacta radiografie a scheletului prezidential, n-ar mai fi multe de adaugat !
    As vrea doar sa-i amintesc acestui Goe (ovidiu) ca paralela pe care o face intre interviul spaniol ?!) al lui Patapievici, in care dezvaluia cu atata morga filsofica oralul prin care-si ingenunchea Mircea Geoana colaboratoarele din partid si acest excelent articol de atitudine a unui intelectual roman (printre putinii care ne-au mai ramas) se dovedeste nefericita si neinspirata (cel mult- inspirata de cei in fata carora presteaza si in scris, nu numai oral !).
    Oricata eruditie intelectuala ar strabate pana la urma scheletul pe care vrea sa se sprijine puterea portocalie, asemenea mizerabile atitudini ( nici pana azi n-a mai aparut filmuletul!), la care s-a coborat HRP, il descalifica definitiv, mai ales ca de abia reusisem sa-i gasim ceva circumstante atenuante la magaria cu scheletul din debara si poporul roman cu schelet de fecala si cur in loc de inima! :mrgreen:
    Asa ca are dreptate cand ne sugereaza ca nu el se inseala ( “sper sa nu fiu eu acela ” ), pentru ca are certitudini in ce-l priveste pe idolul lui, cei pe care ar vrea sa ne insele fiind noi !
    Doar ca simtind ca n-ar mai avea cu ce-si sustine parerile se pregateste de plecare(plimbare a ursului) .

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Mi s-a permis o scurta recreatie, deci am profitat si am citit acest ‘executive summary’ al vernacularului politic romanesc. Ca la o parada miltara, tot arsenalul scos la vedere si analizat atit pentru beneficiul celor ce muncesc pe frontul constructiei societatii civile multilateral dezvoltate, cit si al publicului spectator. Nuantele, chiar si cind sint invocate, au cam iesit de fapt pe fereastra, de ambele parti. Era inevitabil.
    Si, o constatare strict personala: medicamentul nu pare sa-si faca resimtita prezenta, cazurile unora dintre pacienti sint apartinand categoriei fara speranta.

  • Florin Iaru

    Dragă Dorin. Nu ştiu de ce, dar cred că te doare, după operaţie, te doare al naibii şi, de nervi, ai zis să laşi dracului orice oblojeală, orice pudră, orice plasture. E cel mai rău articol al tău (dar NU neîndreptăţit). Îţi spun ce vorbesc eu, de dimineaţa pînă seara, cu tot felul de oameni din jurul meu. Sînt exasperaţi, disperaţi, epuizaţi, vor să se termine o dată cu această nebunie a bunului plac politico-economic -- dar şi cu lăudacii prezidenţiali deopotrivă! Privind forumurile şi presa, ai avea impresia unui echilibru. Fals, nu există comparaţie! Lăudacii sînt pretutindenari, ubicui, ca scoşi din mantaua lui Houdini: azi aici, tot azi în Focşani, dau ca barda-n Dumnezeu, ce-am avut şi ce-am pierdut. Ai zice că semnează condica şi, precum oştenii lui Mircea cel Bătrîn, îşi lasă cuşmele-n pari să pară mai mulţi.
    Ai observat, sper, că lăudacii aşteaptă cu sete şi speranţă, cu lacrimi în ochi şi flegme în gîţi aserţiunile prezidenţiale pentru ca, la un semn (de fapt, un soi de buton roşu), să-şi însuşească cu asupră de măsură opiniile şefului. Atîta slugărnicie nu mi-a fost dat să văd nici pe vremea FSN-ului. Atunci era mai multă forţă brută. Poate pe vremea lui nea Nicu să se fi depăşit planul. Nostalgia după conducător nu e a poporului, precum se vede, ci a vîrfurilor lui.
    În ceea ce priveşte justificarea istorică, aici e mult de spus. Nimeni, absolut nimeni dintre cei care îi laudă pe nemţi, pe Antonescu, războiul şi toată gargara nu vrea să spună care a fost agresorul din ’39. Cum a ajuns România în război, de ce s-a aliat şi care, cum ce au fost alianţele? La mijlocul lui ’39, România era încă în barca Franţei şi a Angliei. Alianţa nazist-comunistă a răsturnat toată şandramaua. Ca stat burghez şi aliat cu duşmanul liberalist, România a fost dată la împărţeală. De germani şi de ruşi! Că doar nu ruşii au luat Ardealul! Or, să te înfrăţeşti cu ăl de te-a umilit şi te-a ras în cap şi apoi să-i juri credinţă veşnică, să deplîngi “trădarea” amicului, să invoci onoarea soldăţească -- mi se par cele mai uriaşe dovezi de prostie istorică. Ăsta ne era prietenul german din anii aceia. Ce ruşine, ce neobrăzare, ce imbecilitate!
    România a stat între doi duşmani lacomi şi agresivi care s-au ciondănit la împărţeala prăzii.

  • lucid

    DT: cu toata consideratzia pur omeneasca referitor la incercarile prin care trecetzi, nu ma pot abtzine sa nu va atrag atentzia ca prin astfel de texte nu facetzi decat sa intaritzi imensa scarba pe care o simte majoritatea romanilor pentru ‘telectuali de genul TUTUROR celor care au scris (exceptzie maestrul Foartza caruia ca poet adevarat nu-i potzi imputa ca se “teleporteaza” cand scrie despre politica intr-un univers paralel realitatzii in care traieste, la fel cum o face cand “ajunge” in Frantza damelor d’autrefois) si despre care se scrie aici, care se invidiaza reciproc pentru ciolanul platit de mine, CONTRIBUABILUL, pe care spera cu totzii sa-l roada de carne. Amuzanta e in acest sens este indignarea cuiva ca nu-stiu-ce raport a ajuns la Humanitas si nu la Polirom-Moscovisi (accent pe ultimul “i”).
    Bref, Basescu a salvat nava numita ROMANIA de la naufragiul iminent de tip Grecia, dar inca nu a dus-o la adapost in port, oricand aisberguri bine “inghetzate” de specialistii fsb-kgb-gru-nkvd-ceka cu care romanii se lupta din 1918 incoace o pot scufunda prin criminal populism pentru a fi “recuperata” apoi de “vrajmasul de la rasarit si miazanopate”, vorba ultimului mare erou al ex-poporului roman.
    NB Grecia ne va arata drumul: ori apare un nou partid tip Alba-ca-Zapada pura, intransigenta si dura, ori comunistii castiga alegerile si armata greaca intervine pentru a salva tzara. Tertium non datur.

  • Dorin Tudoran

    @Alexandru Petri

    Andrei Plesu revine intr-un text in Dilema veche in care vorbeste mai pe larg despre pozitia sa in aceasta chestiune. Cred ca are dreptate: fiecare dintre noi are dreptul sa-si aleaga momentul in care sa spuna un lucru sau altul. Asa cum am scris eu insumi, in repetate randuri, si Andrei Plesu reaminteste ca a fi pro sau anti-Basescu este o situare naturala, atata vreme cat ea este dictata de convingeri si nu de altceva. Etc.
    Singurul punct in care am alta opiniei decat Andrei Plesu este in legatura cu un Basescu care a rapit “ibertatea interioara” a vreunui intelectual. Nu cred in asta. Liberatatea exterioara ne poate fi rapita; cea interioara -- niciodata. Pe aceasta din urma doar O ABANDONAM.

  • Dorin Tudoran

    @Istvan Arannyosi
    Reiterez: elitele intelectuale nu sunt create — in sera sau gradina Palatului Cotroceni — de oamenii politici. Esti sau nu esti un intelectual de elita. Ce faci cu tine este doar pariul tau. Evicent, politicienii trec, elitele raman. Intrebarea este CUM arata (nu intelectual, caci de au fost cu adevarat elite, vor ramane tot ce au fost -- elite) un intelectual de elita dupa ce a pierdut pariul cu el insusi.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Spre deosebire de Andrei Plesu, nu am mizat niciodata pe oameni de tip Sever Voinescu (care doarme cand se fura voturi langa el in Parlament, care intra in silenzio stampa cand sefii sai se comporta aberant, care spune ca in videe-caseta pomenita de HRPatapievici si aflata la Traian Basescu nu este vorba de sex oral dar uita sa spuna despre ce este vorba, ca sa ridice inainte de alegeri curiozitatea “prostimii” la cote paroxistice etc.) sau Mijhail Neamtu ( da-i numele victimei si-i sare la carotida fara ezitare) etc., dar nici nu-mi permit sa-l interoghez pe Andrei Plesu “pe ce te bazezi, monser”? Din respect si din respect pentru avantajele proximitatii. Adica: Andrei Plesu vede acesti oameni mai de-aproape decat ii vad eu si banuiesc ca dobandeste astfel un cantar mai sensibil in a-i cantari.
    Chiar daca i-a sprijinit, chiar daca va continua sa-i sprijine pe unii dintre ei, asta nu-l face vinovat pe Andrei Plesu pentru “evaziunile morale” ale altora…

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Imi pare rau sa va vad recurgand la argumente de tipul “cu toata consideratia pur omeneasca referitor la incercarile prin care treceti”… Incercarile respectiv ma privesc personal, mi le administrez personal, incerc sa devoalez cat mai putin din lumea lor. Probabil ca sunteti obisnuit cu oameni care-si transforma blogurile in vehicole prin care anunta la ce ora pleaca din orasul A, la ce ora ajunge in orasul B, cu ce somitati se va intalni si la ce ora in orasul C, cate scrisori de admiratie a primit de la locuitorii urbei D etc. Intre a va cenzura si o a doua varianta, o prefer pe a doua spre a nu vedea colegii de forum cazand pe gandur: “incercarile” (o interventie chirurgicala) nu le-am avut la… cap, decat daca dvs. considerati ca scriu cu… picioarele.

    Intre dvs. si mine exista, pe acest subiect (asa cum indica si un dialog anterior) o diferenta de nesters: din punctul meu de vedere, este inadmisibil sa se ia o responsabilitate de pe umerii maresalului Antonescu si sa fie pusa pe umerii Regelui. Orice am crede despre performantele si contraperformantele Regelui, nu este acceptabil sa mintim. Cand Traian basescu judeca raportul rege-Maresal si spune ca, la urma-urmelor, Antonescu era un (parlit) de Prim ministru iar Regele-rege, sef al statului, trebuie trimis la scoala, unde sa-i explice cineva (nu Mihail Neamtu, fireste) ca in momentul respectiv, Ion Antonescu era sef al statului cu puteri DEPLINE. Sa iei de pe umerii lui Ion Antonescu responsabilitatea pentru actele de barbarie comise impotriva evreilor si sa le pui pe umerii Regelui este o ticalosie. Pentru mine. Pentru dvs., pare-se, nu este.
    “Bine calculat”, cum cred unii, sau pur act de populism imbecil, cum cred altii,sa-ti pui Moscova in cap doar pentru a te da mare, curajos si patriot — mai ales pe un teritoriu al faptelor in care este greu sa ai dreptatea de partea ta — este a-ti juca tara la poker.
    Exista un punct comun intre Antonescu si Rege. Sunt doua personaje tragice. Au trait intr-un moment in care orice decizie ar fi luat (in anumite chestiuni), cineva tot i-ar fi acuzat. Diferenta este ca Antonescu era extrem de incapatanat si a dorit sa-si impuna punctul de vedere. Si l-a impus in anumite cazuri. Rezultatele le stim. A incerca sa mutam responsabilitatile dintr-o ograda in alta este un revizionism extrem de pagubos.
    Nu sunteti singurul ingrijorat ca, in cazul in care aceasta struto-camila hilara, PDL, pierde puterea, cei ce ar putea sa o preia n-ar fi cu nimic mai buni; ba s-ar putea dovedi chiar mai rai. Dar a raspandi aceasta teama doar de dragul status-quo=ului este o socoteala gresita. Un partid de tip Alba-sa-Zapada nu poate sa apara dintr-o mlastina plina de mizerie.
    Nu stiu cati impartasesc opinia dvs ca Traian Basescu a salvat Romania de la naufragiul tip Grecia. N-ar strica sa ne spuneti: cum, prin ce anume a reusit minunea. Chiar el, asa singur, a salvat Romania de la acel tip de naufragiu?
    In sfarsit, va multumesc pentru onestitate: e incurajator sa aflu ca ma numar printre cei care sporesc scarba fata de intelectuali. Ma consoleaza gandul ca frecventati si intelectuali care nu produc scarba nimanui.

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu

    1. “Bizar” este un eufemism pentru acel interviu. Iata de ce. a) In ajunul alegerilor este interzisa propaganda electorala. Un inalt functionar de stat trebuia sa respecte macar acest lucru. trebuia sa-i spuna ziaristului “Aceast dialog poate fi tiparit pana la data de… sau dupa data de…”.b) E ridicol sa credem ca HRP si ziaristl spaniol au discutat despre Salvador de Madariaga, Ortega y Gasset si Salvador Dali iar ziaristul a publicat o discutie despre sexul oral, nbeneficiar Mircea Geoana. c) La dezmintirea trimisa de HRP ziarului spaniol, daca ziaristul nu ar fi avut probe ca nu a scos din burta povestea cu sexul oral, sunt sigur ca ar fi fost dat afara rapid. A fost? Eu, unul, nu stiu. Daca a fost, este o veste buna pentru noi toti; inclusiv pentru HRP, care ar fi atunci indrituit la scuyele de rigoare.

    2. Eu nu-i raspund “cu aceeasi moneda” lui HRP. N-am la ce sa-i raspund. Eu comentez o mentalitate nenorocita (o mentalitate nu este o singura persoana; daca ar fi doar una, ar fi mai usor…) care continua sa submineze mai totul.

    3. Inca o data: Andrei Plesu imi este prieten, dar nu ma pot amesteca in optiunile sale. Pe unele le impartasesc, pe altele nu. Culorile “foarte negre” se refera la propagandism, nu la mintea unui om de inalta performanta intelectuala.

    4. Ma credeti ori nu, m-as bucura sa fiti dvs. cel ce are dreptate in privinta lui HRP. Se intampla doar ca eu nu mai cred in minuni. Ca sa nu mai spun ca, mai ales in Romania, o minune nu tine mai mult de trei zile…

  • InimaRea

    Tare-aş vrea să aveţi dreptate, d-le Tudoran, fie şi numai pentru a nu avea dreptate “lucid”, cel care vede-n tot ce-i scris aici un fel de valpurgie intelectuală. Numai că penitenţa pe care-o face A Pleşu în Dilema nu-mi dă şansa de a crede că mă-nşel în privinţa sa, poate că doar a tuturor motivelor sale. Astfel, aducînd vorba despre “intelectuali romantici”, seduşi de promisiunea unei renaşteri morale -- deja materializată, cumva, în condamnarea comunismului -- d-lui îmi provoacă imaginea unei senectuţi naive şi paralele cu realitatea, înduioşată de profilul energic al unei epifanii prometeice -- miracol românesc, ce mai!
    Or, asta nici măcar autocritică nu e -- doar reacţie panicată parcă de o realitate cum mai urîtă n-avea a fi nici în coşmaruri.
    Aici, ar veni la rînd responsabilitatea: ce-i mai grav, că m-am înşelat pînă şi eu asupra persoanei, ori că -- lăsîndu-mă-nşelat ca anesteziat -- am contribuit la închegarea a ceea ce azi îmi apare monstruos?
    După cum se-arată, pe d-l Pleşu nu-l doare nici-nici, doar ce-l irită pretenţia unora de a-i mărgini independenţa de a declara ce, cînd şi cum vrea d-lui.
    Orice-ar spune cineva, a planta tipare gen Voinescu, Neamţu, Avramescu în Sistem, e a bate îndoite cuie ruginite pentru a demonstra că nici tetanosul nu-l poate doborî. Dacă nici ăsta nu-i romantism intelectual, care-ar mai putea fi?

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Cred ca il judecati prea aspru pe Andrei Plesu. Iata doua articole din Dilema veche care dovedesc deschiderea lui Andrei Plesu pentru opinii dintre cele mai diverse, unele cu totul diferite de cele ale sale:

    Adria Cioroianu: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/mare-alul-regele-pre-edintele-volo-tismaneanu
    Mircea Vasilescu: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/fo-ti-efi-stat

    Sustinerea unor oameni ca Voinescu, Neamtu, Avramescu etc. nu este o investitie fericita, dar ni se intampla tuturor sa investim in oameni care nu fac nici doua parale; nu gresim cu intentie; gresim din (prea multa) buna-credinta…

  • Florin Cintic

    Va marturisesc ca am asteptat cu nerabdare postarea Dvs. la care subscriu in totalitate (poate cu un mic bemol fata de obstinatia cu care este culpabilizat HRP pentru stupidul, dar nu inocentul -- aveti dreptate!- incident “spaniol”). Doua nuante mi-as ingadui sa mai adaug:
    1. Identificarea presedintelui Basescu cu Ion Antonescu nu a fost doar o parola prin care, slugarnic, Cristoiu i-a ridicat mingea la fileu, ci, asa cum am scris imediat dupa incident in
    http://www.iasuluniversitar.ro/opinii-atitudini/atitudini-polemici/2332-florin-cintic-greu-de-surprins-2.html ,
    reprezinta, din nefericire, o realitate psihologica destul de frisonanta pentru noi. Noroc ca traim intr-un alt context istoric.
    2. Dincolo de vituperarile meritate la adresa fostului presedinte Ion Iliescu devenit brusc un aparator al Maiestatii Sale, e totusi ceva ce merita discutat: in postarea de pe blogul personal, din 24 iunie, Ion Iliescu scrie:
    “Da, mi s-a reproşat, şi mi-am reproşat, atitudinea pe care am avut-o faţă de Regele Mihai imediat după decembrie 1989. Contextul era altul, şi nu putem nega, nici eu, nici Regele Mihai, că sfătuitorii noştri mai mult au turnat gaz peste foc, în momente delicate. Am exprimat aceste lucruri Regelui Mihai, şi am făcut tot ce a depins de mine pentru a îndrepta acele erori”. Nu e chiar o scuza, dar, totusi, e un inceput, spre deosebire de fudulia prosteasca a lui Traian Basescu care o tine pe a lui ca nu are de ce sa-si ceara scuze. Va cer iertare daca asta suna cumva ca o incercare de manipulare subtila in favoarea lui Iliescu. Va sigur ca nu am aceasta intentie, dar, in orice caz, viclenia activistului pare totusi mai prizabila parca decit tupeul fostului bisnitar cu voie de la Securitate.
    In rest, s-auzim numai de bine, mai ales ca inteleg ca ati avut probleme de sanatate.

  • @Intelectuali “romantici’ si “lucizi”

    Pe site-ul presedintiei Romaniei, presidency.ro, zace de ani buni, nebagat in seama, transcriptul interviului acordat de Traian Basescu saptamanalului austriac “Profil”, la doar cateva saptamani de la condamnarea regimului comunist ca ilegitim şi criminal, prin “istoricul” discurs ţinut in parlament la 18 decembrie 2006.

    Ultima intrebare a reporterului Lahodynsky se referea la oportunitatea infaptuirii, in Romania, a unei lustratii de tip cehesc. Raspunsul fara nuante al presedintelui nu le-a mai lasat intelectualilor “romantici” baseascofili niciun locsor, oricat de mic de iluzii in privinta evolutiei “proiectului” Basescu.

    Din moment ce -- in ianuarie 2007!- presedintele care -- in decembrie 2006! -- a condamnat comunismul ca ilegitim şi criminal considera ca e firesc ca angajatii fostei politii politice comuniste sa activeze in economie si NOTA BENE! -- in politica, cat de “romantic” ai fi putut sa fii incat sa mai crezi in asa-zisul “proiect Basescu?”

    Si, apoi, de ce nu ne explica niciun basescolog, (nota mea -- autor de basescologii), acest concept politologic, indigen si, cum altfel?, protocronic, pe numele lui “proiectul Basescu”? Mie, cel putin, acest concept imi pare la fel de nebulos (ca sa nu spun de-a dreptul neguros) precum cel basescian (ori trebuia sa spun basescientific?) de “reforma a statului”.

    Mai jos, link-ul spre interviul mentionat si chiar fragmentul in care presedintele care si-a asumat Raportul cu tot cu concluzii (inclusiv, adopatarea unei legi a lustratiei) spune (a freudian slip?) ca lustratia ar fi avut sens doar in primul an de dupa revolutie, nicidecum dupa 2006, cand securistii erau deja bine infiltrati in politica.

    http://presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date&id=8420&_PRID=search

    Intrebare: O problemă specifică a României este trecutul comunist şi securitatea. Ar trebui să existe o anumită lege a lustraţiei ca şi în Cehia?

    Traian Băsescu: Lustraţia este posibilă dacă are loc un an după revoluţie. Dar au trecut deja 16 ani. Mulţi angajaţi ai securităţii sunt demult în pensie. În actualul serviciu de informaţii al României nu mai sunt activi, mai degrabă sunt în economie sau în politică.
    Departamentul de Comunicare Publică
    22 Ianuarie 2007
    Interviul
    acordat de preşedintele României, Traian Băsescu,
    săptămânalului austriac “Profil”
    (publicat în ediţia din 22 ianuarie 2007)

    Interviu realizat de Otmar Lahodynsky

  • Michael Shafir

    Revenit pe malurile Somesului de pe cele ale Dambovitei, ma vad nevoit sa fac o mica corectura unui excelent pamflet: Tom Ghallagher e nord-irlandez, nu scotian.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Cintic
    Nu vad nici un fel de incercare de a manipula semnificatia unei anume situatii. L-a timpul respectyiv, l-am taxat foarte dur pe Ion Iliescu. Se intampla ca stiu anumite detalii in legatura cu situatia de atunci si, da, fara a fi oscuza, stiu ce rol nefast au jucat si JOACA anumiti consilieri… Uneori, ma intreb daca anumiti oameni politici nu ar fi mai permormanti fara anumiti consilieri. De aici si virulenta mea impotriva consilierilor sau sustinatorilor neconditionati. Pe aici se spune ca “un presedinte este atat de bun cat sunt consilierii sai”. Consilierii lui Traian Basescu ori sunt niste puslamale ori Traian Basescu nu asculta la ei si ii platesti degeaba din bani publici. Oricare ar fi situatia, momentul de acum este grotesc.

    Din punctul meu de vedere episodul :”spaniol” nu e un simplu “incident”. El ne da masura pana unde sunt capabili sa mearga unii oameni pentru a servi. Daca, in urma cu 10-15 ani, cineva mi-ar fi spus ca HRP se poate preta la asa ceva (si la nu putine altele), i-as fi raspuns sa consulte un doctor…

    Slava Domnulu ca Traian Basescu nu a fost seful statului roman in timpuri mai crancene decat cele de azi, fiindca nu se stie ce ar fi putut atrage asupra Romaniei reactiile pe care le are uneori. Regret foarte mult ca Traian Basescu a ratat, fiindca am fiavut nevoie cu toti sa reuseasca. Un sef de stat nu face un pariu personal cu Istoria; face un pariu in numele unei tari…

  • nea Dorine, lasa bre ca si mata m-ai dezamagit enorm, ca si mata scrii doar ce-ti place, nu scrii ce trebe, si mai ales esti si misogin, de ex. sunt uimit ca nu scrii nimic de fotbal, e doar campionat MONDIAL,
    P.S USA a batut cu 3-0 Columbia.

  • Dorin Tudoran

    @Michael Shafir

    Da, asa e. Ce mi-o fi venit? Probabil ca simpatizandu-i foarte mult pe nord-irlandezi, l-am trecut la scotieni. Multam. Rectific.

  • Dorin Tudoran

    @neamtu tiganu

    M-am uitat la meci, mai ales ca se juca la Heidelberg, unde am stat si eu o vreme.
    desi au batut cu 3-0, fetele noastre nu sunt unde trebuie: in loc de 8 goluri au dat doar trei. Cu alta echipa, daca ratezi atat, iei un gol pe contra-atac ai pierdut meciul. Fata noastra, AW, #20, se misca asemeni unui siloz de cereale. Dac “lipeste” cineva o aparatoare langa ea, nu mai apuca nici sa puna piciorul pe minge. Noroc ca nici Brazilia (ca echipa) nu straluceste inca, iar Marta e cdeparte de ce era acum doi ani. Mai vedem…
    Nu scriu, domn’ neamtu, fiindca ma doare inca tare piciorul, si prea le invidiez pe fetele astea care bat mingea…

  • Radu Humor

    La o privire sumara se poate observa ca, cu cat intelectualul este mai de marca, constient si el si cititorii de valoarea lui, cu atat mai mic, sau inexistent(in cele mai fericite cazuri) este unghiul de incovoiere in fata puterii, de care depinde in mare masura bunastarea sa materiala, dar mai ales spirituala .
    Pana la urma si Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu par sa aiba nu numai oarece interes in a-si putea privi in ochi sustinatorii, dar si o retinere , din pacate, nu totala, in actiunile lor de rasplatire si validare morala a puterii .
    Tot din pacate, tinere sperante (Mihail Neamtu, Cristian Preda, Sever Voinescu), sar cu usurinta dintr-o barca-n alta, convinsi ca asa cum s-au descurcat mentorii lor la schimbarile de putere, o vor face si ei, fara sa realizeze ca aceasta ‘pedofilie ” intelectuala poate sfarsi pentru ei, mai prost decat pentru ‘proxeneti “.

    Domnule Dorin Tudoran , desi cu ceva intarziere va urez si eu La multi ani si grabnica refacere in urma interventiei pe care am inteles ca ati suferit-o !
    Daca si din cauza ei ati ajuns si dvs sa nu-i mai suferiti pe cei ce se prostitueaza intelectual si politic , se poate spune ca ”tot rau-i spre bine ” !

  • InimRea

    D-le Tudoran, n-am de gînd s-o ţin ca surda pe mormînt, doar o precizare: Eu nu-l judec pe A Pleşu. Eu îl dmir pe omul ăsta şi n-aş face nimic pentru a-l ataca -- ar fi şi caraghios.
    Eu altceva fac -- văd ce s-a-ntîmplat cu aceia pe care i-a promovat în Sistem şi caut să-nţeleg ce anume se putea-ntîmpla pentru ca toţi să fie greşiţi. Sigur că A Pleşu nu răspunde de faptele altora, că putea fi de bună-credinţă girîndu-i -- fie şi tacit, fără a-i recomanda expres. Dar rezultatele arată că de sub mantaua sa a ieşit ce ieşit. Şi mă-ntreb cum de nu contează asta cel puţin la fel de mult ca “relaţia” sa cu Băsescu. Cum de ucenicii -- epigonii, învăţăceii, emulii -- au avut o soartă atît de tristă faţă de a celor şcoliţi la Păltiniş.
    Primul gînd ar fi că Noica n-a avut şansa de “a se fi frecat” cu Puterea. Dacă puterea corupe, poate că se strică şi Şcoala.

  • neamtu tiganu

    Americanii cred ca Germania=Heidelberg, totusi meciu s-a jucat la Sinsheim, linga Heidelberg, un stadion nou construit pt. Hoffenheim, echipa fostului patron SAP. La Sinsheim e si un mare muzeu de aviatie, e de recomandat.
    Totusi cred ca USA are cea mai buna echipa, mari sanse sa cistige mondialu.
    S-ar putea ca si eu sa nu mai am voie sa joc fotbal, nasol, tare nasol, urita-i batrinetea.
    P:S Sper ca nu supar ca nu scriu la topic, mi-e o asa de scirba de Basescu si toata gasca.

  • Florin Iaru

    Bine zis: bat mingea.

  • az

    au si numele acestea importanta lor la nivelul na… intelectual. dar pe mine ma ingrijoreaya mai mult mica specie, tismanenii de cartier, de cartier de jos domle, somnopitecii (vorba pohetului) de Silistea-Gumesti, parte si ei ai telectualului lui B., asa cum acest intelectual este format din altii mai mici si mai multi, oarecum diavolescu.
    pt ca B. nu poate avea decit telectuali (ii tine intr-o punga). dixit!

  • lucid

    D T: evident ca sunt pentru separarea clara a vietzii “personale” a blogger-ului de cea publicistica, dar nu trebuia sa fii psiholog ca sa simtzi “cumpana” din minunatele poezii ale ultimelor zile. Urarea mea este sa ajungetzi sa re-urcatzi la schloss-ul oraselului eternei studentzii ca sa (re)degustatzi vinul din butoiul ala imens, desi dupa gustul meu nu e decat un fel de riesling mai bun.
    Pentru precizia termenilor: Antonescu era CONDUCATOR-ul statului roman, SEFUL STATULUI si capetenia ostirii (asta era titulatura) era Mihai, tot asa cum Mussolini era DUCE iar savoia-rdul de buzunar SEF AL STATULUI. Hai sa fim sinceri: pe dusmanii -- de la nemtzoaica-pravoslavnica Ekaterina incoace -- Romaniei nu i-a deranjat problema responsabilitatzii SEFULUI STATULUI roman in perioada 1941-1944, ci acel raspicat “DA, daca eram in locul lui Antonescu si eu ordonam trecerea Prutului”. Si suntem multe milioane -- cei care suntem de parerea lui Danton cu talpile pantofilor -- care am face acelasi lucru.
    Cat despre ce a facut Basescu pentru evitarea colapsului de tip grecesc este suficient sa cititzi masurile pe care trebuie sa le ia SOCIALISTUL Andreas P, nepotul machiavelicului anti-american Ghiorghios P, care in anii 60 era sa arunce Grecia in bratele comunistilor in lupta sa personala cu batranul Karamanlis. Deocamdata, pentru cei din tzara problema nr 1 la ordinea zilei este incredibila putreziciune dovedita de catindatzii la bacaloriat, crescutzi si formatzi in sistemul ticaloshit construit de haita lui iliescu, bombo, androneasca, marga et co, cei care au pervertit pana la prasele scoala romaneasca. Marele merit al lui Basescu si al celor care ii sunt alaturi este ca a scos la suprafatza toata ticalosia acestui sistem -- de la judecatorii mana-n mana cu marii borfashi (vezi cazul costiniilor), medicii mana-n mana in jefuirea contribuabililor cu furnizorii de medicamente (stiatzi ca in Romania se acorda CEL MAI MARE PROCENT DIN PIB din EU -- 8-9% -- sistemului medical, JUMATATE fiind “platzile tacute”?), profesorii care au transformat invatzamantul intr-o scoala a fraudei prin sistemul de meditatzii si acceptarea copiatului la examene, ca sa nu mai vorbesc de praduirea banului public de catre pomanagiii de profesie, mana-n mana cu medicii si bugetarii din domeniul “muncii (!!!) si asigurarilor sociale”. De-aia trebuie dat jos Basescu, pentru ca a pus oglinda in fatza societatzii romanesti actuale, iar oglinda o arata asa cum este: impostoare, puturoasa, hoatza si la un pas de ticaloshia generalizata. Dar pana la urma treaba asta ne priveste cu adevarat numai pe noi, “bastinasii”.

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor
    Multam. N-o sa mai bat mingea cateva luni, nici pe la terenul de tenis n-o sa trec o vreme, dar pe urma poate o luam de la capat.

  • Dorin Tudoran

    @neamtu tiganu
    Studioul era in Heidelberg -- stiu bine strada principala si piateta.
    Sinsheim e intre Heidelberg si Manheim, pe unde era/este baza americana?
    Da, la batranete trebuie s-o lasam mai usurel cu fotbalul, ca-ti pune unul’ mai tanar cu 40 de ani o talpa sau te iade la spate “sanie” siu urmeaza ce urmeaza…

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Exista si vin mult mai bun la crasmele de la poalele castelului. La una dintre ele am vazut pe lista de vinuri prima sticla de 3.000 DM!?! M-am frecat la ochi, noroc ca prietenul meu Gigi S. mi-a spus ca “e pe bune, nu e greseala de tipat…”

    Multumesc pentru clarificarea termenilor, dar orice studiu istoric serios precizeaza ca Antonescu avea putere deplina; regele era un soi de … prizonier.

    Stiu cate ceva despre Papandrei… Cred ca si unele dintre masurile luate sub Basescu au avut un rost… Am scris candva ca nu toata vina apartine eternelor guverne Boc, ca sun si vinovatii cumulativa si ca sub PDL a ajuns funia la par si ceva trebuia incercat… Ce nu inteleg (chiar si la dvs.) cand e vorba de realizari — basescu are meritu’; cand e vorba de esecuri — Boc singur e de vina etc.

    Da, este revoltator ca Justitia se afla unde se afla si ca nu se lasa convinga ca e bine de umblat la imunitatea parlamentarilor (in afara declaratiilor “profesionale”, parlamentare). Cum sunt plictisit sa vad jocul de-a trimisul in “diplomatie” oameni anume, pentru a li se secretiza dosarele de ciripitori etc.

    Nu, Traian Basescu nu trebuie dat jos pentru ca-i deranjeaza pe “unii”, dar de esuat a esuat. Si nu numai din cauza altora. Cum puneti dvs. problema s-ar intelege ca numai “ceilalti” fura, cand de furat, fura cu totiiiii…

    Societatea este formata din toti, nu doar din “ceilalti”, nu? Sa va intreb ce credeti de Gheorghe Falca? Nu va intreb…

    Cele bune.

  • Radu Humor

    Iti trebuie multa inocenta ca sa vezi o realizare basesciana in cei sase sute si ceva de scosi de la bac :roll:
    Pai daca-l punea pe Igas la invatamant probabil ca erau eliminate cateva mii de elevi ! Plus ca asta-i la fel de agramat ca si Funeriu- cea mai penibila si jignitoare numire prezidentiala, dupa cea a blondei, ce-si ridica poalele pe un munte de banet, doar pentru ca se pricepe la parandarat 😉
    Si cu asta ce-am rezolvat ?!

    ” Marele merit al lui Basescu si al celor care ii sunt alaturi este ca a scos la suprafatza toata ticalosia acestui sistem …”
    Nu domnule ! A scos la lumina doar o parte a sistemului ticalosit, cel ce a refuzat sa fure si sa distruga Romania alaturi de el si ai lui.
    Cand ai in spate o flota si casa din Mihaileanu, un frate si-o fiica dovediti facatori de ilegalitati stricatoare si strigatoare la cer, aliati ca galinaceea blonda, berceni, videni, fluturi, mironesti, igasi si alti falcosi ( nu mai vorbim de fosti ca Nicolaiciuc sau disparuti arabi), n-o sa poti niciodata incepe un proces de deratizare socio-economica si politica in Romania !
    Pentru ca din aproape in aproape ajungi la ai tai, nu numai la camasa, dar si la maieul tau de corp prezidential :mrgreen:
    Singurul lucru care i-a reusit de minune a fost sa invrajbeasca intre ele toate categoriile sociale amintite de tine, pentru a le putea stapani si dirija mai bine si cel mai periculos lucru sa-si mareasca si rasplateasca regeste aparatul represiv, astfel ca cei care ne ascultau si ne urmareau inainte de ’89, par mici copii fata de cei de acum, masura obligatorie, specifica oricarui dictator in devenire !
    Strangerea in tarcul prezidential a tuturor intelectualilor dispusi la compromis, ridicari si numiri in rang asemanatoare celui care si-a facut calul senator si alegerea unui singur licurici sunt alte masuri demne (vorba vine!) de lumea a treia.
    Dovada si faptul ca doar in aceasta se mai invarte, lumea buna intelegand sa-si inchida portile, singurii ramasi sa stinga lumina impreuna cu el, fiind cei care orchestreaza indatorarea nebuneasca a Romaniei ( avem deja imprumuturi cat Grecia , ei vreo 17o mld, noi, vreo 12o, dar nu sunt semne sa ne oprim aici !).
    Ca sa nu mai amintim de distrugerea tuturor sectoarelor agro-industriale ce au dus importurile alimentare de cea mai proasta si periculoasa calitate, care aduce niste comisioane fabuloase unorr nemernici aflati la butoane ( ca doar nu aveau ei sa astepte sa le stranga, pe rand, de la producatorii autohtoni ajunsi in sapa de lemn (singurul obiect ce mai aminteste de agricultura romaneasca!).
    Asa ca mai usor cu instrumentul de suflat scame pe scarile prezidentiale :roll:

  • divanuriletomitane

    Recent, Catalin Stefanescu ( “TVR –Garantat 100 % ) l-a intrebat in emisiunea sa pe HRP daca nu ii e frica ca va deveni RIDICOL prin sustinerea fara limite a unei grupari politice / lider….care nu prea dovedeste ca merita. Ce a raspuns HRP seamana cu tot ceea ce s-a scris pana acum pe acest blog….Asa ca poate ca ar fi interesant sa asteptam si noi aer proaspat chiar de acolo de unde nu ne-am fi asteptat. Fix de la « INSTITUTIILE » care aduc pericolul « institutionalizarii »…. Cand spunem ca Antonescu era sef absolut al statului si nu Regele in contextul relevat de presedintele Basescu , cand altii spun ca progromul de la Iasi a fost generat intr-o « organizare administrativa militarizata germana » ( Cristian Troncota – la « 10 TV », folosesc ideea lui desi e prea « destept » pentru acest blog, dar ADEVARUL nu cared ca tine de astfel de nuante… ) ceea ce l-ar absolvi oarecum (si) pe Antonescu, cand aflam de la LA ca « s-a preferat » ca « Raportul celui sictirizabil » sa fie editat. « pe bani » de Humanitas, desi Polirom se oferise sa o faca pe gratis ( din motive « moscovicice » ne scrie, cred, « lucid », as adauga eu, post-lavastine »- ca sa nu uitam si de Gabriel Liiceanu / o constanta a « capitalismului » neo-umanist, GRATUITATEA in scopuri « inaltatoare »….), parca merita sa ne reantoarcem la « comuna primitiva ». In sensul de a reconstrui, totul, de la inceput, cu oameni noi….E drept, sunt buni si cei vechi, pentru echilibru, atat timp cat Florin Iaru ne dovedeste ( ecuatia Romania –Germania- Rusia – Aliatii ), intr-adevar rar, dar decisiv, ca exista laturi ale realitatii pe care nu trebuie sa le uitam, cu toata propaganda care devine din ce in ce mai sictirizabila….

    Insanatosire grabnica d-le Tudoran ! Va « dorim » cat mai puternic, pentru a putea vedea si relationa ceea ce ne-a fost « interzis » atatia ani. Interzicere, nu in sensul clasic, antebelic ( de extrema dreapta ) sau comunist ( de extrema stanga ) . Ci in sensul nou, al supra-mizării pe propaganda, de unde lipsa de timp si pentru ADEVAR….Ceea ce face ca RIDICOLUL sa devina inevitabil, perceput, doar de « prostii » neangajati….

    Pamfletul pamfletului ?…Poate doar atunci cand va urma « fapta faptelor »…. Pamfletul « Baroane » a lui Cartarescu a dat semnalul « faptei schimbarii lui Adrian Nastase »….Nu cred ca e nivelul de abordare care va schimba ceva in Romania…Asemenea pamflete si fapte se pot scrie sau infaptui. « Degeaba », la acest nivel, cum a incercat sa transmita acum ceva timp Tudor Gheorghe, printr-un spectacol intitulat de el, « 20 de ani degeaba »…Pana si pe el « l-au cenzurat », titlul sperctacolului transformandu-se intr-unul benign…

    PS. Ref. la Andrei Plesu. De acord, in general, cu parerea dvs. d-le Tudoran ! Nu am inteles insa in extremele gandirii lui, de ex., de ce, in articolul sau recent despre d-na Doina Cornea, a afirmat ca Liviu Babes e mult mai de apreciat decat Adrian Sobaru ( cel ce s-a aruncat de la Balconul Camerei Deputatilor ), deoarece el nu putea aparea la televizor dupa « eveniment »….Dupa asemenea « evenimente » ( daca mai esti…), sau inainte, te poti gandi daca apari sau nu la televizor ? Si pana la urma, « televizorul » este suprema « izbandire sociala » ? Ma tem ca lipsa acelei omlete pe care nu a putut sa o comande cand era ministru de externe, tine si de aceasta raportare mult prea elitista la « social ». In sensul ca faptele naturale ale « mujicilor » nu pot fi acceptate daca nu corespund….Dupa ce mor, sau daca ne e de folos la « combatut » ( in sensul avantajarii inertiale a status-quo- ului ), da, putem sa le acordam aprecierea pe care o meritau….Pe de alta parte, sotia lui Liviu Babes a demonstrat ca are ceva de spus la atatia ani dupa jertfa sotului ei…Dar ea traieste, si ceea ce zice nu suna bine, « pe linie »….Emil Hurezeanu o poate confirma ( am citit ca a participat la o comemorare la Brasov acum cativa ani….). RECUNOSC, nu Andrei Plesu e « capul rautatilor » in aceasta materie, cred ca din contra…, dar face si el ceea ce considera util si, de ce nu, practic, pentru materializarea ideilor sale….La acest nivel, un PAMFLET AL PAMFLETELOR ar fi intr-adevar util Romaniei ( la 20 de ani dupa revolutie, dupa ratarea noastra cu Anghel Rugina, nu ar putea sa fie util doar Romaniei, ci, neaparat, si LUMII ).

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Multumiri pentru oferta de link spre textul dl-ui. Cioroianu, pe care il gasesc, “stilistic” si ca fond, perfect calibrat pentru subiectul dezbateri. Va marturisesc ca nu mi s-a parut nici potrivit, nici acceptabil pseudo-titlul avortat trambitat de perenul agitat (adesea suburban) CTP, chiar si in legatura cu proclivitatile propagandistice si indigeste ale celui vizat.

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu
    Exista momente cand nu poti transmite cuiva mai mult decat u mesaj scurt si cuprinzator. Acesta este unul dintre acele momente.

  • Dorin Tudoran

    @Divanuriletomitane
    Mircea Cartarescu este un scriitor cu totul remarcabil, dar “Baroane” sau n-a dat semnul schimbarii lui Adrian Nastase. S-au scris pamflete mult mai puternice decat cel al lui MC si nu s-a intamplat nimic. Exista cateva pamflete ale lui Mircea Mihaies, de pilda, extraordinare pe tema Adrian Nastase. Nici originalul, “Baroane” al lui Arghezi, n-a schimbat multe, pe moment… Important a fost ca Mircea C. a iesit atunci la atac.
    Ridicolul nu-l mai poate pandi pe HRP, caci dansul traieste, de o buna bucata, in inima ridicolului. Si asta este un mare pacat. Romania avea nevoie de un HRP cat mai departe de zona ridicolului…

  • lucid

    La noi, acum doua ore, a inceput scandalul bacalaureatului 2011 -- sub 50% promovabilitate, iar cei care au curajul dintre organizatori spun chiar ca daca se stopa complet copierea se promova doar 20%. Bineintzeles, gunoaiele politicii injura la greu guvernul (btw, il consider pe Boc de departe cel mai bun prim-ministru de dupa 90, urmat indeaproape de Petre Roman din perioada iunie 1990-septembrie 1991), iar culmea este un ticalos rector timisorean, robu, care anuntza senin ca va organiza doua sesiuni de admitere PANA SE COMPLETEAZA LOCURILE, sperand ca in august se vor “destepta” cazutzii de azi, in loc sa ceara reintroducerea CONCURSULUI de admitere, indiferent daca se ocupa sau nu locurile si, in consecintza, mafia universitara trebuie sa renuntze la jaful de azi din banii contribuabilului. In fond ce sa pretinzi unor tineri de 19 ani atunci cand candidatul la presedentzie al aliantzei politice declarat-salvatoare a natziei este un individ care a repetat DOI ANI intr-o facultate cu numai patru ani de cursuri si apoi a fost glorios exmatriculat de la doctorat nefiind in stare sa-si sustzina examenele?

  • divanuriletomitane

    @ 62 Dorin Tudoran

    E psobil sa ma insel, dar eu asa cred acum.

    E drept, nu Cartarescu a dat primul, sau semnalul decisv, al schimbarii lui AN. Cred ca inca de cand acesta (AN ) ”comenta” in front, prea agresiv, ba impotriva celor care “luptau “ impotriva cotei unice, ba a celor care credeau ca “democratia” trebuie sa vina neaparat “de sus”, fara ca “partidul” sa poata comenta ceva ( cu atat mai putin in interiorul sau ), AN era deja pe faras….Cartarescu, “brichisit” probabil, deci nu deplin constient ( se vede in nedumerirea lui actuala fata de politica zilei ), prin acel pamflet, cred ca a dat totusi semnalul in lumea “rezistentlor”, ca, da , e voie, la “ atacat Nastase”…Iar “dibacii”, blocati pana atunci, ba de frica, ba de lipsa de “perspectiva”, au inteles ca daca pana si MC a capatat glas politic, tocmai el, prin excelenta apolitic ( a nu se uita ca acel pamflet nu a aparut oriunde ci, in fieful aliatului lui AN de atunci si acum, “Jurnalul national”….) “, “s-a dat drumul” la “voie”….Ca intre timp au devenit “fosforescenti”, tine de “evolutie”….

    Nu sunt fan neconditionat AN. A gresit si cred ca inca persista in multe din vechile greseli…Dar faptul ca a incercat sa “rupa frontul”, nu cred ca e una din greselile sale politice. Din contra. Grav este pentru noi ca totusi, “frontul”, tinea cont de un dezechilibru Est-Vest, care s-a dovedit a fi exact cum “ei” au anticipat…Asa ca, abia in 2008, ne-am dat seama ca nici miza prea mare pe care a dat-o AN capitalului strain ( e drept, intr-o abordare “atent” structurata …), n-a fost buna….

  • napocitaniu

    dom’ tudorane,

    SANATATE!
    de la un ridicul trist!

    “am inviiiins!”

  • divanuriletomitane

    @ 62 Dorin Tudoran

    E psobil sa ma insel, dar eu asa cred acum.

    E drept, nu Cartarescu a dat primul, sau semnalul decisv, al schimbarii lui AN. Cred ca inca de cand acesta (AN ) ”comenta” in front, prea agresiv, ba impotriva celor care “luptau “ impotriva cotei unice, ba a celor care credeau ca “democratia” trebuie sa vina neaparat “de sus”, fara ca “partidul” sa poata comenta ceva ( cu atat mai putin in interiorul sau ), AN era deja pe faras….Cartarescu, “brichisit” probabil, deci nu deplin constient ( se vede in nedumerirea lui actuala fata de politica zilei ), prin acel pamflet, cred ca a dat totusi semnalul in lumea “rezistentlor”, ca, da , e voie, la “ atacat Nastase”…Iar “dibacii”, blocati pana atunci, ba de frica, ba de lipsa de “perspectiva”, au inteles ca daca pana si MC a capatat glas politic, tocmai el, prin excelenta apolitic ( a nu se uita ca acel pamflet nu a aparut oriunde ci, in fieful aliatului lui AN de atunci si acum, “Jurnalul national”….) “, “s-a dat drumul” la “voie”….Ca intre timp au devenit “fosforescenti”, tine de “evolutie”….

    Nu sunt fan neconditionat AN. A gresit si cred ca inca persista in multe din vechile greseli…Dar faptul ca a incercat sa “rupa frontul”, nu cred ca e una din greselile sale politice. Din contra. Grav este pentru noi ca totusi, “frontul”, tinea cont de un dezechilibru Est-Vest, care s-a dovedit a fi exact cum “ei” au anticipat…Asa ca, abia in 2008, ne-am dat seama ca nici miza prea mare pe care a dat-o AN capitalului strain ( e drept, intr-o abordare “atent” structurata …), n-a fost buna….

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomitane

    Doar de dragul preciziei… Inaintea pamfletului lui Mircea (“Baroane” a aparut in 23 noiembrie 2004) a aparut un alt text in “fieful aliatului AN”, “Jurnalul national”, la 23 iulie 2004, se intitula “Omul fara voie”.
    Autorul textului respectiv n-a cerut voie de la nimeni sa publice acel text despre prietenul lui Dan Voiculescu. Ba, la 25 februarie 2005, tot in ziarul lui Dan Voiculescu a publicat un alt text, “Unde-i baba, sa-i rup laba”, in care-i lua la refec pe amandoi, Nastase si Voiculescu. Aveti amandoua textele mai jos, in ordinea aparitiei lor:

    Omul fără voie

    Accesele de bun-simţ ale d-lui Adrian Năstase sunt din ce în ce mai rare. Şi din ce în ce mai scurte. Crizele de aroganţă megalomanică – din ce în ce mai dese. Şi din ce în ce mai lungi. Acestea din urmă aproape că au devenit felul de a fi al premierului. O naţiune de analişti politici – care înainte de alegeri şi imediat după ele devine mai numeroasă chiar decât poporul român — l-a declarat pe dl Năstase învingător, à la Pirus, în clinciul cu dl Ion Iliescu, înfruntare de stat şi de partid proclamată „de proporţii epopeice”.
    Comentariilor indicând că prea vrea să le ia pe toate, că prea doreşete să-şi impună condiţiile „de joc”, că prea îşi împinge camarila în faţă, premierul le răspunde că, dimpotrivă, mai tot ce a devenit în aceşti ani s-a întâmplat fără voia domniei sale, biet miel de sacrificiu al nevoilor partidului. Şi-a dorit să fie dirijorul corului gospodinelor din Tâncăbeşti, dar partidul l-a trimis la Camera Deputaţilor, unde, mărturiseşte azi, nici nu i-a plăcut. Şi-a dorit să fie instructor la Casa de cultură din Pătârlagele, dar partidul l-a făcut ministru de Externe. A acceptat, fiindcă, nu-i aşa?, il faut că trebuie.
    Înţelegem disciplina de partid, dar a cui victimă este dl Năstase în viaţa particulară? Cine să-i fi băgat pe gât nomenclatura comunistă – timpuriu, prin poţiunea Grigore Preoteasa, mai spre maturitate, prin hapul Angelo Miculescu? De ce atâta insensibilitate faţă de idealurile acestui om sensibil ca un Stradivarius, care, cu cât îşi doreşte să fie ca majoritatea românilor, adică sărac lipit pământului, cu atât mai mult este forţat să devină ca Silvio Berlusconi -- adică putred de bogat? De ce este împins acest rafinat cunoscător de artă să cumpere Luchian ori Ţuculescu, când visul său de colecţionar sunt Gogu Zugrăvescu şi Sabin Bălaşa?
    Tot fără să vrea, dl Năstase s-a trezit conducînd războiul împotriva corupţiei. Nu demult considera că „toată lumea umblă cu corupţia în gură”, dar nimeni nu poate dovedi nimic. Azi, premierul luptă împotriva corupţiei din sânul susţinătorilor preşedintelui, iar preşedintele luptă împotriva corupţilor din anturajul premierului – în fapt, cea mai sigură cale pentru propăşirea corupţiei în România.
    Dl Năstase este mândru că a dus România în NATO şi ne anunţă că următorul său mare proiect de om politic este aderarea ţării la Uniunea Europeană. De fapt, dl Năstase „a dus” România în NATO tot fără să vrea. Una din realizările de netăgăduit ale fostului preşedinte Emil Constantinescu rămâne aşezarea României pe un curs pro-NATO de unde nu mai putea fi dislocată. Recitiţi discursurile politice, interviurile timpului şi veţi vedea unde se situau atunci d-nii Iliescu şi Năstase.
    A existat un cost politic foarte ridicat al acestei aderări – sprijinul necondiţionat acordat aliaţilor de a ataca Iugoslavia lui Miloşevici. Dl Emil Constantinescu şi-a asumat riscul, decizie nepopulară ce a marcat începutul căderii sale libere. În schimb, d-nii Năstase şi Iliescu au cârâit, ba chiar au vociferat împotriva acestui act de voinţă politică. Dar la 1 aprilie 2004 au ţinut-o din sindrofie în sindrofie, celebrând aderarea la NATO şi uitând să-i trimită „bietului” întemniţat Miloşevici un pacheţel cu salam de Sibiu şi o sticlă de coniac Segarcea.
    Mă uit pe geamul biroului, îl văd pe dl Năstase ieşind de la Casa Albă însoţit de preşedintele George W. Bush şi vă întreb: dacă a ajuns atât de departe fără să vrea, vă daţi seama ce ar fi putut deveni acest om fără voie, dacă ar fi voit?

    (Jurnalul Naţional, 23 iulie, 2004)
    Unde-i baba, să-i rup laba

    Ani la rând — grei şi extrem de toxici pentru fibra firava a statului de drept — de fiecare dată când se aducea în discuţie problema imensei corupţii ce bântuie România, dl Adrian Năstase fie tăcea, fie izbucnea în comentarii năucitoare. Fără a avea pretenţia de a reproduce cuvânt cu cuvânt una din replicile fostului prim-ministru, spiritul acelei ziceri enervate era “Toată lumea umblă cu corupţia în gură, dar nimeni nu aduce dovezi.” Reacţionînd astfel, dl Năstase părea personajul unei cunoscute anecdote, în finalul căreia, spre uluirea audienţei, întreba “Unde-i baba, să-i rup laba”. Erau anii în care Corpul de control al primului-ministru era mai degrabă un corp de balet, iar prim-balerinul Autorităţii Naţionale de Control era dl Ionel Blănculescu -- cum ar veni, platfusul potrivit la maneaua potrivită.
    După pierderea alegerilor, dl Năstase a devenit editorialist al Jurnalului Naţional. Faptul, trebuie să recunosc, m-a cam emoţionat. Dar şi mai mare mi-a fost mirarea citind unul din editorialele fostului premier în care autorul mărturisea că a avut un moment de răgaz în care a recitit a treisprezecea scrisoare persană a lui Montesquieu din care şi citează faimoasul adagiu “Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva să fie persan?” Cusurgiu cum sunt, hop şi eu cu “Ce lucru nemaipomenit! Cum poate un fost prim-ministru să fie editorialist?”
    Dar mirarea mirărilor rămâne pentru mine cum e oare cu putinţă atâta stranietate – în timp ce dl Năstase, doctor în Drept, reciteşte din Montesquieu tocmai Scrisorile persane, eu, un pârlit de scriitor, copleşit de a fi devenit coleg de editorial cu dl Năstase, recitesc din Montesquieu tocmai Spiritul legilor. Şi, asediat de atâtea bizarerii disperante, mă întreb: n-ar fi fost mai natural ca eu să recitesc Scrisorile persane, iar dl Năstase să recitească Spiritul legilor, pe care, orişicâtuşi de puţin, ar fi trebuit să-l ştie pe dinafară când era premier?
    Poate că editorialistul Adrian Năstase are dreptate scriid despre preşedintele Traian Băsescu “Atunci când popularitatea este criteriul exclusiv pentru candidaturi sau numiri în funcţie, riscăm să lăsăm deoparte competenţa, adecvarea efectivă la funcţia cu pricina. Şi foarte repede oamenii se simt trădaţi.” Totuşi îmi zic: Ce lucru nemaipomenit! Cum se poate ca dl Traian Băsescu, un om cu o singură calitate, popularitatea, şi cei ce-l înconjoară (lipsiţi de competenţă şi adecvare efectivă la funcţiile cu pricina) să dea semne că vor, sărăcanii de ei, să încerce a pune după gratii măcar o parte a corupţiei, în vreme ce domnii Iliescu şi Năstase, politicieni cu multiple calităţi şi înconjuraţi numai de oameni competenţi şi adecvaţi funcţiilor aferente, s-au jucat cu noi de-a unde-i baba, să-i rup laba?
    Cum mi-e imposibil să găsesc de unul singur răspuns la această întrebare persană, iar dl Năstase nu are timp să se gândească la ea, căci tocmai scrie editorialul de săptămâna viitoare, propun să ne adresăm amândoi dlui Dan Voiculescu. De ce tocmai Domniei sale? Păi, nu se poate ca dânsul să nu aibă răspunsul potrivit pentru această bagatelă de întrebare, când a găsit cheia pentru ditamai megaşarada persană “De ce atunci când se afla la guvernare cu PUR, PSD nu era un partid-stat, iar după ieşirea de la guvernare a PUR, PSD a (re)devenit un partid-stat; iar atunci când PUR a (re)intrat în alianţă electorală cu PSD, partidul condus de viitorul editorialist a scăpat din nou de eticheta de partid-stat?”
    Cum voi reacţiona, oare, când dl Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte, se va adăuga echipei de editorialişti ai Jurnalului Naţional şi va mărturisi cum, într-un moment de răgaz, a recitit Principiorum Primorum Cognitionis Metaphysicae Nova Dilucidatio şi Kritik der reinen Vernunft ale Privatdozentului Immanuel Kant şi a realizat că proaspătul preşedinte Cosmin Guşă-Căpuşă şi premierul Victor Ponta-Titulescu nu sunt tocmai ce-i trebuie României? Şi, fiindcă tot am ajuns aici, de fapt, ce-i trebuie României mai mult decât o echipă de editorialişti alcătuită pe principiile delegaţiilor ecumenice?
    Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva să nu fie editorialist? Într-un moment de răgaz, îl reascult pe optimistul Louis Armstrong – “What a wonderfuuul world!” Într-adevăr, Louis.

    (Jurnalul Naţional, 25 februarie 2005)

  • Dorin Tudoran

    @napocitaniu

    Multam. Pai, noi mereu invingem, sin inca lejer. de aceea numele nostru de familie este PIRUS…

  • divanuriletomitane

    Recitind pe diagonala cele doua texte ale dvs. observ odata in plus, ca, ref. la « ai nostri » ( forte interne ), nu avem nici-o divergenta…Cu « ceilalti » ( forte externe ), e problema….Si nu pentru ca « au omorat negrii »…. , ci pentru ca una au spus pana in 2008, si alta au facut, dupa…. Cum s-ar spune, exact acolo unde-i greu « voinicului », la fapte…Asta, desi « la vorbe », au fost si inca sunt, « piua-intaia » !

    Pe de alta parte, probabil la sfarsitul anului, dupa ce voi intersecta « maladiile spiritului nicasiene », cu autoritatea lui JM Bochensy ( Noica nu-l agrea, iar d-nul Andrei Plesu mi-a transmis odata ca autoritatea lui JM Bochensky inseamna ca fiecare sa-si faca meseria, ceea ce nu este in spiritul teoriei lui JMB ), veti intelege de ce, vorbele unuia ca dvs., care nu poate face « echipa » nici cu « unii » nici ci « ceilalti » ( fiind in echipa ADEVARULUI…, echipa dezintegratoare si nu integratoare a vreunui grup…. ), nu prea conteaza in economia « jocului »….De aceea, pamfletele dvs., chiar daca excelente, nu puteau insemna nimic « la Romanika », decat prin « traducerea » pericolelor care puteau veni ulterior asupra « tarisoarei lor »….Dvs. i-ati speriat pe « ei » ( intr-un « concert » mai larg ) iar acestia , refacandu-si calculele, au consimtit ca ar fi bine sa-l debarce pe AN, atat timp cat trendul le poate fi folositor si lor…

    Asta nu inseamna ca :

    1. Dvs. ati fi fost influentat de cineva pentru a scrie ce ati scris. Nici macar cu referire la « concertul extern », partea principala a « concetului mai larg » de care am scris mai sus….Daca era vorba de asa ceva, nu va mai mirati de ce Andrei Brezianu a aparut la « Vocea Americii » in niste conditii « interesante » . Pe de alta parte, a fi « brichist de « ai nostri », este exclus din start -- ei nu au reusit niciodata sa va inteleaga.

    2. Cand scriu de « Aliatul de atunci si acum a lui AN » nu o fac in termeni peiorativi.. Ma refer la faptul ca semnalele trimise din astfel de zone, conteaza in « tarisoara lor »….Si nici pe Dan Voiculescu nu-l iau peste picior cand fac aceasta afirmatie.

    PS. E drept, vorbele si cuvintele dvs. nu au contat si nu conteaza pentru « tarisoara lor », cea oficiala in fapt…Faptele dvs.insa, au contat si conteaza in Romania reala. Chiar si tara oficiala ( trebuie sa ) ţine ( ţină ) cont de ele…. Sper, si in viitor…

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomitane
    Daca va uitati atent la corespondenta noastra (cea publica si cea privata) veti vedea ca tocmai eu sunt cel care spune ca opiniile mele nu conteaza “in economia “…
    Scriu pentru a spune ce gandesc mu cu iluzia ca as putea influenta “economia jocului”.

  • divanuriletomitane

    Iluziile sunt prea opuse « certocratiei », ca sa consider ca nu pot conta…., macar in mintea noastra, a celor de pe acest blog…Orice intreprindere nu poate porni decat cu primii pasi….Iar marile intreprinderi au fost acelea in care primii pasi pareau a fi imposibili.

  • Cristi

    Exceptional articol! Felicitari! Mi-a amintit de ceva. Si anume ca intotdeauna am considerat, si nu am fost singurul, ca cel putin la fel de vinovati ca Nicolae si Elena Ceausescu au fost cei care i-au sprijinit, cei ce le-au cantat in struna, cei care au profitat cat au putut.

  • Doar circumstantierea d’atunci e opozabila acelor afirmatii facute in sec
    Acum inca nu exista prea multa detasare in astfel de aprecieri. Fiecare e cu adevarul lui. Restu-i.. empatie! :))

  • Pingback: Cand va publica presa centrala un asemenea editorial? « transildania()

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran #61

    Nu aceasta nuanta ne separa, si pot intelege ca relatiile de camaraderie cu CTP (fie si numai in transeele dezbaterilor fara prizonieri) au componente ce scapa ochiului cuiva din afara.
    Dincolo de preferintele personale legate de vocabular si limbajul dialogului muscular (chiar si ‘paralel’) din spatiul public, mi se pare ca din perspectiva transmiterii mesajului folcloric “scurt si cuprinzator”, intre Dvs. si CTP exista o deosebire fundamentala. Ma refer la deosebirile in istoria comuna a fiecaruia cu VT, care confera o dihotomie diametrala staturii/platformei celui ce trimite mesajul. In ce-l priveste pe Dorin Tudoran, care a avut si experienta altui gen de intersectii cu subiecul pamfletului, dezamagirea fata de derapajele respectivului domn (folosesc un termen indragit de subiect) au depasit punctul dezamagirii maxime. La CTP, limba de pietar este una naturala, si se grefeaza pe un alt soi de trecut, si in raport cu pozitiile precedente vis-a-vis de rege, si cu cele fata de putere.
    De acord cu zugravirea propensiunilor geometriei lui VT, dar in ce-l priveste pe CTP, cu toata deferenta posibila, ramin la parerea mea.

  • Cand iti aduci aminte ca acelasi om in speta Traian Basescu ne dadea asigurari in 2008 ca Romania nu va fi afectata de tocmai pentru ca este pregatita iar apoi acuza presa ca inventeaza apocalipse false ca sa sperie poporul cand stim ca acelasi in 2009 ne anunta deja ca a trecut criza s-a stabilizat economia si urmeaza cresterea pentru ca dupa alegeri sa aduca el insusi apocalipsa pe capul romanilor -- prin taierile salariale cele mai mari si mai dure -- iti vine sa-i dai dreptate intru totul. Traian Basescu intelege ca nu traim bine dar ii asigura pe romani ca de la mijlocul lui 2012 va incepe sa se simta cresterea economica si pentru salariati . Dupa ce a criticat politicienii pentru populismul si traficul de influenta si putere in scopul cumpararii de voturi prin mariri de salarii Traian Basescu face exact acelasi lucru atunci cand ne anunta ca fix de la mijlocul lui 2012 vom incepe sa simtim binele promis in 2004.

  • ……..Pre edintele Traian B sescu a semnat vineri decretul de promulgare a Legii pentru aprobarea Ordonan ei de urgen a Guvernului 1 2011 privind stabilirea unor m suri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveni i din sistemul de ap rare ordine public i siguran na ional ………………………………….Vineri 15 Iulie 2011 Vizualizari 39…………….

WP Admin