≡ Menu

Guvernul Pandișpan și Codul Venal

171

La numai un an de la intrarea în pâine, guvernul USL poate fi numit deja “vechea guvernare”. A confundat pâinea cu pandișpanul. Rețetele de pregătire pentru cele două produse sunt foarte diferite. Un secret pe care învechiții de azi (USL) îl puteau afla de la expirații de ieri (PD-L.)

Un bun gospodar știe că pâinea este pentru el, iar pandișpanul mai degrabă pentru cei pe care îi are în grijă. Când altora le oferi doar circ, nu și pâine, în vreme ce ție îți oferi, de dimineața până seara, pandișpan, riști să te alegi cu diabet. O boală care îți poate răpi azi un picior, mâine altul ș.a.m.d., până te trezești “rezumatul” celui care ai fost.

“Ochii minții”, nu sondajele de o flexibilitate suspectă, ar putea ajuta USL să vadă că dolofanul 70% a intrat substanțial la apă. Fracul de acum un an a devenit șpilhozen și afară e foarte frig. Dl Traian Băsescu – acest Lao Tze al mărilor politice foarte agitate – ne prevenise că “Iarna nu-i ca vara”. USL dovedește că se poate și mai radical: nici iarna nu-i ca iarna.

Confuzia pare a fi un un soi de modus opernadi al acestei guvernări. În iarna 2011-2012, demonstranții nearvuniți politic din Piața Universității spuneau clar că nu riscă să devină sloiuri de gheață de dragul peșterii USL, ci din lehamite pentru grota PD-L. Un mesaj pe care arvuniții politic ai Pieței l-au tradus din română în română pentru liderii USL prin “Piața vă iubește la maximum!”

*

Dorind să redevină președinte pentru încă 7 minute, dl Mircea Geoană comunică: “Deşi este cel mai bun prieten al somnului, domnul Antonescu să nu se culce pe-o ureche. De ce îi este frică, de aia nu va scăpa.”

Nu  știu câte ore pe noapte doarme dl Antonescu, dar starea de veghe a dlui Geoană este epuizantă: strângând, din patru în patru ani, câte 7 minute de președinție, dl Geoană ar trebui să fie nemuritor ca să încropească de-un mandat complet. Or, dl Geoană poate fi multe, nu și nemuritor.

Când s-a culcat, Dl Antonescu nu s-a culcat doar pe-o ureche, ci pe amândouă. Poziție nesănătoasă politic sau politic-nesănătoasă, totuna. De se va trezi, probabil își va spune că mai bine continua să doarmă. Trebuie să fii altceva decât liberal, ca să crezi că PSD ar susține la alegerile prezidențiale un liberal. Real-politichia PSD rămâne cea declarată cu prilejul lansării la apă a “democrației originale” de prezentul Președinte de Onoare al partidului (care urma să devină partid-stat): ”Noi n-am pregătit plăcinta pentru alții.”

 *

Despre dl Ponta ce se poate spune? Numai de bine.

Ia foarte în serios jocurile electronice în care vrea să-l bată la fund pe dl Băsescu – “Na! Na! Na!, chiaburule!” Dacă ar fi ceva putred în Danemarca, nu în capitala regatului, Nana, ar putea fi găsite probe. Deja dl Ilie Sârbu tace mai abitir ca împăratul Japoniei, fiindcă “Vocea cocorului” a răgușit numărând morții ba împropietăriți, ba dezpropietăriți. E nevoie de un număr imens de gropi, ca să-ți iasă 291 de hectare.

Există o idee împărtășită de mulți experți electorali – alegerile nu se fură în ziua votului, ci cu mult înainte. Tot așa, marile tunuri nu se trag acolo unde se aud salvele. Numai proștii mai încearcă să fure alegeri în ziua scrutinului, și numai diletanții în ale “pieței libere” mai încearcă să facă mega-matrapazlâcuri acolo unde se duce glonț ochiul maniacului inspector Javert, care visează să devină, peste noapte, Fouché.

*

De la miniștri corupți la acuzații de plagiat imposibil de respins, de la gafe monumentale la legi pro corupție ori mersul pe o sârmă care e ruptă de mult, totul a fost experimentat de această guvernare.

Să reduci de la 5 la 3 ani pedeapsa maximă cu închisoarea pentru conflict de interese; să absolvi – a priori – parlamentarii, miniștrii, primarii, consilierii și președinții consiliilor județene de infracțiunea de conflict de interese, este o declarație politică prin care spui că mâna care ia mita din mâna de mai jos și o pune (minus prețul pentru prestarea de asemenea servicii) în mâna de mai sus e un instrument divin. Un fel de “mâna lui Dumnezeu”  care a dat un gol istoric “atribuit” marelui Diego Maradona.

Grație unor asemenea potlogării legislative  comise de “Asociația Național & Patriotică Pro Corupția”, Codul Penal devine Codul Venal.

Nu ai primit 70% din voturi pentru a te da peste cap să nu-i cadă dlui Voiculescu pandișpanul din mână, dacă e cazat pentru 10-15 ani la complexul hotelier “La Pârnaie”; ori pentru a nu se reduce plăcinta baronilor în favoarea bugetului de stat; ori să guvernezi în pauzele dintre cele zece prezențe zilnice în studiori de televiziune; ori să înșurubezi la Curtea Constituțională fostul creier juridic (și nu doar juridic) al rușinii naționale  – PRM.

*

S-a eternizat întrebarea: “Dacă nu ăștia, care alții?” Între timp, s-au epuizat toate “permutările circulare” posibile: toată lumea politică a fost  ba în tamjă cu ceilalți, ba împotriva lor. De multiple ori. Clasa politică românescă trăiește deja din incest.

43

Perspectiva unei guvernări în care democrația e dusă la mitinguri cu funia de usturoi la gât, agricultura produce exclusiv citate din Sfântul Ioan al Crucii iar zootehnia oferă doar tone de vită Kobe nu mi se pare fascinantă. Cocoșul Roșu e o poveste de care s-a săturat mai toată lumea. Albă ca Zăpada nu e decât o vrăjeală lansată de Cei Șapte Pitici aflați în perpetuă mișcare populară, fiindcă nu-și găsesc locul.

*

Filozoful națiunii, dl Traian Tze – Băsescu, revine cu o precizare importantă: nu numai că iarna nu-i ca vara, dar, în iarna aceasta, nici măcar dna Monica Macovei nu mai este Ioana d’Arc din vara referendumului când urla “Nu ieșiți la vot!”. Ni se sugerează că  pielea de Bruxelles i-ar fi dnei Macovei mai aproape decât o ie de Maramureș. Când o spuneau alții, era intoxicare. Noroc că există și cură de dezintoxicare.

N-ar fi chiar o surpriză de proporții ca mâine să aflăm de la președintele Traian Tze – Băsescu că nici dna Elena Udrea nu mai este ce-a fost cândva – o Ana Ipătescu a ultimilor opt ani – și că Guvernul, etern provizoriu, nu trebuie eliberat (nici măcar din funcție), căci o duce bine mersi, grație unei nesfârșite lovituri de stat, drămuită în lovituri de stat mai mici și mai ușor de înghițit, date după următorul program: trei lingurițe pe zi.

Dimineața, la prânz și seara.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • mihai rogobete

    Nemaidesemnând pe cineva în locul dlui. Daniel Barbu, premierul Victor Ponta a preluat interimar portofoliul, transformând prin OUG instituţia în Ministerul demisiilor

  • @mihai rogobete

    fiecare pasare pe limba iei piere…

  • neamtu tiganu

    dupa mine cel mai tare om politic al momentului e baiatu ala, nu stiu cum il cheama, din rusia, pardon, rusia ailalta, Ucraina. Baiatu a zis, gata sunt entuziasmat de valorile vestice, europene, drepturile omului, bla, bla, bla, da dati-mi, intii a zis 159 de miliarde, mai apoi a lasat-o mai moale la numa 20 de miliarde. Mai apoi se duce la Putin si-i spune, vezi aia-mi dau 20, daca tu-mi dai 30…
    Asta e Realpolitik.

  • Excelent!

    Daca e edevarat ca speranta moare ultima, cred c-am ajuns o tara de zombies.

  • spuma, si clabucu, mai marilor

    dom’ tudorane,

    doar peste cadavrul sau, politic, va denuntza dl prezidentu pactu ombilical pe care’l are cu arendasa maidanului mnealui politic.

    si cum sobolanii de azi nu’l lasa sa moara…

  • @ spuma, si clabucu mai marilor

    1. nu uitati ca in vara referendumului, intelegand ce i se sugera — ca n-ar fi rau ca, in perioada respectiva, dna udrea sa se afle in concediu, cat mai departe de bucuresti, presedintele nu a apelat la serviciile de propaganda asigurate, in general, de doamna udrea. cred ca a fost un pas inteligent.

    2. putine cordoane ombilicale raman netaiate, daca partile implicate vor sa traiasca, sa ramana in viata.

    3. eu am vazut multe pe lumea asta. am si auzit multe, cum ar fi: “s-au mai vazut sergenti de noapte murind ziua…”

  • gogu pedologu

    @ Fuer den deutschen Zigeuner
    Estimp, Iulia Timosenko isi reface coafura, mereu sceeasi, la Pandaimos. MAIS LE MOLLAH OMAR COURT TOUJOURS …LES HOMARDS DE CE BAS MONDE.

  • ion pop

    Felicitări, dar cu o mare tristeţe şi cu un dezgust total faţă de ce se întâmplă în biata Românie…

  • @ ion pop

    Multumesc foarte mult. Pentru mine, mai treaca-mearga, dar pentru un profesor trebuie ca e mult mai greu sa vada ca nici dinspre cei mai tineri nu vine prea multa speranta. Tot ce e nociv se invata foarte repede, tot ce ar putea face bine se invata extrem de greu si se uita peste noapte.

  • InimaRea

    Am, uneori, dispoziție masochistă -- fac ceva de care mă jenez, ca să am ce-mi reproșa: Ce-ți trebuia, nu știai cum era?
    Astă-seară, tot așa pornii dar aflai că nu știam -- n-am mai frecventat nefrecventabila A3 cam de multișor. Și-avusei o epifanie -- nu vă rîdeți, că există, am văzut eu.
    Am văzut Scaunele -- în varianta Vorbitoare.
    Imaginați-vă o ceva cu scaune, cărora le vorbește un trepied -- bățos, dur, ireconciliabil. Le reproșează că dau înapoi. C-o dau la-ntors.
    Nu importă că scaunele din cevaua aia nu-s fotolii, jilțuri -- răspund solidar în numele Clasei Scaunelor, care s-a acoperit de rușine dînd înapoi.
    Trepiedul socotea -- cred eu, el n-a zis-o dar la ce-ar fi reproșat atunci? -- că, dimpotrivă, toate scaunele trebuia să rămînă solidare, să se-nțepenească pe picioarele dindărăt și să nu dea-napoi “nici ceasurile” (nu era o metaforă, de unde metafore la trepeid? Se referea la ceea ce el socotea c-ar fi fost acuzație, din partea jilțului Louis Soleil. Între noi fie vorba, fusese doar o comparație docheristică, transpirată de neinspirată. Suna așa: Ca și cum l-ai prinde pe hoț cu toate ceasurile furate de la tine din casă, și el ți le-ar da înapoi, și-asta ar fi tot. Mi-amintesc că m-am întrebat, cînd am auzit-o în premieră absolută: Dar cîte dracu să fie-ntr-o casă -- de ceasuri zic. P’ormă, mi-am amintit că ceasurile erau din cea mai traficată marfă în Constanța tinereților noastre. Aha, m-am dumirit, “Amintirile mă urmăresc/Amintirile mă chinuiesc”).
    Scaunele aveau etichete și erau diferit tapițate -- afară de o taburetă din care se cam ițea zegrasu’. Unul din ele mi-a făcut deosebită impresie -- pe el scria Ilieșiu-PNL. Era de-o modestie rară chiar și printre scaunele de bucătărie, mă gîndesc. Or, el era de sufragerie -- stil, deh! Totuși, așa cuviincios și la locu’ lui de scaun netrebnic și nevrednic nici să te sui cu picioarele pe el, cum nu vă puteți imagina!
    Teatru absurd, da. Dar Rinocerii erau în altă parte, unde concerta Cîntăreața cheală.
    Credeți că mi-a ajuns? Mă credeți ori ba, m-am dedulcit la absurd -- am dat buzna după antract. Ucigaș fără simbrie -- vă spune ceva? Mie-mi amintește de un asistent de franceză, surnomme Papillon, despre care-am aflat că ajunsese portar la Louvre. Mă-ndrăgise el pe mine, și-mi dăduse nobila sarcină de a-i ține seminarul cu piesa asta, da-o-aș! L-am dezamăgit adînc, neaprofundînd -- nu eram genu’, ce să fac? Azi, cînd văz că-i așa corect politic să fii genu’, parcă-mi pare rău că n-am fost, măcar curier ajungeam și eu pe la Paris, pe undeva. Mais passons.
    Tot la Cîntăreața cheală, se referea. Cum intonase d-ei c-ar trebui dizolvat parlamentul. Ei bine, asta era amenințare cu dictatura, fără rest (mă scuzați, nu m-am putut abține!)
    Eram transportat, ce mai! Am comutat pe mute, să pot visa netulburat. Ghinion! În loc de-o reverie zdravănă, m-a pocnit o-ntrebare: Oare cui se-adresează A3? Afară de cei pe care și eu îi știu -- de-și iau notițe, să-ntocmească sinteza de presă cu care se drege Cîntăreața dimineața.
    Telespectatorilor, firește. O anumită parte a presei se adresează unor anumiți telespectatori (persoanele de față se exclud și se includ în rîndul persoanelor care nu sînt de față). Am căutat să creionez profilul unuia dintre ei. Cum aș fi atacat unghiurile, tot idioți îmi ieșeau. E din cauza netalentului meu la creionat, clar!
    Totuși, A3 e din combatanții care-au produs cei mai mulți prizonieri electorali, la alegerile din urmă. Își ridicase Arc de Triumf, mai ceva ca al consulului Sulla, după ce-l dovedise pe Spartacus.
    Dar nu, nu se poate! Eu îmi iubesc compatrioții, cei mai mulți îs -- c-ar și putea fi -- ca propriii mei copii.
    Et voila epifania: am simțit tristețea nemărginită a părinților lipsiți de noroc.

  • Dana

    http://www.cotidianul.ro/elena-udrea-a-fost-exmatriculata-de-la-doctoratul-militar-219578/
    Dupa apetitul de a aspira la doctorate pe subiecte militare si de securitate putem culege citeva mostre din noua pepiniera apta sa ofere la nevoie “cadre” si de stinga, si de dreapta. Poate cadrele sint deja si in functii cu multe grade si diverse atributii dar isi desarvirsesc studiile pe modelul fostilor securisti, la drept, la ff, fara examen de admitere. Este cunoscut ca sint tari unde ca sa indraznesti sa aspiri la statutul de politician de top trebuie sa ai ok sau sa activezi in serviciile secrete. Dar macar acolo chiar apara interesul national, poate chiar cu frenezie. Nu le-ar trece Doamne feri prin cap fantezii de genul sa instraineze petrolul, gazele, apele minerale, paduri, pamint, industrii strategice, energie, nu ar permite ca tara sa fie ciuruita de sonde de fracturare care sa compromita pamintul arabil si apa potabila nu ar permite privatizarea cailor ferate si unde pina si industria laptelui este de interes strategic, national. Asa ca stau si eu si ma intreb ce fac serviciile noastre secrete carora oamenii le cer ajutorul, pentru cine lucreaza, pentru bunastarea romanilor sau au devenit asa un fel de organisme abstracte, performante si premiate pentru profesionalism? Rivna aceasta prin care oameni inteligenti incearca sa ne convinga sa inghitim hapul cu rmgc si gazele de sist este cel putin dubioasa. Sa intelegem ca acesta este pretul pe care il platim? Pentru ca s-a negociat sa nu fim prinsi in sfera de influenta rusa? Eu cred sincer ca din cauza acestor presiuni externe nici nu se implica politicieni de calitate in politica romaneasca, pentru ca sub o forma sau alta tot trebuie sa faci aceste compromisuri. Daca ambasadorul american nu se jena sa se implice in lobby, nu se vor jena nici parlamentarii romani pe model mimetic, au vazut ce frumos se rotunjesc veniturile din aceste practici.

  • Ontelus DG

    Ilegalitățile și imoralitățile știute și neștiute ale părinților, bunicilor și străbunicilor explică într-o măsură semnificativă eșecurile copiilor. Acest fapt nu exclude supremația liberului arbitru, ci o contextualizează.

  • Dingo
  • @ Dingo

    Nu mai inteleg nimc…!?!

  • Petre Anghel

    Excelent comentariul. Felicitări, Dorin Tudoran! E limpede că din actuala “sală politică” nu mai se poate stoarce nici de-o lozincă, drept care nu merge trasul pe răzătoare, ci trimiterea la ghenă.

  • Cainele Bingo

    @DINGO
    L-a exclus Niki pe Ioan Vieru, prin interpusi, din Huniune? Ii venea usor, ca e mai putin vocal, cind trebuie, decit Liviu Ioan Stoiciu, caruia trebuit-a mnealui sa-i inchida gura cu bucaztele suculente si alte favoruri. De altfel, privind relatia Ilici-Manolescu, in Campania electorala din 1992, ori pe ceea dintre Mesterii Manole si Cipariu la alegerile scriitoriale din anul curent, model de inteligibilitate ne ofera istoria recenta a Gabonului democratic si postcolonial, paternal sprijinit dinspre Paris.Acolo, presedintele Bongo-Bongo, reales periodic si inca democraticeste, dar cu mestesug, ce strataghemate punea in joc din patru in patru ani? Repera contracandidatul cel mai vocal si cu un sac de dolari ii indulcea glasul. Acesta facea o campanie moale si…cistiga alegerile cine trebuie. Asa se pare ca ar fi procedat Ilici Mineriadov in 1992 (de-l credem, si-l credem, de Dan Petrecu-Iasi), ofeindu-i invinsului compensatii sub forma de calatorii gratuite cu avionul pe toate meridianele lumii. In 2013, la alegerile Huniunii, se inversa treaba, pe post de Niki aflindu-se Cipariu, contracandidatul moale, rasplatit insa cu o sinecura substantiala de catre invingator.
    Imi pare rau pentru Ioan Vieru, carele nu s-a priceput sa joace rolul oponentului usor de castigat pina la urma, cu oferte adecvate. Data viitoare sa fie mai perspicac!

  • @Cainele Bingo
    Nu stiu cum s-au intamplat lucrurile. Imi pare foarte rau pentru Ioan Vieru. In acelasi timp, mi se pare imposibil ca Nicki Manolescu sa se fi pretat la asa ceva. desi ma bucur sa-l stiu in fruntea US, recunosc ca mandatele tip “pe viata”, castigate chiar prin alegeri libere si corecte, nu mi se par un model potrivit.

WP Admin