≡ Menu

Gustul menșevic al salatei de roșii (cu brânză telemea)

Una dintre formele isteriei românești de astăzi este aceea pe care aș numi-o isteria lingvistică. Nu este vorba doar de cât de mult se scrie, se vorbește, se demască, se urlă, se zbiară, se turuie etc. Dincolo de câștigătorii și perdanții care și-au pus toate speranțele în referendumul din 29 iulie; mai important poate decât ce au pierdut câștigătorii și ce nu au câștigat perdanții; mai de lungă durată decât beția victoriei și orbecăiala înfrângerii rămâne subminarea unei terminologii în lipsa căreia orice efort de a comunica este sortit eșecului.

Până la intrarea damblalei politice în etapa metastatică, se părea că ne-am dumirit măcar cu privire la  câteva noțiuni: comunism, fascism, Holocaust, stat de drept, lovitură de stat, trădare de țară, dezinformare, manipulare și altele. E drept însă că eram încă destul de nesiguri în legătură cu înțelesul cuvântului dictatură, deși România a fost trecută în istoria ei recentă prin  tocătoarele câtorva dictaturi.

Cum războiul semantic este escaladat în fiecare clipă, și Mircea Cărtărescu și Crin Antonescu  au primit verdict definitiv de fascist. Și un vot în Parlamentul României și o funie de usturoi purtată în jurul gâtului de un clovn au fost declarate lovituri de stat. Și Victor și Ponta au fost demascați. Cel dintâi ar fi, de fapt, Benito (Mussolini), cel de-al doilea, fără îndoială, Hitler (Adolf).

Domnului Dan Șova i-a fost necesară o bursă de o săptămână la Washington pentru a fi convins de exponatele unui muzeu că Holocaustul nu este un film de desene animate făcut după o povestire a fraților Grimm. Domnului Mihai Răzvan Ungureanu i-au fost de ajuns 78 de zile de prim-ministeriat și niște ani ca șef al spionajului, pentru a fi convins că, fără Domnia sa la Cotroceni, după 2014 România redevine un stat comunist.

Președintele-jucător a fost depistat pozitiv – dictator! Dl Traian Băsescu nu s-a lăsat mai prejos. Dacă din funcția în care a fost ales de două ori – Președinte al României – nu a reușit să convingă deloc în rolul de dictator, din calitatea sa temporară – președinte suspendat – este pe cale să confirme diagnosticul acordat de adversarii săi politici.

Suspendat între statul de drept și o lovitură de stat parlamentară, utilizează toate mijloacele pe măsura pohtei ce pohtește: servicii secrete, Parchet, Procuratură, DNA, CCR,  portărei, cete de mardeiași print & online, alte grupuri de colindători electronici etc. Ca să nu mai spun că, deși a boicotat și a cerut boicotarea Referendumului, are sediu de campanie. Iată o premieră în domeniul logicii electorale.

Din șpagatul aerian în care este ținut, dl Băsescu întreabă un ziarist de la Vocea Rusiei: ”Cine este americanul acesta Podesta?”

Ar fi fost cazul ca dl Traian Băsescu să fi știut cine este dl John Podesta. Dacă tot nu știe, putea să-l întrebe pe ambasadorul Statelor Unite în România, nu pe jurnalistul de la Vocea Rusiei, post de radio ale cărui instrucțiuni ar fi puse în practică  de Victor-Adolf Hitler și Crin-Benito Mussolini. În felul acesta, dl Băsescu ar fi aflat că John Podesta este un nume cu mult mai greu și mai cunoscut în Washington decât Mark Gitenstein.

Problema este dacă dl Gitenstein mai știe cine este el însuși în acest moment, fiindcă, de la o vreme, se ia drept altceva decât ambasador al Statelor Unite în România. Pare mai degrabă ambasadorul Statelor Unite în PD-L. Or, parteneriatul strategic  al Americii nu este cu partidul dlui Băsescu – formațiune unde orice propunere a dnei Monica Macovei vizând reformarea partidului pe criterii etice este trecută la punctul “A se scuti, Monica…”  Nu un eșantion politic românesc este partenerul strategic al Statelor Unite. România se află în parteneriat strategic cu Statele Unite.

Desen & Copyright 2012 - DION

Termenul care a fost golit total de sens este cel de intelectual public. Pagubele provocate de gazetari arvuniți sunt o glumă pe lângă distrugerile nucleare produse de armata ”publicilor”. Prin public, asemenea intelectuali înțeleg datul în stambă – la lumina zilei și din bezna nopții – după cum le dictează interesul personal, tentațiile puterii sau, în cazul unora dintre ei, probabil spaima de a nu fi șantajați.

Dacă pe timpul dictaturii au decis că ”Noi rezistăm doar prin cultură”, astăzi rezistă, la fel de eroic, doar din preajma Puterii; nu contează cine este la putere. Totuși, un asemenea spirit de sacrificiu nu entuziasmează ”masele largi de cetățeni ai țării”. Oare de ce?

Ținută cu pumnul în gură în propriul partid, dna Monica Macovei încearcă să pună pumnul în gura milioanelor de oameni care au alte opțiuni politice decât Domnia sa. Bănuiesc că după ce ai fost procuror, începi să crezi că ai un pumn enorm. Așa o fi, dar e greu de crezut că pumnul este chiar atât de mare spre a amuți milioane de oameni vinovați doar pentru că își manifestă, prin vot, dreptul la diferență, drept pentru care a militiat atâta vreme – cu dăruire, inteligență și tenacitate – chiar dna Macovei.

După anunțarea rezultatelor referendumului, dna Macovei declara că printre dușmanii înfruntați se număra și bolșevismul. Gândindu-mă la cum arată scena politică românească, singura soluție pentru a nu califica declarația dnei Macovei drept o enormitate semantică – asemeni atâtor  altora  nutrite de măcelul la care asistăm — ar fi aceea că dna Macovei este menșevică.

Serios vorbind, dincolo de slăbiciuni și vinovății care nu pot fi trecute cu vederea, dnii Antonescu și Ponta nu pot fi acuzați, simultan și de aceiași oameni, și de fascism, și de bolșevism; și de che guevarism, și de lukashenkolie  acută; și de platfus, și de talpă prea arcuită, fără ca aprigii acuzatori să nu se situeze într-o jenantă luptă cu valoarea care ar trebui recuperată cea dintâi, de toate părțile beligerante: bunul simțul.

Golirea cuvintelor de sensul lor real, primar, va constitui un coșmar de foarte lungă durată, o tragedie pentru care intelectuali publici de toate culorile politice sunt profund vinovați. Când ai acces la concepte, când ai proprietatea termenilor, dar  golești, cu bună știință, cuvintele de sens pentru a merge la război cu ele, nu ți se cuvin circumstanțe atenuante: ești o javră!

Un război civil poate începe și de la golirea cuvintelor de sens – spui ceva, celălalt înțelege altceva. Celălalt spune un lucru, tu înțelegi alt lucru.

După o vreme, soluția vine în chip “natural”: ”Ia să-i iau eu gâtul ăluia, că habar n-are ce vorbește!”

  • Pingback: Gustul menșevic al salatei de roșii (cu brânză telemea) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • OvidiuB

    Aveti dreptate, golirea cuvintelor de sens este extrem de periculoasa si a fost practicata cu sarg de ambele tabere -- in acest moment mi se pare mult mai putin important cine a inceput, e clar ca ambele o folosesc. Nu ma asteptam de la Monica Macovei sa spuna cuvinte precum “razboi civil” -- chiar daca ideea poate ca a incoltit in mintea multora, oamenii politici ar trebui sa nu-si exhibe imediat toate ideile care le incoltesc in minte. Cateodata, acest gest de a “spune lucrurilor pe nume” are ca principal efect faptul ca restul lumii devine constienta de acea idee si incepe sa mediteze la ea. O avertizare de razboi civil poate, prin urmare, atata pofta de razboi civil a unora.

    E clar ca in acest moment ambele tabere incearca sa-si seduca electorii eminamente prin frica -- frica de tabara cealalta. Suntem intr-o situatie jalnica.

  • @Dorin Tudoran . Ce descrieti dumneavoastra sunt intr-adevar niste enormitati dar sunt altele cu mult mai mari. L-am intrebat pe un distins profesor in stiinte politice , feroce anticomunist ce nota i-ar da unui stuident care are spune “lovitura de stat parlamentara” Normal ca m-a apostrofat ca jignesc oamenii desii o tine danga langa cu aceasta expresie. Din pacate se pare ca mai ales in Romania eruditia este un lucru si simtul masuri este altceva nu intotdeauna in relatie de direct proportionalitate (as putea spunea ca este invers proportionala ) .

  • Dorin Tudoran

    @OvidiuB
    Repet: nu trebuie sa ne mire la ce recurg gazetarii de mana a treia, a patra etc., politicienii de trei parale, dar cand oamenii cu doxa se preteaza la mistificare prin golirea cuvintelor de sens si umplerea lor cu… cu contrasens, e vorba de o iresponsabilitate majora.

  • Dorin Tudoran

    @virgil

    Evident ca lovitura de stat parlamentara este o prostie si ca trebuie pusa intre ghilimele, dar m-am saturat sa folosesc ghilimelele, sperand ca oamenii cu adevarat interesati de ce se intampla stiu deja ca mai toate etichetele pe care si le lipesc dusmanii politicii unii altora ar trebui puse intre ghilimele…

  • InimaRea

    L-a-nceput a fost Cuvîntul. Avea ori nu sens? Sau plutea peste ape în căutarea unui sens, spre “a se-ntrupa”? După ce l-a găsit, s-a făcut lumină -- varianta oficială. Se poate presupune că “lux” a fost Cuvîntul. (Poate, exact spus, Fiat lux!) Cum o fi fost, imperativul lumii întregi a rămas Fie lumină. Aşa ieşi omenirea din întunericul Nefiinţei, spre a se bucura de lumina Cuvîntului.
    Pînă-n vremea Turnului lui Babel, pe tot Pămîntul se-nţelegea acelaşi lucru prin lux (lumina). Pesemne că nu apăruseră isteţii care să poată spune Întunecă-mă cu lumina ta. Obiectiv, era posibil totuşi -- doar ea simplu de aflat că izvorul luminii orbea de era privit în ochi.
    Eu cred ca, la Babel, Dumnezeu n-a încurcat limbile -- nici nu existau mai multe ci a complicat limba, anunţînd (printr-un inspirat, cum mereu face) că Lumina e Adevărul. Evident, şi invers -- Adevărul e Lumina. Abia atunci oamenii şi-au dat seama că lumina nu-i la fel pentru toţi, cum adevărul nu-i. S-or fi găsit şi cîrcotaşi care să mustăcească: Hm, lumina e libertate dar adevărul doar eliberează, e poarta către. Cum să spui că ieşirea spre libertate e libertate pur şi simplu? Dac-ar fi aşa, la ce-ar mai trece pragul cineva, de ce n-ar rămîne-n poartă?
    Deja, trei cuvinte strîns legate între ele -- Lumina, Adevărul, Libertatea. Şi deja era clar că nu erau numele aceluiasi dar divin -- cum toate numele lui Yahve, de pildă. Că numea daruri diferite între ele dar toate divine dată fiind sursa lor -- daruri de la Dumnezeu, cum le spun creştinii pe-aici.
    Mircea Eliade menţionează o credinţă populară unică, la români (în Istoria ideilor…): Cerul a fost atît de aproape de Pămînt, încît omul îl putea atinge cu mîna. Dar o muiere s-a găsit să şteargă scutecele murdare de cer, şi-atunci Dumnezeu ridică cerul în slavă. (Maia mea -- de la care-am aflat prima oara asta -- completa: Ca să ştii cîtu-i de păcătoasă muierea, mumă. N-am aflat decît cît poate fi de păcătoasă o muiere dar mi-ajunge atîta-nvăţătură.)
    Acestea fiind spuse, pentru mine nu-i de mirare că nu doar cerul s-a depărtat de românii mei, dar şi-nţelesul Cuvîntului -- ba chiar şi-nţelesurile mai mici, ale cuvintelor de toate zilele. Au ei -- nu doar muierilor lor -- pornirea de a le mînji cu rufe scîrbos murdărite, e felul lor de a-şi spăla rufele-n familie. Că boarfele tot jegoase ramîn, ar mai fi ce-ar mai fi -- dar se jegojesc şi cuvintele, de-ajung nu ne-cuvinte ci anti-cuvinte: în loc să fie de înţelegere, sînt de vrajbă, gloanţe oarbe trase orbeşte.
    Cuvintele goale de sens ar fi cochilii înşirate pe grumaz de-nvingător -- cît mai gros colanul, atît mai fălos mîrlanul.

  • Saint Peter

    Eu sunt 100% de acord ca suntem in plina isterie a cuvintelor, si a exprimarilor extreme. Dar nu o sa dau share pentru ca sunt pitite subversiv in articol doua fraze care nu au nimic cu isteria cuvintelor si carora nu le inteleg provenienta, si anume:

    1. De unde si pana unde Monica Macovei incearca sa bage “pumnul de procuror” in gura celor cu alta optiune politica ? Sunt de acord ca sintagma “razboi civil” este nefericita (desi partial justificata de declaratiile lui Dogaru, admit ca este totusi extrema) si ca in anumite momente tonul discursului doamnei Macovei iese din normalitate.

    2. Pe asta cu Basescu chiar nu o pricep, desi cu orice alta afirmatie despre el sunt de acord “… utilizează toate mijloacele pe măsura pohtei ce pohtește: servicii secrete, Parchet, Procuratură, DNA, CCR”. Asta iarasi nu am inteles de unde a venit. Dumneavoastra numiti aici singurele institutii care nu se afla sub controlul total al USL. Oare chiar asa sa fie, daca nu esti controlat de USL esti neaparat controlat de Basescu ? Periculoasa dihotomie, ca si cea USL/PDL sau USL/Basescu de altfel. Daca nu esti de acord cu idiotii din USL, esti neaparat basist sau PDL-ist

  • Piky

    Corect este “etapa metastatica” si nu “etapa metastazica”, in rest felicitari pentru un articol bine scris!

  • mihai rogobete

    Or fi omul providenţial bolşevic şi ţapul ispăşitor menşevic.

  • Excelent, multumesc. Discreditarea cuvintelor/notiunilor se inscrie intr-o “traditie” de trista amintire. Din 1948, asta s-a facut masiv si sistematic, probabil in ideea ca “omul nou” avea nevoie si de un langaj nou (ca si de “intelectuali” noi). Revigorarea acestei metehne ne arata, cred, cit de prezent este morbul totalitarismului in corpul social din Romania. Ma tem ca, de 22 ani, societatea romaneasca se comporta ca bolnavul care refuza sa mearga la doctor de teama diagnosticului. Sansele de a se face bine singur sunt considerabil mai mici decit cele de a cadea la pat.

  • neamtu tiganu

    si mie mi s-a parut ca-n ultimii ani termenu de “rosie” s-a golit de sens, mai ales cind e vorba de rosii olandeze, care n-au nici un gust.
    La mine in gradina am rosii “inima de bou”, in ciuda numelui sunt delicioase, dau o noua semnificatie termenului de “rosii”, se potrivesc de minune cu brinza telemea bulgareasca, aia greceasca nu e chiar asa de buna.
    Vara, asta e mincarea mea preferata, daca mai sparg si o ceapa rosie pe linga.

  • Dorin Tudoran

    @ SaintPeter

    1. Dna Macovei: cred ca era suficient sa aiba propria opinie asupra Referendumului, sa fac ce doreste, dar nu cred
    ca se face” sa-i consideri pe toti cei care au iesit la vot “manipulati” de USL. Sa presupunem ca dvs. ati votat, si sa presupunem ca ati facut-o fiindca asa ati gasit potrivit sa o faceti. V-ati simti buine sa fiti considerat “manipulat” pentru simplul fapt ca v-ati exercitat un drept? Cum ati votat, nici nu intra in discutie. E dreptul dvs.

    2. Conditia de “presedinte suspendat” nu cred ca poate include si folosirea unor parghii (direct sau prin colegi de echipa) pe care ai dreptul sa le folosesti (in limitele legale) cand esti presedinte in functiune. Daca acest rationament nu ar fi corect, atunci ce inteles ar avea termenul de “suspendat”? Care ar fi diferenta intre “presedintele suspendat” si “presedintele interimar”. Amandoi “interimarul” si “suspendatul” trebuie sa inteleaga restrictiile ce vin cu conditia respectiva. Altfel o tara are doi presedinti si fiecrae dintre ei face cum il taie capul.

    3. Faptul ca USL, aflandu-se la guvernare, are sub control institutii subordonate Guvernului nu inseamna ca un “presedinte suspendat” are dreptul la alte parghii institutionale. Un jucator suspendat nu poate intra pe teren doar pentru ca arbitrul se uita la norii de pe cer.

    4. Aveti dreptate: daca nu esti de acord cu USL/PSD nu inseamna ca esti basist sau PDL-ist. Dar cei ce sunt pro-Basescu (o optiune pe deplin legitima) si pro-PDL sunt, din start, anti-USL. Doua pozitionari pe care eu, unul, nu le confund sau amestec.

  • IN “CAPCANA ISTORIEI”

    Unii analisti politici sunt de parere ca suntem condamnati sa repetam istoria -- aproape mereu ca tragedie si mai niciodata benign, ca farsa ! -- fiindca periodic ni se intampla noua ce ni se intampla asa incat ramanem fara elite intelectuale si, implicit, fara memoria acurata a propriei istorii. Iar istoria asta se repeta cel putin de la retragerea aureliana, cand odata cu legiunile, adminsitratia romana si specialistii din diverse domenii s-au retras din Dacia si elitele autohtone care, de bine, de rau, fusesera educate in spiritul cuceritorilor si se lipisera in inalte functii administrative sau alte “joburi” aducatoare de privilegii. Asa se face ca dupa somptuoasele vile romane cu apa curenta si bai proprii s-a revenit, mai peste tot, la locuitul in neaosul bordei din lut, de care “ne-a scapat” Carol I (doar pana cand defavorizatii “tranzitiei’ au inceput sa-l redescopere, din ’89 incoace!). Comunismul ne-a ras elitele exact in masura in care nu a reusit sa le “recupereze moral si ideologic” si a produs, la randul lui, elite -- dintre care unele “rezistente prin cultura’. Momentul ’89 ne-a gasit cu o pleiada de “rezistenti prin cultura” ce s-au declarat gata sa-si asume exemplar rolul de instante morale ale tranzitiei spre normalitate. Societatea i-a investit in general cu acest rol si s-a uitat la ei ca Dante la Virgiliu prin Infern! Dar daca elitele politice s-au mai primenit cat de cat si ne-au dus, taras-grapis, pana in UE si NATO, elitele intelectuale au incalcat principiul bergsonian al societatii deschise si s-au baricadat in ele insele, deschizand usa doar pentru unii “ciudati” ca Mihal Neamtu. Asa grupate in numar inchis, elitele s-au scufundat apoi cu totul, din varii motive, in “capcana istoriei” (vorba dlui Lucian Boia). Exista si exceptii, din fericire, notabile chiar, si acest blog sta dovada! Dar, totusi, scena publica tipa parca de goliciune mai rau ca niciodata, dat fiind ca si ONGurile cu preocupari civice au fost sponsorizate de apropiati ai dnei Udrea ori de la bugetul coordonat pana mai ieri de dl Basescu, asa ca numai impartiale n-au mai fost. (Ce dezamagirea si Mircea Toma!!)

    De ce au renuntat elitele intelectuale romanesti la atributele intelighentziei? In principal, din cauza arghirofiliei subiective si din cauza putinatatii obiective a resurselor unei Romanii sarace /saracite metodic si mai ales din cauza modului eminamente poitic prin care se face inca , la noi, accesul la resurse si, in ultima instanta, la distribuirea lor: sponsorizari subterane cu bani deturnati (pentru presa potocalie), sinecuri si privilegii -- contra propaganda, scutiri de impozite si contracte cu statul (inclusiv pentru edituri) s.a.m.d. Basca pisicile moarte de sub patul unuia sau altuia! Asa ca eu cred ca vom avea intelectuali publici progresisti, obiectivi si altruisti cand vom avea o serie noua de intelectuali proveniti din upper middle class ori cand vom avea intelectuali de o asemenea anvergura incat pentru a supravietui onorabil nu vor mai trebui sa intida mana la ‘boierii zilei’ ( ca sa amintesc un alt splendid articol pe aceasta tema, semnat de Liviu Cangeopol).

  • ovidiu

    @Dorin Tudoran: La un moment dat ati declarat ca dumneavoastra nu “pariati pe nimeni”, nu aveti echipa dumneavoastra. Acum citeva zile am citit pe blogul domnului Antonesei ca i-ati recomandat dnei Zoe Petre, cea care a scris scrisoarea semnata de un grup de intelectuali care nu fac parte din cei “ai lui Basescu”, sa trimita textul pentru revizuire unor “oameni de specialitate” (pe parte de comunicare si, parca, cuiva din zona juridica). Va mentineti afirmatia ca dumneavoastra sunteti la fel de apropriat (sau la fel de departat) de cele doua tabere?

  • erata, cu scuze de rigoare:

    ADMINISTRATIA romana
    eminamente POLITIC
    INTINDA mana

  • Rosiorul de Vede

    @Virgil
    Conceptul ”loviturii de stat parlamentare” exista in bibliografia politologica si ziaristica recenta, mai cu seama hexagonala. LE COUP D’ETAT PARLEMENTAIRE, C’EST QUELQUE CHOSE, MONSIEUR! Liviu Antonesei a semnalat deunazi intervenientilor de pe blogul lui Dorin Tudoran un sait unde se explica pe intelesul tuturor, plecindu-se de la cazul paraguayan, cum se prezinta la interval dihania in cestiune. Nu este, din pacate, o gaselnita semantica baseasca. Necum o entitate fictionala ”jungla lui Meinong” ori din manualul de zoologia fantastica a lui Borges.

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu

    Evident mi-o mentin. Cand se intampla sa mi se ceara o opinie o ofer. Asta nu inseamna ca ma implic, de-o parte sau alta, in orice chestiune in care mi se cere o opinie. Uneori imi adaug numele la cele ce semneaza un lucru, alteori nu.

  • Dorin Tudoran

    @Rosiorul de Vede

    Nu am spus ca este o inventie semnatica basescina.
    Ca exista conceptul respectiv in bibliografia respectiva e un lucru, ca ma convinge (mai ales in cazul celor petrecute in Parlamentul Romaniei) e un alt lucru.

  • damn, mai avem!

    super, dom’ tudorane!

    reusitzi sa mi’l facetzi din ou simpaticutz pe dom’ tismaneanu, ca sa nu zic ca si pe domnu’ goe din fruntea unui partid “fara trecut, fara prezent si fara viitor, care isi doreste si el ceva…”

  • Pingback: Semantica protestului o lasă cu ochii în soare pe Lady Gaga | Teologie pentru azi()

  • Dorin Tudoran

    @ damn, mai avem!
    Imi pare rau ca tocmai pe dvs. v-am dezamagit, dar asta cred -- asta spun. Imi retrag zisle initiale legate de sansele Noii Republici. Devine limpede ca pe esecul lamentabuil al USL, Noua Republica, Initiativa Civica (adica “disidentii” ce vor pleca din PD-L) si… PD-L, intr-o alainta de zile mari, au sanse substantiale la parlamentare. Sa nu-ti dai seama ca 1) ti se intinde o cursa si 2) ca nu esti pregatit de guvernare si sa primesti oferta de a “guverna” cu sase luni inainte de parlamentare e semn ca nu stii pe ce lume traiesti.
    Ma bucur, totusi, ca vi l-am (re)facut simpaticutz pe “dom’ tismaneanu”. Din toamna veti avea nevoie de bunavointa Domniei sale. Despre “domnu’ goe” insa nu stiu ce sa zic? Nu cred ca va va ierta pentru ca v-ati indoit — macar si o clipa — de maretia sa, chiara sa, nesuit pe cal; inca…

    Numai bine.

  • InimaRea

    ovidiu: Chiar nu se vede ca recomandarea facuta d-nei Zoe Petre e o atentionare asupra fragilitatii demersului sau? La rigoare, asupra chiar a capacitatii sale de a-l initia astfel incit sa-si atinga scopul, iar nu sa-l deserveasca?
    Eu am privit-o cu multa atentie pe cind era eminenta cenusie a presedintelui Constantinescu. De atunci, am hotarit ca nu m-as lasa antrenat de cucoana asta nici macar in traversarea strazii pustii -- nu cumva ca tocmai trotuarul celalalt sa se surpe din senin, la cit era de aeriana in probleme atit de delicate cum ar fi cele de stat. Aeriana dar hotarita -- perfecta pentru a da peste cap singura presedintie cu sanse de a fi fost decenta, din toata istoria noastra prezidentiala de pina acum.
    Ce n-am putut stabili a fost daca Dorin Marian -- consilierul pe Aparare al presedintelui, mina lui dreapta in aproape toate stingaciile mandatului sau -- era la rindu-i condus de Zoe Petre ori doar de unitii lui insetati de revansa istorica asupra ortodocsilor, mai ales a celor “regateni”.
    Cred ca-n acel mandat prezidential a-nvatat Basescu lectia despre vulnerabilitatea “civililor” din Administratie.

  • Lexicologul amator

    @All + Dorin Tudoran
    La capitolul proprietatii termenilor -- ”the right word in the right place” carevasazica -- nu prea vad sanse sa ne sincronizam vreodata, lovinescian, cu Vestul, anglofon ori francofonf. Si nici de limba gaunoasa, continuatoare stralucita a celeia de lemn, semne ca vom scapa curind nu prea sint. Ma intreb uneori daca diminuarea semnificativa a proprietatii private, in comunism, nu a mers mina in mina cu rebranduirea ideologica marxista a dictionarelor, devenite, cel putin in periodul dejist, vector de propaganda anticapitalista, antioccidentala, antiimperialista, prosovietica, proslavizanta, disparind in ceata definitiile neutre la multe cuvinte, la, cel putin, vocabule precum ”burghezie”, ”cosmopolitism”, ”snobism”,”religie”, ”exploatare”, ”dictatura”, ”proletar”, ”muncitor”, ”taran”, agricultor” etc. Un pusti, intrebat de mine valeat 1992 ce insemneaza ”snob”, imi raspundea ca ”prost”, iar ”cosmopolit” : ”tradator de tara”. [Ciobanii sau taranii de altadata, inainte ca sa apara tembeliziunea, dejo-ceausiana desigur , prelungita azi in, mai ales, Mahalagienele Antene Felixiene, aveau proprietatea termenilor de specialitate, putind numi ori descrie foarte exact, fara bilbe sau imprecizii semantice, obiectele ori fenomenele cu care se confruntau. Pina la intruzia noilor medii de comunicare in poiana lui Iocan sau in casele gospodarilor colectivizati. Si uite-asa, anno Domini 1989, la fine decembriu, peizanii din satul meu natal, in raporturi proaste cu militianul din dotare, mare spagagiu si amendator, s-au dus doua saptamini la rind, in curtea primariei locale, sa clameze, dar nu exact ca la tembeliziunea romana libera, ceva de genul: ”Jos tiranul! Jos dictatorul! Jos GENOCIDUL!” Intelectualii ”publici” — veri buni uneori cu ”fetele publice” de pe centura Brailei,din stabilimentul faimoasei Tanti Elvira ori din pepiniera ”dansatoarelor pentru tine” — nu fura mai prejos, vara asta, decit sloganizantii cajvanieni, o, nu. Nici decit postacii, platiti A TANT PAR JOUR, sa fecalizeze sau sa argumenteze aproximativ pe toate forumurile…]

  • Toamna agitatului sau recursul la metoda paraguayana in cazul supremului roman!!

    Ma omor dupa conceptul oximoronic de “COUP D’ETAT PARLEMENTAIRE”, care, zice-se, face valuri azi prin “Hexagon”. El a venit tocmai din Paraguay, dar distanta care ne desparte de locul lui de origine nu ne scuza superficialitatea cu care suntem gata sa-l imbratisam si sa-l aplicam unor realitati de o cu totul alta factura. Si asta doar asa, fiindca am mai gasit niste vorbe de dezinvestit (golit de sens)! Pentru o serie de intelectuali (imaturi) ca c’est probablement si chouette!…

    La 22 iunie, Senatul paraguayan l-a demis pe preşedintele Fernando Lugo, după ce Camera Deputaţilor l-au acuzat, cu o zi înainte, de gestionare defectuoasă. În termen de 24 de ore, ambele camere au finalizat procedura şi vice-preşedintele Francisco Franco a fost investit în funcţia de preşedinte -- in mai puţin de trei ore după votul Senatului.

    “Miscarea” a fost bazată pe articolul 225 din Constituţie Paraguayului care permite un proces politic contra unei autorităţi care nu-si exercita atributiile in mod corect, fără a preciza insa modul în care demiterea ar trebui să fie efectuata. Preşedintele Lugo nu a avut nicio zi să îşi pregătească apărarea şi avocaţii săi au avut doar două ore pentru a-si prezenta eventualele argumente.

    “Urmărirea penală” a presedintelui nu a inclus necesitatea prezentarii unor dovezi, considerandu-se ca motivele invocate sunt de notorietate publica si nu necesita vreo demonstraţie. Faptul ca “acuzatului” Lugo nu i s-a permis o aparare completa, toata procedura de demitere fiind ultrarapida, i-a facut pe unii comentatori sa numeasca eliminarea presedintelui paraguayan drept ‘lovitura de stat parlamentara’, sintagma aparand intotdeuana intre ghilimele, semn ca, de fapt, ea desemneaza e o contradictie in termeni.

    http://www.ledevoir.com/international/actualites-internationales/354289/un-coup-d-etat-parlementaire

    Ce legatura cu starea de fapt din Romania are oximoronul asta iscat de evenimentele din Paraguay”, cand, in Ro, suspendarea s-a facut in respectul tuturor procedurilor PREVAZUTE explicit de legea noastra fundamentala si confirmate de CCR, fiind acceptata drept contitutionala chiar si de suspendatul insusi, care si-a prezentat apararea in Parlament si in timpul campaniei ELECTORALE ( in care a beneficiat de sediu de campanie si organizare unor ample mitinguri in tara), bashca de un ditamai referendumul national ??

  • Pingback: PELERIN ORTODOX » Semantica protestului o lasă cu ochii în soare pe Lady Gaga()

  • Pingback: INTRAREA IN NOAPTEA RAZBUNARII (I) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari()

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea
    1. Unele lucruri sunt prea evidente pentru a fi si acceptate (re: demersul la care se refera @Ovidiu)
    2. Am alta parere decat dvs. despre dna Zoe Petre, desi, la vreme respectiva, am fost un critic sever al administratiei Constantinescu. Am mai scris -- uneori, regret asprimea tonului de atunci. Aveam sa inteleg dupa o vreme ca existasera multe explicatii ale dezamagirii noastre, una fiind aceea ca simtind administratia Constantinescu drept “a noastra”, ne-am asteptat la miracole de la ea. Lipsa lor de experienta n-a putut fi suplinita de bune intentii. Dar a fost singurul moment in care “serviciile” n-au putut schimba cursul evenimentelor asa cum si-ar fi dorit. In schimb, au facut totul ca administratia Constantinescu sa nu reuseasca in toate cele. Sunt multe, foarte multe de discutat. Si mai este un lucru: dna Petre scrie atat de bine, incat, si cand ma aflam in dezacord cu Domnia sa, o invidiam (ca si astazi) pentru cum scrie. O invidiez si astazi; si nu doar pentru cum scrie.
    3. Eu insumi greco-catolic (desi primind o educatie religioasa ortodovxa, ca altfel nu se putea pe atunci), nu cred ca defectul dlui Dorin Matian a fost greco-catolicitatea… Cred ca a lucrat pentru servicii, a facut o avere invidiabila din “initiative financiar-economice” si azi se afla, public, alaturi de cei de care nu se putea fala, public, in acea perioada…
    4. S-at putea ca dl basescu sa invatat atunci ceea ce spuneti, dar avea meseria politica in sange. daca nu ma insel, si acea alianta politica a fost aruncata in aer de eforturi ale dlui Basescu; evident, insa, nu doar ale Domniei sale.

  • Dorin Tudoran

    @Lexicologul amator

    A TANT PAR JOUR!…
    Sincronizarea, de tip lovinescian, a fost exceptia. Regula o reprezinta “La noi, la Braila/La Tanti Elvira…” Sigur, exista si “aduceri la zi”: Braila e cam moarta, Pleshkoiu’i fruncea!
    Cu mintea-mi limitata eu judec asa: un functionar suspendat, carevasazica, un om care, pe timpul suspendarii, nu are dreptul sa actioneze parghiile pe care le actiona (si le va re-actiona dupa) cand era “in functie”. Restul sunt opinii… Repet: “interimarului” i se aduce aminte de trei ori pe ora (si asta nu e rau!) ce nu se cuvine sa faca, cata vreme este doar interimar. Aceleasi “locatzii atantife” cu/la ce face interimarul nu-i spun nimic “suspendatului” in legatura cu ce nu are dreptul sa faca, cata vreme e… suspendat. Cand revine, face tot ce e legal, ba si ce doreste…
    Adjunctul dnei Clinton declara, printre altele, la Bucuresti, ca trebuie tinut cont de multe, inclusiv, daca nu chiar mai ales, de ce spune Comisia de la Venetia. Aceleasi “locatii atantife” n-au fost atente cand s-a impus cvorumul exact nerecomandat de aceeasi Comisie de la Venetia. Ori, poate era vorba de Venetia ailalta, cu accentul pe alt loc, si de loc din Banat…

  • li

    @Rosiorul de Vede

    liviuant2001@yahoo.frLiviu Antonesei -- Vineri, 10 August 2012, 22:24

    @) RCC

    Problema este ca istericii astia m-au pus la studiu peste vara! Bun, nu e neaparat rau. Crezind ca-mi scapa mie ceva, am luat la recitit cam toate cazurile importante despre revolutii, lovituri de stat, functionarea democratiei etc, sa spunem de la Curzio Mallaparte la Sartori. N-am gasit nimic despre vreo lovitura de stat data de parlamente. Din contra, toate, dupa faza ocuparii diverselor institutii, dizolvau Parlamentul. Cred ca dl Aligica, totusi om cu trei doctorate si cu activitate de predare in State, ar trebui sa-si omologheze inventia -- putsch parlamentar -- iar colegii dumisale, intectualii, sa-l propuna pentru Premiul Nobel. Pentru pace, desigur, dar si pentru literatura, intrucit formula dumisale mi se pare oximoronul perfect, care le bate pe toate cele aparute pina acum in istoria geniului omenesc. Sigur, noi ridem, ne amuzam de prostia interesata a unor oameni socotiti indeobste destepti, doar ca raul produs de ei va fi vindecat in niste ani buni…
    Cred ca Rosiorul nu Vede

  • ovidiu

    @InimaRea; Dorin Tudoran
    “Chiar nu se vede ca recomandarea facuta d-nei Zoe Petre e o atentionare asupra fragilitatii demersului sau? La rigoare, asupra chiar a capacitatii sale de a-l initia astfel incit sa-si atinga scopul, iar nu sa-l deserveasca?”
    ” Unele lucruri sunt prea evidente pentru a fi si acceptate (re: demersul la care se refera @Ovidiu)”

    Intrebarea pe care i-am pus-o dlui Dorin Tudoran nu lasa sa se inteleaga ca as avea vreo opinie despre ce crede dumnealui in legatura cu acel demers. Intrebarea mi s-a parut foarte clara: a fost o informatie care m-a surprins si care mi se parea ca il pune pe dl Tudoran intr-o situatie cel putin delicata in contextul unei afirmatii mai vechi. Am vrut sa stiu care este parerea dumnealui. Sincer, nu imi dau seama daca vorbim despre acelasi lucru. Faptul ca nu cred in validitatea demersului unui grup, asta nu spune nimic despre simpatia mea fata de acel grup. Despre asta era vorba in intrebarea mea. Raspunsul dlui Tudoran este foarte clar: din punctul dumnealui de vedere, alaturarea numelui domniei sale de acel demers nu are nicio relevanta relativ la independenta parerilor pe care le are.

  • dumitru ungureanu

    @neamtzu tziganu -- telemeaua bulgărească e un fel de… umbrelă bulgărească faţă de telemeaua românească, mai ales când acesteia îi adaugi un pic de ţuică de Piteşti, şi indiferent de culoarea cepei sparte alături… Să vă mai spun că asta era mâncarea preferată a lui Ceauşescu? (a se vedea Pacepa -- Orizonturi… …roşii)

  • Ultor

    @ No Name
    Referitor la intelectualii ” rezistenti prin cultura”, se poate afirma ca unii dintre ei sunt astazi ” rezistenti la cultura”.La bunul simt nu mai vorbim…

  • neamtu tiganu

    nea Mitica Ungurean, p-aici nu gasesti, sa dai cu tunu, telemea romaneasca, nici la magazinele rusesti, unde mai sunt produse romanesti. Cred ca romanii s-au intelectualizat si nu mai fac nici o brinza, sau o fi brinza buna in burduf de ciine!
    Nu stiam ce minca Impuscatu, da se pare ca avea gust, desi dupa marea imbrinceala din decembrie am auzit ca s-a vindut colectia de vinuri, cica era numai pisioarca..

    P.S Da ce maninca suspendatu, ca ce bea stim?

  • O tristeţe cosmică! ţara e a lui MRUngureanu, statul -- al lui Băsescu, limba -- a “publicanilor”. Nici nu mai trebuie să pleci undeva pentru a te simţi în exil!
    Bietul poet: “patria mea e limba română”…

  • @) Dorin Tudoran

    Foarte bun diagnosticul. M-am apucat de un comentariu, dar cum iese foarte lung, voi face un articol pe care il voi posta pe blogul meu si iti voi trimite linkul. Incerc acolo sa aflu de ce am ajuns in situatia surprinsa in diagnosticul tau. In ciuda aparentelor, eu cred ca aceasta degradare vine dintr-o irepresibila tentatie a prefectiunii! Acum, sa vedem cum o sa-mi iasa…

    li

    Nu prea inteleg cum a ajuns mailul meu acolo! Pe OC, din ce-mi amintesc, se cer mailurile la comentarii, dar nu se si posteaza!

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Evident, exista si o irepresibila tentatie a perfectiunii in cele… rele.

  • Dorin Tudoran

    @Vasile Gogea
    Tocmai am citit ca poetii nu stau bine cu logica…

  • Dorin Tudoran

    @Ovidiu

    1. O situatie “cel putin delicata”? Daca v-as spune — fara sa implic nume — ca in urma cu doi ani mi s-a cerut o opinie si din partea “celorlalti” si ca am spus ce cred m-as situa, inca o data, intr-o situatie “cel putin delicata”?
    2. Ocoliti esentialul: mi s-a cerut o opinie, nu mi s-a cerut sa semnez, nimeni nu a facut vreo presiune asupra mea sa semnez, nimeni nu mi-a reprosat ca nu am semnat etc.
    3. Tineti cu tot dinadinsul sa ma dovediti simpatizantul unui grup. Sunteti liber sa faceti demersul respectiv, dar folositi alte argumente. Cel invocat este lovit de nulitate.
    4. Ce relevanta — in afara pozitiei mele — poate avea “alaturarea” pe care o invocati, dar care nu a existat?
    5. In sfarsit, nici daca as fi semnat, alaturi de atatia oameni pe care-i respect, nu ar fi insemnat decat un singur lucru: ca as fi avut aceeasi parere cu ei in privinta unei situatii anume. Asta nu inseamna ca, in mod automat, impartasesc toate opiniile celor alaturi de care as semna un asemenea text.

  • Dorin Tudoran

    @ li

    Am spus-o de cateva ori -- il pretuiesc foarte mult pe dl Aligica, dar in chestiunile de acest fel (PD-L/Traian Basescu v. Restul Lumii) cred ca exagereaza din motive de apartenenta la un grup. Asta nu inseamna ca alte grupuri sunt incubatoare de ingeri.
    Repet: oricine o foloseste, formula loviturii de stat parlamentare/putsch parlamentar (mai ales in cazul de fata) este in eroare. O parere…

  • Dorin Tudoran

    @ No Name / DP

    Tocmai despre asta este vorba: a se stabili, in chip fraudulos, legaturi care nu exista, pentru discreditarea adversarului politic. Unde duce un asemenea efort e limpede. Am citit multe bazaconii despre Mircea Cartarescu, dar nu este niuna de magnitudinea invinovatirii de “fascist”. De partea cealalta — acelasi delir.

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Tofan
    Nenorocierea este ca marimea patului devine din ce in ce mai mare.

  • Ultor

    @ neamtu tiganu
    Ce mananca suspendatu’ ? Cred ca ne mananca cu fulgi cu tot. Ce e insa cu adevarat trist e faptul ca o face si cu banii nostri. Intre 2009-2012 bugetele serviciilor sau dublat in timp ce ce ale celorlati bugetari sau redus cu mai mult de 1/3. Ce mi s-a parut f. suspect a fost aceasta tacere asurzitoare in jurul nacesei realitati. Pana si opozitia a tacut malc. Concluzia e stravezie, forta serviciilor domina intrg spatiul politic si mediatic din Romania. USL-ul critca numai acum serviciile, interesat, si cu jumatate de gura.

  • @) DT

    Am scris deja un text, un fel de scrisoare catre tine, pe care o voi posta la noapte, dar abia am fixat cumva cadrul. Va trebui sa-ti scriu si o a doua epistola… Si nu e doart din pricina explicatiei lui Creanga -- Excelenta, am scris lung pentru ca n-am avut vreme sa scriu scurt…

  • mihai rogobete
  • Pingback: Despre “mitul fortăreţei asediate”()

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Pai, cam asta ne-a mai ramas: sa ne trimitem scrisori…

  • @) DT

    Inca e bine ca putem face si asta -- dupa intoarcerea Refulatului, naiba mai stie!

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Nici vorba: din ce in ce mai bine, maitre…

  • @) DT

    Da, din bine in bine, apoi in mai bine, pina la victoria finala!

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Asta cred ca e a lui Radu Popescu, tatal lui Petru. Suna, parca, asa: “Din dezastru in dezastru, pana la victoria finala!”

  • ovidiu

    >O situatie “cel putin delicata”? Daca v-as spune — fara sa implic nume — ca >in urma cu doi ani mi s-a cerut o opinie si din partea “celorlalti” si ca am >spus ce cred m-as situa, inca o data, intr-o situatie “cel putin delicata”?
    Pentru mine o situatie e delicata in momentul in care imi declar lipsa de partizanat relativ la doua grupuri in conflict si, in acelasi timp, sunt implicat in actiuni ale unuia dintre grupuri. O situatie poate fi delicata, asta neinsemnind altceva, in prima instanta, decit ca necesita explicatii.

    >Ocoliti esentialul: mi s-a cerut o opinie, nu mi s-a cerut sa semnez, nimeni >nu a facut vreo presiune asupra mea sa semnez, nimeni nu mi-a reprosat ca >nu am semnat etc.
    Nu am spus nimic de genul acesta, nu am sugerat asa ceva. Rostul intrebarii mele nu a fost acesta.

    >Tineti cu tot dinadinsul sa ma dovediti simpatizantul unui grup. Sunteti liber >sa faceti demersul respectiv, dar folositi alte argumente. Cel invocat este >lovit de nulitate.
    Aici sunteti aproape, intr-adevar. Nu sunt de acord cu acel “cu tot dinadinsul”.
    1.Sunt 100 de zile de guvernare Ponta; cit din ceea ce ati scris se refera la acest lucru si cit se refera inca la “cei vechi”?
    2.Imi amintesc cum o pomeneati destul de des pe Rodica Culcer; de cite ori ati mai scris despre TVR, despre perioada lui RCC, scurta si plina de evenimente interesante, despre ce se intimpla acum? Este mai bine acum? Daca raspunsul e nu, cum se face ca nu scrieti despre acele lucruri?
    3.Una din tinte: H.R. Patapievici. O greseala majora (interviul) si imputarea rubricii la ziar in conditiile unei functii la stat. Mircea Dinescu -- functie la stat si rubrica la TV. Ati scris ceva despre el? Emil Hurezeanu -- ati scris ceva despre evolutia profesionala a acestui om?
    4.Macovei -- razboiul civil; ati scris ceva despre Dogaru si amenintarile ca scoate oamenii in strada, despre afirmatia lui Antonescu ca or sa scape de el doar de il omoara?

    Domnule Tudoran, nu-mi permit sa va fac eu programul de scris, sa va spun ce subiecte sa alegeti. Sper ca este clar ca nu este vorba despre asa ceva. Ce am vrut sa spun cu acea insiruire de mai sus este ca dumneavoastra aveti propriile subiectivisme, foarte accentuate chiar, care, pentru mine, fac putin credibila lipsa oricarui partizanat. E posibil sa gresesc? Da. O spun clar, nu sunt sigur 100%. Dumneavoastra nu aveti deloc impresia cum dati cu sete cind gresesc unii si puneti surdina cind o fac altii? “Serios vorbind, dincolo de slăbiciuni si vinovătii care nu pot fi trecute cu vederea, dnii Antonescu si Ponta nu pot fi acuzati…” Vi se pare ca acopera asta raul pe care l-au facut acesti doi oameni (impreuna cu cealalta tabara) in aproape 100 de zile?

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu
    1. V-am dat un raspuns, nu o explicatie, caci explicatii chiar nu sunt dator sa dau cand nu este nevoie de ele.
    2. Partizanat inseamna, in chestiunea pe care o discutam, sa fi semnat documentul, nu sa raspund la o intrebare in legatura cu ce cred despre un text. Ce-ar fi trebuit sa raspuns: “Nu pot sa va ofer o opinie, fiindca nu vreau sa fiu partizan. Pana nu-mi cer si ‘ceilalti’ o opinie, nu va pot raspunde. Etc.”?
    3. Contabilitatea pe care o faceti este nepotrivita. Tineti acelas raboj si pentru ce si despre ce scriu altii?
    4. Nici despre cele 78 de zile ale Guvernului Ungureanu nu m-am repezit sa scriu. Mi s-a reprosat asta chiar si aici, pe acest blog. Pozitia mea a fost: hai sa asteptam, lucrurile pe care trebuie sa le faca acest guvern sunt multe si complicate. Altii s-au repezit de a doua zi sa-l ia in tarbaca pe MRU.
    5. RCC? Cam scurt interimatul sau. Si, oricum, nu impartaasesc opinia dvs. (transparenta) ca RCC n-a apucat sa faca si unele/destule/multe lucruri bune.
    6. Despre ungerea dlui Saftoiu am scris; am mentionat de ce a fost pus acolo si ce va putea face de acolo impotriva fostului protector -- dl Traian Basescu.
    7. Dinescu, Hurezeanu? Chiar credeti ca, pentru a nu fi partizanul unui grup, trebuie sa tii doua coloane in fata cand scrii: cum numesti o perosna dintr-un grup, imediat numeste alta din celalalt grup. Scuzati-ma, nu e o gandire care ma cucereste; e mai degraba un tic de contabil.
    8. Asemeni altora, dar -- probabil din vina mea — ati inteles ca paragraful despre razboi civil ducea la dna Macovei. Nu, nici vorba. Eu insumi cred ca, daca lucrurile vor decurge asa si notiunile vor fi golite de sensul lor primar, e posibil si un asemenea razboi. Sigur, fiind vorba despre Romania, el ar putea lua mai degraba forma unor incaierari de cartier. oricum, foarte triste si ele, daca pot fi provocate in acest fel.
    9. Textul meu nu urmareste o analiza, in si la detaliu, a guvernarii USL, dar nu exista vreo dovada ca as fi fost incantat de ce au facut pana acum sau convins ca pot guverna. Intorsatura luata de aceasta perioada a schimbat si “focalizarea”: de la actul guvernarii (sufocat de alte intamplari) la situatia in care, de pilda, cu doi presedinti aflati in regim de restrictie (unul de limitele interimatului, celalalt de restrictiile, mai severe zic eu, ale suspendarii), Romania este a nimanui, dar prada tuturor poftelor…
    10. Evident ca sunt subiectiv. Cine nu este? Numai ca imi asum subiectivitatile, cand ele isi scot capul. Nu le neg si nu le arunc in gradina altora.
    11. Nu-mi faceti program — ce, despre ce si cat sa scriu —

  • @Ultor # 29

    Din pacate, au produs niste epigoni!…

  • Anca Croitoru

    “Din greseala in greaseala, pina la victoria finala”
    sau alt favorit:
    “Foaie verde de dudau, si o sa fie si mai bine”

  • Daca_nu_nu

    Dragă domnule Tudoran,
    Eu ştiu foarte bine că vara nu-i ca iarna, dar să ştiţi de la mine că şi eu am dreptul să-mi exprim opiniile (oare bine zic?), prin urmare voiesc să vă spun, aşa, de la obraz:
    1. Au trecut 100 de zile de vară şi dumneavoastră n-aţi scris niciun vers despre vară.
    2. Îmi amintesc cum pomeneaţi destul de des despre o mare, Thalassa, ori cum o chema. De câte ori aţi mai scris despre vreo mare, chiar dacă vara-i scurtă? Ce, dacă-i scurtă vara, oamenii nu mai merg la mare?
    3. În plus, vă anunţ că vara asta au fost şi zile cu nori. Aţi scris ceva despre ele? Au fost şi zile cu soare, să ştiţi? Aţi spus ceva?
    4. Aţi scris ceva despre ameninţările caniculei că bagă oamenii în case? Aţi scris că poate fi fatală? (Adicătelea omoară, vreau să spun.)
    Domnule Tudoran, eu nu sunt 100% sigură că dvs. nu sunteţi de partea iernii! Să fie clar!

    (Să mă ierte Dumnezeu, dar văd că-i vad pentru rechizitorii pe-aci…)

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Da, sunt un “iernatec/iernatic”. Vara ma lasa… rece.
    Norocul este ca scrie si critic despre dl Basescu, dna Macovei, PD-L etc. echipa senatorilor de la “Evenimentul zilei”.

  • ovidiu

    @Dorin Tudoran
    1. E chestie de nuanta, nu ma gindisem la “explicatie” in sensul acesta, gen interogatoriu. Sigur, e foarte potrivit “raspuns”.
    2. Avem pareri deosebite legate de ceea ce inseamna partizanat. Faptul ca v-au cerut opinia e un semn pentru mine ca e vorba de afinitati, oameni care vad lucrurile in mod asemanator, nu neaparat identic. Faptul ca v-au cerut si ceilalti acum doi ani, fireste, nu am stiut. As fi surprins daca ar face-o si azi.
    3. Nu e vorba de nicio contabilitate. Tin minte ca unul din reprosurile care i se faceau lui Patapievici e ca nu a spus nimic de rau despre Basescu. Nu as baga mina in foc, dar e posibil sa fi zis si dumneavoastra ceva similar. Prin urmare, nu e vorba de nicio contabilitate, ci doar de a observa cum cineva se focalizeaza pe anumite subiecte sau persoane.
    7.Aveti ce aveti cu contabilii si contabilitatea. Eu am incercat sa “demonstrez” ca ii luati “la ochi” pe unii mult mai mult decit pe altii. Cum ati fi vrut sa fac lucrul acesta? Asta e impresia mea si imi asum posibilitatea ca ea sa fie falsa. Punindu-i pe doua coloane am incercat sa arat cum mi-am format-o. Mi-o asum ca impresie, nu ca gindire.

    Nu cred ca reusim sa plecam, vreunul dintre noi, cu o indoiala in plus in urma acestei discutii. E posibil ca unul din noi sa greseasca. Daca sunt eu acela, cel putin fata de mine, voi recunoaste asta.

  • ovidiu

    @Dorin Tudoran
    Asta e ultima replica pentru ca vad ca nu ne mai citim cu atentie.
    >11. Nu-mi faceti program — ce, despre ce si cat sa scriu –

    Special pentru a evita sa imi spuneti acest lucru, v-am spus “Domnule Tudoran, nu-mi permit sa va fac eu programul de scris, sa va spun ce subiecte sa alegeti. Sper ca este clar ca nu este vorba despre asa ceva. ”
    Nu a fost suficient de clar. Imi pare rau. Toate cele bune!

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu
    Din motive care-mi scapa raspunsul e incomplet. Dupa acel “Nu-mi faceti program….”, care mergea exact pe ce-mi spuneati, continuam (dar nu stiu unde a disparut), continuam prin a va spune cam asa “dar vad ca ma contabilizati cu microscopul”. Adica: nu-mi faceti program, dar observati ca programul meu nu coincide cu cel la care v-ati fi asteptat dumneavoastra spre a ma considera ne-partiza. renunt si eu: sunt partizan; tin cu opiniile mele…
    Cele bune

  • Daca_nu_nu

    Ha, ha, haaaaaaaaaa!!!!
    Nu ştiu ce emisiune la televizor (acum, de 3 minute). Şi intră în direct prin telefon un domn de la SRI să lămurească nu ştiu ce problemă legată de Jurnalul Naţional.
    Purtătorul de cuvânt: „Vreau să spun ceva…”
    Moderatorul: „Vă ascultăm!”
    🙂 🙂 🙂

  • @) Dorin Tudoran

    Master, cred ca nu ti-ai ajuns anchetele baietilor de la secomat, altfel nu-mi explic rabdarea ingereasca investita in a convinge niste ipochimeni care, se vede de la o posta, ca nu pot fi convinsi, avind ideile lor putine, dar fixe. Eu am invatat sa-i las naibii, in borsul lor. Intre timp, am finisat ceea ce s-ar putea numi prima epistola prilejuita de excelnetul tau diagnostic. Dar va mai fi una, de nu vor mai fi citeva! Pun linkul aici -- daca gasesti de cuviinta, il lasi, Daca_nu_nu!

    http://antonesei.timpul.ro/2012/08/17/mensevici-bolsevici-si-eseri-starea-limbii-si-intelectualii-publici-prima-srisoare-catre-dorin-tudoran/

  • Stefan Arteni

    Corectitudinea politica, culturala si istorica in actiune sau limba folosita in “turnul de sarma ghimpata” al “elitei” dambovitene – acesta ar fi un titlu potrivit in contextul dispretului aratat de fostul director al ICR pentru diaspora pe care o descrie ca formata doar din iubitori de manele si de mititei la gratar!

    http://www.observatorcultural.ro/Horia-Roman-Patapievici-a-demisionat-de-la-conducerea-ICR*articleID_27360-articles_details.html [Vineri, Aug 10, 2012]
    Pornesc dela spusele fostului presedinte ICR:
    “Mesajul a fost: «nu faceţi propagandă culturii române. Astazi, statele nu mai fac propagandă.»” Incorect. Nu am fost invitat la ICR New York, dar am fost invitat de multe ori la alte institutii similare din acest oras , inclusiv cele ale cehilor si slovacilor. Toate institutiile fac propaganda subtila culturilor nationale.
    Decizia parlamentului prin care accentul se va pune, cum se specifică în preambulul ordonanţei, pe identitatea naţională, este o ”lovitura dată artiştilor români.“ Sunt un artist roman. Nu am avut de-a face cu ICR niciodata si probabil nu voi exista pentru domniile lor nici in viitor. Da, mi-am aparat mereu saracia si nevoile si neamul [Eminescu dixit, ca nu voi sa fiu acuzat de plagiat!]. Decizia parlamentului nu este o lovitura pentru mine si nici pentru altii ca mine.

    http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/horia-roman-patapievici-cea-mai-proasta-forma-de-patriotism-este-nationalismul/
    “Cea mai proastă formă de patriotism este naționalismul.” Imi pare ca aici este vorba de o confuzie voita intre doi termeni cu semnificatii diferite: nationalism si sovinism.

  • mihai rogobete

    Dimensiunea lingvistică a intenţiei mentaliste pusă-n pagină de dl. Tudoran a marius-chicoş-rostogolit comentarii exclusiv castraveţeşti, aflând că şi referendumul face parte din familia cucurbitacee, ciorovăială demonstrînd subliminal că vocalitatea ţine de oralitate. De grai, nu de limbă. Stabilită prin scriere, limba trage mentalul tribal, din dualitatea instantă lume-reprezentare, (lume-imagine/sunet de cuvânt vorbit), în trialitatea obţinută prin adăugarea cuvântului scris. Care -- imagine abstractă -- vine cu Legea exprimării sociale: gramaticală, ortografică, retorică etc. Ceea ce fără-de-legea oralităţii încă n-are capacitatea de a concepe.
    Primitivă prin inapropriere, (neasumarea reflexelor proprietăţii), pudibonderia face tâlharul să se ruşineze întru oralitate mai mult de cacofonie decât de încălcarea rigorilor moral-expresive -- prin scriere, refractar totodată şi faţă de cultură şi faţă de omul de cultură. De la “ochiu pentru ochiu”, la “ureche pentru ureche”, toţi văd şi ascultă indiferenţi crescând castravetele. În minte.

  • InimaRea

    Dorin Tudoran: Ma simt dator cu oarece precizari privind aducerea-n discutie a rolului unitilor in esecul presedintiei lui Constantinescu.
    Fiindca simt nevoia asta -- nu fiindca-ar fi necesar -- marturisesc ca n-am absolut nici un fel de resentiment fata de greco-catolici. Daca n-am fata de musulmani, cum as avea fata de crestini? Dupa cum n-am nici vreo simpatie aparte fata de ortodoxie. Dar s-a-ntimplat sa fiu botezat in rit ortodox si-am socotit asta ca pe un dat la care n-avea sens sa umblu, fiindu-mi destul de indiferent carui rit crestin ii apartin “prin nastere”. Traind, insa, intr-o lume ortodoxa, tin sarbatorile sale -- adica, le respect ca altminteri mare caz nici de asta nu fac. (Bine, daca mi-ar fi fost dat sa aleg, as fi fost catolic dar numai datorita prestigiului cultural al catolicismului.)
    In anii 1996-2000, am fost in relatii apropiate cu un var al lui Dorin Marian, de la Baia Mare -- un tinar parasutat in Bucuresti si cam naucit de asta, pe care m-am simtit indemnat sa-l ajut o vreme, pina se dumirea ce era cu el. N-aveam un gind anume cu el -- eventual, fiindca era inrudit cu asa important personaj. Mai curind, eram curios sa aflu “cum functionau” oamenii aceia, daca tot ajunsesera pe cai mari. Prin tinarul meu amic, am aflat de o-ntilnire de familie -- pe undeva, pe la Cluj -- unde se-adunasera neamurile pentru a-si cere dreptul de la ruda lor sus-pusa. Asta mi-a amintit ca, tot asa, se-adunasera neamurile lui Tudor Postelnicu -- la o-nmormintare, pe la Cimpina -- iar acela-l pusese pe aghiotant sa noteze toate dorintele acelora. Din cite-am mai aflat despre, Postelnicu nu s-a prea omorit cu grija de a-si multumi neamurile.
    Cum nici Dorin Marian, de altfel, care le-a si anuntat de la bun inceput ca nu era defel in situatia de a-mparti paine si peste. Ba, dimpotriva, era speriat de ce se-ntimpla cu el si pe linga el, si-ar fi demisionat daca nu l-ar fi-ncurajat Constantinescu: Stai linistit! Impreuna am venit, impreuna plecam.
    Tocmai izbucnise scandalul Tigareta.
    Curentul greco-catolic era inca puternic in PNT-cd desi Ion Diaconescu -- liderul partidului -- era de pe la Pitesti, nu din Ardeal. Dar facea si orientarea asta parte din “mostenirea lui Corneliu Coposu”. De altfel, frictiunile dintre cele doua rituri crestine erau in toi, atunci, mai ales datorita “ofensivei” greco-catolice de a-si recupera patrimoniul confiscat de BOR, in primii ani ai comunismului din RPR (RSR). Pe alt plan, “renasteau” centre de invatatura religioasa greco-catolice, pentru a reface corpul preotesc al unitilor.
    Evident, “promovarea” intereselor greco-catolicilor (ca parte a curentului general proocidental al Regimului Constantinescu, date fiind legaturile sale cu Papalitatea) a generat “reactia” aripii ortodoxe. “Lancierul” acesteia a fost Vasile Lupu, promotorul indirjit al legii privind restituirea averilor bisericesti si manastiresti -- prilej, si azi, de nemultumire in Moldova unde, pe portile manastirilor, se pot citi apeluri la mobilizarea crestinilor ortodocsi pentru punerea in aplicare a legii de desecularizare. Mai ales padurile faceau si fac obiectul revendicarilor, fiindca -- din pacate, probabil -- nu mai e posibila si restituirea “sufletelor” (iobagi ori robi tigani) cu asezarile lor, cu tot.
    Ironic-istoric -- de n-ar fi cu desavirsire trist, pina la lacrimi -- cel pozind in al doilea Al.I Cuza devenea instrumentul demolarii uneia din principalele realizari ale Domnului Unirii -- secularizarea averilor manastiresti, a statului roman, de fapt. Din aceasta perspectiva, Regimul Constantinescu facea “o bucla istorica” de aproape 160 de ani, intr-o spirala regresiva, din pacate.
    Poate inutil dar totusi, adaug ca nu doar bisericile -- ortodoxa si greco-catolica -- au fost printre marii beneficiari ai legalizarii jafului padurilor, dar si personaje politice de prim rang, la acea vreme -- Vasile Lupu (normal, nu?) Ioan Muresan, Decebal-Traian Remes, Gheorghe Flutur, printre.
    Numai si-aceasta lupta fratricida din sinul guvernarii Cheii ar fi fost de ajuns pentru a dinamita generozitatea proiectului sau politic. Dar daca mai adaugam “privatizarea” industriei cimentului -- sub inaltul patronaj al d-nei Zoe Petre, inflacarata francofila, la acea data? Ceea ce ne-a adus sprijinul neprecupetit al lui Jacques Chirac, in 1997, pentru aderarea la NATO, din primul val -- din pacate, fara succes dar nu si fara urmari, Clinton programindu-ne pentru urmatorul val, ba mai si facind, apoi, o vizita la Bucuresti.
    PS: Iar m-am intins la vorba, bine face Liviu (Antonesei) ca ma ironizeaza. Dar n-are cum ma deranja cita vreme stie si el cit e de greu sa fii concis cind n-ai timp sa scrii pe scurt.

  • li

    Liviu Antonesei,imi pare rau, graba si copy paste bata-l vina dar asa apare pe OC la comentarii. Am dorit ca Rosiorul de Vede sa nu va interpreteze spusele in sensul dorit de el dupa cum este obiceiul acestei specii noi de oameni care se numesc basisti.
    Dorin Tudoran, nu pot sa pretuiesc mult, nici putin un intelectual care isi contrazice opera. Recunosc nu l-am citit pe Dragos Paul Aligica pentru ca nu aveam de ce dar i-am citit pe altii care in opera au grija sa fie etici si rationali iar in spatiul public se manifesta ca niste gospodine exaltate de parca nu ar trai in secolul 21 cand din nefericire pentru ei ramane un puzzle complet care le intregeste opera. Si daca ei nu-si respecta opera de ce i-as pretui eu?

  • li

    Dorin Tudoran, apartenenta la un grup nu este o scuza pentru a fi jigodie.
    Nimic nu ma impiedica sa vad jigodiile din toate grupurile. nu prezum nici un grup ca ar fi incubator de ingerasi dar ma mai uit si eu care are mai multe jigodii care jigodii sunt mai agresive, mai arogante, mai cinice, mai mistificatoare. Si nu in ultimul rand de la care grup am mai multe pretentii. Si cum in grupul basist s-a aciuat floarea in-telectualitatii vizibile ma gandeam sa am pretentii de la ei pentru ca in grupul USL nu vad intelectuali in care am incredere. Poate ca le este teama sa nu fie etichetati drept stangisti? Oare nu apropierea de social este conditia adevaratului intelectual?

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Cred ca o serie de asemenea texte ar face sa deschizi daca nu o discutie “cu cartile pe masa” (au ramas putini doritori pentru asemenea exercitii de exactitate), macar fereastra prin care sa intre ceva aer…

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Inteleg…
    Imi amintesc de Vasile Lupu, prietenii sai ii spuneau “Domnitoru’ “. Unul dintre acesti prieteni ai sai a dorit sa ma puna la masa cu “Domnitoru’ ” pentru a stabili cum sa sprijine el candidatura mea la presedintia Romaniei!?! Mi-am exprimar rezerve nu doar cu privire la sensul unei asemenea candidaturi, dar si in legatura cu trecutul “Domnitorului”. Nu peste multa vreme apareau informatiile despre colaborarea “Domnitorului” cu Securitatea.

    Daca ma gandesc mai bine i se spunea, totusi, “Voevodu’ “

  • Dorin Tudoran

    @ li

    Nu mi-a placut sa fac niciodata declaratii in legatura cu anumite lucruri. Unul dintre lucruri fiind optiunile politice. Din multe motive. M-a pus dracu’ sa marturisesc intr-n interviu ca “sunt un om de centru-dreapta cu multe ingrijorari de centru-stanga”. Sincer — chiar asta sunt, sau, cel putin, chiar asta imi pare mie ca sunt.

    Pentru neprietenii de stanga/extrema stanga, am devenit de… extrema dreapta. Pentru neprietenii de dreapta/usurel atinsi de refelexele extremei drepte, am devenit “un comunist”.

  • mihai rogobete

    Păi, să rupem pisica, dom’ Tudoran: cum nu-i pot numi muzicieni, nici pe ţambalagiul care nu ştie decât manele şi nici pe compozitorul ignorant în folklor, nu-i politician nici partizanul politic. Şi nu-i câtuşi de puţin vorba, dacă-mi place ori nu omul de rând sau aristocratul, ci, dacă, ştiindu-le partiturile, sunt capabil să-i orchestrez într-o gamă sau alta.

  • Dorin Tudoran

    @Stefan Arteni

    N-am avut vreme si, din pacate, nu am nici acum sa citesc toate cele declarate de dl Patapievici in legatur[ cu situatia ICR. La timpul potrivit, am spus ce cred.
    I da insa dreptate, pe necitite, ca “Cea mai proasta forma de patriotism este nationalismul”, chiar daca as fi formulat altfel aceasta idee.
    Da, sovinismul e una, nationalismul -- alta. Din nefericire, “in practica” amestecul celor doua”entitati” e rareori ocolit.

  • @) Ii

    Nu-i problema, eram mai degraba curios. Inseamna ca e greseala site-ului OC…

  • @) Dorin Tudoran

    Da, master, ma pun pe treaba, pe cit am eu cartile la indemina, cu ele pe masa! In rest, poate ma mai completeaza comentatorii…

  • Domnule Tudoran, cuvintele sunt polarizate / răsucite politic fără nicio jenă. “Ein mann, ein wort” (poate varianta nemţească pentru: “Dacă cuvânt nu e, nimic nu e”) e o probă de foc ce i-ar desfiinţa pe mulţi. Recunosc, fără să fiu pe subiect, dar ştiind că (cel puţin) respectaţi cuvintele, permiteţi o întrebare: Ce părere aveţi despre restaurarea monarhiei în România, despre Monarhie în general? Pot fi subiecte cât de cât interesante?

  • li

    Dorin Tudoran, am ras cu multa placere :), dar m-am regasit cu totul in dilema cetateanului bulversat de viata politica din Romanica. Cand o sa-mi fac un blog pe la 70 de ani ( nu mai este mult pana atunci !),voi folosi citatul “sunt un om de centru-dreapta cu multe ingrijorari de centru-stanga” ca motto. Cu voia dumneavoastra. Serios vorbind si eu sunt un om de centru- dreapta cu ingrijorari de centru-stanga.

  • Dorin Tudoran

    @ Georgescu Octavian

    Cred că este foarte tarziu; din pacate.

  • InimaRea

    Georgescu Octavian: Mă gîndesc c-aţi citit Memoriile lui Carol I, şi c-aţi reţinut pasajul în care autorul spunea despre Rege că voia să abdice din cauza malversaţiunilor Brătienilor care-l aduseseră-n ţară (prilej cu care a primit, de la Von Bismark, celebra acrisoare cu definiţia “A fi român e o meserie”).
    Dacă da şi da, atunci vă-ntreb: Cît credeţi dv c-ar fi rezistat un rege, azi?
    D-l Tudoran zice că-i tîrziu, din păcate. Şi eu zic că-i tîrziu dar din fericire, că-i luau ăştia gîtul Regelui, ca-n vremea lui Cromwell. Ori ca-n a lui Lăpuşneanu, dacă e să fim mai aproape de adevărul istoric nonfactual.

  • gabriel pop

    noroc de poeti, care au, pe langa proprietatea vasta a cuvintelor, si dorinta secreta de a manui conceptele politice precum metaforele…e atat de amuzanta stiinta poetilor

  • Daca_nu_nu

    Deci (Nicio frază fără „deci”!)…

    http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Tismaneanu-_Crin_Antonescu_este_cel_mai_ridicol_politician_roman_de_dupa_1989_0_757724408.html

    Deci, aşadar:
    Crin Antonescu e „ostil Occidentului democratic pe care îl acuză de câte-n lună şi în stele”…
    Recapitulăm:
    Î: De ce acuză Crin Antonescu Occidentul, copii?
    R: „De câte-n lună şi în stele”!!!
    EXACT!
    Precizie de politolog, carevasăzicălly…

  • M-am lămurit cu soluţia monarhică din ianuarie -- chiar dacă atunci am scris într-un stil mai „la cald”, judecata se menţine:
    http://muscelu.blogspot.ro/2012/01/ce-m-invatat-piata-universitatii.html
    De fapt, e vorba de ceea ce m-a învăţat viaţa politică românească, şi înainte, şi după ’89. Cred ca am epuizat celelalte variante. O spun ca unul trecut de 36 de ani, ca unul care ţine la acurateţea şi “caracterul” surselor -- aşa v-am descoperit şi pe dvs. (apreciez foarte mult că aţi rămas conectat la realităţile româneşti), şi pe Cristian Bădiliţă (deşi în 2011 i-a apărut un volum foarte interesant la Editura Vremea, “Degetul pe rană şi alte dezintoxicări antipolitice”, de la un timp nu mai apare nici pe internet… păcat). Apropos, am văzut că dânsul vă menţionează admirativ… de ce nu faceţi împreună o revistă (eventual, pe internet)? Ar fi un pol cultural interesant. S-ar mai putea echilibra viaţa culturală românească, cam ecranată de triada corifeistică Patapievici-Liiceanu-Pleşu. Căutarea adevărului şi a caracterului mi se par de maximă actualitate, mai ales în debusolarea “înconjoară, iar foamea dă de-a dreptul”… cu toate “ONG”-urile.

  • Stefan Arteni

    Citind presa ultimrlor zile, imi amintesc de anii 50 si moda “infierarii” celor perceputi ca dusmani. Citez din memorie o descriere a lui Brancusi aparuta atunci:
    “decadent…slugoi ai imperialistilor revansarzi anglo-americani.”

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea
    1. Probabil că a fi român este (și) o meserie. Ce este de neînțeles rămâne că străinii o fac, unoeri, mai bine decât băștinașii.
    2. Pe la începutul anilo 90, am avut câteva întâlniri cu Majestatea Sa și oameni din aturajul săi. Pe coprera a patra a revistei Meridian era un portret al Reglui Mihai I. Mulți bucureșteni fluturau acea fotografie la prima vizită a Regelui în România. Dar, eu, unul de câte ori mi s-a dat exemplul (“totusi, e posibil…”) Spaniei am incercat sa explic diferentele esentiale intre o tara si cealalat. In Spania, “sentimentul” regalitatii nu a disparut. In Romania -- da.
    Simpatia de dupa 90 era, in primul rand, pentru Regele Mihai I, nu atat pentru institutia regala.
    3. Daca monarhia ar fi fost reinstaurata, ramanea problema (care omoara si ziua de azi!) clasei politice. Cu o asemenea clasa politica, un trege ar trebui sa produca miracolele zilnice, din ora in ora.
    4. Da, ajunsa in impas major, Romania ar fi fost manipultata: regele e de vina! Si mesajul ar fi devenit extrem de popular…

  • Dorin Tudoran

    @gavirel pop

    Asa o fi, ca prea o spuneti apasat…

  • Dorin Tudoran

    @Georgescu Octavian

    Si eu il pretuiesc foarte mult pe dl Cristian badilita. Web-site-ul sau este excellent. Un blog comun ar aduce… impreuna doi “inacapanati” si asta ar putea duce de la relatii, azi, excelente, la relatii nu tocmai bune.
    Pe mine nu ma deranjaza deloc triada de care vorbiti, compusa din intelectuali de prima mana. Pozitiile ei politice — intr-un moment sau altul — este o alta chestiune. Si, pentru a ne delimita de ele, atunci cand nu ne plac, nu e nevoie de ate triade: e nevoie doar sa-ti spui opinia.

  • Dorin Tudoran

    @Stefan Arteni

    Oameni noi, obiceiuri vechi.

  • Dezideriu Dudas

    @ Georgescu Octavian # 71
    @ Dorin Tudoran
    @ Inima Rea

    Ref. la monarhie, si eu cred ca ar fi prea tarziu acum pentru Romania, daca ne referim la actuala Casa Regala a Romaniei. Nu ma descurc in dreptul monarhic, dar retin ca Principesa Margareta care are o imagine f. buna in peisajul public romanesc ar fi succesoarea la tron…Din pacate imaginea Principelui Radu este destul de proasta…, desi, cred, in mare parte pe nedrept…Nu stiu insa daca nu ar fi posibil ca ceea ce a facut odata I.C. Bratianu pentru Romania sa faca de data asta…chiar succesoarea tronului…De ce nu ar alege ea, un Rege pentru Romania, dintre tinerii educati din familiile regale europene… Poate chiar din Olanda, care, prin Casa Regala a Olandei a sprijinit infiintarea Forumului de la Davos…”Chiar din Olanda”, pentru a-i face oarecum pe plac unui presedinte al Romaniei extrem de “abil “ ( in sensul ca, atunci cand percepe un pericol iminent nu ocoleste cauza, ci o infrunta frontal , e drept, de cele mai multe ori -- cel putin pana acum…- , putand sa evalueze foarte usor riscurile la care se expune )….

    Iesind din termenii poate “prea strategici” ai ideii de mai sus, retin initiativele extrem de generoase pentru democratie ( prin implicare de la nivel de elite ) ale d-lui Georgescu Octavian ( expuse pe acest blog ), experientele sale cu diverse ONG-uri, colaborarea cu “ales-ul” Nicusor Dan ( abia atunci am inteles si de ce are atata reclama Nicusor Dan…), ….Ar fi pacat ca idei si sentimente atat de frumoase sa se piarda. Odata, credeam cu totii, ca sunt majoritare. Acum le consideram o “rara avis”…

    Imi vine in minte, in contextul comentariului, ideea d-lui prof. dr Titus Filipas cu necesara a doua modernitate a Romaniei ( si nu o forma de post-modermnism, cum , liniar, s-ar putea deduce )…Si tinand cont ca sunt adeptul ideii ca trecerea timpului doar a virusat cunoasterea esentiala neimbogatind-o ( in sensul de sporire) decat rareori, nu pot sa nu o conexez cu ideea lui Noica de mai jos citata din “Despre demnitatea Europei” :

    “Dupa ganditorii greci, existau numai trei doctrine politice in lumea cetatilor : monarhia in sens larg ( domnia celui ales de zei sau de oameni ) ; aristocratia, iarasi in sens larg ( domnia celor cativa buni ) si democratia ( domnia tuturor ) . Aceste feluri de conducere sunt in continua prefacere : monarhia tinde sa se prefaca in tiranie, ceea ce determina pe cei buni din cetate s-o combata si s-o inlocuiasca prin aristocratie ; la randul ei, aceasta din urma tinde sa devina oligarhie, ceea ce-i face pe cei multi din cetate sa-i substituie democratia ; numai ca democratia aluneca prea repede in demagogie anarhica, determinand poporul insusi sa ceara conducerea unuia singur, care sa puna ordine in cetate. “

    Bineanteles, cred ca cercul vicios nicasian relevat mai sus are si o rabatare pe realitate mai actuala….Plecand de la revolutia de la 1789, indreptata, printre altele , impotriva breslelor….

  • Pentru unii, şi nu puţini, căci, se pare, nu se cere decât să credem mai mult în natura umană, intelectualii de primă mână au credibilitate şi caracter. Integritatea acestor intelectuali cred că lasă mult de dorit. Apoi iată ce ne învăţa odată d-l Liiceanu
    rel="nofollow">
    , pentru ca apoi să tacă chitic faţă cu jignirile grave ale Băsescului la adresa Regelui.

    <> pot ajunge şi la “relatii nu tocmai bune”, dar, diferiţii fiind -- stilul, dar şi conţinutul celuilalt fiind parcă mai “cu foc” ( vezi şi http://bursaneagraagandirii.blogspot.ro/2012/08/din-ciclul-ori-toti-sa-muriti-ori-toti.html ), pot fi şi un binom interesant. Nu înţeleg de ce într-o întreprindere intelectuală comună doi oameni ar trebui să aibă păreri identice. Societatea înşăşi cred că ar trebui învăţată să poată găzdui o pluralitate a părerilor. Cu un dram de nebunie chiar s-ar mai putea adăuga “inacapanati” cerebrali, care pot respecta alte păreri! Dar sigur… e doar o idee, o proiecţie. Există o mare nevoie de credibilitate, în destule şi semnificative cazuri, cred, mai mare decât nevoia de a fi confirmat.

    Sentimentul regalităţii există. Plecând de la cuvântul “Domn”, fără de care totul devine o şubredă şandrama. Chiar în aşa-zisul mediul rural, uneori imperial:
    rel="nofollow">
    : “vreau să le fac doamne, cât oi trăi”.
    Şi chiar cred că fie şi numai dacă ne-am raporta mai des la Simbolul Regal ar însemna o evoluţie. Şi nu ascund deloc, ba dimpotrivă, cred în şansele Monarhiei la noi. La clasa politică am început să mă gândesc oarecum rece, în funcţie de şansele restaurării Monarhiei.

  • InimaRea

    Dorin Tudoran: Eu am înţeles aşa formula lui Bismark: A fi orice altceva decît eşti prin naştere, e ceva de învăţat ca o meserie, ceea ce noi -- nemţii (prusacii) -- ştim foarte bine.
    De aceea, nu mă miră că atît de mulţi “străini” sînt români adevăraţi, iar atît de mulţi romîni-români sînt mai răi ca lifta păgînă de la Crîm.
    Pînă la urmă însă, tot de educaţie vorbim. Un om educat să respecte un loc, o ţară, o naţie, o face oriunde-n lume. Iar unul învăţat să-i înjure pe toţi, de la o margine, nu ştie ce este respectul -- o confundă cu frica fiindcă nu-l poate respecta decît pe cel mai tare ca el, care-l poate face una cu pămîntul.
    În Memoriile lui Carol I, e prezentată prima călătorie la Iaşi -- cu poştalionul peste haturi şi trecut în cîrcă prin vad. Principele admite că valahii se descurcă admirabil, date fiind condiţiile. Dar ce diferenţă de civilizaţie!
    Atunci cînd am citit asta, mi-am amintit de etimonul cuvîntului “pămînt” (în celelalte limbi romanice, e terra-terrae). La noi, vine din pavimentum -- drum pietruit.
    Parcă sună altfel “Din ţărînă (asta-i de la terra) am venit, în ţărînă ne întoarcem”.

  • Ultor

    Monarhia ca o posibila solutie pentru Romanaia este mult mai fezabila astazi decat in ’89. Sentimentul ceausist antimonarhic era prea puternic in acei ani pentru ca solutia sa fie cu adevarat viabila. Intre timp sau mai primenit generatiile patriei si odata cu ele si mentalitatile; programele de istorie, documentarele, deschiderile occidentale au avut rolul de-a elimina propaganda antimonarhista speculata cu succes dupa ’90 de FSN si urmasii sai. Criza regimului nostru politic , in special a institutiei presedintelui, creaza un orizont de asteptare ce poate fi exploatat cu inteligenta(sic!) politica de actorii interesati. Impopularitatea lui Basescu si injuraturile acestuia au facut un serviciu Casei Regale in acest sens, facand ca pana si adeptii lui iliescu sa-l priveasca cu simpatie pe Rege. Ideea sugerata de Neagu Djuvara, prin desemnarea printului Nicolae ca posibil candidat la tron, ar fi o solutie plauzibila. Raman, desigur, multe necunoscute in realizarea acestui proiect putin probabil la momentul actual. Dar cum el este in dezbatere, sperante pot fi nutrite in acest sens. Nu ma pot abtine sa nu remarc ca acest lucru ar fi, poate, cel mai eficient mod de a rupe cu trecutul recent, o condamnare in fapte a regimului comunist si a mostenirii sale institutionale.

  • Dorin Tudoran

    @Ultor

    @Ultor
    Daca greul ar sta in desemnarea tanarului print la tron, pasul ar fi ca si pe jumatate facut, dar greutatile uriase stau in alte artoiculatii ale realitatii politice.
    Un viitor rege nu are de unde sa importe o noua si substantiala mai responsabila clasa politica.
    teoretic -- comunismul a fost condamnat. :i contributia dlui Basescu la acest demers nu poate fi escamotata nici de cei mai aprigi dusmani ai sai. In practica, nici macar guvernele total subordonate presedintelui — cele conduse de dl Boc — si majoritatile parlamentare ale PD-L nu au fost capabile nici macar se scrie o Lege a lustratie care sa nu fie respinsa de CCR.

  • mihai rogobete

    Nu ungi (cu BOR-ul?) un rege şi, gata, monarhia. Cu cine, curtea, nobilimea, aristocraţia, boierimea: cu Gigi Becali, Păuneştii, Vadim, Eba, Udrea, Băse, Iliescu, Ponta, Voiculescu, Pora, CTPopescu etc?

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete

    Singura structura pentru care ar exista candidati puternici inca din prima zi — de la “intelectuali publici” la jucatori de table — ar fo camarila.

  • InimaRea

    Mihai Rogobete: E interesant felul în care puneţi problema. Eu gîndeam că regalitatea ar însemna monarhie parlamentară, nu aristocratică. Am fi fost în cîştig cu stabilitatea la cel mai înalt nivel de reprezentare a statului (cît am fi fost, că sîngele albastru nu-i garanţie a sănătăţii minale. Ba, de multe ori, e mai curînd invers).
    Dar, fiindcă puneţi problema astfel, parcă văd dezlanţuirea pentru titluri nobiliare -- şi feude corespunzătoare. Nu-nţeleg cum de nu-şi văd interesul toţi cei pe care-i enumeraţi ca posibili nobili români. Pînă la urmă, oricine s-a născut nobil are primul strămoş, care a fost înnobilat de principele său. Peste cîteva sute de ani, va mai conta că Becali a fost cioban? Pe la noi, domnitorii din familia Movilă se trăgeau din Aprodul Purice. Şi cît fu de la Ştefan cel Mare (şi Sfînt, desigur) pînă la Ieremia Movilă?

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Hoip si eu!
    Romania n-a putut sa opteze, clar, intre o republica parlamentara si una prezidentiala, si a ales modelul pagubos al republicii semi-prezidentiale, in care fiecare crede ca el trebuie sa plece la… Bruxelles, nu?
    Nu vad cum ar fi capabila Romania sa deseneze un proiect de monarhism pe care sa-l si respecte.
    O simpla parere, desigur…

  • mihai rogobete

    Adică, InimăRea, vreţi să spuneţi că trăim vremuri de Aprodul Purice, sau s-aştepte monarhia până se vor ciopli bolovanii Becali ?

  • Ultor

    Desigur ca la prima vedere dificultatile (re)instaurarii monarhiei lucrurile par aproape insurmontabile. Trebuie gandit totusi mai optimist; de undeva tot trebuie inceput. Se spune si mai sus cat de dificili au fost primii ani de domnie ai lui Carol I, trecuti in revista extrem de atent de Maiorescu in memoriile sale, dar printul a reusit sa-i depaseasca si sa dea continit institutiei monarhice. Referitor la ghiolbanimea noastra mioritica, tocmai aici as vedea eu avantajul esential al monarhiei. Plasata deasupra coteriilor politicianiste ar putea impune o distanta (sanitara) in raport cu aceasta pegra postfanariota, cultivand un anumit spirit al demnitatii, onoarei si, de ce nu, al eticii publice. Pre ne batem toti pe burta in tara asta…Cultura ghertoiului a ajuns atotstapanitoare in societate atingand prin basism un corolar ce legitimeaza acest derapaj grosolan (semnalat chiar si in acest post al lui DT) al discursului public. Fara reconstruirea autoritatii(in sens filozofic) e greu de sperat ca sandramaua asta Romania, mai poate fi reconstruita. Ramanem suspendati in paradigma mitica a Mesterului Manole,sau chiar mai rau.

  • OvidiuB

    Daca-mi permiteti, cred ca monarhia ar repara foarte multe din excesele si absurditatile de care lumea politica romaneasca a dat dovada in ultimii 20 de ani (si pe care le absolutizeaza cu brio in aceste ultime luni). Principesa Margareta (chiar casatorita cu Principele Radu -- care este un personaj problematic) nu poate fi mai nesimtita, sfidatoare, incompetenta si lipsita de viziune decat “varfurile” politicii noastre de azi. In plus, eu am mare incredere in genul de educatie pe care un descendent de casa regala o primeste, mai ales cand vine vorba de dragostea fata de propriul popor si grija fata de viitorul acestuia (stiu ca suna a vorbe mari si patetice, dar nu cred ca un adevarat lider poate exista in lipsa acestor calitati, oricate calitati native ar avea).

    INSA (blestematul insa, desigur…) impotriva monarhiei se ridica nu doar prostia sau dezinformarea unei bune parti dintre concetateni (care, la o adica, ar trebui sa valideze un ipotetic referendum pro-monarhie), ci inclusiv argumentul PUR democratic (care ar suci mintile inclusiv multor inteligenti), de extractie americana, care suna simplu: “de ce ala sa fie pe viata? de ce el si nu altul? de ce altul nu ar avea dreptul sa acceada la aceasta demnitate? si ce faci ca sa scapi de excesele unui “monarh pe viata”?

    Sunt niste intrebari legitime (chiar daca, personal, nu rezonez cu ele), care intr-un popor atat de carcotas cum este cel roman ar seduce extrem de multa lume. In fond, romanilor le place probabil ca, chiar si daca dau peste-un nebun ca Basescu (unii zic dictator, tiran etc.), barem au dreptul sa-i dea un referendum peste bot si sa-l trimita acasa (daca fac cvorum, desigur). Si oricum, dupa 10 ani e gata. In vreme ce un rege, principele Nicolae bunaoara, trebuie sa stai cu el 30, 40, 50 de ani, cine stie?…

    In afara unui moment astral nemaipomenit (sa ne dea tuturor Dumnezeu gandul ala bun, cum s-ar zice), nu ii vad in stare pe romani sa voteze pentru monarhie. O spun cu un imens regret.

  • InimaRea

    Dorin Tudoran: “Romania n-a putut sa opteze, clar, intre o republica parlamentara si una prezidentiala…”
    Eu zic că România nici n-a avut de ales, a ales Ilici pentru ea -- punîndu-l pe Iorgovan să pună de-o constituţie compatibilă cu o democraţie originală. Doar voia să fie şi el preşedinte, nu de-aia a murit la revoluţie după ce a mîncat pâinea amară a dizgraţiei prezidenţiale?
    Îmi amintesc de o discuţie înaintea referendumului pentru constituţia lui Ilici. Unu’ o ţinea pe- lui, că el pune NU la constituţie. Alţii, să-l bată şi mai multe nu: Cum, mă, să nu votezi tu constituţia?
    Aia era ideea -- constituţia era ca Biblia, atîta doar că trebuia şi votată.
    În 1990, le puteai băga românilor pe gît orice -- pînă şi regalitatea, da’ să o ceară Ilici. Putea fi şi rege Ilici, noroc că nu i-a dat prin cap! Sau ce ghinion! Că-l înfia pe Băsescu, şi trăiam şi noi ca-n interbelic, sub Carol II. Apoi, ar fi venit la tron EBA şi SIDA. Ce să-ţi mai fi dorit?

  • mihai rogobete

    Monarhia modernă mai merge unde fiecare se simte rege. În Franţa, tot analfabetul are maniere de aristocrat; băşca, toţi birjarii vorbesc franţuzeşte, vorba lui Nicolae Breban.

  • InimaRea

    Mihai Rogobete: Nu, îmi pare rău c-am fost cam literar -- aşa. Ideea era că aristocraţia se formează în timp, şi că lipsa ei n-are cum fi un impediment în adoptarea monarhiei. Dacă rezistă monarhia, creşte şi nobilimea, se formează şi Curtea.
    E-adevărat că-n Evul Mediu, regele provenea din una din marile familii aristocrate, “de sînge regal”. De unde, războaie civile. Acum, însă, n-ar mai fi nici asta o problemă, măcar pînă la prima criză dinastică
    Ovidiu B: Dom’le, în alte vremi erau bancuri cu Bulă. Unul zicea aşa, apropo de schimbările de tot felul, din amărîta aia de viaţă: Bunică-mea -- ci-ar fi filozofat Bulă -- era madamă de bordel. Cînd nu mergea treaba, schimba fetele, nu mobilele ori casa.
    Ok, republica nu merge, “nu ni se potriveşte”. De ce ni s-ar potrivi monarhia? E pe undeva -- prin UE, NATO, în Vest -- un rege care face singur toată treaba, iar politicienii n-au treabă cu guvernarea, sînt de decor? Ori e mai curînd invers? Şi-atunci, cum ar schimba monarhia “clasa noastră politică”?

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete

    Spusa cu la Paris toti birjarii vorbesc frantuzeste nu e a lui Breban. A lui Breban e aia cu spusa lui Nicolae Plesita, citat aproximativ, dar il am si pe cel exact in documentul cu pricina: “Dumneavoastra stiti ca eu pot aduce servicii in strainatat…”. Raspunsul lui Plestita a fost promt: “Siu, stiu…”

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea
    Trecerea la monarhie “n-ar da bine” nici in zona: Bulgaria, Serbia, Croatia, Ungaria, Cegia, Slovacia, Slovakia, Polonia, Ucraina, Rusia etc.
    Repet: faptul ca nu esti bun de republica nu te indreptateste la monarhie.
    N-ar merge si apoi s-ar da vina, din nou, pe monarhie.

  • Gheorghe Campeanu

    O posibila buluceala pentru a obtine certificate de aristocrati intr-o monarhie mai mult sau mai putin constitutionala? Stimulanta imagine. Daca nu se impotrivesc acolitii unei noi republici a unui Candiano Popescu ‘après la lettre’, atunci nu ar fi exclusa aparitia “Dupa…. 23 de ani” a (vi)contelui de Tismana.

  • mihai rogobete

    Câte ceva despre chichiţele sângelui albastru: http://filmehd.net/marie-antoinette-2006.html

  • OvidiuB

    @InimaRea

    Probabil ca monarhia n-ar schimba nici ea “fetele”, dar poate ca ar fi in stare sa le invete sa mai salveze aparentele, sa se imbrace mai cu gust, sa se machieze mai putin strident, poate ca pe cele mai mahalagioaice le-ar repudia sub o forma sau alta. In fond, “fetele” sunt “fete” oriunde-n lume.

  • InimaRea

    OvidiuB: Pesemne că matale nu ştii cîntecul din Banatul sîrbesc: Din cocoş nu faci găinăăă/ Nici din curvă gospodinăă…

  • D-le Tudoran, “comunismul a fost condamnat. :i contributia dlui Basescu la acest demers nu poate fi escamotata nici de cei mai aprigi dusmani ai sai. In practica, nici macar guvernele total subordonate presedintelui — cele conduse de dl Boc — si majoritatile parlamentare ale PD-L nu au fost capabile nici macar se scrie o Lege a lustratie care sa nu fie respinsa de CCR” ?? De parcă Băsescu ar fi fost vreun luptător pentru vreun principiu… acest om pe care îl suspectez de paranoia. Mi se par că aţi afirmat ceva care poate desumfla esenţial nu numai articolul iniţial. Dacă am înţeles eu bine, altădată (parcă într-un dialog cu Daniel Cristea Enache) declaraţie că “nu mai sunteţi acelaşi, pentru că nu mai credeţi la fel”… era un fel de pesimism care îmi apare în asociere cu rândurile de mai sus. Nu vă fac proces, admir foarte mult disponibilitatea dvs. de comunicare (pasăre rară printre celebrităţile zilei), dar îmi pară rău de această desumflare.

    Cum am realizat că sunt contemporan cu Regele, cum am coborât monarhia din cărţi, mi-am dat seama că e o Cauza naturală în jurul căreia se poatre construi o societate civică, civilizată, cu dragoste de Ţară şi oamenii ei. Fără ideea de Domn, toate se aştern la orizontală. Pt. cei care subestimează capacitatea “pro-monarhică” a românului: să ne amintim că în jumătate de secol s-a trecut de la hăţişul fanariot la România modernă. Din p.d.v. cultural, atunci am dat mari scriitori, oameni de ştiinţă, inventatori, artişti, muzicieni ş.a.. E păcat a subestima, e păcat a nu crede. Suficenţa e la îndemâna oricui, dar, până la urmă nu e altceva decât o tristă închidere. Sigur, e mai problematic să facem ceva, să ne expunem. Totuşi cred că depinde de noi. Personal, cred că e un mod de a mă pune în acord cu interiorul, de a fi. O invitaţie pentru cei care compătimesc (mai sus s-a scris foarte frumos despre monarhie): http://www.facebook.com/groups/promonarhie.

  • Să nu mă dau neafectat de referendum. Sunt diverse teorii. Cineva spunea că n-ar fi rău să rămână Băsescu, să se ţină “ei” în şah permanent. Pe surmenarea noastră (căci sunt foarte obositori)? Personal, pe lângă respectarea voinţei populare clare (cvorumul fiind în afara recomandărilor statistice, cum ar fi procentajul corespunzător celor care votează, vezi şi ce spunea jolly joker : rel="nofollow">
    ), o evoluţie cred că ar fi fost să intre Băsescu în opoziţie (dacă el dădea ordine catre procurori din garaj… la Cotroceni va fi, din nou, în transă), să se erodeze în plin şi usl până la parlamentare (cu contribuţia lui Băsescu din opoziţie -- să mai apuce şi el faza asta, că e chiar talentat “pă distrugere”), să-i amendăm la parlamentare (sigur vor fi amendaţi şi acum pentru incapacitatea de a “implementa” votul popular -- nici măcar nu au cerut două zile pentru referendum) şi, important ! SĂ FACEM LOC ALTORA. Rămân la convingerea că fără o sumă de oameni noi (exclud Noua Republică, MRU etc) mergem pe spirală în jos. Şi, ca să mă exprim lapidar, dacă îngropăm şi Monarhia, nu mai avem nici Simbol; fără acea epocă, arhitectură, maniere, viaţă culturală ş.a., am fi cam pierduţi; de aceea, în mare proporţie, am şi o părere foarte proastă despre preşedintele care l-a vorbit cel mai urât / meschin pe rege… nu cumva să i se ia lui întâieatea. În particular, şi pe patron vreau să-l văd ca pe un monarh -- cu reponsabilitate totală (cade firma, cade el = cade ţara, cade regele). Subscriu ca unul devenit susţinător clar al monarhiei abia în iarna acestui an, ca unul care, de mai multe luni, simte mai mult sens dacă raportează întâmplările politice (şi nu numai) la monarhie. Ş’apoi, o salată de roşii monarhică e dată de Dumnezeu doar cu gust de roşii.

  • Dorin Tudoran

    @ Georgescu Octavian
    1. Dl Basescu a facut un pas enorm inainte. Colegii sai de partid au facut o mie de pasi mici inapoi. In felul acesta, comunismul a ramas condamnat doar pe hartie. Ar fi nedreprt sa-l condamnam pe dl Basescu, fara probe, ca ar fi avut vreun targ cuy oamenii sai: “Eu condamn comunismul intr-un discurs, voi vontinuati sa faceti ce stitit mai bine…”
    2. N u, n-am facut niciodata o asemenea afirmatie. Cred ca era vorba de una care suna cam asa: “Ma consider mort, fiindca nu mai sunt gata sa mor pentru idealurile mele.”
    3. Nu este greu de scris frumos despre monarhie, dar este extrem de dificil de inchuit si de indeplinit un proiect monarhic pentru Romania. Nu vrteau sa descuraj pe nimeni; spun doar ceea ce cred.

  • Dorin Tudoran

    @Georgescu Octavian
    Da, fara o infuzie de oameni noi (atitudini noi) nimic important nu se va schimba. Vom asista doar la traseism: de apreciat cand fugarii vin la noi; de condamnat, cand de la noi fug unii la ceilalti…

  • Domnule Dorin Tudoran,

    Ati repetat in mai multe randuri ca presedintele Basescu a facut un imens pas inainte prin condamnarea solemna a comunismului, dar ca acolitii domniei sale au avut grija sa faca foarte multi pasi mici inapoi, astfel inact jocul condamnarii sa raman unul de suma zero. Va supun atentiei un interviu acordat de presedintele TB unui saptamanal austriac la aprox. cinci saptamani de la “saltul urias” inainte. Asa cum va veti convinge, “saltul” a fost unul exclusiv de imagine, presedintele fiind pe deplin convins, in momentul comiterii lui, ca toti “necesarii” pasi mici inapoi au fost deja infaptuiti.

    Pe site-ul presedintiei Romaniei, la adresa de mai jos, e transcris integral interviul acordat de Traian Basescu saptamanalului austriac “Profil” si publicat in editia din 22 ianuarie 2007, la NICI CINCI SAPTAMANI de la condamnarea oficiala a comunismului in sedinta solemna a parlamentului din 18 decembrie 2006.
    http://www.presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date&id=8420&_PRID=search

    Transcriu aici doar intrebarea adresata de jurnalistul Otmar Lahodynsky presedintelui care tocmai a condamnat comunismul si raspunsul acestuia la intrebare. Raspunsul este absolut edificator in privinta pozitiei lui TB in chestiunea lustratiei si, implicit, a comunismului:

    Intrebare: O problemă specifică a României este trecutul comunist şi securitatea. Ar trebui să existe o anumită lege a lustraţiei ca şi în Cehia?

    Traian Băsescu: Lustraţia este posibilă dacă are loc un an după revoluţie. Dar au trecut deja 16 ani. Mulţi angajaţi ai securităţii sunt demult în pensie. În actualul serviciu de informaţii al României nu mai sunt activi, mai degrabă sunt în economie sau în politică.
    Departamentul de Comunicare Publică
    22 Ianuarie 2007

    Este evident ca pe Basescu nu l-a interesat nicio clipa lustratia, cum -- asa cum am aflat si inainte si dupa “marele si solemnul pas inainte” -- nu l-a deranjat nici comunismul, fiind el perfect impacat cu gandul ca securistii s-au infiltrat perfect in politica dupa ’89 (si asta, evident, nu a fost parerea unui ageamiu!). Mai mult, el s-a declarat (anul trecut, parca) un admirator al lui Ceasusecu, (mai exact al primului deceniu ceausist, cel care a inclus, printre altele, si “Tezele de la Mangalia”).
    In cheia acestui interviu acordat de TB publicatiei austriece, dar si a interventiilor lui publice ulterioare, toata condamnarea solemna a comunismului in Parlament a ramas un simplu act de opereta, (lipsit de consecinte), cum l-a calificat de altfel, la vremea respectiva, si dna Herta Muller.

    De ce a interpretat TB aria condamnarii? In opinia mea, pentru a le oferi pupinilor si “un argument solid” in sustinerea NECONDITIONATA a regimului lui abuziv, fiindca, pentru ditamai intelectualii cu “printzipuri”, subventiile prezidentiale trebuiau justificate si printr-o minima ratiune (pretins) morala.

  • COMPLETARE

    Un alt motiv pentru care TB a acceptat sa interpreteze aria condamnarii comunismului a fost smulgerea dosarului anticomunismului din mainile liberalilor, act insotit si de confiscarea Institutului de cercetare a crimelor comunismului infiintat de Marius Oprea.

  • 1. “Comunismul a ramas condamnat doar pe hartie.” Sau condamnarea comunismului a fost desumflata -- putem spune ca a fost o diversiune. Il consider pe Basescu cel putin incompetent -- e evident ca nu s-a zbatut in acest sens, desi a fost ani buni o locomotiva puterii trecute de doar cateva luni in opozitie. Foarte grav e ca vad si in Piata Universitatii oameni care vin sa diversioneze, pro-Basescu. Deci ! practici securistice … are b[sesSa induca o atmosfera cum ca suntem terminati, nu mai poate apare nimic nou, totul se reduce la Basescu vs gasca comunista… Pai si-a cerut scuze comandantul de nava ca, pe vremea cand colinda marile, n-a spus nimic de situatia care era in Romania? Pai cum sa spuna, nava comunista era “de aur”… nu avea cum sa nu fie un propagandist al sistemului din moment ce acosta in afara tarii. Iar lui Macovei nu-i pot zice “doamna” din moment ce se preteaza la zazanii gen
    http://www.realitatea.net/declaratie-socanta-a-monicai-macovei-eu-cred-ca-urmeaza-un-razboi-civil_986668.html
    , ca procuror, se’ntelege, a aparat strasnic si ea democratia inainte de ’89. Ei sunt marii aparatori ai democratiei in Romania.

    2. Da, “Ma consider mort, fiindca nu mai sunt gata sa mor pentru idealurile mele.”, aceasta era fraza. Daca nu sunt pre indiscret: de ce? ce a intervenit?

    3. Monarhia cred ca e cel mai promitator proiect de oameni noi… pentru noi. Am ajuns la el pe mai multe cai, chiar si prin metoda reducerii la absurd (incercand toate celelalte variante). Scrisul e pentru actiune (mai putin ca sa fie frumos). Chiar am avut cateva convorbiri si incercam sa ne organizam, sa popularizam. Importante cred ca sunt si evenimente (au existat si altele in tara) de genul serialului “Ora regelui”:
    http://www.facebook.com/pages/Ora-Regelui/389716261087758

  • Dorin Tudoran

    @Georgescu Octavian

    Simplu: am trecut candva pe langa moarte ( o data in timpul unei greve a foamei de 40 dfe zile), am plecat din Romania si, dupa 1990, nu m-am simtit niciodata tentat sa ma intorc si sa “lupt pe baricade”.

  • Ultor

    Basescu anticomunist? Hahahaha…e cea mai buna gluma; pai cum sa muste el mana care l-a hranit, inainte si chiar si-acum?. Edificatoare in acest sens mi se pare raportarea ipocrita pentru uzul publicului la persoana securistului Sivian Ionescu. In 2004 dupa alegeri, acesta a fost propus pt. functia de prefect al Capitalei dar Basescu l-a refuza pentru c-ar fi fost comunist dar l-a pus sel la Garda de Mediu, adica tot o inalta functie publica in administratie. Curat-murdar…

  • Ontelus Dan Gabriel

    Pornind de la triste accidente istorice, atingeți, de fapt, un lucru esențial: la inadecvarea structurală a cuvintelor față de lumea reală și, mai cu seamă, față de percepția și reprezentarea fiecăruia în privința realității se adaugă, în manieră iresponsabilă, pervertirea semantică. Atunci când bunul-plac înlocuiește bunul-simț, nevoia de legitimitate împrumută fatalmente măști și volute retorice. Asemenea evoluții sunt atât de bulversante, încât pare că intelectualul devine un cocalar cu ștaif, iar cocalarul, ,,mulțumită” și unui univers mediatic deplorabil, capătă o acceptabilitate compulsiv-aspirațională. Probabil că I. Budai-Deleanu este un profet național, având în vedere ,,Țiganiada” sa.

  • Ce se intampla in Romania daca copilul asta ca nu poate fi numit altfel a violoat un alt copil de 5 ani

    Politistii din Ilfov cerceteaza cazul unui adolescent de 15 ani, acuzat ca a abuzat sexual o copila în vârsta de 5 ani, în timp ce se aflau la joaca la marginea satului.

    Cazul a iesit la iveala, dupa ce parintii fetitei de cinci ani au reclamat la Politie ca fiica lor, din Ilfov, a fost abuzata sexual de adolescentul de 14 ani Ion Ovidiu Silaghi.

    “Politistii au declansat o serie de verificari pentru a se stabili veridicitatea celor sesizate în acest caz. În functie de rezultatul cercetarilor, se vor dispune masurile legale în consecinta”, potrivit Mediafax.

    În cursul zilei de joi, copila în vârsta de 5 ani va fi dusa la Serviciul de Medicina Legala Suceava pentru a se stabili daca a fost victima unui viol!

    Sper sa va exprimati parerea despre acest incident, este izolat in tara asta?

  • Şi totuşi, între bloşevism şi fascism există destule asemănări. Raţionalismul extrem poate avea faţete infinite, exprimate prin tot felul de -isme, dar are o trăsătură primcipală ce face să ajungă la găleata de sofisme jumătate din frumuseţea de text de mai sus. Anume, începe să destrame condiţia de subiect de drept a omului, deîndată ce suspendă statul de drept.

    În rest, da, avem (şi) o problemă de limbaj: telemea este pe turceşte brînză.

  • Pingback: polimedia.us/fain()

WP Admin