≡ Menu

Francezii – încă cinci ani hollandezi?

Cel puțin. Pot fi chiar zece. Emmanuel Macron are abia 39 de ani, iar răbdarea celor care spuneau până în ziua votului că “Așa nu se mai poate” s-a reînnoit previzibil între primul și cel de al doilea tur de scrutin. Așa că – încă se mai poate.

Franța electorală a învins din nou Franța retorică. Prudența celei dintâi a spulberat până la urmă radicalismul celei de a doua. Marine Le Pen a aprins imaginația multora, dar francezul ajuns la urnă revoluționar agitat s-a reîntors acasă pompier așezat.

Franța retorică n-a avut nicio șansă în fața Franței electorale, fiindcă a creat spectrul unei transformări maligne a patriotismului într-un naționalism abraziv. Tentația jocului cu focul nu moare ușor, dar nici nu câștigă mereu.

Photo & © JEAN CLAUDE COUTAUSEE/FRENCH-POLITICS POUR LE MONDE

Photo & © JEAN CLAUDE COUTAUSEE/FRENCH-POLITICS POUR LE MONDE

Nu știu cât de autentic este acel Macron din mesajul transmis Bruxelles-ului legat de necesitatea schimbărilor profunde în mașinăria Uniunii Europene, avertizînd că altfel un Frexit n-ar mai fi imposibil.

Azi, Jean-Claude Juncker (un imbecil agresiv, care poartă o răspundere pentru Brexit egală cu cea a dreptei britanice excesive) explică printr-un “spirit de glumă” de ce se adresează unei adunări nu în engleză, ci în franceză:

“… slowly but surely, English is loosing importance in Europe…” Râsete și aplauze!

Mâine, același personaj (care pare trezit, prea des și pe nedrept, dintr-o dulce comă alcoolică) i-ar putea anunța pe președintele Macron și Franța electorală de ce nu li se mai adresează în franceză, ci în germană:

“…lentement mais sûrement, le français perd son influence en Europe…” Râsete și aplauze!

În această Uniune, în care o bună parte a Europei s-a strâns cu mari speranțe, tot ce pare a nu își pierde influența – nici încet, dar sigur; nici rapid și definitiv — este aroganța gândirii de tip junckerian. Gândire de vechil ajuns de la țară în capitală.

În această Uniune, în care bună parte a Europei s-a strâns pentru a fi mai puțin singură, anumite politici dau fiori la fel de reci ca unele viziuni ale Frontul Național. Interesul comunitar a ajuns să fie resimțit ca opus interesului și identității naționale.

Problemele interne ale Franței sunt imense. Practicată de prea mulți și de prea multă vreme, politica struțului a făcut ca unele dintre ele să devină aproape insurmontabile. Unii cred că simbolul neoficial al Franței, cocoșul galic, a fost înlocuit cu un simbol oficial – struțul corectitudinii politice.

Cum Franța nu limitează numărul de mandate prezidențiale, dacă Frontul Național va continua să rămână cea mai puternică formă a Opoziției împotriva Status Quo-ului, Hexagonul ar putea să cunoască, de ce nu?, încă cinsprezece ani hollandezi, chiar dacă trei mandate ale unui Macron nu pot fi  consecutive.

Dar, mai presus de temeri și incertitudini, să le urăm francezilor Bonne chance!, căci există în sufletul multora dintre noi o Franță secretă. Și asta încă de dinaintea apariției Uniunii Europene și dincolo de ea. Fie și măcar acea Douce France a lui Charles Trenet.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Bogdan Sabin Ivan

    Preşedintele Franței nu poate avea mai mult de 2 mandate consecutive -din 2008- ceea ce, dat find ritmul nebun al ciclurilor mediatico-politice şi nu numai, devine din ce în ce mai improbabil.

  • Bogdan Sabin Ivan

    Dat fiind

  • Asa este

  • Cinicul de serviciu

    Un titlu mai potrivit al articolului ar fi fost: La France a dit non au trumpisme.
    Dupa interventia in campania anti-Brexit din pozitia de presedinte al USA Obama nu se dezminte; am vizionat pe TF2 mesajul electoral al lui Obama: votati Macron si Vive La France. In primul caz intreventia sa a fost contraproductiva, i-a enervat pe britanici, se pare ca francezii n-au fost prea deranjati de aceasta imixtiune de prost gust.

  • DG Ontelus

    ni montaigne ni rabelais// soarta schimbătoare a percepției/ atotputernicia subiectivității/ relația semantică a sinonimiei/ fatalitatea paradoxului/ fascinația tradițională a retoricii/ nostalgia ispititoare a stilului/ dar mai cu seamă dimensiunea cosmică/ a viețuirii pământești/ au determinat neverosimila metamorfoză/ a promiscuității generalizate după primul tur/ în dulceața melancolic particularizată/ la finalul celui de-al doilea tur/ încât sentimentul cartezian al pierzătorului/ a devenit raționamentul generat cu tragere de inimă

  • Comparatia Trump le Pen e cam trasă de păr…

  • DG Ontelus

    Do you speak English?/ No, I didn’t, but I’am living Globish…/ Et encore, connaissez-vous la spiritualité Française?/ Mais non, j’en connais la politique Hollande-aise…/ În sfârșit, poți să scrii în Românește?/ Da, cred că pot să scriu în Românește…

  • Dezideriu Dudas

    Ar fi mai multe de spus / scris tinând cont de ultimele evoluții dar și de contextul postării, însă generalul de Gaulle prin personalitatea lui poate asigura continuitatea… :
    “ Când a fost întrebat de fiul lui Mauriac dacă știe cel mai frumos cântec al lui Charles Trenet, “Douce France” ( “ Dulcea Franță “ ), de Gaulle i-a raspuns : “ Douce France” ? Nu este nimic douce in legatură cu Franța.” ( “ Furtuna războiului – O nouă istorie a celui de-al doilea razboi mondial”, de Andrew Roberts ).
    Nu e o formă de a adăuga un bemol ideii din final a d-lui Tudoran ci o formă de a arăta că “opera” e de o “complexitate simfonică” uriașă…. E greu a alege intre Churchill si de Gaulle, mai ales că între “Roosevelt” și “Stalin” se pare că nu s-a pus vreodata problema serios de a alege. Dacă inițial a fost repartitie, acum pare că trăim o nouă formă de ontologie globală….Cu Banii, pe Kant….Euro, dolarul, yenul, yuanul, rubla…., pot avea evoluții surprinzătoare ….
    Leul pe Kant…., pare o nouă provocare pentru “filozofii români”. După “peștera lui Platon”, poveste în care lumina care “s-a livrat” la ieșire a avut proporții atât de apocalipice încât deschiderea societății a închis-o mai mult, e cazul za ajungem la “Kant” ( etapa următoare de după “ieșirea din peșteră” )…Măcar pentru Leul românesc…..Sunt convins, invers decât in anii 90, acum Anghel Rugină ar fi pentru Euro totuși ( dar in “cămașa națională”…), iar Costin Kirițescu ar fi în continuare iubitor al animalelor patriei, chiar dacă Leul are ontologie doar monetara la noi….Cine pleacă mai repede, ii rog să-i intrebe și să ne transmită. O să verific respectarea rugăminții mele când vin și eu. Dacă ajung primul, nu voi avea scăpare….De ce ar fi importantă respectarea ei ( a rugăminții…. ) și in general această direcție, un fel de basm popular participativ ? Nu țin neapărat la ea/el. Vreau însă să descopăr ceva mai bun. Tot încerc dar nu reușesc. În afară că “ceilalți” sunt greșiți, altă strategie nu văd în România. Văd însă un efort uriaș dedicat educației, culturii, ceea ce e consonant cu “viitoarea strategie”….

  • DG Ontelus

    ce-mi doresc și mie// îți doresc și ție/ își doresc ei loruși/ nouă ne pregătim/ pe voi să vă mulțumească/ lumea adormise/ cerul amuțise/ pâlpâie-abia stele/ luna ne măsoară/ anii-n fugă zboară/ văzui toate cele/ cinci ani merituoși/ oameni scrupuloși/ bravi servanți duioși/ timpul ce-a gonit/ ne-a înțelepțit/ suflet frăgezit/ creier rebegit/ ci trup emerit/ nu vă spăimântați/ doar trăiți ca frați

  • DG Ontelus

    întrezărind// zbura pierdut pasărea/ culori apoase/ acum atunci mereu/ nu încetează încetinește/ și ce dacă se zguduie pământul/ astfel a fost oricând/ privește cerul taci/ taci

  • DG Ontelus

    sărbătoare// o zi de nouă mai ploioasă/ trecut-a lin pe lângă noi/ că e văzduh că e noroi/ avem în inimă o casă// independența-n șapteșapte/ dar și poetul lucian blaga/ doar a victoriei e vlaga/ în patrușcinci eterne fapte// ci europa-i provocare/ un vis utopic prinde viață/ și chiar de pare-acum în ceață/ rana istoriei ne doare

  • V. Novici

    Eu sunt nesemnificativ. Dar eu sunt, acum, aura presedintelui Frantei. Sa nu spun sosia sa.Asta inseamna ca nu sunt implicat, acum, dar voi fi implicat cu toata puterea mea.
    Acest Macrou nu rep[rezinta nimic, si pe nimeni. Este un fel de Dacian Ciolos.Este calea cea mai sigura spre distrugerea puterii de stat franceze.
    Nu este vorba de omul in sine. Este vorba despre fortele care vor face Franta praf. De DRAGUL unei Europe care nu asteapta decat bani, securitate, televiziune, Eurovizune.
    Sictir.Foarte eficient..(nu putem vorbi de legiunea mea straina, care nu este romana, spioni de cacat, ci legiunea reala care va face ce va trebui).
    Sincer sa fiu,dupa experienta colosala a interactiunii franco-restul, imi place sa fiu destructiv, chiar pasiv. Adica privitor, fara influente fratesti tentante.Linistit.

  • V.Novici

    Am povestit unor doctori din Cluj cum, cautand o chirie, am nimerit mesageria lui Sarkozy. Nu o sa ghiciti niciodata, dar intrebarea a fost: de ce nu i-ai pastrat numarul?
    Asa gandesc securistii de cacat. Care sunt toti, fara exceptie, ba chiar si fara forme legale, toti patrioti, romani. Noi gandim, altfel.

WP Admin