≡ Menu

Francezii – încă cinci ani hollandezi?

Cel puțin. Pot fi chiar zece. Emmanuel Macron are abia 39 de ani, iar răbdarea celor care spuneau până în ziua votului că “Așa nu se mai poate” s-a reînnoit previzibil între primul și cel de al doilea tur de scrutin. Așa că – încă se mai poate.

Franța electorală a învins din nou Franța retorică. Prudența celei dintâi a spulberat până la urmă radicalismul celei de a doua. Marine Le Pen a aprins imaginația multora, dar francezul ajuns la urnă revoluționar agitat s-a reîntors acasă pompier așezat.

Franța retorică n-a avut nicio șansă în fața Franței electorale, fiindcă a creat spectrul unei transformări maligne a patriotismului într-un naționalism abraziv. Tentația jocului cu focul nu moare ușor, dar nici nu câștigă mereu.

Photo & © JEAN CLAUDE COUTAUSEE/FRENCH-POLITICS POUR LE MONDE

Photo & © JEAN CLAUDE COUTAUSEE/FRENCH-POLITICS POUR LE MONDE

Nu știu cât de autentic este acel Macron din mesajul transmis Bruxelles-ului legat de necesitatea schimbărilor profunde în mașinăria Uniunii Europene, avertizînd că altfel un Frexit n-ar mai fi imposibil.

Azi, Jean-Claude Juncker (un imbecil agresiv, care poartă o răspundere pentru Brexit egală cu cea a dreptei britanice excesive) explică printr-un “spirit de glumă” de ce se adresează unei adunări nu în engleză, ci în franceză:

“… slowly but surely, English is loosing importance in Europe…” Râsete și aplauze!

Mâine, același personaj (care pare trezit, prea des și pe nedrept, dintr-o dulce comă alcoolică) i-ar putea anunța pe președintele Macron și Franța electorală de ce nu li se mai adresează în franceză, ci în germană:

“…lentement mais sûrement, le français perd son influence en Europe…” Râsete și aplauze!

În această Uniune, în care o bună parte a Europei s-a strâns cu mari speranțe, tot ce pare a nu își pierde influența – nici încet, dar sigur; nici rapid și definitiv — este aroganța gândirii de tip junckerian. Gândire de vechil ajuns de la țară în capitală.

În această Uniune, în care bună parte a Europei s-a strâns pentru a fi mai puțin singură, anumite politici dau fiori la fel de reci ca unele viziuni ale Frontul Național. Interesul comunitar a ajuns să fie resimțit ca opus interesului și identității naționale.

Problemele interne ale Franței sunt imense. Practicată de prea mulți și de prea multă vreme, politica struțului a făcut ca unele dintre ele să devină aproape insurmontabile. Unii cred că simbolul neoficial al Franței, cocoșul galic, a fost înlocuit cu un simbol oficial – struțul corectitudinii politice.

Cum Franța nu limitează numărul de mandate prezidențiale, dacă Frontul Național va continua să rămână cea mai puternică formă a Opoziției împotriva Status Quo-ului, Hexagonul ar putea să cunoască, de ce nu?, încă cinsprezece ani hollandezi, chiar dacă trei mandate ale unui Macron nu pot fi  consecutive.

Dar, mai presus de temeri și incertitudini, să le urăm francezilor Bonne chance!, căci există în sufletul multora dintre noi o Franță secretă. Și asta încă de dinaintea apariției Uniunii Europene și dincolo de ea. Fie și măcar acea Douce France a lui Charles Trenet.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Bogdan Sabin Ivan

    Preşedintele Franței nu poate avea mai mult de 2 mandate consecutive -din 2008- ceea ce, dat find ritmul nebun al ciclurilor mediatico-politice şi nu numai, devine din ce în ce mai improbabil.

  • Bogdan Sabin Ivan

    Dat fiind

  • Asa este

  • Cinicul de serviciu

    Un titlu mai potrivit al articolului ar fi fost: La France a dit non au trumpisme.
    Dupa interventia in campania anti-Brexit din pozitia de presedinte al USA Obama nu se dezminte; am vizionat pe TF2 mesajul electoral al lui Obama: votati Macron si Vive La France. In primul caz intreventia sa a fost contraproductiva, i-a enervat pe britanici, se pare ca francezii n-au fost prea deranjati de aceasta imixtiune de prost gust.

  • DG Ontelus

    ni montaigne ni rabelais// soarta schimbătoare a percepției/ atotputernicia subiectivității/ relația semantică a sinonimiei/ fatalitatea paradoxului/ fascinația tradițională a retoricii/ nostalgia ispititoare a stilului/ dar mai cu seamă dimensiunea cosmică/ a viețuirii pământești/ au determinat neverosimila metamorfoză/ a promiscuității generalizate după primul tur/ în dulceața melancolic particularizată/ la finalul celui de-al doilea tur/ încât sentimentul cartezian al pierzătorului/ a devenit raționamentul generat cu tragere de inimă

  • Comparatia Trump le Pen e cam trasă de păr…

  • DG Ontelus

    Do you speak English?/ No, I didn’t, but I’am living Globish…/ Et encore, connaissez-vous la spiritualité Française?/ Mais non, j’en connais la politique Hollande-aise…/ În sfârșit, poți să scrii în Românește?/ Da, cred că pot să scriu în Românește…

  • Dezideriu Dudas

    Ar fi mai multe de spus / scris tinând cont de ultimele evoluții dar și de contextul postării, însă generalul de Gaulle prin personalitatea lui poate asigura continuitatea… :
    “ Când a fost întrebat de fiul lui Mauriac dacă știe cel mai frumos cântec al lui Charles Trenet, “Douce France” ( “ Dulcea Franță “ ), de Gaulle i-a raspuns : “ Douce France” ? Nu este nimic douce in legatură cu Franța.” ( “ Furtuna războiului – O nouă istorie a celui de-al doilea razboi mondial”, de Andrew Roberts ).
    Nu e o formă de a adăuga un bemol ideii din final a d-lui Tudoran ci o formă de a arăta că “opera” e de o “complexitate simfonică” uriașă…. E greu a alege intre Churchill si de Gaulle, mai ales că între “Roosevelt” și “Stalin” se pare că nu s-a pus vreodata problema serios de a alege. Dacă inițial a fost repartitie, acum pare că trăim o nouă formă de ontologie globală….Cu Banii, pe Kant….Euro, dolarul, yenul, yuanul, rubla…., pot avea evoluții surprinzătoare ….
    Leul pe Kant…., pare o nouă provocare pentru “filozofii români”. După “peștera lui Platon”, poveste în care lumina care “s-a livrat” la ieșire a avut proporții atât de apocalipice încât deschiderea societății a închis-o mai mult, e cazul za ajungem la “Kant” ( etapa următoare de după “ieșirea din peșteră” )…Măcar pentru Leul românesc…..Sunt convins, invers decât in anii 90, acum Anghel Rugină ar fi pentru Euro totuși ( dar in “cămașa națională”…), iar Costin Kirițescu ar fi în continuare iubitor al animalelor patriei, chiar dacă Leul are ontologie doar monetara la noi….Cine pleacă mai repede, ii rog să-i intrebe și să ne transmită. O să verific respectarea rugăminții mele când vin și eu. Dacă ajung primul, nu voi avea scăpare….De ce ar fi importantă respectarea ei ( a rugăminții…. ) și in general această direcție, un fel de basm popular participativ ? Nu țin neapărat la ea/el. Vreau însă să descopăr ceva mai bun. Tot încerc dar nu reușesc. În afară că “ceilalți” sunt greșiți, altă strategie nu văd în România. Văd însă un efort uriaș dedicat educației, culturii, ceea ce e consonant cu “viitoarea strategie”….

  • DG Ontelus

    ce-mi doresc și mie// îți doresc și ție/ își doresc ei loruși/ nouă ne pregătim/ pe voi să vă mulțumească/ lumea adormise/ cerul amuțise/ pâlpâie-abia stele/ luna ne măsoară/ anii-n fugă zboară/ văzui toate cele/ cinci ani merituoși/ oameni scrupuloși/ bravi servanți duioși/ timpul ce-a gonit/ ne-a înțelepțit/ suflet frăgezit/ creier rebegit/ ci trup emerit/ nu vă spăimântați/ doar trăiți ca frați

  • DG Ontelus

    întrezărind// zbura pierdut pasărea/ culori apoase/ acum atunci mereu/ nu încetează încetinește/ și ce dacă se zguduie pământul/ astfel a fost oricând/ privește cerul taci/ taci

  • DG Ontelus

    sărbătoare// o zi de nouă mai ploioasă/ trecut-a lin pe lângă noi/ că e văzduh că e noroi/ avem în inimă o casă// independența-n șapteșapte/ dar și poetul lucian blaga/ doar a victoriei e vlaga/ în patrușcinci eterne fapte// ci europa-i provocare/ un vis utopic prinde viață/ și chiar de pare-acum în ceață/ rana istoriei ne doare

  • V. Novici

    Eu sunt nesemnificativ. Dar eu sunt, acum, aura presedintelui Frantei. Sa nu spun sosia sa.Asta inseamna ca nu sunt implicat, acum, dar voi fi implicat cu toata puterea mea.
    Acest Macrou nu rep[rezinta nimic, si pe nimeni. Este un fel de Dacian Ciolos.Este calea cea mai sigura spre distrugerea puterii de stat franceze.
    Nu este vorba de omul in sine. Este vorba despre fortele care vor face Franta praf. De DRAGUL unei Europe care nu asteapta decat bani, securitate, televiziune, Eurovizune.
    Sictir.Foarte eficient..(nu putem vorbi de legiunea mea straina, care nu este romana, spioni de cacat, ci legiunea reala care va face ce va trebui).
    Sincer sa fiu,dupa experienta colosala a interactiunii franco-restul, imi place sa fiu destructiv, chiar pasiv. Adica privitor, fara influente fratesti tentante.Linistit.

  • V.Novici

    Am povestit unor doctori din Cluj cum, cautand o chirie, am nimerit mesageria lui Sarkozy. Nu o sa ghiciti niciodata, dar intrebarea a fost: de ce nu i-ai pastrat numarul?
    Asa gandesc securistii de cacat. Care sunt toti, fara exceptie, ba chiar si fara forme legale, toti patrioti, romani. Noi gandim, altfel.

  • DG Ontelus

    ‘tombe la neige’// il existe des amis/ mai-stes mae-istes/ d’autres -istes et listes/ mais quand même/ où sont les diversion-istes d’antan/ maîtres du can can/ mages d’absurdistan/ peintres du écran/ chercheurs du bilan/ chanteurs du roland/ voir les fêtes galantes/ des flammes éclatantes

  • Grig

    Oricât vor unii și alții să demonstreze unicitatea unei mișcări care a preluat impulsul pierdut după cel de-al treilea val de democratizare și l-a transferat asupra noilor generații total tehnologizate, informatizate, eficientizate, și l-au amestecat și legitimat prin termenul de societate civilă, Franța înțelege societatea civilă într-un sesn foarte propriu. Dacă restul marilor societăți civile sunt de multe ori doar ersatzuri de corporatism liberalizat prin noile tehnologii, și deci bine garnisite cu euro-dolari, francezii nu se pot înșela în privința civilității cu banii.
    De aici rezultă semnul degringoladei cultural-civice a unei mari națiuni, sărăcirea ei economică, marșul ei maoist spre Roma visurilor de alcov ale unor idioți de Stat Republican. Care îi iubesc pe nemți când au o politică care sare Estul spre Orientul mare, de unde vor veni euro mulți și fără posesorii lor de drept (acei cetățeni ai unor state care au dispărut definitiv de pe harta arbitrară a lumii).
    Starea de urgență, deja extensibilă en-gros peste tot în Europa (afară de România, de unde a pornit valul noilor eficiențe speciale,terorism alinat de civili în draci, dar care nu are autorități, deloc, să constate măcar) , ceva inimaginabil nu de mult, reprezintă garanția că marșul cămășilor fără cravate va dura cât durează o escrocherie obișnuită. Sau un mariaj civilizat, tradițional, nepopesc.Câțiva anișori, psihedelici.

  • DG Ontelus

    de l’inconvénient physique// j’habite au premier niveau de la réalité/ elle habite au deuxième niveau de la réalité/ Dieu nous habite tous/ mais dites-moi où habitent/ les anges appelés amour foi espoir/ il faut refaire l’ontologie/ il y a des problèmes cadastraux/ qui menacent l’équilibre physique/ ou peut-être l’équilibre c’est une question/ au-delà de la physique

  • Eduard

    Dl. Macron a inceput apoteotic, va continua lamentabil si va sfarsi de nerecunoscut. Asta se vede din atitudinea absolut nepotrivita fata de vizitatorul sau rus. Daca trateaza asa lucrurile, ca un adolescent rebel, cei care vor cu orice pret sa se desparta de fatada, si poate si de unele obisnuinte ale URSS-ului, se vor simti obligati sa mai conserve unele practici ezoterice.
    Dl. Macron, si restul, inclusiv in Romania, vor cu orice pret sa construiasca o Europa integrata. Cum s-au saturat de acuzele privind deficitul de democratie, privind tehnocratismul care ascunde foarte prost interesele masive ale unor state,unul cu mare excedent comercial si al balantei de plati, dar cu o armata incerta care totusi nu i-a impiedicat sa isi bage nasul urat in ex-Yugoslavia, niste oameni abili, dar nu foarte inteligenti au hotarat sa joace cartea societatii civile. Garant ideologic al unei democratii controlate ocult, societatea civila va decide, ca minoritate hiperactiva si iresponsabila, caci indiferenta fata de drepturi si libertati individuale altele decat cele de grup, ori marginale statistic, dar ahtiata dupa bani, de preferinta scursi prin mijloace subterane si licentiate expres in scop de imunizare fata de politicile statale nationale, societatea civila (se) vrea decidenta statal, interstatal si federativ.Unirea prin cel mai mic numitor comun, prin identitatea nici macar ocupationala, ci financiara, asta este noua politica sub hegemonia noii axe fundamentaliste europene.
    Calcul gresit. Mai ales ca au inceput prin a-i deranja pe cei care accepta sa fie detestati, chiar urati, dar nu umiliti. Mai ales daca au intentii bune, de reconciliere prin afaceri, dupa ce si-au realizat obiectivul stiut dinainte de toata lumea, inclusiv de unii maiori controlati de niste capitani federativi. Pacat, neobrazarea amenintarii nu tine decat la unii votanti, dar va insemna consecinte inclusiv pentru cine nu ne duce gandul.

  • Shadow

    @Dle Tudoran
    junkerii europeni sau barosii au facut ca “interesul comunitar” sa fie in contradictie cu interesul national.
    macron este acelasi hollande cu alta palarie. La urmatoarele alegeri le pen are sansa sa castige presedentia din primul tur pt ca binenteles ce a promis macron s-a uitat imediat ce si-a constituit “primul guvern”.
    europa actuala nu mai reprezinta de multa vreme interesul tarilor componente. tehnocratia europeana a distrus orice fel de “nazuinte comune”.
    Aviz amatorilor de “tehnocrati”.

  • Grig

    Le Pen nu are sanse sa castige, niciodata, cred eu. Primordial pentru ca nu vrea, nu intentioneaza, stie ca nu poate face fata. Nu ca altii ar putea, sistemic.
    Iar iubitori de tehnocrati se gasesc, cu zecile de mii angajati la stat, la secret, doar in Romania. In Europa nici tehnocratii nu se iubesc pe ei. Deci nu vor sa salveze nimic, si pe nimeni. Mai ales finantati de organe-paravan ruse, de fapt americani capabili de lovituri de neuitat.
    Pacat de civilii care mai au idealul civilitatii, eurocentrice prin excelenta. Desi asiaticii sunt mai civilizati, si politicosi, si mai ales civili apolitici.Cred.

  • DG Ontelus

    viața este binecuvântare

    farmecul vieții omenești
    vine din aceea că abia la sfârșitul ei vom înțelege
    cu adevărat
    că doar nemurirea sufletului
    este atributul care face din oameni creaturi excepționale.
    tot ceea ce creează omul,
    oricât ar fi de util sau de spectaculos,
    ori și una, și cealaltă nu se compară
    cu această creație extraordinară care este sufletul omenesc.
    acest suflet poartă amprenta Creatorului,
    apoi amprenta trupului în care i-a fost dat vremelnic
    să sălașluiască și, cel puțin la fel de important,
    amprenta evenimentelor cotidiene ori epocale
    pe care alcătuirea trup-suflet le trăiește de-a lungul vieții.
    călătoria sufletului în trup, în intervalul unei vieți
    nu este repetitivă,
    nici exil,
    nici blestem:
    este o binecuvântare;
    ceea ce facem cu această binecuvântare este decisiv,
    atât pentru fiecare om în parte,
    cât și pentru comunitatea în care omul viețuiește un timp.

WP Admin