≡ Menu

Fractura (I)

Dincolo de vânarea unor gafe, incriminarea unor poziţii apăsat partizane, denunţarea unor iritări excesive sau specularea unor banale erori de tastare pe claviatura computerului, scurta dar furtunoasa trecere prin Bucureşti a Hertei Müller ne bagă sub ochi o stare pe care ne prefacem de mult că nu o vedem. Este vorba de o fractură profundă, pe multiple paliere. Primul nivel rămâne cel de unde a apărut fisura care azi arată cam cât o prăpăstie: rezistenţă vs. rezistenţă (doar) prin cultură.

Actorii  primului termen al binomului au fost la timpul respectiv substanțial mai puţini decât actorii celui de-al doilea termen. Dacă te iei după vehemenţa unor discursuri de azi, s-ar părea că ne aflăm din nou în celebra butadă a lui Ghiţă Dinu ”Puţini am fost, mulţi am rămas”. Doar că de data aceasta nu mai este vorba despre comuniştii ilegalişti decoraţi la un moment dat, ci despre inflexibilii actori ai rezistenţei deschise care se autodecorează, printre ei, cică, strecurându-se şi mulţi dintre cei care, pe vremuri, preferau să reziste (doar) prin cultură.

Că la un moment dat unii au încercat o rezistenţă deschisă, iar alţii au continuat să se  limiteze la rezistenţa (doar) prin cultură nu ar trebui să fie motiv pentru o dihonie cu şapte vieţi, atâta vreme cât cele două grupuri de actori au astăzi (sau ar trebui să aibă) o ţintă comună – cei care au făcut un sistem represiv să fie atât de eficient. Numai că, după 1989, ţinta a devenit foarte difuză, s-a dat de o mie de ori peste cap şi îmbracă zilnic forme şi haine noi, încât e greu s-o mai prinzi în colimator. Aşa că mulţi dintre cei care ar trebui să fie măcar astăzi împreună s-au trezit luându-se unii pe alţii în cătarea reproșurilor. Spre satisfacţia ţintei adevărate şi a deliciului ”maselor largi” de chibiți.

Nume reprezentative pentru vechiul binom sunt luate drept regula situaţiei, când ele sunt, de fapt, doar excepţiile. Nu toţi cei care au rezistat doar prin cultură sunt astăzi motoare culturale (cărţi, în primul rând) de anvergura lui Gabriel Liiceanu. Nu toţi adepţii rezistenţei deschise au devenit, asemeni Hertei Müller, laureaţi ai unui Nobel. Discursurile devin din ce în ce mai diferite şi dintr-un alt motiv decât iniţiala rezistenţă vs. rezistenţă (doar) prin cultură: insensibilitatea.

Poate că fără cinismul Institutului Cultural Român, acest über-minister al diplomației culturale române, de a finanța participarea la Școala de vară de la Berlin (2008) a doi foști informatori ai Securității, răni despre care nu știm niciodată dacă s-au cicatrizat cu adevărat nu ar fi fost redeschise și Herta Müller, William Totok, Richard Wagner și atâția alții nu ar fi considerat că România este, în continuare, defazată și lipsită de bună-cuviință.

Herta Müller şi-a pierdut ţara în care s-a născut. Gabriel Liiceanu – nu. Şi-au asumat riscuri substanţial diferite, s-au ales cu vieţi diferite. Sunt sensibilităţi diferite. Temperamente diferite. O cultură nu se face prin excludere, ci prin includere. Herta Müller nu reprezintă o excludere a lui Gabruiel Liiceanu, aşa cum nici Gabriel Liiceanu nu constituie o excludere a Hertei Müller. Ei doar se incomodează unul pe celălalt, chiar şi atunci când Liiceanu este editorul lui Müller în România, iar Müller capul de afiş al editurii lui Liiceanu.

Situaţiile incomode nu înseamnă neapărat declaraţii de război. Mai degrabă ar trebui să însemne trecerea de la un armistiţiu al durerii la o pace a conştiinţei. Şi aici se află una din întrebările cheie: sunt cei cărora li s-a furat România pregătiţi să se simtă confortabil alături de cei ce au rămas în Romania, oameni ce nu le-au furat țara de obârșie? Şi sunt cei ce au rămas în România gata să accepte că şi cei cărora li s-a furat România au dreptul să spună ce s-a întâmplat, ce se întâmplă şi ce ar putea să se producă mâine în România?

La o privire superficială unii se pot întreba ce mai vrea şi Herta Müller, asta? Trăiește în Germania, are toată lumea la picioarele ei. Ce-i lipseşte? Şi apoi, chiar Nicolae Manolescu a spus că este o ”scriitoare germană de origină română”, deci nu este o scriitoare română de origine germană. Ce treabă are cu noi?

Ilustrație & Copyright © 2010 - DION

Poate că Hertei Müller, care azi are tot ce se poate dobândi profesional, îi lipseşte totuşi ceva. Poate că îi lipseşte micuţa, murdara, rătăcita Românie, de care a fost prădată la drumul mare. Ştiu, România este o ţară mult mai mică şi mai nefericită decât Germania. Este o ţară care orbecăie şi pare a nu avea habar încotro se îndreaptă. Dar, poate că Herta Müller, care are tot ce-i trebuie, mai are şi dreptul să-şi revendice, măcar sufleteşte, ce i s-a furat – ţara de obârşie. Scriitoare germană de origină română – azi, scriitoare română de limbă germană – ieri, Herta Müller are dreptul să ne spună cine este Herta Müller. Căci Herta Müller s-o fi săturat să tot audă de la noi, ceilalţi – pe vremuri ca şi azi – cine este Herta Müller.

Ştiu, în ţara de care a fost furată Herta Müller, dictatura vorbea în limba română în timp ce Herta Müller înjura şi condamna dictatura “doar” în nemţeşte. Să fie pentru asta mai îndreptăţiţi la această Românie etern-năucă doar cei ce tăceau, numai fiindcă tăceau pe româneşte? Astăzi, cu atâtea herta müller şi familiile lor gonite din România în care s-au născut, nesuferita asta de Herta Müller poate fi înjurată pe româneşte cu o majoritate lingvistică simţitor mai mare decât înainte. Dacă nici asta nu e o performanţă de care Herta Müller să fie mândră, cu această Herta Müller chiar că nu mai e nimic de făcut.

Totuşi, poate că nemţoaica internaţionalizată Herta Müller are dreptul să-i pese de România. Să-i pese în gura mare, aşa cum tot în gura mare înjura dictatura de dinainte de 1989. Ştiu, Herta Müller e cam obraznică. Nici o noutate în asta – aşa a fost şi cu dictatura. Chiar a crezut cineva că invitată fiind la Bucureşti, Herta Müller va veni să pupe poala popii şi să împartă diplome de eroism “cocoșaților ce s-au ținut drepți în fața dictaturii”?

Dacă aşa s-a crezut, înseamnă că, nici când i s-a furat ţara, nici când a fost invitată în ce a mai rămas din ea, habar nu am avut cine este Herta Müller. Şi pentru asta, să mă ierte Herta Müller, doar Herta Müller este vinovată. Căci noi, adevăraţii Arnoteni, ştim că “Neamţu’ plăteşte”.

  • mihai rogobete

    În ridicolul zilei, ultimul pufnit în râs care pare să ne ameninţe e conflictul mocnit explodând între cei ce încă citesc/scriu print şi cei ce au dat-o pe scrin, în spatele căruia bombănitul creioanelor, stilourilor, pixurilor şi maşinilor de scris promit o veritabilă conflagraţie care să-ncaiere dramaturgi cu poeţi, nuvelişti cu romancieri, pictori cu balerini, actori cu -- uf, am ajuns -- cu muzicieni. Fiindcă nici dânşii n-ar fi avut scăpare, dacă nişte nimeni, furaţi de propria ţară, într-una frustraţi, n-ar fi născocit jazz-ul, în iluzia unei lumi care să poată zgâria norii pe principiile altui fel de de “a fi în lume”. Jazz-band-ul este altfel de turmă, altfel de echipă. Fără dirijor, fără ştime, adunătura produce nu vacarmul anarhic, ci muzica cea mai vie: bucuria de a trăi -- pentru cunoscători constituind incontestabila probă de autentică virtuozitate.

  • oblivion

    Sunteti nedrept domnule Tudoran..
    Dumneavoastra ii luati apararea Herthei Muller, care le-a refuzat celor care au scris “cu inima curata” (despre chiuvete -par exemple 🙂 ) dreptul de a se aseza in rand cu cei care s-au opus deschis regimului Ceausescu? Mai mult,”you need a more larger view”- nu trebuie sa ne limitam doar la scriitori, au fost fochisti, culegatori de sfecla, crescatori de gaini care si-au facut meseria “cu inima curata” subminand astfel dictatura- Romania a avut, ciuliti-va bine urechile, legiuni care au rezistat dictaturii, LE-GI-UNI! Unde a-ti fost tot timpul acesta (cand in Cenaclul de Luni se dadeau lovitutri mortale dictaturii, in fiecare zi de Luni)? Aha, a-ti stat acasa (cu securist la poarta), iar acum faceti pe viteazul…
    In alta ordine de idei, argumentatia conform careia nu trebuie blamati “cenusiii rezistentei prin cultura”(pentru lasitatea de care au dat dovada), atata timp cat exista (inca) corifei ai regimului Ceausescu, mi se pare subreda. Si oricum, nu i-ar fi blamat nimeni (nici H.M. deci) daca nu ar fi incercat, ipocrit, sa-si aroge merite pe care nu le-a avut.
    Regards
    Pe aceiasi tema:
    http://www.realitatea.net/herta-muller--cartarescu-nu-asculta-europa-libera--pentru-mine-e-de-neconceput_717659.html
    http://www.observatorcultural.ro/27-comentarii*articleID_24356-articles_details.html
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/apel-catre-liiceanu-53298.html

  • 1. Nea Dorine, desi pe nemteste se scrie corect HertHa, totusi numele Hertei e Herta, ia povestea ca probabil functionarii romani care au inscris-o in certificat au simplificat.
    2. Fotbal: Germania-Turcia 3-0, la Germania a jucat si Özil, de origine turca, de trei generatii in Germania, a dat si un gol, meciu a avut loc la Berlin unde traiesc 300000 de turci, spectatorii turci-nemti au scandat “tradatorule”.

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    Nu stiam la ce va referiti — am zarit comentariul pe BlackBerry. Ma scol, ma uit si vad textul deja post. De fapt, era “parcat” la “draft”, urma sa se mai umble prin el si era programat sa apara in seara asta, pe la 21:00 00 seara pe aici, pe unde traiesc eu. Asa e cand nu schimbi ceasul motorasului de pe WordPress de la ora Bucurestilor la ora Washingtonului. Am corectat (desi toate prietenele mele nemtoauice Hertha sunt, dar, asa e, in cazul de fata este Herta), mai corectez ceza si pe urma…

  • Dorin Tudoran

    @oblivion
    Parca se vede ca e doar o prima parte dintr-un text. Poate am de spus cate ceva si de altii care pun fgaz pe foc?

  • Lucian Baciu

    Domnule Tudoran, v-am urmarit cu interes postarile de pe voxpublica. Citeam ieri un pasaj al d-nei Oancea, care m-a facut sa tresar, citindu-va si episodul acesta de mai sus.

    “Vlad Georgescu avea aceeasi perceptie asupra muncii de cercetare, asupra scrisului si a comentariului analitic. El nu l-a vrut pe Dorin Tudoran la „Europa Libera“, tocmai din pricina stilului „temperamental“, metaforos, plin de prea multe adjective („adverbe“, zice Tudoran), care (i se parea lui Vlad Georgescu), ne plaseaza departe de cutumele cercetarii si de stilul stiintific occidental.”

    Cum ii priviti aceasta judecata, fiindca eu i-o gasesc justa. Adica aveti prostul obicei de a va pierde intr-un interminabil si inutil amestec de cuvinte, cand totul poate fi analitic prezentat mult mai pe scurt.

    Riscati de asemenea sa fiti prost inteles. Stiut e ca destui citesc comentariile lungi doar pe diagonala, iar repetarile aberante cu “Herta Müller e cam obraznică”, “Herta Müller înjura”, “Herta Müller este vinovată”, pot lasa o prima impresie contrara a ce sugerati de fapt.

    Ati luat vreodata in calcul sa va mai slefuiti stilul? Sau e prea tarziu?

  • Dorin Tudoran

    @ Lucian Baciu

    1. Nu ma intereseaza opiniile autoarei mentionate de dvs., atunci cind se refera la calitatea scrisului.
    2. Nu toate textele mele se incadreaza termenului de “cercetare stiintifica.” Un lucru sau altul poate fi comentat si in texte ce nu se supun “cercetarii stiintifice”. Adevarul poate fi spus si in texte ce nu sunt analize de cercetare.
    3. Nu, nu am luat inca in calcul asa ceva. Dar dvs. puteti citi pe cine doriti, de pilda autorii cu un stil net superior de celui de care sunt capabil eu. Presa este plina de oferte de acest fel. sau, puteti continua sa o cititi pe autoarea de care pomeniti.

    Cele bune!

  • Am observat inca din 1980 ca poezia ta , mai ales de dupa Respiratie artificiala, merge paralel cu poezia celor din Aktionsgruppe Banat, din cauza limbii, nu a continutului ei. Am recitit antologia ta ,Tanarul Ulisse, starnit de unele coincidente si incidente, si impresia de atunci mi se verifica , mai mult, asi zice ca erai un precursor al lor…Cu Dreptul la frica meriti acest nume, desigur folosit cu precautie, iarasi, din cauza limbajului diferit…N-ai insertat in poezia ta tema deportarii svabilor in minele rosii, dar ai scris despre deportarea romanilor si nu numai a lor din propria lor constiinta si chiar din tara…Johann Lipett a scris si el astfel in Un Model.O biografie. Intr-un fel el este inaintasul Hertei Muller, precum este Pastior si Bossert, vezi calatoria initiatica a acestora. Herta reinvie stafeta lor cazuta… In 83 am anticipat acestea in articolul meu Calatoria lui Johann Lippet. Acum se adauga , nu prea tarziu si Calatoria Tanarului Ulisse. Nu e deloc putin lucru. Confratii tai de calatorie , din grupul USR, s-au pierdut pe la kilometrul 80 , daca nu chiar de tot. Tu esti mai aproape de Nobel , decat ei in de ei. E meritul acestui premiu ca te-a adus in atentia actualitatii.

  • Dorin Tudoran

    @ N. brasoveanu #8

    1. Multam pentru a va fi facut timp sa recititi antologia de acum… 10 ani.
    2. Nu am fost, nu sunt si n-am cum fi interesat intr-un asemenea premiu… De peste cateva decenii, scriu (daca fac si asta) un poem, doua pe an. Am publicat cateva — altele nu mai stiu pe unde sunt.
    3. Acest premiu nuy m-a adus, in nici o forma, in atentia actualitatii. A adus-ao pe Herta si ma bucur foarte mult pentru ea.

  • mihai rogobete

    Când ai rău de mare, eşti sfătuit să te plasezi cât mai aproape de mediocritatea nemişcată a vaporului, unde nu-ţi mai vine să te răsteşti nici la ruliu nici la tangaj -- în forma înfrânată -- nemaimânată istoric -- de timp. Dacă roţile trenului n-ar fi autonome estetic, reţeaua feroviară n-ar avea ce face cu frânarii: cine-a mai pomenit, frânar prin cultură de vapor?

  • mihai rogobete

    Super abureală de humanitasgeală! Fiindcă mi-au fluturat urechile, căci pluralul de la nas îmi făcea naşi şi m-am autoi-lustrat de-am eşuat pe fundul ur-muzei ca Manon Lescaut versus prin neprezentare Herta Muler pe Atheneu la veceu în pădurea de
    “ai noştri, ca brazii, cu mucii pe piept”!

  • fumurescu

    @ Dorin Tudoran -- frumos si bine scris. Kalokagathon!

  • Florin Iaru

    Dorin
    A-i cere lui Bacovia să iasă cu steagu-n stradă, lui M Blecher să dirijeze mulțimile, iar lui Mateiu Caragiale să devină propagandist este o tipică prostie. Unii oameni sînt curajoși, alții, sfioși, temători. Individul nu devine erou decît cu spatele la perete. Să-i întrebăm, de-ar fi posibil, pe toți martirii închisorilor comuniste, ce-ar prefera, statuia de erou sau o viață normală?
    Asta nu-mi place: să-i pretinzi lui Cărtărescu să fie propagandist! La fel cum, de partea cealaltă, e anormal să te lauzi cu anticomunismul de cumetrie!
    Au fost unii care au avut… ce-au avut (cojones). Dar, te întreb, de ar fi fost să trăiești într-o lume puțin, numai puțin mai normală, nu ai fi dat dracului disidența? E o întrebare. Nu degeaba spun că mulți dintre cei ce au ieșit în decembrie ’89 (pînă pe 21) s-au scrîntit, pentru că mintea lor exasperată a fabricat droguri toxice!

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru # 13

    1. De acord în legatura cu Bacovia, Blecher si Mateiu.

    2. De Cărtărescu nu spun nimic. Din două motive. Primul -- el intră pentru mine în altă categorie decât cei de mai sus. Cei de mai sus sunt morți, MC este — slavă Domnului! — very much alive. Autorii de mai sus au spus ce au avut de spus, MC este “a work in progress”. Al doilea -- eu am primit cu plăcere oferta generoasă a lui MC de a ne admira doar în secret, nu și în public. Nu mă crezi, întreabă-l.

    3. Nu uita că acest text, așa cum se indică, este doar prima parte a unui text mai mare.

    4. Evident că aș fi dat disidența (sau cum se numesc chestiile astea) și m-aș fi mulțumit cu literatura. Numai, că dragă Florine, cam când a fost lumea suficient de “mai puțin normală”, ca să-și vadă tot literatul doar de literatura lui?

    5. Nu m-a văzut, cred, nimeni cerând socoteală altora de cum au ales să trăiască . Am reacționat doar când — deși au ales să trăiască foarte onorabil -- au afirmată că au ales să trăiască la fel ca mine, și el un mod onorabil, dar diferit de al lor. Repet, nu doar că — împinși la zid, cum spui tu — niște tâmpiți ca mine au hotărât la un moment dat că a trăi împins la zid este a nu trăi, dar nici nu mai înseamnă nimic ce au făcut ei.

    6. Nu mă pot amesteca în “încontrarea” HM vs MC, dar revenind la ideea ta că nu poți cere nimănui să fie propagandist, sper să nu mi-o iei în nume de rău mărturisindu-ți că nu cred că HM ori subsemnatul am fost niște “propagandiști”.

    7. Și revenind — chiar cu totul — la propagandă și o lume numai cu puțin mai normală, cum spui tu, am o bănuială. Zic bănuială și atât.

    Oricât de urât arată lumea României de azi, din punctul de vedere al subiectului în discuție (crimele unei dictaturi) ea este, evident, puțintel mai normală decât cea din timpul lui Ceaușescu. Poate că Hertei Muller nu-i place că MC a ales să facă propagandă pentru Traian Băsescu. Și-atunci, și-o fi spus, “Păi, neică, mai bine făcea MC propagandă împotriva lui Ceaușescu, decât în favoarea lui Băsescu.”

    Cum spuneai — cojones. Nu e rău să le ai, nu e o crimă să nu le ai. Dar este jenant să te prefaci că le ai ori că le-ai avut ori să lași să se creadă că cei de le-au avut au fost niște tolomaci.

    8. Nu te înșeli că mintea exasperată a unora ce au ieșit până în decembrie 21 1989 a “fabricat droguri toxice”. Dar nu mă simt printre ei, iar — chiar și statistic vorbind — cei mai mulți fabricanți români de droguri toxice se află printre cei ce au rămas, nu printre cei ce au plecat, fiindcă dintre cele 23 de milioane de români de pe timpul lui Ceaușescu, în afara celor ce au plecat pe lumea cealalată, cei ce au plecat in afară sunt cu mult mai puțin decît cele 21 de milioane ce au rămas. Dar, încă o dată — fabricanții de droguri toxice se ocupă cu asta, indiferent dacă trăiec în România ori în afara ei.

    Cu amor,
    Dorin

  • Pingback: Fractura (I) | Critic Atac()

  • Ioan Costea

    De normalitate.
    1. Pai mie-mi place ce si cum scrieti, va multumesc! Teme semnificative, scris limpede. Dar, desigur, “De gustibus…”
    2. A propos de normalitate, o sa scriu o traznaie (?). Oare sunt pus sa aleg intre N. Guta si F. Salam (“cantareti” de manele, pentru cine nu stie) sau intre “Steaua” si “Dinamo” (niste echipe de fotbal)? Dar mie-mi plac si G. Liiceanu si N. Manolescu si M. Cartarescu si H. Muller. O, cum cautam pe vremuri si cartile “subversive”, pe langa cele de cultura pur si simplu! O, cum mi-a placut si acel “Nu” al Hertei Muller! Inteleg anumite iritari omenesti -- ele fac parte din normal -, dar ma astept sa nu decada in reprosuri, exclusivisme si mai stiu eu ce. Oare diversitatea de idei si pozitii de atunci (printre care rezistenta dura, rezistenta prin cultura, rezistenta prin tacere) si diversitatea de acum (inclusiv modificarile survenite in raportarea la trecut) sa nu se poata cuprinde intr-o aceeasi cultura? Ca eu asa m-as simti mai bine si mai educat. Nu credeti ca, insidios, si-au bagat coada naravurile politice autohtone? Scrieti ca H.Muller si G.Liiceanu “se incomodeaza unul pe celalalt”. Tocmai, de ce sa nu se acomodeze?
    3. Nu-i iubesc nici pe N. Guta, nici pe F. Salam, nici “Steaua”, nici “Dinamo”. Dar, zau, n-am nimic de zis despre semenii care o fac. Ii iubesc insa pe carturari si ma astept/le doresc sa nu cada in patime de tip “politico-ideologic”. A bon entendeur, salut!

  • @) Florin Iaru

    Cum spunea si Dorin, una sint vremurile normale, alta cele anormale, iar a crede ca putem avea comportamente identice fara a tine seama de normalitatea vremurilor, e o mare eroare. Problema, cred, a fost bine pusa de Dorin -- nu poti obliga pe nimeni sa aiba cojones, daca nu are, dar ii poti cere sa nu se prefaca a fi purtator de…, daca e loc gol in nadragi. Sper ca insulta adresata lui Hertei, lui Dorin si altora citorva, nu foarte multi, e involuntara! Ma refer ca scaparea cu “propaganda”!

  • mihai rogobete

    Dacă nu nimeresc vreo bătătură, arunc la plezneală titlul “Cultura minimei rezistenţe şi cea de frânari”, în eventualitatea unui coautoriat eseistic.

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete #10

    Eu am pomenit, la poetul comunist — dar aşa de sastisit de comunism, încât a devenit un fel de suprarealist-fără-voie — Ion Bănuţă: “Nu frâna, frânare!”

    Era formula lui Bănuţă de a se opune prin… poezie.

  • Radu Humor

    parca vrand sa-i demonstreze celui ce-i reprosa stilul oarecum alambicat (e oarecum adevarat :roll: ) Dorin Tudoran apeleaza la acel pct. 7, care ar putea foarte bine sa fie suficient pentru intelegerea acestei prime “Fracturi ” :

    “7. Și revenind — chiar cu totul — la propagandă și o lume numai cu puțin mai normală, cum spui tu, am o bănuială. Zic bănuială și atât.

    Oricât de urât arată lumea României de azi, din punctul de vedere al subiectului în discuție (crimele unei dictaturi) ea este, evident, puțintel mai normală decât cea din timpul lui Ceaușescu. Poate că Hertei Muller nu-i place că MC a ales să facă propagandă pentru Traian Băsescu. Și-atunci, și-o fi spus, “Păi, neică, mai bine făcea MC propagandă împotriva lui Ceaușescu, decât în favoarea lui Băsescu.”

    Cum spuneai — cojones. Nu e rău să le ai, nu e o crimă să nu le ai. Dar este jenant să te prefaci că le ai ori că le-ai avut ori să lași să se creadă că cei de le-au avut au fost niște tolomaci.”
    Personal cred cu viteza unui supersonic ca adevaratul dizident, trecut prin proba “turnesolului” n-are voie sa arate decat ca Paul Goma, Hertha Muller sau Dorin Tudoran !
    Toti care ies altfel la culoare, mai ales portocalii , se pot numi cum vor ei, dar nu dizidenti, ca un adevarat dizident n-o sa aiba niciodata nici culoare , nici “partipriu” …portocaliu !
    Daca Herta Muller ar fi acceptat decoratia/premiul lui Basescu, cu siguranta ca n-ar fi trebuit sa returneze Premiul Nobel, dar trebuia sa “returneze” mare parte din stima si admiratia pe care romanii i-o poarta nu neaparat pentru al doilea, cit pentru lipsa/refuzul celui dintai .
    Si aici ma gandesc in primul rand la adevaratii intelectuali romani :roll:

    Surprinzatoare temerea/grija lui @Florin Iaru vis--vis de propagandisti….

  • Radu Humor

    Gestul destul de precipitat al lui G.Liiceanu de a iesi din corzi aplicandu-i barbateste o laterala de stanga, peste privirea de dreapta a Hertei Muller ,
    de genul :
    “Si cei care n-au laudat in scrierile lor clanul si regimul Ceausescu au practicat o rezistenta anticomunista ! :roll:, l-au descalificat automat , dar probabil n-a vrut sa paraseasca imediat ringul intalnirii , de el solicitate, pana nu si-a trimis si ultimul croseu :
    Cel cu masina de scris ! 😆 😆 :mrgreen:
    Pai a te lauda in fata Hertei Muller ca tu nu te duceai la militie pentru ampretare cu masina de scris, inseamna ca ori veneau aia sa ti-o ia, ori iti faceai singur cu mana ta ( textele ! ), ori te bateai cu ei pana la usa blocului si reuseai sa-l faci pe ala sa fuga ca-l linsau vecinii si tu ramaneai cu masina in brate, ori, cel mai posibil, ca tot ce scriai trecea pe la ei si nu mai aveau nevoie de confruntare caracteriala a scrisului la masina !
    Dar si mai rau, ca nu scriai nimic din ceea ce n-ar fi convenit regimului :roll:
    Si atunci …..????!!!!

  • Chapeu bas!

    Multi au abordat acest subiect in ultimele doua saptamani, dar nicaieri nu am gasit bogatia de nuante, subtilitatea, ironia fina, justa masura si completa si perfecta acoperire a temei, asa ca textul dumneavoastra. Astept cu neastampar partea a-II-a.

    Adevarul, insa, domnule Tudoran, a ramas tot cel mai mare lux al romanului si practicarea lui, din cauza finalului neprevazut, este inca o aventura in lumea noastra. Daca in in ’84 -- ’85 rostirea adevarului gol-golut v-a lasat singur printre dusmani, astazi, recidivand, riscati sa ramaneti singur chiar, vai!, si printre prieteni.

  • li

    @Radu Humor
    ” un adevarat dizident n-o sa aiba niciodata nici culoare , nici “partipriu” …portocaliu ! ”
    Am avut mereu convingerea ca adevaratul intelectual este un spirit critic . Daca nu este atunci nu-i ramane decat a fi un scriitor minor ( vezi criteriile de acordare a premiului Nobel ) .
    Nici in vise negre nu mi-l pot imagina pe Dorin Tudoran facand propaganda unui politician care se afla la putere ( sa nu aud prostia cu Felix )sau argumentand patetic orisice aberatie a unui Basesc dupa care se da fata mare .

  • Lucian Baciu

    Domnule Tudoran, n-as fi dorit sa va mai dau replica, dupa raspunsul artagos primit. Aveti o varsta, va inteleg irascibilitatea, dar intelegeti totusi ca nu oricine va critica va vrea raul. Iar multe din criticile aduse sunt poate semnale de alarma la adresa credibilitatii voastre, a intelectualilor din vechea garda. Daca citatele din doamna Oancea nu va plac, reflectati putin -- ca e in interesul dvs, nu al altora, la spusele doamnei Muller din Corso:

    “Intelectualitatea din România nu prea este interesată de viaţa civică. Mulţi scriitori cred că fac parte dintr-o castă separată, care nu trebuie să se intereseze de lucrurile mărunte, dar din lucrurile acestea mărunte se compune viaţa noastră şi fiecare om simte, la un moment dat, când ceva nu e în regulă. Pe ei acest lucru nu îi interesează. Nu i-a interesat nici înainte, în dictatură, şi nu-i interesează nici acum. Există un fel de a vedea lucrurile cu care probabil s-au obişnuit de mai multe generaţii.”

    Domnule Tudoran, SE VEDE! Deceptia enorma pe care eu insumi am avut-o si cu GDS-ul sau Alianta Civica a fost aceeasi: v-ati desprins de ceilalti, v-ati autosituat mai toti din vechea garda pe un plan superior, si ati pierdut contactul cu cei pe care nu-i considerati oameni de litere, intelectuali. Ati creat cuiburi private, pana si-aici pe blogul dvs vad ca raspundeti amical si cordial doar vreunui Liviu Antonesei sau Florin Iaru. Asteptarile noastre, ale destui altora ce nu pot fi cumparati pe galetzi la voturi si au totusi mastere sau chiar doctorate prin alte domenii profesionale, era sa rezistati si sa respingeti tentatia infatuarii. Oameni sunteti insa, n-ati facut-o si nu cred ca o veti face vreodata. Iar tinerii de azi, ce nu mai au rabdare si nici n-au cunoscut vorba lunga saracia omului, tare ma tem ca va vor taxa indiferenti ce lasati in urma.

    Va criticam stilul gandindu-ma nu la paparazzi, ci chiar la Herta Muller, despre care s-au gasit unii s-o critice ca nu scrie bine. Asa spuneau altadata si despre Marin Preda, scriitorul care pe mine personal m-a marcat cel mai puternic in anii tineretii. Surpriza e ca acel “tampita asta de patrie” al lui HM inlocuieste lesne 2-3 paragrafe prea sufoase ale dvs. despre tara. A fi mai sincer sau direct nu-i un pacat sau un defect, domnule Tudoran. Nu mai tratati de sus pe altii, considerand ce lasati dvs. in urma ca imbatabil, ca sunteti singurul ce veti avea de pierdut.

    Si-o spun cu bunavointa, chiar daca inca o data m-am aratat direct.

  • Lucian Baciu

    Sa mai adaug ceva si-am incheiat. Am aici in vest un prieten medic care, in perioada in care ati profitat de spatiul public de pe Vox ca sa va ciondaniti cu Ioan T. Morar, a mai salvat o viata, in timp ce altii ar fi lasat-o sa se stinga. Nu stie nimeni de el, poate doar parintii fetei, care au strecurat in ziarul local o nota de multumire. Amic fiindu-i, cunosc pe putin alte aproape zece cazuri de situatii asemanatoare.

    Dar datoria cui ar fi, domnule jurnalist Tudoran, sa descopere si sa scrie despre asemenea cazuri? Ca de asta au access la “presa libera”! Sunteti scarbit de politicieni, moguli, de fostii si actualii securisti? La fel devin, sa stiti, tot mai multi scarbiti de ceea ce faceti voi din mass-media, ca o tratati ca pe avutul propriu, reparandu-va imaginea sau vaicarindu-va de hoti, dar facandu-le totodata publicitate si uitand total de ceilalti. Nu-mi spuneti, va rog, ca de 2-3 ori pe an bagati si un articol despre adevaratii eroi. Va respect talentul literar, dar sincer nu-l consider nici cat o ceapa degerata alaturi de cate vieti a salvat prietenul. Care insa, e drept, nu scrie nici poezii, si nu cunoaste nici pe cine trebuie, dintre cei care apar pe sticla sau dau cu pixul prin gazete. Acestora din urma le-as arata manios obrazul. Si va veni o vreme, chiar daca mai dureaza inca 10, 20 de ani, cand nu doar in politica sau afaceri vor reveni lucrurile la normal si-n Romania, dar si in cercurile acestea de “caste separate, care nu trebuie să se intereseze de lucrurile mărunte”, cum bine spunea Herta Muller.

  • dumitru ungureanu

    @ Florin Iaru & Dorin Tudoran: oare nu cumva se poate spune ca HM (ci nu Angela Marinescu cea indragostita de Basescu) are… cojones?

  • Florin Iaru

    Aoleu, frați căuzași (Dorin și Liviu@)
    N-am spus o clipă de propagandă!
    Am zis: a-i cere cuiva să fie propagandist, cum cer blogurile, forumurile și televiziunile -- e o prostie.
    @Dorin, drogurile toxice: cunosc mulți tipi care au stat pe baricadă și s-au scrîntit. Așa cum s-au scrîntit băieții din Vietnam care au trecut prin momente de frică.
    Ce vă cer vouă (de fapt, nu vouă) e să nu ne pierdem buna judecată.
    Cît depre opțiunea politică a lui Cărtărescu, deși nu-mi place, spuneți-mi un avantaj material obținut de MC. Tare mă tem că e un fraier, nu un fanatic, nu un ideolog!

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru # 26

    Bre,

    Eu incerc — cat ma duce capul — sa invoc buna judecata.
    Optiunea lui politica de astazi il priveste “strict si personal”. Nu e nici mai rea, nici mai buna decat altele.
    Nu, ideolog nu este.
    Nu, nu ma preocupa ce avantaje a obtinut optand cum a optat.

Next post:

Previous post:

WP Admin