≡ Menu

Fiecare generație: sau când e prea târziu

Cu câteva zile în urmă, pe acest blog, un  comentator recomanda altui comentator stoicismului. S-a întâmplat ca schimbul de replici să mă prindă chiar în timpul unui neașteptat exercițiu de stoicism. Unul nesemnificativ. Totuși, o încercare de care m-am simțit mândru.

Mi-am reaminit de Epictet, stoicul grec, și al său: “A-i acuza pe alții de propriile tale nefericiri  e semn că ai nevoie de educație. Să te acuzi de unul singur e semn că educația ta a început. Să nu te acuzi nici pe tine,  nici pe alții dovedește că educația ta s-a împlinit.”

Ciclul neîntrerupt al blamărilor, începând cu cel peste generații, constituie una dintre căile prin care pustiim viețile altora și așternem locul pentru pustia ce se instalează în propria noastră viață.

Vitriolăm cu sete spațiul sensibil dintre răspundere și vinovăție, micșorând șansele rănilor de a se închide. Apoi, ne văităm că totul doare.

Uneori, când simt foarte apăsat acest pericol, reascult un cântec pe care vi-l recomand și dumneavoastră – http://bit.ly/bFUDPF.

Un sfârșit de săptămână liniștit!

  • @) Dorin Tudoran

    Intrutotul de acord. In general, sint lucruri de care ne dam seama tirziu, cind nu tirziu de tot, chiar prea tirziu. Cintecul parca e scris special pentru articol, sau vitzversa, ca doar stim in tara cui traim!
    Un w end linistit si matale, maitre.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Sa ne recitim cu bine

  • victor L

    “Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului.
    Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, derapau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:
    -- Am auzit un greiere.
    -- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
    -- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
    -- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
    Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit
    micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
    -- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
    -- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
    -- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
    -- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
    A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al
    orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
    -- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

    Ascultind zi de zi la televizor gilceava, crimele, tragediile, URECHEA CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU se formeaza pe tot ce este urit, rau. Ni se impregneaza FRICA!
    Devnim neputinciosi, tematori ( de avion, de frig, de vint, de mincare, de oamenii de linga noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CIND SI CUM.

    UITE ASA: ascultind asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, tarim intr-o lume nesigura, urita, nu mai am incredere in nimeni, etc.
    Intre timp greierii cinta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.
    Viata este frumoasa si merita traita!”

    Primita pe net pentru urechile atente.
    Eu am fost atent la o discutie intre Livius Ciocarlie care a implinit 75 de ani( la multi ani cu sanatate) si Robert Serban, pe TVR Timisoara. Si am mai tras cu ochii la Doha si la fotbalul englez.
    Fiecare cu greierii sai.
    Recomand si o revista buna:
    http://www.revistaorizont.ro/

  • Shadow

    Banuiam eu ca referirea la Epictet o sa va provoace dle Tudoran. L-am redescoperit de curad citindu-i manualul in metrou si in tren. Ajuta sa te “reconsideri” modul in care te pozitionezi fata de ceilalti. Fara sa fii neaparat stoic.
    Weekend placut tuturor

  • Dorin Tudoran

    @ Shadow:

    Meritul dvs. este incontestabil. A cazut pe un anume moment si, gata, s-a ivit “un complex de imprejurari”. Multumiri.

  • Dorin Tudoran

    victor L:

    Tot nu-mi vine sa cred ca Livius Ciocarlie a implinit 75 de ani. De cei 80 ai lui nea Relu Cosasu chiar nu stiu ce sa zic… Doar La mUlti Ani!, amandurora…

  • victor L

    Da, Oscar Rohrlich a implinit 80 de ani.
    Are gena matusilor.
    A promis acum ceva timp ca vom citi o carte semnata cu numele asta, si o astept.

  • Florin Iaru

    @Victor L
    Pentru că povestea e adevărată, azi, sîmbătă, vă iert de povara stoicismului neasumat (scuzele trebuincioase!). Trebuia, însă, să spuneţi, ca un indian adevărat care aude de toate, că acelaşi rău, acelaşi îndemn la rău, acelaşi limbaj şi aceeaşi furie devastatoare se revarsă şi din Olimpul cotrocean. Se aude chiar mai clar prin trompeţicile televizoarelor… Şi gata.
    Of, of, dragostea e un lucru foarte mare!

  • mihai rogobete
  • @) Victor L

    Iata, m-ati provocat! Mai recomand o revista buna http://www.timpul.ro

  • Nicolae Prelipceanu

    Apropo de indianul de mai sus, imi amintesc ce haz faceam de exemplul dat, intr-o carte de etnologie, cred ca de Levi Strauss, cu “salbaticii” carora li se pune o scena dintr-un film de actiune si dupa aceea sunt intrebati de au vazut, iar unul dintre ei raspunde ca a vazut un soricel traversand scena. Ca-n unele tablouri clasice de la Louvru, unde scenele maretze de sus sunt insotite, jos, de doi catei sau de alte animale, care-si vorbesc sau se bat pe limba lor. In general, se face mare haz, in lumea de azi, de cei care nu merg in directia curentului. Or, asta e clar, cei dinaintea noastra au fost rai, prosti, lasi, ticalosi (si multi chiar au fost), iar noi (aici imi vine sa citez din Eminescu, “iara noi, noi, epigonii…”, dar ma abtin), numai noi existam. Dar, Dorine, n-om fi spus/crezut si noi asta, la randul nostru, care rand a trecut. Ca, din momentul cand stim ce “ar fi trebuit sa facem”, e clar ca randul nostru a trecut.

  • maria

    @ Dorin Tudoran

    Cu engleza mea de balta, am apelat la o traducere. Daca ea este cat de cat corecta, atunci :
    Nu va multumesc pentru cantec. Am un sfarsit de saptamana oribil, cu furtuna afara si uragan interior.

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete

    Cine zice ca presa romaneasca nu a inregistrat si progres? Pai, de la gaina care naste pui vii la articolul de acum e o cale-atat de lunga.
    E drept, intre cele doua destinatii atat de diferite, senatorii evz te mai tin prin garile alea amuzante cu poze, steaguri si citate istorice din faptele celor pentru care fac agitatie electorala non-stop!

  • Dorin Tudoran

    Nicolae Prelipceanu:

    Evident ca randul nostru a trecut, dar avem bucuria ca stim ca nu am fost de partea railor in Noaptea Sfantului Bartolomeu — doar niste camp[ioni ai oamenilor de zapada. Amuzant este cand vezi pe cei oarece mai tineri, care au stat tot timpul, pe atunci, cu morcovul in fund, iar acum, ca vine iarna, se dau si ei oameni de zapada si-si auto-infing morcovul unde ar trebui sa le fie nasul…

  • Dorin Tudoran

    @ maria

    Uraganele interioare nu sunt declansat de nimic exterior. Sunt, asteapta acolo, in interior, pina se investe un pretext (in cazul de fata, cantecul cu pricina) pentru a izbucni. Dati o fuga pana la malul marii si va veti linisti… Puteti s-o luati si spre munte, e liniste si acolo…

  • Daca_nu_nu

    @) DT
    „Amuzant este cand vezi pe cei oarece mai tineri, care au stat tot timpul, pe atunci, cu morcovul in fund, iar acum, ca vine iarna, se dau si ei oameni de zapada si-si auto-infing morcovul unde ar trebui sa le fie nasul…”

    Aceste cuvinte ne doare!!!

  • mariana codrut

    @Un sfirsit de sapatmina linistit si tie, Dorin!

  • maria

    @ Dorin Tudoran

    Ador ironia D.stra, dar de data asta este cat se poate de neavenita. Fiecare avem un parcurs cu multiple regrete. Ca si cum n-ar fi fost indeajuns, eu am defectul de a le face proprii si pe acelea ale persoanelor pe care le iubesc.
    PS. Munti nu sunt pe aici, pe aproape. Marea, care mie-mi place mai mult iarna ( à-propos, este si un cantec frumos despre asta), este atat de agitata incat nu am curajul sa ma duc singura pe plaja…

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Dau scris ca nu sunteti printre cei la care ma refer; desi stiati foarte bine. Totusi, dau scris…!

  • Dorin Tudoran

    @ maria

    Regret ca v-am tulburat ziua.
    Marea se va linisti.

  • Daca_nu_nu

    @) DT
    Bineînţeles.
    Durerea cea mare este că trăiesc printre ei.

  • mihai rogobete

    După ce plăti caracatiţa pe care i se năzări s-o cumpere – neam, s-o poată desprinde. Văzându-l în încurcătură, dar ocupat cu un alt client, vânzătorul îi întinse cumpărătorului o cazma militară pregătită parcă pentru asemenea eventualitate, care, la rându-i trecu cu vederea aluzia ofensatoare a palmei cu care acela-şi lovi creştetul. Dar nici după cea de a treia groapă săpată sub dihanie nu izbuti s-o-nhaţe din saltul prin care poposi, e drept, nu prea departe. N-ai înţeles – zise vânzătorul – când, după ce octopodul îşi puse toate braţele-n capul lovit cu cazmaua, o luă uşurel vârându-i-o-n traistă.

    Nu numai Colosul din Rodos sta pe două picioare, nu numai două coarne avea Minotaurul, nu numai două tăişuri, labrysul; deşi preţuia în dauna celor trupeşti pe cele sufleteşti, tot îndoit fu stoicismul, tot dualist. Cum să-l zmulgi, când îl ţine hedonismul?
    Adevăr/bine/frumos – caracatiţa raţionalistă stă pe trei picioare. Ca tridentul, ca masa şi scaunele lui Brîncuşi: ţărăneşti. Ca „evidenţa” tridimensionalităţii spaţiale şi temporale. Cum să smulgi caracatiţa când „ Lumea este ceea ce vedem; realitatea, ceea ce credem.” ?
    Întrebat, cum putem înţelege, ca dimensiune adăugată lungimii, lăţimii şi înălţimii, timpul relativist, Einstein a răspuns: Ca dragostea adăugată de Iisus binelui, adevărului şi frumosului. Crucea creştină e o caracatiţă cu patru picioare.
    Când a spus că unu şi acelaşi efect poate proveni din mai multe cauze, iar una şi aceeaşi cauză poate produce mai multe efecte, Heisenberg ne-a vândut caracatiţa cu cinci incertitudini.
    Mai sunt trei, dar de ce să le zic? Oricum, ultima e cazmaua.

    Pălitura de cazma a dualismului ne desprinde din încleştarea prunciei cainice a omenirii; tinereţea raţionalistă, de adolescenţa acesteia -- etc. -- tot aşa precum un popor îşi zmulge, din clasele sale sociale, toată istoria mentalităţilor, pentru a ne-o întemniţa în fiecare. Suntem puternici dar singuri, fiindcă prea toţi suntem vulnerabili; ne urâm nefiind capabili să ne iubim pe cât suntem în stare.

    Să nu uit: punându-şi braţele-n cap, caracatiţa a icnit: Au!

  • maria

    @ Dorin Tudoran

    Fericit D.stra, recuperati repede daca ati ramas numai cu “regretul” tulburarii zilei unei necunoscute.

  • elena

    @ DTudoran
    multumim pt citat…dar, s-a implinit…neincepandu-se (nu poate fi exclus)

    nu vreau sa admit pustia in viata, posibil, deocamdata…
    cat sunt oameni care te iubesc cu adevarat, ma refer in primul rind la parinti, se merita sa lupti cu neadmiterea pustiei
    cantecul e frumos, dar eu secretul yl stiu demult si nu mi-i rusine sa-l pun in fapta…e drept ca la noi, vorba unei bunici: “omul cel bun e frate cu acel nebun”
    @ maria
    nu disperati,
    despre omul cu un zilnic ritual al regretelor gasiti, daca doriti,
    la Vasile Garnet poemul “Omul deteriorat”

    seara buna tuturor

  • Florin Iaru

    Bine ai revenit din weekend!
    🙂

  • maria

    @ elena # 24

    Cine v-a spus ca fac parte din categoria acelora “cu un ritual zilnic al regretelor” ? Chiar deloc.
    Totul a plecat de la cantecul recomandat. Are o strofa care m-a “lovit” rau, pentruca din imaturitate si o buna doza de lasitate am evitat sa… dar ce fac ?!?… imi deschid sufletul pe un blog ???

  • divanuriletomitane

    @ Dorin Tudoran

    Va multumesc pentru urarile din week-end. Pentru prima data dupa o lunga perioada de timp, pe fronul de Vest a fost liniste ….Pe frontul de Est insa, ieri am avut deschiderea oficiala a noului sediu al Seviciului de Evidenta a Persoanelor in City Park Mall din Constanta, in cadrul CENTRULUI DE SERVICII PUBLICE. De aceea timpul nu mi-a permis mai multe ( si in Vest …).

    Vad ca, devansand si intersectând fronturile, din nou dom’niku a plusat in privinta « serviciilor », iar de data asta, promt, Florin Iaru a dat si explicatia cat se poate de naturala si adevarata. Si iar ne intoarcem in logica scrisorii dvs. catre ambasadorul SUA, prin care pozitia dvs. creaza o bresa importanta in monolitul care striveste azi Romania . Dupa cum scriam, rechizitoriul trebuie sa fie mult mai amplu ( directie pe care nu mai puteti continua dvs., tot in mod firesc si natural – ati putea, daca raspunsul asteptat de dvs. privindu-l pe Andrei Brezianu, va fi venind vreodata…) si cred ca se regaseste in spiritul « Scrisorii mele deschise catre Presedintele SUA « , scrisoare deschisa (doar) pe blogul dvs., ca replica la Scrisoarea dvs. deschisa pentru Presedintele Romaniei Traian Basescu.

    P.S. 1. : Ref. la planurile de viitor, ieri, la deschiderea oficiala a noului sediu al Serviciului de Evidenta a Persoanelor Constanta, au participat si ultimii doi comandanti ai serviciului ( spre deosebire de mine care sunt functionar public, ei au fost politisti, acum fiind la pensie ). Le-am propus participarea la cele doua initiative ale mele, Centrul Interinstitutional pentru Interesul Public -- CILIP( ca replica locala si comunitara a comitetelor interministeriale de stat ) si Unitatea Locala de Reforma a Administratiei Publice -- ULRAP ( ca replica locala a Unitatii Centrale pentru Reforma Administratiei Publice din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor ). Sper ca pe directia CILIP sa pot colabora si cu « colegul nostru » Lucian Burjuiul, care pana acum s-a ferit sa ma viziteze in sediul Politiei. Poate in noul sediu…. Un alt potential participant de valoare la initiative este viceprimarul Constantei, Decebal Fagadau, de care v-am scris in ultimul email privat. Am participat inconstient la deprecierea grava a economiei romanesti, nu vreau sa particip, constient de data asta, si la deprecierea grava a statului roman.

    P.S. 2 : Tot dom.’niku ( iata ca poate exista si colaborare intre « grupul de la Cluj » si « divanurile » de la Constanta….) va scrie ca v-ar vrea in fruntea unor convoaie de ajutoare. Care sa ne ramana la toti….Cred ca deja va aflati in fruntea unor convoaie care pot schimba in bine Romania, convoaie in care continutul « pachetelor » este format din valori si principii, problema este ca toate aceste convoaie ce au venit institutional pana acum, s-au cam « descarcat » doar in unele « curti », golindu-se astfel de semnificatii si depreciind intreaga societate. Dupa cum va sciam odata, deprecierea de mai sus s-a intamplat confimandu-i viziunea lui Gogu Radulescu, viziune care nu a intrat niciodata in contradictie cu crezul său. Era si imposibil, datorita flexibilitatii si « desteptaciunii » lui ( a « crezului » )…Probabil aceasi mostenire o au si « baietii destepti » de astazi….Ăia proştii, sunt consecventi…. Asta neansemnand cu n-ar fi si « prosti » in « servicii » ( in general, inteligente, deci « destepte » in context ) si « destepti » in « proasta societate »….

  • There is obviously a lot to know about this. I think you made some good points in Features also.
    Keep working ,great job!

Next post:

Previous post:

WP Admin