≡ Menu

Ficțiune și adevăr

Un fost colonel KGB devine consultant al unei bănci occidentale. În realitate, instituția – care îl plătește foarte generos – este o caracatiță multinațională implicată în mai tot: de la trafic de armament la afaceri cu Mafia, de la grupuri teroriste la lovituri de stat, de la joc dublu la asasinat etc.

“Prins” de doi agenți care încearcă să scoată la lumină afacerile băncii, fostul KGB-ist îi explică unuia dintre justițiari de ce nu va reuși, chiar dacă el, fostul colonel, dorind să-și plătească ticăloșiile vieții, va încerca să-l ajute pe  agentul idealist.

Pe scurt – interesele sunt enorme, corupția prea mare, toată lumea e implicată.

Agentul nu vrea să asculte nimic din ce-i spune fostul KGB-ist și o ține langa cu adevărul, faptele, realitatea, vinovăția, legea și pedeapsa. Excedat de naivitatea agentului, fostul KGB-ist îi atrage atenția acestuia, cu mare blândețe, că nu vede diferența esențială dintre adevăr și ficțiune.

După care i-o explică: “There’s a difference between truth and fiction.  Fiction has to make sense.”

Nu vreau să traduc spusele fostului colonel KGB, de mila adevărului.

Copyright 2012 – ION BARBU

În final, spre a-și spăla păcatele,  fostul KGB-ist se sacrifică și îl duce pe agent în bârlogul lupului. Dar, așa cum îl prevenise pe agent, acesta din urmă și colegii săi nu reușesc. În ciuda câtorva pierderi – “de personal la vârf” și a unor sume enorme pentru restul lumii dar neînsemnate pentru bugetul băncii – nimic nu se schimbă. Banca merge înainte.

Nu vă speriați, vorbesc de un film.

Spre deosebire de ficțiune, realitatea nu este obligată să “make sense”.

P.S. Deși cititul articolului de aici a fost un alt exercițiu într-ale răbdării, îi mulțumesc lui Vasile Gogea că ni l-a semnalat pe blogul său înainte să apuc să postez textul de azi. Se pare că nimeni, dintre cei care chiar o pot face, nu vrea să curme cursa acuzațiilor aiuritoare, lipsite de dovezi. A (re)început un măcel care poate istovi și cea mai mică speranță că normalitatea mai are vreo șansă în discursul public românesc.

 

  • Ontelus Dan Gabriel

    Pornind de la relația ficțiune-adevăr, nu sunt întâmplătoare pentru identitatea românească, între altele, balada ,,Miorița” și biografiile a trei cărturari: Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, în ordine cronologică.

  • Mulţumesc pentru mîna întinsă, dragă Dorin!
    Poate că asta e soluţia: înapoi la ficţiune!

  • gellu dorian

    Niciuna! Normal este sa fie anormal! Orice deviere duce la tulburari grele la nivelul cel mai inalt, fie la putere, fie la opozitie, fie in stinga, fie in dreapta, vorba cintecului lui Celentano. Filmul, in schimb, are toate sansele sa aduca discursul politicului din realitate in fictiune si invers.

  • InimaRea

    Poate c-ar trebui sa admitem ca adevarul nu e aur curat -- e aliaj cu fictiunea. Si sa-l masuram in qarate.
    Poate c-ar mai trebui sa ne-mpacam cu ideea ca adevarul pur nici nu exista -- nici macar in stare naturala. Si cum ar fi daca ar exista 100% la adevar -- ar fi util, suportabil, ar rezista la proba dura “a credibilitatii”?
    Dar ce-ar fi sa renuntam la superstitia adevarului si sa ne multumim cu “realitatea obiectiva”, asumata la nivel subiectiv -- individual -- in functie de capacitatea de intelegere si acceptare a ceea ce numim -- cu atita nonsalanta -- realitate?
    Deja, ne lovim de rezistenta fata de adevarul universal valabil -- utopie, dupa unii; ideal, dupa altii; moda, pentru cei mai multi.
    Adevarul antichitatii era Pamintul-tipsie. Adevarul nostru e Pamintul-sfera. Era mai mult ori mai putin adevar, in lume, atunci decit e acum? “Stiintific”, poate ca era mai putin dar acel neadevar -- dedus iar nu cunoscut, dar acceptat in virtutea autoritatii celor care-l imprastiau in lume -- era benign, nu pornea de la dorinta mistificarii ci de la aceea a cunoasterii. Adica, nu era o minciuna, doar marca limitele omului antic de a cunoaste adevarul. Azi, stim acele limite, cum si eroarea acelora, dar pretuim -- in continuare -- autoritatea tuturor celor care ne-au inselat cu buna-credinta.
    “Fiction has to make sense”, pe cind adevarul nu-i tinut a avea neaparat sens, oricum -- nu neaparat pentru toti. Apare ideea de informatie, in functie de care stabileste cineva cite qarate are adevarul: daca are sens si commun sense (logica, etica) si porneste de la date unanim acceptate, e de 24 q. Daca nu, “e aur slab”.
    Atunci, poate c-ar trebui obligati furnizorii -- si producatorii -- de adevar sa precizeze (pe etichete special concepute pentru asa ceva, ca la market pentru produse alimentare) compozitia adevarului, cite qarate; eventual -- si la ce poate fi intrebuintat; neaparat -- la ce nu poate fi, la-ndemina cui nu trebuie lasat cu nici un chip.
    Cum ar fi: Luna e satelit natural al Pamintului. (Compozitie: adevar stiintific acceptat 100%; adevar etic -- indiferent; adevar filosofic -- fara; fictiune -- evidentiata doar in contact cu poeticul. Ca aici: Luna, tu, stapina marii/ Peste unde stai culcata…)
    Adevarul colonelului KGB (al specialistului in informatii, ar spune Kartouche; al securistului, ar spune toti cei care n-au rontait jimbla din spatele lampii, ci orbitorul malai mucegait din celalalt capat al mesei adevarului) suna asa: Adevarul e o tesatura cu fir aurit. Dupa scopul ei, poate fi gablonz, cerga, presh. Nu atit bogatia firului conteaza cit urzeala. Ia scoateti voi urzeala, sa vedem ce mai puneti pe perete, pe pat; pe ce mai calcati? Mai are sens zburataceala de fire despletite, dezorientate, isterizate?
    Atunci, e urzeala fictiune? Nu, firul de aur e.
    Si-abia acum ajungem noi la “adevar”: e in functie de cite qarate are urzeala; firul de aur -- cantitate neglijabila pina la inchipuire (fictiune?)

  • Ivi

    …cand sunt ignorate sau date la o parte “minima epistemologia” si “minima moralia” din spatiul public atunci discursul fictional-conspirationist e inevitabil…
    …desigur ca in momentul in care intelectualii si/sau comentatorii pro-basisti se dau “fete mari usor gravide”, adica se revendica a fi “neutri si independenti” cand sunt la fel de unilaterali ca si cei pe care-i critica, ei devin si fatarnici/ ipocriti, nu doar “prost plasati epistemologic” (cu atat mai mult cu cat te numesti GDS si/sau revista 22)
    …insa, dincolo de simpatii si/sau antipatii si dincolo de valoarea sa, Plesu e dator cu o explicatie onesta (…caci mi-aduc aminte domnule Tudoran cum ati fost atacat de cei de la 22, doar pentru ca ati scris in Jurnalul lui “Felix turnatorul”…)

  • lucid

    Ce ma revolta pe mine este cata atentzie se acorda afirmatziilor unor jeguri precum “ciripoi”, rogojan sau iulian vladU. Macar cei care “mai citim cate ceva” -- vorba plotonierului Maftei din “Reconstituirea”, ar trebui sa ignoram asemenea dejectzii publicistice tot asa cum ocolesti un kkt ca sa nu te murdaresti si tu calcandu-l. Noica si “scoala de la Paltinis” agentzi Intelligence Service. Bibliografie obligatorie: Olivia Manning si trilogia sa, sau macar serialul facut de BBC, memoriile surorilor Samuelli si George Tomaziu plus, de ce nu, “Biblioteca” lui Salcudeanu. Dupa ce le parcurgi si, mai ales, intzelegi, potzi comenta despre ce inseamna razboiul total dintre doua lumi incompatibile in esentza dar care nu pot evita intrepatrunderile.
    Ca sa te uitzi in gura unei jigodii ca rogojan (recunosc, fatza de el srs e un limbric comparat cu un sharpe) e o dovada de retard mintal sau de ura ireductibila, aceasta la randu-i fiind semn de desavarsita ratare intelectuala.

  • Dorin Tudoran

    @!ivi

    Imi aduc aminte si de multe altele dar trebuie sa mergem inainte,
    Am mai scris pe acest forum: dl Plesu este singurul care pate decide daca are vreun mnotiv sa dea vreo explicatie, daca vrea sa o dea sau nu.

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Cam nenuantate unele dintre afirmatiile dvs. Nu este vorba de a “ne uita in gura lui Rogojan”. Este vorba de a nu refuza, in principiu si practic, nimanui dreptul de a aduce niste subiecte in discutie. Dar, atunci cand, dupa repetate interventii, devine evident ca argumentele/acuzatiile nu sunt sustinute de probe, unor asemenea participanti la discutie trebuie sa li se spuna “destul de destul”!

  • Poate ca fictiunile cu parfum de verosimilitate nu sunt intodeauna chiar atat de fictionale cum par, cum si adevarurile incredibile pot sa nu fie chiar atat de lipsite de credibilitate cum ni se infatiseaza la prima vedere. Pe de alta parte, de multe ori, in explicarea inexplicabilului suntem tentati sa folosim in mod rudimentar si abuziv subtilul brici al lui Occam, cu toate ca, desi de preferat, cea mai simpla explicatie nu este, in mod obligatoriu, si explicatia corecta!

    In plus, nu intotdeauna qui s’excuse s’accuse.

    Totusi, eu am o nelamurire (mai veche) si i-as fi extrem de recunoscatoare persoanei care mi-ar risipi-o. In noul Cod Penal mai este incriminata calomnia? Dupa cate stiu, in noul cod, articolele 205 si 206 din codul vechi, referitoare la insulta calomnie au fost abrogate. Daca nimic altceva nu s-a pus in locul lor, cum ne mai putem “repera” onoarea, in cazul in care avem si argumentele, si motivatia de a o face?

  • Dorin Tudoran

    @No Name?DP

    Cam asta intreb si eu.

    X este acuzat — in mod repetat — de catre Y ca si-a ucis mama. In fapt, mama lui X traieste, e bine mersi, dar Y continua sa-l acuze ca si-a ucis… mama. La vocea acuzatorului Y se adauga alte voce. Totusi, mama lui X traieste dar X incepe sa arate in uchii unora dreptr un criminal nenorocit care si-a ucis mama…

  • unicornu

    “Instanţa Supremă statueaza că normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art. 205 şi art. 206 din Codul penal, precum şi prevederile art. 207 Cod penal privind proba verităţii, abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziţii declarate neconstituţionale prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale, nu sunt în vigoare.

    Prin urmare la acest moment ramane doar varianta actiunii civile.”

  • @unicornu

    Aha. Va multumesc.

  • Comentator dibaci

    🙂 Eu m-am incumetat totusi la o traducere. “Macar rostul minciunii este sa pacaleasca, a adevarului care este ?” Increderea, un sentiment disparut !

    P.S. Increderea tot o constructie spirituala maiastra este … si -- referindu-ma la aportul ei social -- poate intr-un final la fel de rentabila ca minciuna.

  • Frumos articol

  • Florin Iaru

    Poate citiţi un pic şi Caţavencii de săptămîna asta, pagina 3. E şi de ras, nu numai de plîns.

  • Florin Iaru

    Pot să explic (nu să scuz). Ura îmbracă forme tare necăjite. Lucid, care postează iar, după o absenţă îndelungată, cînd duşmăneşte pe cineva, apoi duşmăneşte. Nici nu întreb de ce. Aşa vrea omul. Apoi, exact ca în Caragiale, dă-n fandaxie. E musai ca obiectul urii să se umple de toate păcatele posibile şi imposibile ale lumii. Altfel, ura nu-şi mai găseşte menirea, identitatea, ea nu mai trăieşte comod în propria piele. De aceea, în disperare de cauză, creierul fierbe, febricitează, construieşte în dîrdori fantasmagorii de care-şi aduce aminte a doua zi, ca de şoaptele altcuiva. E clar, un proces de înstrăinare faţă de propria linie logică. La dracu cu logica! Ştiam eu că-i ceva necurat! N-am bănuit de pomană. De aceea, bîrfele, zvonurile şi înjurăturile se iluminează cu strălucirea eternă a adevărului universal. Şi ipohondria-i gata!
    E un ouroboros. Ura îşi înfulecă coada şi creşte din nimic. A doua zi, realitatea s-a transformat. Slavă domnului, am văzut lumina călăuzitoare. Nici în cazul zbanghiului de colonel sau general -- nu-i altă boală.
    Dar de ce a postat @lucid? Păi, pentru că e-n stare să îşi iubească duşmanii -- numai dacă ţin la Pleşu. Fără să ştie că a ţine la cineva şi la un pic de adevăr nu-i un efort…

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Citesc mereu, dar ati cevenit o revista deprimanta: cu cat citesc mai mult, cu atat plang mai mult.
    Auzi, cum adica Adrian Nastase este gasit nevinovat de mita, dar e gasit vinovat de santaj (care, dupa mine, e ceva mai grav chia rdecat mita) dar tot ce ia este… suspendare. Adica suspendarea executarii…

    Si ne mai plangem de Pamfil Seicaru zis si “Santaju’ si etaju’…

  • Florin Iaru

    E politică înaltă! Ce’şti copil? Las’ că nu e momentu’!

WP Admin