≡ Menu

FESTIVALUL GELLU NAUM

A doua ediție a Festivalului Gellu Naum  se va desfășura la București și Comana în zilele de 4 și 5 august.

Prietenia pe care mi-au oferit-o Gellu și Lygia Naum a constituit pentru mine un privilegiu.

Sprijinul pe care mi l-a acordat marele poet a jucat un rol substanțial în conturarea debutului carierei mele literare.

Iată de ce am fost onorat de invitația Muzeului Național al Literaturii Române de a participa la a doua ediție a festivalului.

Mulțumiri organizatorilor și mai ales doamnelor Simona Popescu și Andreea Drăghicescu.

20264998_1611321665579626_4100338947113780413_n-1

  • DG Ontelus

    Gellu Naum, ,,Ceremonii” (1945): ,,Maria-Roza îmi scrie de la capătul lumii/ despre răul primordial despre nostalgia noroiului/ îmi scrie că plantează grâu şi că îl roade singură/ imediat ce răsare/ şi pentru că n-am supt la sânul ei în calitate de copil/ îmi scrie că umblă desculţă/ Eu fac cafele pentru cei instalaţi mai de mult în pământ/ sau poate sap ca să găsesc fereastra/ Alături într-o lume invizibilă şi sălbatică/ un tip izolat mă exprimă la un telefon public/ vă anunţ spune el că mă aflu în piaţa Buzeşti şi că de aici/ am de gând să mă duc pe jos până în pivniţă sau chiar mai departe/ vă anunţ că m-am învelit în pânză de in că mi-am pus chipiul de iarbă/ şi că m-am îngropat destul de adânc”

  • Dezideriu Dudas

    “Ceva mai jos de Ecuador
    Plutea, plutea Apolodor,
    Și-ar fi plutit așa, un veac,
    Dar l-au cules, cu chiu cu vai,
    Niște pescari din Uruguay. »

    Parafrazându-l pe Noica, ienervat de Caragiale…., n-ar trebui să trecem prea ușor peste “sentimentul uruguayan al ființei »…, atât timp cât Hegel s-a ocupat mai temeinic, germanic, de « fenomenologia spiritului », din perspectivă universală, deci inclusiv uruguayană….. E drept, Uruguay-ul a făcut o nefăcută in lumea liniștită a establishmentului câștigând primul campionat mondial de fotbal, mizând pe organizarea de german al unui oficial uruguayan cu viziune…, ce a devansat atunci blocajul englejilor ( de mult umblători cu Brexit-ul la cingătoare….) sau limitările generale ale vechii Europe, inclusiv ale Germaniei, « patria groazei de revolutie »…., câstigandu-i încrederea lui Jules Rimet, mai apropiat ca spațiu de …timpul lui 1789 !

  • DG Ontelus

    discernământ// zi de iulie/ în piață și la cimitir e bine/ dar mai poți oare desluși diferența dintre ele/ niște experți exprimă doct sentințe speculații/ aici chiar nu există vreo deosebire/ orbitoare este lumina soarelui/ nu-i niciun semn o eroare de percepție/ ciudat la fel ca viața/ să-mi spui ce se întâmplă acolo aud o voce din trecut/ nimic dragă aceleași banalități metafizice/ știi și tu încercări eșecuri glorii/ tramvaiul trece în mare viteză/ peisaj urban dilatat/ căldură și gheață împreună/ chestiune de percepție desigur/ acel tricou real ori din poezie/ nu contează mai știi să distingi/ foșnet ireal de iulie

  • DG Ontelus

    scenariu// mărgăritare pe drum/ cântă greieri la solstițiu/ nimic n-au relevat sertarele sub ele mai era ceva/ când se va întoarce trecutul zise el solemn/ palidă sclipire la zenit/ vlăstarele duce-vor mai departe zestrea primită/ ce perioadă de înjumătățire are carnea arsă/ la periferie au găsit comoara suspectă/ nu vă temeți acționați chiar și în pripă/ un aer albastru bântuia în oraș/ departe foarte departe abia se aude acea tânguire/ nu se știe ce este/ dar liniștea coboară peste oameni și lucruri/ perdeaua mată acoperă tot/ oasele redevin nisip iar suflarea plutește în afara cosmosului/ nici mare nici mic la fel același indistinct/ Sensul este mai presus de sensuri dincolo de ele/ nevolnice cuvintele se termină/ ca și drumul iar timpul nici nu a existat/ tăcere

  • DG Ontelus

    nebulozitate// nori de argint împresoară gândurile/ umezindu-le pentru a deveni niște lacrimi/ anonime cum sunt toate în lumea noastră/ vai dar cum poți să contești autoritatea tradiției/ sunt atâtea personalități care au marcat destinul omenirii/ și atunci tac nu mai am replică/ nori de aur străbat apele și uscatul pământului/ înseninându-l cu frumusețea lor/ comparabilă cu a femeilor a căror prezență/ ne fascinează pe noi bărbații în fapt niște copii mari/ marcați pe vecie de mamele care i-au născut și i-au crescut/ nori de diamant cutreieră galaxiile/ ducând strălucirea primordială la infinit/ la fel cum strălucesc în noaptea instaurată după creație/ viețile noastre roșii verzi albastre galbene/ și cine le poate vedea așa întreabă neîncrezător spiritul critic/ și nu mai spun nimic fiindcă cele ascunse și tainice/ invizibile rămân până la sfârșitul sfârșitului/ iar atunci când se vor da la iveală toate/ necuprinsul va fi înțeles suferința ostoită

  • DG Ontelus

    arșiță// asfaltul semn al confortului cotidian/ îți măgulește retina greu încercată de mirobolante apariții/ ispitele de toate felurile nu se mai termină și/ consolarea apare la gândul că va veni și vremea când/ nu vei mai băga în seamă cele mai multe lucruri din jur/ aerul greu al caniculei agresează mintea/ nevoită să recurgă la scara de incendiu/ adică la prejudecăți și alte inevitabile automatisme/ vipia te inundă fără să i te poți împotrivi/ însoțită de închipuiri de alt soi decât cel clasic/ culori mirosuri gusturi se intersectează delirant/ și cazi într-o prostrație ce te smerește/ conturul obiectelor devine fluid precum psihicul volatilizat în câteva clipe/ un murmur delabrat este totul decăzut la starea originară de/ indistinct din instinct/ apuci totuși să te așezi pe iarbă și să lâncezești/ până ce rațiunea va fi iarăși îngăduitoare

  • DG Ontelus

    buletin de știri// chiar acum sună sirenele în toată țara/ în ultimele douăzeci și patru de ore au fost două cutremure/ în județul meu despre care a vuit mass-media/ iată sunt contemporanul unor evenimente remarcabile/ cum se spunea odată simt că trăiesc în miezul unui ev aprins/ a prins de veste orice om conectat că se petrec în lume/ lucruri dintre cele mai interesante plăcute dătătoare de energii/ încât până și prețul energiei convenționale au ba a început să scadă/ de altfel în casă este cald în cea mai răcoroasă cameră sunt deja/ la ora zece douăzeci și cinci de grade e superb magnific de vis/ bună ziua tuturor

  • DG Ontelus

    dulcinea// don quijote e un băiat bun dar cam ciudat/ el spune că mă iubește și-mi arată zilnic asta/ sunt mai mulți băieți și chiar fete care țin la mine/ însă nu vreau să fac dragoste cu nimeni/ băieții se poartă frumos sperând că voi ceda/ iar fetele ah mi-e rușine să spun/ don quijote e altfel îmi compune poezii mi le recită și plânge/ mă uit la el zâmbesc apoi râd dar la urmă frică mi se face/ nu știu e-atât de pătimaș cred că-i nebun/ fiindcă au știut cu cine să se iubească/ unele prietene au acum mare influență hotărăsc soarta multor muritori/ n-am nevoie de asta abia mă descurc cu mine însămi/ am văzut totuși că e bine să fii în compania altora/ însă eu mă simt adesea singură când alții se află în juru-mi/ și oricum n-aș vrea să-i fac un copil lui don quijote/ dar la ce bun să mai trăiești fără să fii mamă/ ei uite că se poate sau cine știe mai târziu/ voi gândi altcumva Dumnezeu trebuie să mă accepte așa cum sunt/ El a decis venirea mea pe lume/ dulcinea se depărtează încet mergând cu capul în jos

  • DG Ontelus

    his story// și cu istoria ce facem mă-ntreabă șugubăț vecinul/ oricum ne dă delete pe față rămâne să îi suportăm tot chinul/ cuvinte doxa episteme se-aștern cuminte în tratate/ cu o trădare și-o eschivă clar surmontezi vreo trei karate/ popoare alegeri constituții susțin al lumii edificiu/ nu știi la urmă ce învinge o bibliotecă ori un ospiciu/ elita decide sărmanii suportă așa ne e soarta/ atât la intrare dar și la sosire aceeași e poarta

  • DG Ontelus

    misterul timpului// am vrut să deslușesc misterul/ timpul m-a întâmpinat mai ispititor decât cea mai frumoasă femeie/ trecerea clipelor îmbină rațiunea și ceea ce nu poate fi înțeles/ suferința iubirea lumina muzica sunt doar semne ale acestui miracol/ să te bucuri în pace de toate și să mulțumești Cerului pentru toate/ iată o cale de acceptare a celor mai presus de noi/ timpul revelator al singurătății al minții al dezirabilei salvări

  • DG Ontelus

    Probabil că unul dintre cele mai importante lucruri rostite în dezbaterea de la Realitatea TV a fost întrebarea, formulată de către Domnul Dorin Tudoran, referitoare la cine sau ce decide calitatea de intelectuali publici a unora, precum şi frecvenţa cu care aceştia apar în mass media. Într-adevăr, moderatorii au evitat răspunsul, unul declinându-şi, modest, calitatea de entertainer, celălalt legitimându-se atât prin aceea că nu este recompensat pentru apariţiile tv, cât şi cu faptul că, în trecut, a fost parte a instituţiei Radio Europa Liberă. Lucrurile sunt legate, astfel încât răspunsurile la cele două întrebări ne pot conduce, în pofida autonomiei aparente a esteticului, şi la recunoaşterea/ignorarea din istoriile literare, mai mult sau mai puţin oficiale, a unora sau altora dintre scriitori, întâmplător sau nu şi intelectuali publici. Fiindcă instituţia reabilitării este universală, globală, locală, glocală, iar Ministerul Adevărului are între atribuţii şi reabilitarea, cu şi fără ghilimele. Un anume climat intelectual şi anumite prejudecăţi, propagate sistematic ţin şi de formatorii de opinie, atent setaţi, selecţionaţi, verificaţi etc. Ori suntem postmoderni, ori nu mai suntem.

  • Dezideriu Dudas

    In cartea despre MM pomenita anterior am (re)citit despre o initiativa a mea de a-i conferi titlul de membru de onoare al Asociatiei Prodemocratia Constanta criticului Marin Mincu. Post-modernismul de care scrieti, prin optezecisti, au fost pe la scoala lui MM….Ca au fost si/sau au ramas, ori mai sunt si/sau n-au mai fost, n-a mai tinut de el…Repet, seriozitatea lui IB Lefter si « politicianismul » lui Octavian Hoandra sau al mass-mediei in general…., sunt de bun augur ! De ce sa fie « politicianisti » doar politicienii, care n-au cum scapa usor…. , si cei care ii tin in sah permanent ? Mass-media poate « evada » prima….La « casta scriitorilor » e si mai simplu. Pana si ironia socratica s-a dovedit a fi ipocrita pana la urma….De unde, necesitatea seriozitatii, de unde Noica versus Caragiale, de unde chiar si Caragiale versus Caragiale ( « Faclia de paste » ) !

  • DG Ontelus

    cititorul// revenea la textele de dinaintea glaciațiunii internautice/ personaje stări cuvinte care îl făcuseră în bună măsură/ ceea ce era și altfel nu putea fi/ plasarea pe orbita transmundană i-o asiguraseră acei demoni dostoievskieni/ poezia eminesciană l-a inițiat în starea de grație/ julesverne-ianul căpitan nemo îl obsedase/ plânsese citind despre domnișoara de la vallière a lui dumas tatăl/ nu-i venea să creadă că ultimul roman al lui preda putuse apărea/ le tot spunea copiilor că experiența umană din ion-ul rebrenian/ e deasupra orgoliului intelectual camilpetrescian/ dar că strict estetic romanul obiectiv și cel subiectiv au aceeași legitimitate/ procesul kafkian îl marcase iar miticul don quijote i se părea/ expresia maximă a occidentului jubilația în iluzie și trezirea/ odiseul homeric era primul semn literar al introvertirii/ iar divanul cantemirian proba căderii ontice a modernității/ în fine paradoxul cioranian îi furnizase un firesc ciclu corsi e ricorsi/ și multe altele erau lecturile ce-l formaseră și-l ajutaseră să nu se piardă chiar de tot/ el apucase totuși niște vremuri în care însemna ceva reflecția/ acum în plin matrix al minunatei lumi noi mulțumea Cerului/ că se mai putea rușina și învinovăți știind că nu e doar un animal/ ci va trăi cu nostalgia misterului până la sfârșit

  • DG Ontelus

    poetul// intuia că dacă rațiunea pură se căptușise cu o critică/ doar un elogiu i se putea face ticăloșiei pure/ și cu aceeași îngăduință cu care de regulă contempla nimicnicia/ și suferința generată continuu de aceasta urmărea modul sistematic/ în care nemernicia se lăfăia în deplina impunitate a postadevărului/ pe care îl ilustrau acei băieți veseli nonconformiști de dinainte/ și care între timp se instalaseră la butoane după ce se dedaseră/ la fel de fel de ocultisme întrezărite de șaman dar imposibil de evitat/ astfel că poetul nemaiașteptând nimica-nimicuța de la cei mai veseli băieți/ care au existat vreodată în sud-estul european își vedea tacticos de grădina-i/ bucurându-se anonim și egoist de crepusculul generalizat dar și de/ zilnicul căscat solar dulceața feminină acordurile mereu proaspete ale muzicii/ și mai cu seamă de împăcarea cu trupul cuvintelor a inefabilului/ împăcare în fapt și a sufletului său cu drăgălașa de lume/ iară noi noi decrețeii simțitori harfe zidite de vii

WP Admin