≡ Menu

Farmecul nu tocmai discret al tranziției – Prima Doamnă (I)

Desen&Copyright@DION

Desen&Copyright@DION

Aflat pe platoul unui canal de televiziune spre a comenta ceremonia de primire-predare a funcției de președinte desfășurată la Cotroceni, cineva încearcă să convingă telespectatorii că ”Prima Doamnă” e, așa, o chestie ”informală”, că doar românii nu sunt americani:

Președintele Iohannis a venit însoțit cu (de) soția Domniei Sale. În sistemul românesc nu e vorba de Prima Doamnă, nu e ca la americani. Este, pur și simplu, soția președintelui.”

Să înțelegem că sagacele comentator e sigur că doar în Statele Unite soția președintelui este și “Prima Doamnă”? Puțintică documentare n-ar strica. Poate începe cu Franța.

Sugerându-i-se cuvântul ”protocol”, comentatorul cu pricina răspunde prompt și flegmatic:

”Protocolol îl fac cei care se ocupă cu așa ceva.”

Aici comentatorul  are dreptate – la nivelul acesta, regulile de protocol nu sunt stabilite de jucătorii de barbut care mai însuflețesc emisiuni de televiziune.

Un ”sistem românesc” ”pur”, elaborat, să zicem, de Mircea Badea, ar interzice ”Prima Doamnă” și comentatori iscusiți ne-ar aduce cu picioarele pe pământ: ”Uite-o și pe Carmen asta…”; “Mărioara aia…”

Nu știu cât noroc postdecembrist au avut românii la președinți, dar aș spune că au avut noroc de trei Prime Doamne la locul lor.

”Formală” ori ”informală”, poziția de Primă Doamnă nu este chiar floare la ureche.

Cine nu crede, să le întrebe pe fostele Prime Doamne – Nina Iliescu, Nadia Constantinescu și (mai ales) Maria Băsescu.

Care ar fi calitatea supremă a unei Prime Doamne? Să fie o doamnă.

Să-i dorim Primei Doamne a României să se bucure de mult mai multă liniște decât liniștea de care s-a bucurat predecesoarea Domniei Sale.

Liniștea unei Prime Doamne vorbește și despre liniștea (sau neliniștea) multor altora.

Respectându-i pe alții, ne respectăm pe noi înșine.

Hai, că nu e chiar rocket science!

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • 🙂 Greu la deal cu boii mici.

  • Mici, nemici, dacă nu scăpăm de jugul prostiei vom deveni boi din ce în ce mai mari, chiar dacă ne dăum “tauri media”…

  • Dezideriu Dudas

    De inteles. Taurii, tot la vale…Boii, tot la deal….

    Din “piesa” : Dealu’ Plangerii vs. Valea Veseliei si a Bascaliei

    P.S. Ref. subiect, am un sentiment de stranietate….Nu vom reusi niciodata sa revenim in normalitate ? Nu stiu ce v-a determinat sa incepeti atat de abrupt d-le Tudoran, dar nu pare a fi “de bine”….Desi, la “oamenii de bine” ar trece neobservata atentionarea dvs….Intra in “instrumentarul” ( pe nou…., pe vechi, “pregatirea”….) lor.

  • Ce m-a determinat sa incep asa abrupt? Banuiesc ca prostia din ce in ce mai abrupta a unora…

  • miron de la raion

    Reveni-vom oare la solutiile patafizice ale domnului Danila Prepeleac?

  • InimaRea

    Mi se pare chiar ciudat că nu mi se pare ciudat ca, la-nceput de mandat prezidențial, să vorbim despre consoartele președinților noștri. E de bine -- înseamnă că sînt atît de pătruns de spiritul mioritic, încît mă pot bucura din tot sufletul de toate meandrele sale concrete.
    E ”un ce” echivoc în textul dlui Tudoran, poate că urmînd a fi dezvoltat ori îngropat în continuarea discuției.
    Președinții au o problemă de atitudine cînd intră-n pâine: cum să marcheze diferența ori continuitatea față de înaintașii lor. Liote de conslieri le-mpuie capu’ cu sfaturi care de care mai potrivite dar și mai potrivnice comportamentului de bun-simț, în ideea că ”imaginea” trebuie să dea bine la ”popor” -- un Polifem post odiseean, parcă.
    Tradiția noastră în materie se ține-n două modele: Ceaușescu și Băsescu. Groaznica reputație a Elenei Ceaușescu a făcut ca Prima Doamnă postcomunistă să fie ascunsă de ochii lumii ca o taină rușinoasă. Căci, n’așa, primul președinte și comunist, și necomunist -- la noi, se poate -- avu nevastă rusoaică.
    Ce-i drept nu-i păcat, ”cîrpă kaghebistă” era pentru chiar Excelența Sa Ion Iliescu, iar nu pentru soția lui. Românii pot fi domni cu femeile cînd acelea stau pitite-n conul discreției și muțeniei.
    Emil Constantinescu a preluat modelul de succes, astfel că Nadia Constantinescu poate circula liber pe stradă, fără pericolul de a fi deranjată de vreun val de (im)popularitate, căci puțin știu și cum arată.
    Ei, cu Băsescu se schimbă modelul în antimodel -- că doar era dat în Paște, nu? Prima lui Doamnă fu Udrea, a de-acasă nu fu decît soția președintelui și mama zburdalnicelor lor fiice.
    Aici, ne tragem sufletu’ și hodinim: În Pumnul și palma, Popescu-Dumnezeu prezintă matricea conjugală a activistului de partid ajuns pe cai mari: el a luptat cu lumea -- s-o transforme revoluționar, mai ales pe sine transformîndu-se -- în timp ce muierea i-a rămas la cratiță, să facă ce știa ea mai bine. După 20-25 de ani în care simple muieri își așteptau oamenii acasă, din an în Paști, între soți se-ntinsese distanță istorică: lumea veche înapoiată (a muierii de lîngă vatră) și cea nouă, modernă, a bărbatului învingător. Ea -- tot cu 4 clase (hai, 7-8 dar trecute pe hîrtie, nu la școală); el -- cu toate patalamalele la zi, de la bac -- la doctorat. Dincolo de inevitabila lor impostură intelectuală, ”școala de partid” și școala vieții (de luptă și muncă -- nota bene!) i-au transformat pe luptătorii cu Vechiul, în adevărați campioni ai lumii noi, unii care se uitau ori cu mirare, ori cu duioasă milă, la făpturile de le găseau pe-acasă după vreun eveniment politic hotărîtor și extenuant.
    Deloc extracontextual, îmi amintesc cu recunoștință de precizarea autorului care, la un moment dat, arată și meritele datorită cărora o seamă de tovarășe au ajuns atît de importante în ierarhia politică: e pe undeva o imagine cu o masă de brad negeluit și o sobă dogorind, la tîrziu ceas de noapte. ”De la munca de jos” capătă alt punct de pornire -- nu frecatul podelelor ci polizarea lemnului crud al tăbliei mesei de partid și de stat.
    Din aceste motive sumar expuse -- rog apreciați -- totdeauna m-a amuzat comparația dintre Elena Udrea și Elena Lupescu. Una din mistificările ”Epocii Băsescu”, căci -- de fapt -- sugestia era că și Băsescu, tot cum Carol II -- nobil suferind de priapism. Unde ”Prima Doamnă” era tratamentul, iar nu vreo țiitoare ca toate țiitoarele (fie acelea și regale, cum ni le prezintă Petre Dumitriu în Cronica de familie).
    Noul nostru cuplu prezidențial are a ne calma imaginația, cu imaginea unui cuplu conjugal cît se poate de burghez -- comme il faut, carevasăzică. Împotriva acestui pericol de mortală plictiseală, speranțele noastre de scandal se-gață de tivul rochiei Primei Doamne.

  • PaduchelePlesuv

    Depinde si de context, principial omul nu este lipsit de un pic de dreptate. De ce? Fiindca in sistemul constitutional romanesc presedintele nu este seful statului. Ori, daca doriti neaparat un sef al statului, conform constitutiei noastre, acesta ar fi parlamentul. Autointitularile dlui Basescu despre propria persoana ca sef al statului au fost minciuni, iar utilizarile expresiei de catre presa au fost fie forme de servilism si propaganda (inducerea ideii ca Basescu e tatucul) fie forme de lipsa de informatie. Totusi, in loc de cenusiul “sotia presedintelui”, trebuie gasita si o exprimare plastica, de acord. Nu stiu daca “prima doamna”, ceea ce ar duce la ideea ca presedintele ar fi primul domn si, in lipsa legitimitatii de a se numi seful statului, ne-ar trimite la ideea ca am putea avea de-a face cu unul dintre acele concursuri televizate in care apar tinere familii, ori cu o manifestare de moda vestimantara. Poate ca frantuzismul “doamna presedinte” ca sotie a domnului presedinte ar fi compromisul. Desi poate ca ar mai trebui gandit, peste un timp vor fi alese ca familii prezidentiale familii de homosexuali (familii de lesbiene inclus), ori, poate daca vor fi respectate si drepturile zoofililor, am putea avea familii prezidentiale de tip om/animal. Romania regnului bine ales.

  • Dezideriu Dudas

    Bre, esti olandej ?

  • PaduchelePlesuv

    Nu, dar am avut ideea ca Romania sa declare legala zoofilia si casatoriile zoofile, dupa care sa acuze Olanda de nerespectarea drepturilor omului si de intoleranta sexuala.

  • Dezideriu Dudas

    Bre, m-ai omorat ! Gata, tu esti sefu’ !

    P.S. Pentru cei mai vechi, care stiu ca “laleaua” asta e mai veche pe-aici : Nu avea dreptate Jeffrey Sachs cu extinderea “cercetarilor” la regnul animal ? Stati, nu va grabiti, “cercetarile penale” la animale vor incepe abia dupa ce se vor termina (la) oameni(i)…

  • Petru Jipa

    Mare adevăr, dar cu Franța eu nu aș începe…

  • Rose

    Nu aveti dreptate. In sua institutia primei dne exista, pt ca are o pozitie cu indatoriri speciale, cu birou propriu, angajati, agenda si program distinct. Cam cum era si Ceauseasca noastra, dar in limite democratice, nu dictatorial-cretinoide. Nu e doar o consoarta ci, aproape, un om politic. Franta nu are aceasta institutie, nici Romania. Ca le spun unii si altii, asta e alta treaba. In sua exista o institutie oficiala a primei dne. Sper ca sesizati diferenta.

  • O sesizez…
    Numai ca atunci cand Hillary Clinton (la inceputul primului mandat al sotului Bill) de vebi mai mult de hiperactiv, considerandu-se un al doilea presedinte, un mare publicist american i-a reamint ca nu dansa fusese aleasa, ci sotul…

  • In sistemul constotutional romanesc cine este seful statului? Ascult de mult la dezbaterea aceasta si tot nu-mi este limpede. Pare cam asa: cand ne place presedintele, el elste seful statului; cand nu ne place -- nu este el seful statului.

  • Ba tocmai, șeful statului este Președintele, potrivit sistemului constituțional românesc. Parlamentul nu este “șeful statului” nici măcar în republicile parlamentare. Un exemplu banal: în Germania șeful statului este Președintele federal, nu Primul Ministru, care este șeful guvernului. În SUA, Președintele este și șeful statului, și șeful guvernului (“Head of Government”). În România, poziția de șef al guvernului este împărțită de Președinte și Primul Ministru.

  • Jugul prostiei? Să scăpăm de el? Păi, unde ne ducem noi, măi domnule?

  • Ultor

    In constitutia noastra se vorbeste de sef de stat, nu de seful statului…E, totusi, o diferenta care nu trebuie facuta fiindca schimba complet datele problemei…

  • PaduchelePlesuv

    Este opinia dumneavoastra si ma voi lupta din toate puterile ca dl Tudoran sa o publice!

  • Nu este opinia mea, ci o noțiune clar definită în politologie. Dacă cineva vine și afirmă că greutatea unui corp se măsoară în kilograme, asta nu este diversitate de opinii, ci lipsă de cultură -- în opinia mea.

  • PaduchelePlesuv

    Domnule Tudoran, pentru intrare in atmosfera am putea sa ne amintim primele cuvinte al unei poezii apartinand lui Florin Mugur: ” O, semizei, o viceregi,…”, ne aflam intr-o zona a lui semi. In fapt, incepe sa apara intelesul expresiei de republica semi-prezidentiala. Poate ca Florin Mugur ar fi scris un vers si despre semi presedinti, insa nu cred ca, cu adevarat seful statului acelei vremi ar fi tolerat vorbe al caror inteles sau subanteles l-ar fi privit. In aceasta lume a lui semi, putem vorbi si despre un semi sef de stat.
    Pozitia presedintelui este definita de articolul 80: presedintele este reprezentant al statului, garantul unor atribute ale acestuia (consecinta a pozitiei de cap al ostirii), supervizor, si mediator. Putem incerca sa interpretam aceste aspecte ale pozitiei ca fiind suficiente pentru a-l declara sef de stat, doar ca observam ca activitatea sa este cenzurata de parlament sau de guvern. Astfel, in privinta tratatelor, presedintele este un finalizator ,incheie tratate, adica le semneaza, insa tratatele sunt negociate de guvern, adica presedintele (implicit echipa prezidentiala) nu negociaza tratate. Cand activitatea presedintelui nu este canzurata? In situatii de urgenta si de importanta deosebita. Altfel, de exemplu, in situatia suspendarii premierului, presedintele numeste un alt membru al aceluiasi guvern ca premier,… Acesta cenzurare a activitatii prezidentiale ( de care Traian Basescu a stiut sa scape, aducandu-si partidul la putere) impiedica considerarea si numirea presedintelui Romaniei ca sef al statului. In general, cenzorul actelor prezidentiale este parlamentul, adica, in mod normal , parlamentul ar trebui sa fie considerat “seful statului”; parlamentul insa, mai ales dupa campania impotriva sa, declansata de taranisti -- interesati sa guverneze prin decrete, adica ordonante -- din 1996 si care continua si acum, nu isi gaseste coeziunea (spiritul de corp) si eficienta, forta. De aceea putem considera la fel de bine ca, potrivit constitutiei noastre, Romania nu are “seful statului”. Nu ma indoiesc ca spiritului dvs de observatie nu i-a scapat faptul ca expresia “seful statului” nu a fost niciodata introdusa in mod definitoriu, ci propagandistic ori ca sa fim “in randul lumii”; de exemplu, am retinut aparitia ei intr-o exprimare a curtii constitutionale la adresa lui Traian Basescu, insa fara nici o explicatie constitutionala, ceea ce m-a dus cu gandul direct elemente din cariera politica a dlui Zegrean. Da, aveti dreptate, propagandistic expresia ” seful statului” este folosita in functie de impresia cetateanului despre presedinte. Dorinta cetateanului pentru ca un politician preferat sa poata face mai multe este explicabila printr-o consecinta a accesului cetatenilor la informatie trunchiata.

  • 1. Care este deosebirea dintre noțiunile “șef al statului” (articulat = “șeful statului”) și “șef de stat”?
    2. La ce articol din Constituția României apare sintagma “șef de stat”?

  • PaduchelePlesuv

    Va multumesc pentru tot ceea ce dl Tudoran si prietenii blogului sau mi-au oferit in anul 2014. M-am simtit onorat sa imi comunic unele opinii in spatiul pe care dl Dorin Tudoran il asigura -- si sa citesc opiniile celorlalti comentatori. Va rog sa primiti urarile mele de Craciun Fericit si La Multi Ani! Cu dorinta de a va citi din nou scrierile, in 2015!

  • PaduchelePlesuv

    Faptul ca Traian Basescu a stiut si a reusit sa se faca un fel de sef al statului este altceva.

  • “În dreptul constituțional puterea executivă prezintă următoarele structuri:
    1. Șeful statului, denumit adeseori și șeful executivului și care poartă de regulă denumirea de monarh sau președinte.”
    -- Drept constituțional și instituții politice

    Așadar, prin definiție, Președintele (sau monarhul) este șeful statului. Asta poate însemna puteri absolute (în monarhii absolutiste, dictaturi), un rol foarte redus (exemplul republicilor parlamentare), sau chiar un rol strict onorific (monarhul britanic pentru țări precum Canada, Australia, Noua Zeelandă).

  • CastruccioCastracaniDaPalilula

    In Franta i se spunea LA PREMIERE DAME chiar si doamnei Valerie Trierweiler, simpla concubina prezidentiala. Unele obligatii protocolare avea si ea. La Elysee mai ales. Cititi MERCI POUR CE MOMENT, cartea ei de ruptura, disponibila pe Internet, cu Francois Hollande, si veti afla care erau. Le Pen insusi, referindu-se la Marine Le Pen, fiica sa, spunea ca, daca o sa ajunga vreodata presedinta, va trebuie sa se casatoreasca oficial cu tovarasul ei de viata, urmand ca acesta sa capete titlul simbolico-jurnalistic de LE PREMIER MONSIEUR DE FRANCE/Primul domn al Frantei. Ehehe…

  • Petre Kanal D

    Atentie, fratello! Petre Canaliu in ”Cronica de familie”, da, dar si I.Ludo in ”Regele Palaelibus” (pe care am avut norocul sa-l imprumut de la biblioteca sateasca inainte de replierea spre Eretz a auctorelui sau satirico-stalinian).

  • In fine o dpoamna de … domn. Bine, si Constantinescu a fost ok, pe acea Prima Doamna abia daca mi-o amintesc. Celelalte au fost de3stul de doamne, in comparatie cu onor sotzii lor. Sa speram ca dna Iohannis va da un exemplu catre femeia romanca. Intre pitzipoanca si salahoare, sau incasatoare de pumni femeia romanca e destul de rar o doamna.

  • Pingback: Farmecul nu tocmai discret al tranziției – Prima Doamnă (I) | România curată()

  • Rose

    Asta nu modifica nicidecum faptul ca pozitia Primei Doamne NU exista in Romania sau Franta decat la nivel cancanoid. Si atunci, despre ce vorbim?!

WP Admin