≡ Menu

Exerciții de onestitate

 

Ce mă desparte de semnatarii apelului prin care se cere “demisia în bloc” a juriului Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia?

I.

Nu refuz dreptul la indignare. Dimpotrivă, consider că exercitarea lui este vitală pentru apărarea onestității de care are nevoie orice formă de intituționalizare a valorii.

Dar refuz să cred că pripeala în rostirea sentinței, transformarea banalei conjuncții în bombă cu hidrogen, robespierreiadele retorice și imprecizia argumentației se numără printre calitățile unui exercițiu de onestitate.

Alex Goldiș mă trece în rândul celor care “încearcă să discrediteze valul protestatar”:

“Surprinzătoare, din acest punct de vedere, e poziționarea lui Dorin Tudoran, care rezumă întreaga chestiune la mesajul ‘Cărați-vă de-aici cu subiectivitățile voastre, fiindcă a venit vremea noastră și a subiectivităților noastre!’. Or, tocmai ipoteza că ar fi vorba aici de un protest generaționist trebuie respinsă.”

În realitate, alegeam din apel un exemplu de argument șubred și indicam la ce poate duce folosirea lui.

Deci, nu eu am introdus în discuție un element “generaționist”, ci autorii apelului: e dificil pentru un critic să evalueze anvergura reală a unui poet din generații subsecvente lui”/…/ “credem că un nou juriu, compus din scriitori mai tineri decât cei care urmează să fie premiați, ar vedea poate relieful valoric în linii mai juste.”

Observația mea, citată de Alex Goldiș, nu rezumă “întreaga chestiune”. Rezumă doar avatariul folosirii unui criteriu greu de acceptat drept axiologic – incapacitatea criticului de a înțelege opera uni creator mai tânăr ca el.

Titu Maiorescu era mai în vârstă cu zece ani decât Mihai Eminescu. În lumea de azi, zece ani de atunci ar cântări dublu. Totuși, parcă lui Maiorescu i-l datorăm pe Eminescu, nu?

“Ipoteza” nu poate fi respinsă integral, atâta vreme cât printre argumentele prezentate de autorii apelului se află și cel pe care l-am citat. Cel surprins de poziționarea mea poate citi pe Facebook discuția în care ne-am angajat Claudiu Komartin, Mihai Iovănel și eu.

Va fi și mai surprins decât în prima instanță, descoperind că nu eu justific o anumită abordare prin elementul diferenței de vârstă – “generaționist”.

Că nu doar eu am detectat în apel și prezența “protestului generaționist” o dovedește răspunsul profesorilor Al Cistelecan, Ion Pop și Cornel Ungureanu: Cele spuse în scrisoarea de protest despre „generaţiile subsecvente” şi despre incapacitatea noastră de a le înţelege poezia le luăm drept un „compliment” suplimentar. Sperăm să ne fie făcut de cineva în directă cunoştinţă de cauză).

 II.

Pentru mine, discuția aceasta a avut (sau ar fi trebuit să aibă) două paliere foarte diferite. Cel dintâi este cel al subiectivității ce nu-i poate fi refuzată nici măcar criticului literar, atâta timp cât acesta și-o asumă în mod public. Și aici nu am ce adăuga.

Cel de al doilea – acuzațiile de “malversație”, ”interse de grup”, “presiuni” făcute de un membru al juriului asupra celorlalți etc. Practic – falsificarea rezultatului votului.

De unde am pornit? De la cererea ”demisiei în bloc”. Ce propuneam eu? Să așteptăm ca membrii juriului să-și exprime punctele de vedere în legătură cu felul în care a decurs jurizarea și abia apoi să pronunțăm sentințe, excomunicări, rușinări publice.

Deși membrii juriului nu s-au executat pe loc, punctele lor de vedere au apărut; am început să înțelegem, pas cu pas, ce s-a întâmplat. Mai se justifică “demisia în bloc”?

Din punctul de vedere al lui Radu Vancu, parcă nu:

Așa, prin scrisorile de lămurire trimise de ei, e limpede pentru toată lumea că onestitatea & conștiința lor profesională sunt intacte. “/…/ “După cum spuneam în textul anterior la temă, unul dintre lucrurile bune ieșite din scandalul în jurul premiului Eminescu este restabilirea publică a demnității juriului. Prin răspunsurile profesorilor Mircea Martin, Al. Cistelecan, Ion Pop și Cornel Ungureanu, s-a văzut că majoritatea juriului (și mai ales majoritatea lui mai consistentă, dacă mi se permite) și-a respectat, și de această dată, blazonul.”

Nu era oare mai potrivit să așteptăm întâi asemenea lămuriri, înainte de a șterge dușumelele cu  membrii juriului, a căror “onestitate”, “conștiință profesională”, “demnitate” și “blazon”, iată, le declarăm acum intacte?

III.

În sfârșit, ce i se cere, în continuare, laureatului? Să returneze premiul. De ce? Răspunsul vine tot de la Radu Vancu:

Având în vedere că se bazează pe un viciu de procedură, legitimitatea procedurală a premiului Eminescu primit de Gabriel Chifu poate fi declarată, din acest moment, nulă. /…/ Bref: domnule Gabriel Chifu, întrucât premiul Eminescu v-a fost atribuit dintr-o eroare strategică și procedurală, aveți forța morală să renunțați la el? Vă cunosc puțin, însă, așa cum am spus, decența dumneavoastră mi s-a părut mereu evidentă.

La această decență fac acum apel – pentru a pune capăt unei enorme indecențe.

Asumându-mi riscul ca poziționarea mea să i se pară încă o data surprinzătoare lui Alex Goldiș, recunosc că logica după care un laureat este răspunzător de eroarea strategică comisă de un membru al juriului mi se pare stranie.

Să apelezi azi la decența “mereu evidentă” a lui Gabriel Chifu, cerându-i să repare “eroarea strategică” comisă de un membru al juriului și “ilegitimitatea procedurală” a jurizării, după ce timp de două săptămâni l-ai călcat în picioare și l-ai declarat nul ca poet, un vicepreședinte USR ahtiat după premii etc., aruncă această situație foarte tensionată în brațele comediei.

Onoarea juriului este, ni se spune, “intactă”. Laureatul este, ni se spune, de o decență “mereu evidentă”. Și atunci, n-ar trebui ca lui Gabriel Chifu să i se prezinte niște scuze, înainte de a i se pune, încă o dată, la încercare decența?

E bine că a fost “restabilită public demnitatea juriului” găsit azi mai puțin vinovat decât acum două săptămâni; n-ar fi rău să vedem restabilită, tot public, și demnitatea laureatului vinovat azi — ca și în urmă cu două săptămâni — de nimic.

Pentru indecențele repetate la care a fost supus un poet cine va avea decența să prezinte scuzele de rigoare?

Vorba lui Radu Vancu – cine va avea “forța morală” să facă pasul cu pricina? Căci exercițiile de onestitate nu sunt artere de circulație (a spiritului critic) cu sens unic iar mai întâi blamații și mai apoi lăudații membri ai juriului au făcut o precizare peste care se trece cam ușor cu vederea:

“Chiar dacă opțiunile noastre n-au fost de partea lui, credem că Gabriel Chifu e nu numai un poet nominalizabil, ci și unul premiabil (poate aveți și dvs. conștiința exagerărilor făcute în judecățile intempestive de acum).”

În concluzie, după atâtea zile de dezbateri furtunoase, ce ar trebui să ne intereseze mai mult: instituirea unor reguli de funcționare a nominalizărilor și jurizării care să evite, pe cât posibil omenește, săvârșirea de “erori strategice”, “vicii de procedură”, intrarea juriului în criză de “legitimitate procedurală” și “conflictele de interese” sau să i se retragă premiul lui Gabriel Chifu?

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Mihai Rogobete

    Pentru reputaţia premiului, ar mai fi şi varianta, ca, în anul în care concurenţii sunt doar nominamizabili, să nu se acorde.

  • InimaRea

    Don Dorin e de o elegantă greu de egalat. “Generationismul” e din aroganta vârstei de mijloc exasperate de așteptarea de a scapa de vechea garda, care nu se mai da dusa. Despre asta e vorba, despre preluarea controlului asupra Republicii Literelor. Adica, despre lupta pentru puterea de a juriza, e vorba, iar nu despre neputința magiștrilor de a-si citi si înțelege foștii studenți.

  • neamtu tiganu

    Nu-nteleg aceasta discutie, domnu prof. Tismaneanu impreuna cu un baietel curatel au dat sentinta ” Aici au apărut cărțile noilor autori care au marcat pe veci spiritul românesc, de la Mircea Cărtărescu, la Horia-Roman Patapievici”

    Odat ce spiritul romanesc a fost marcat PE VECI nu pricep ce rost mai au diferite premii, concursuri! Gata s-a terminat cu acest subiect, propun sa ne-ntoarcem la Nuti!

  • “Pe veci” era declarat totul si acum 60 de ani. S-au trezit vechile slogane in noile gatlejuri. Autorii citati nu sunt vinovati de prostia propagandistica a celor care-i citeaza.

  • Cartarescu, Pantea, Petreu nu sunt doar autori nominalizabili.

  • Asa cum am spus in primul text, este un demon de inteles. Ce nu mi se pare de inteles este o logica suferinda care compromite bune parti ale discursului criticș de data aceasta critic — si pe buna dreptate — la adresa functionarii juriului. Acest “La această decență fac acum apel -- pentru a pune capăt unei enorme indecențe” îmi spune că autorul respectiv se lasă purtat de vorba învolburată, în loc de a o stăpâni…

  • Dezideriu Dudas

    Sa nu fie invers : “ s-au trezit noile slogane in vechile gatlejuri” Probabil de aceea dom’Neamtu e nelinistit si reactionar acum. Eu sunt solidar cu el, desi daca aduc vorba de “Monica mea”, adorm toata adunarea preacinstitilor membrii…Credeam ca lucrurile sunt clare, atat timp cat inaintea milosului Alex Goldis, cel care a devoalat strategia ascunsa a nemilosului Dorin Tudoran ce a incercat sa destabilizeze Olimpul poietilor cucernici, si-a impus lista ‘ceea atat de motivanta printre preacinstitii membrii. Dom’Neamtu a fost primul care a incercat sa stearga cu buretele totul si “a rezumat intreaga chestiune” la :“Cărați-vă de-aici cu subiectivitățile voastre, fiindcă a venit vremea noastră și a subiectivităților noastre!”. Eu, desi as putea sa fiu mult mai obiectiv cu “Monica mea”, “recunosc ca sunt mistret” : Dom’Neamtu are dreptate !

    P.S. Misterul mioritic a lovit din nou ! Bre’, tineti-va bine ! Stiti ce a zis “Elena lui” dupa ce a trebuit sa-si restructureze situatia locativa ? “ Am 40 de ani, sunt o femeie singura si tre’ sa ma organizez ! “ Bre’, cand va ziceam eu ca tre’ sa ne organizam, nu ma credeati…Dom’Neamtu e un geniu ! Bre, ai facut armata la genisti ?

  • Jean Pop-Manolescu

    Maestrii par sa nu se inteleaga nici pe ei insisi, darmite intre ei insisi.

  • Naw Bell Eshty

    Poate ca-i si nobelizam in anii ce-or veni. Dupa, insa, Varujan Vosganian, c-asa ar fi frumos.

  • Hantzy

    ProTv are pe Maruta. Si pe Andra. Kanal D o are pe Teo. HUmanitas ii are pe Cartarescu si pe Patapievici. Fiecare dintre ei un as in bransa …
    Sansa noastra e ca asii sunt cate patru!

  • AT

    Comunicarea a devenit o stiinta. Poate de aceea luciditatea devine un termen nou, indezirabil, in trilema prea celebra.Poate si pentru ca literatura nu mai este poesis, nici taram necunoscut, ci reflexologie clasica.Poate si muncitoreasca, in sens laborios clasic. (Nu stiu datele problemei literare, si la drept vorbind nu ma intereseaza. Obiectiv vorbind)
    Sa intelegem ca subiectivitatea translucida este nevoita a se expune opacitatii sistemico- traditionale, si asta doar pentru a fi compromisa de puterile necuvantatoare?
    Hm.

  • Nelu Firfirel

    Tragedia e ca, desi au marcat pe veci (sau pe beci -- precum cei instalati de PCR in fostele case ale sasilor din Ocna Sibiului, unde au transformat pivnita in umblatoare), tragedia-i, dara, ca, desi au marcat spiritul romanesc, membrii -- die Mitglieder ohne Glied -- ai USR nu iau si a doua pensie tot pe veci, muritori fiind. C-aiasta- i problema. Esti primit in Uniunea Scriitorilor la , sa zicem, 75 de ani, fara sa fi cotizat un sfant, capeti si o a doua pensie, egala cu jumatatea celeilalte, obtinuta dupa patru decenii de cotizare. normala. De pilda, esti procuror cu o pensie nesimtita de 8.000 de roni/optzeci de milioane de lei vechi,vei mai avea, daca te primesc in USR, la 65 de ani, inca 4.000/patruzecii de milioane, care provin din impozitele noastre, ale muritorilor de rind, insa, vai, nu ti se va varsa si postum. Aiasta-i tragedia. Din acest motiv spaguiesc unii pentru a fi primiti in acest fals sindicat profesional, in realitate o nomenclatura cu privilegiile aferente, si sub Ceasca si sub Iliescontinesbasescu Iohannis. Nu numai din snobism, spre a se impauna vecinilor de scara. De unde intrebarea despre utilitatea USR si ICR pentru majoritatea populationala a Romaniei, ci nu doar pentru o clica de ”ciocoi postmoderni” si rubedeniile lor.

  • vova

    Puterea de a juriza aduce si plocoane si firfirei numersosi din partea celora doritori sa prinda, odata acceptati in USR, si o a doua pensie, pe care, atentie mare, o poti obtine la orice virsta, chiar si la 73 de ani, fara sa fi cotizat la ea, doar dind plocoane si spagute unde trebuie. Republica Literelor, mi se pare mie, e una, USR ca nomenclatura, cu privilegiile aferente, alta. Nu vedeti ca nici macar numele nu si l-au schimbat dupa Lovilutie, tot US, uniune sovietica raminind, din cinism, ca sa arate ca nu au nimic in comun cu Societatea Scriitorilor Romani din perioada interbelica!.

  • Noo Yawbaag

    Da, asa ar fi frumos -- ai dreptate.

  • Papa Froid

    Mi s-a puuus pata pe tine,/Papa Pievici e cu mine/ Si n-are sa-ti fie biine/Prin fabrici sau prin uzine/Unde el sade pe vine/Si se vizeaza pe siiine..

  • HM

    Dar de tetralema ce ziceti, d-le AT?

  • Peter Manu

    Cred, Dle Tudoran, ca singurul lucru care ar trebui sa ne intereseze este echitatea. Dl. Manolescu si-a arogat conducerea juriului si a influentat rezultatul concursului, asa ca trebuie sa plece. Dl. Chifu este beneficiarul acestor manevre, asa ca trebuie sa restituie premiul.
    Nota: Nicolae Manolescu este un Schmuck.

  • AT

    Ar fi un…dar. Stiti ca darul este de multe feluri. Nu va fi cazul. Niciodata.

  • Dezideriu Dudas

    Acum, cand Alex Stefanescu pare a nu mai putea acoperi nimic ( poate pentru ca nu mai are breton ? ), ceea ce cred ca reprezinta motivul principal al adevaratei lupte dintre zeii Olimpului puterii reale din Romania, Gabriel Chifu “se sacrifica”, inginereste ( dupa sacrificarea economiei, trebuie sa recunoastem, sacrificiul asta-i mai mic…), pentru ca, nu asa, trebuie spus, fix acum , adevarul pana la capat despre USR. Incredibila chestia cu a doua pensie dar poate e bine sa nu uitam nici de “a n-a” mangla…la nivelul “politicii INALTE post…” ( cred, doar o excrescenta a “culturii INALTE ante…”, sens nou pentru mine definit de GM Tamas in eseul sau “Inapoi la banalitate” ). Nicolae Manolescu a fost Mensch din frageda pruncie si acum a devenit Schmuck ? Singurul d-nul Tudoran a ramas consecvent, el cu subiectivitatile lui reclamate de Alex Goldis, nascut in anul 1982, doctor in filologie la UBB ( bineinteles, Cluj – la nivelul asta, INALT, “miticii de la Bucuresti”, cu Universitatea lor, sunt prea putin “destepti”…) si, pot sa fiu sigur, fara a fi plagiat . Aseara l-am urmarit pe Nicolae Breban la Realitatea TV. Numai obiectivitati… si e pentru prima data cand cred ca ideea lui Dorin Tudoran ca am fi fraieri e total subiectiva. INALTIMEA obiectiva a ideii e ca de fapt suntem destepti. Din nou Nicolae Breban are dreptate iar Dorin Tudoran se inseala. Mi-e si frica sa insist pe subiect ca daca se supara domnu’ Jack duce acel 2 plus 2 in domeniul aritmeticii galactice si o sa ne fie dor de acel rezultat 5 sau 6 de pe vremuri…, pentru ca “domnu profesor Tismaneanu”, sef pe ramura, cu mila-i cunoscuta ( GM Tamas ii spune “pietate” cand se refera la lipsurile conservatorilor europeni, dar uita in acel context, “banal”, de savoarea “revolutionarilor” romani… ), nu-l va lasa suparat pe domnu Jack…Si cu aritmetica lui nu-i de gluma. Va inchide subiectul “pe veci”. Si fara judecata ! Cand arata domnu’ Jack cu degetu’, nu e nevoie de judecata. Vinovatia-i prea mare. Domnule Tudoran, nu ati inteles inainte de 1989 ? Cate lectii vreti sa primiti ? Credeati ca daca plecati nu veti fi prins ? Acum e si mai simplu. Suntem prinsi cu totii, fara scapare…Doar pe noi ne mai putem…supara. Ca n-am fost cu ochii pe stele cand foloseam numaratoarea…

    P.S. Alex Goldis reclama, de dimineata, cu “Dreptul Penal Literar” pe masa… Cu “Dreptul Moral”, mai pe seara…

  • Hantzy

    Inapoierea unui premiu nu e atat de simpla. Implicatiile gestului pot fi gresit interpretate. Chiar daca dl Chifu este beneficiarul unor manevre, acest fapt nu exclude doua lucruri:
    1. dumnealui sa nu fi stiut de manevre,
    2. sa fi meritat totusi premiul pe drept.

    Macar una din cele doua situatii ar trebui infirmata cu argumente, pentru a inapoia premiul.

  • Hantzy

    Mai sunt si fabrici si uzine?!

  • metr jac din madarjac

    Darul ”otravit” e cel mai parsiv (nasol, bengos, catastrofal). Sa i se fi servit asa ceva, pe tava, la comanda manoleasca, molatecului Chifu? ( PS. In geopolitichia leninista incipienta, Transnistria, adica fosta Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca de dupa WW I, la est de Nistru creata, fost-a un astfel de cadou-capcana mortifer.)

  • Bozan, Filip & Co

    La propriu nu, doar la figurat mai sint.. De pilda, femeile catolice si neoptrotestante ca ” fabrici de copii”, gazetaria bazata pe ”buzz”,, ca, prin urmare, ” fabrica de zvonuri”. In ce priveste uzinele, a supravietuit cea mai grozava dintre ele: ”Uzina vie” a lui Alexandru Sahia, insa nu se mai preda la scoala, au scos-o din manuale, Filip + Bozan, personagiile principale din povestirea cu pricina, devenind entitati subversive dupa Lovilutie, vinzarea flotei si demantelarea combinatului galatean. ”Bozane, fabrica nu da si picioare!” Decat poate in fund.

  • praslea + merele-i de aur

    Schmuck der Kleine ist er, jahwohl, aber ohne goldene Aepfel. Mir scheint, er waere ein schmutziger Schmuck. Schmutzig und zwergisch scheint er zu werden. Da, dar ii mai dam o second chance, macar ca nu o merita. In numele ideologiei drepturiloromiste, ca tot nulucreaza la UNESCO.

  • avertizorul de pe kierkegaard

    Vedeti ca senatorul Valer Marian a publicat nu demult, la Editura Compania, ”Romania penala”, o carte foarte serioasa si inca necontestata de nimeni in justitie. Sa nu-i dam idei, ca nu se stie, maine-poimaine, amparandu-se de comedia premiala si jurizatorie, sa nu ofere dumnealui cititorilor sai si o ”Romnia literara penala” sau chiar o ”Ununea penala a scriutorilor”. E in stare. CI lo dico io..

  • G.Avril

    Exista si o a treia pensie, pe linga cele doua antementionate (: aia profesionala, dac-ai lucrat undeva, si aia de la Huniune, daca ai fost primit in ea chiar fara a fi cotizat) -- ,si anume PENSIA DE REVOLUTIONAR, destul de consistenta, destul de ”nesimtita”. Toate asociatiile de vajnici rrrevolutionari romani din acest motiv au si fost create -- a treia pensie (pentru cei din USR a treia, pentru ceilalti a doua). Boc nu a izbutit sa-i depensioneze decat pe revolutionarii ce fusesera inainte de 1989 si adjuvanti ai Securii, de regula generala actuali membri si ai USR, de unde ura lor fata de actualul primar napocan + antibasismul lor interesat. Nu este exclus nic ca Don Manole sa-si fi tras si o a treia pensie, cu recomandarea poetilor rrrevolutionari din Filiala Ieseana a USR. Trebuie verificat. Sau poate ne spune chiar el.

  • nea caisa

    Inteleg ca discutia s-a iscat deoarece, spre deosebire de juriul unui tribunal, juriul literar nu si-a motivat decizia decat in urma protestelor publice. Atunci cand motivatia a aparut, protestele s-au diminuat, daca nu s-au stins. Deci, o concluzie: juriul literar sa fie obligat sa isi motiveze public decizia in termen de, sa zicem, 30 de zile. Ar mai ramane chestiunea raportului dintre varsta concurentilor si varsta judecatorilor. Mi se pare ca a cere ca juriul sa fie format din persoane mai tinere ca si concurentii inseamna ceva hazliu. In general juriile, in orice tip de concurs, sunt formate din persoane experimentate in domeniu, din persoane recunoscute in domeniu si din persoane reprezentative in domeniu. Toate aceste calitati, cu mici exceptii, nu vin odata cu tineretea.Putem impinge situatia in extrem, cerand ca juriile literare sa fie formate din prescolari sau persoane care nu au citit nici o carte, in acest fel mintea lor nu e influentata de opere precedente. Cat priveste laureatul, cred ca decaderea lui afecteaza imaginea intregii lumi scriitoricesti de la noi. Oricum, daca omul nu e pe masura premiului, atunci acest lucru ve deveni repede vizibil.

  • Pacat ca a murit celalalt imens Mensch al culturii romane (Nicolae Plesita) si prietenul sau apare acum neinsotit in emisiuni de televiziune.

  • Dle Manu,

    1. Nu exista niciodata “un singur lucru” carer trebuie sa ne intereseze.
    2. Dl NM nu si-a “arogat conducerea juriului” -- se pare ca este presedintele juriului. In discutie ramane altceva — cum s-au numarat voturile exprimate si cum s-a ajuns la unele dintre aceste voturi.
    3. De unde sa plece NM? Din juriu? Din fruntea USR? Nu pe un blog se stabilesc asemenea lucruri. Discutia va continua, membrii juriului vor mai avea ceva de spus (sau nu), breasla isi va spune punctul de vedere etc. E un proces de durata.
    4. Chiar daca dvs ati reusi sa-l faceti pe NM “sa plece”, fiindca e Schmuck, nu-l veti putea inlocui cu prietenul dvs., pe care-l aparati pe toate platformele de discutii, considerandu-l mai mult decat Mensch, fiindca nu e chiar cum credeti dvs -- “Muck & Sfârck”.
    5. Daca se va dovedi ca a fost amestecat in vreo manevra, dl GC va avea o mare problema. Aveti dvs. raspunsul sigur? Daca nu-l aveti, intrebati-l pe Muck & Sfârck, fiindca el e si critic literar…

  • cam aveti dreptate, dar in aceste zile (si nu doar in ele), pasiunea bate ratiunea. asta nu inseamna ca modul in care a functionat juriul a fost la inaltimea premiului. asteptam i vedem ce se mai intampla.

  • Peter Manu

    Relatarile din presa (electronica) indica ca presedintele juriului a fost Dl. Mircea Martin (“Dl profesor Mircea Martin, președinte al juriului, tocmai a publicat în Observator cultural un al doilea text …”). E posibil insa ca si Dl. Nicolae Manolescu sa fie presedintele juriului. Lucrul nu m-ar mira.
    Nicolae Manolescu trebuie sa plece cel putin din acest juriu. Ideea dumneavoastra ca “plecarea” Dlui Manolescu se “stabileste” undeva (dar nu pe un blog) e probabil justificata. Stiti unde?

  • Dezideriu Dudas

    Am citit cateva texte de Valer Marian. Ca-cascada, ‘ceia nemiloasa, da’ cu voie de la milosi ( altfel poti sa fi nemilos doar in oglinda …), e putin spus…

    Fara gaard, in kierke-a goala, desi avertizati ( strategic HRP…., ca si-a anulat-o)

  • Dezideriu Dudas

    Chestia cu pensiile mi se pare profund ilegala si anticonstitutionala ( dar sa nu ma spuneti la “Comisia de la Venetia” ca le face “pe veci”…). La ingineri, la orchestra, or fi avut si ei pensii de rapsozi ? “Cultura inalta” a continuat in Romania si dupa 1989. Atat de mult, incat nu s-a putut dezvolta decat o politica mica…, de zici ca “Zamolxes” ( zeul suprem al poetilor romani “de bine” ) i-a predat insemnele puterii stramosesti lui “Sumudica” ( zeul suprem al “rezistentei” ingineresti in economia Romaniei, macar la paza fostelor fabrici si uzine -- sa nu “se” fure noii patroni si sa ramanem doar noi intre noi, prostii…)….

  • Dezideriu Dudas

    Da. Mensch cel Mare si Schmuck cel Mic.
    Cand Cozmin Gusa ( aproape la fel de important in emisiunea TV de ieri ca insusi Nicolae Breban ) i-a dus cartea lui Schmuck cel Mic ( “Schmuckereala pentru eternitate ” ) lui Miron Cozma ( Mare Mensch pentru popor si Mic Schmuck pentru elite ) la inchisoare, cred ca avea misiune de la Mensch-i.
    Pana la urma nici cu Schmuck cel Mic nu-i oabla. E ditamai Mensch-ul la Curtea lui B1 TV, iar la Curtea lui domnu Jack e Mensch mai ceva ca gaina ‘ceea cu puii vii…Asa ca tre’ sa mai calatorim. E drept, pentru el, galactic.

    P.S. Aseara la emisiune mi-a placut de m-a omorat mensch-ul Gusa. I-a tras o scatoalca lu’ shmuck-u’ Radu Golban, de ultima descoperire a Clujului -cel mai mensch oras dintre schmuckuri -- , Octavian Hoandra, era sa faca atac de apoplexie mensch-ica. Era chiar culmea, un oarecare economist roman din strainatate (care mai cere si ceva datorii de la nemti, desi regula e sa ai tu datorii la ei ), indraznea sa nu-i dea dreptate lu’ Cosmin. El care i-a explicat care-i treaba cu schmuckereala lui Miron Cozma !

  • aurica rogojinaru

    Cuuum? Kesarion Breb joaca acuma singur tenis pe la tembeliziuni? Asta nu oi crede-o.

  • Nu, nu ar trebui sa va mire. Presedintele juriului este dl NM. Dl MM este cel care a scris Laudatio.

  • Pingback: Despre onestitate. Un răspuns domnului Dorin Tudoran | Grupul pentru reforma USR()

WP Admin