≡ Menu

Excepționalismul românesc – azi, cea mai morală dintre loviluții

10.16

Regimul predecembrist ”de tristă amintire” și ”statul ticăloșit” postdecembrist sunt legate prin multe articulații văzute și nevăzute. Atâtea moașe revoluționare și reformiste s-au tot învârtit în jurul pruncului născut în decembrie 1989, încât acesta a rămas cu buricul netăiat. Cordonul ombilical a continuat să se răsucească în jurul gâtului noului născut. Pruncul însă n-a fost asfixiat. Coabitează. Pute, dar respiră.

Albirea, pe bandă rulantă, a multor informatori, surse, persoane de sprijin, agenți de influență etc. care au sprijinit munca Securității constituie apoteoza loviluției morale. Structurile (parcă le-a pomenit cândva și președintele Emil Constantinescu) se dovedesc un uriaș boa constrictor – înghit  orice rezultat al demersului teoretic cunoscut sub numele de Condamnarea Comunismului/Condamnarea Crimelor Comunismului și scuipă coji de semințe. Mulți culeg cojile și le mănâncă cu poftă.

În burta târâtoarei, negrul devine alb, albul e vinovat că a văzut ce a făcut negrul, turnătorul devine erou, turnatul – agresor ce trebuie, în sfârșit, pedepsit. Adevărul este strivit, amestecat într-o pastă otrăvită, care mai apoi este pusă în conservele cu hotărâri judecătorești. Să și dorească să judece corect, curțile judecătorești nu pot s-o facă, fiindcă un judecător lucrează cu textul legii. Așa cum arată legea astăzi este o fărădelege a legiuitorilor, dar e lege.

Problema Parlamentului României nu este că are două camere. Problema este că se dovedește periculos de monolitic-unicameral în chestiuni vizând stare sănătății morale a națiunii. Un Parlament este oglinda partidelor politice, or acestea încă mustesc de foști membri ai structurilor speciale, de fii, fiice, rude de alt grad, foști turnători, agenți de influenți, persoane de încredere și prieteni de vânătoare politică. Este și motivul pentru care legea privind colaborarea cu Securitatea este o cacealma.

Dacă ți se găsește un Angajament semnat cu Securitatea, dar nu ți se găsește și opera “în serviciul intereselor statului”, unii consideră că ai semnat, dar apoi n-ai colaborat. Alții – că ai și colaborat, dar prietenii din interior au șters la timp urmele. Dar pentru judecător ești curat ca lacrima.

Dacă se găsesc urmele colaborării, dar nu se găsește un Angajament semnat, unii consideră că ai fost, totuși, colaborator. Alții – că că nu ai fost. Dar pentru judecător ești alb ca brebenelul.

Singurii puși definitiv la zid – și de judecători, și de noi ceilalți – sunt mulți dintre cei foarte puțini care au avut tăria să-și recunoască slăbiciunea de a colabora; dintre ei cei mai huliți fiind cei care s-au autoexclus din viața publică pentru foarte mulți ani, deși viața publică ar cam avea nevoie de mintea unora dintre ei.

Întrebat ce are de spus despre colaborarea sa cu Securitatea, cineva spunea că n-are nimic de spus, fiindcă este o chestiune  strict între el și Dumnezeu. Mă rog, la un turnător credincios merge, dar cum rămâne cu turnătorii atei?

08.02

Dacă se găsesc transcrieri ale colaborării (doar telefonice?) cu generalul Nicolae Pleșiță, numărul 2 în Securitate, dar nu se găsesc Angajamentul scris și înregistrările audio care au fost transcrise, ești om de cinste și bun de cinste. În lipsa casetelor, singura cale ca să fii declarat colaborator este aceea ca și tu, nu doar Pleșiță, să fi înregistrat convorbirile, să le fi transcris și acum să le pui la dispoziția Curții cu o notă olografă: “Eu sunt bibicu, Onorată Curte…” Și lumea mai crede că artiștii au imaginație! Au, dar nu se compară cu imaginația legiuitorilor.

Chiar dacă ”unele aspecte” scapă sitei atente a noilor structuri care operează și la nivelul legislativului, judecătorul rămâne tot cu mâinile legate în fața legii date de nelegiuiți: legea face aproape imposibil ca pe Diploma de Colaborator al Securității eliberată de CNSAS să apară și semnătura Curții, căci, pentru a-ți fi recunoscute meritele de colaborator nu e de ajuns să fi încălcat “drepturile omului”, ci trebuie, neapărat, să fi încălcat, și nu oricum, unul dintre drepturi, respectiv “dreptul la liberă exprimare”.

Altfel spus, o condiție particulară (încălcarea dreptului la exprimarea liberă a opiniilor critice față de regim) împiedică aplicarea condițiilor generale – încălcarea tuturor celorlalte drepturi ale omului.

Din punct de vedere logic – o absurditate. Din punct de vedere al nelegiuirii legiuitorilor – beton armat! Juriștii CNSAS au încercat să determine schimbarea definiției de colaborator încă din stadiul de proiect al ordonanței de urgență, apoi al legii prin care a fost aprobată în Parlament – cu doar 4 abțineri! -, dar nu au reușit. N-au avut nicio șansă. Mesajul politic transmis de legiuitorii nelegiuți în 2008, când Ticu Dumitrecu era la CNSAS, a fost “Ziceți mersi că o aveți și așa!” Mesajul este valabil și azi.

Ce mersi? Sărut mâna, boieri mari!

07.18

Date fiind condițiile menționate mai sus, salut deciziile prin care judecători ai noii Românii respectă legea, conservând astfel mirosul suav de căcat al “regimului de tristă amintire” și pregătind, alături de legiuitorii nelegiuiți ai zilei de azi, necroza morală a zilei de mâine.

Repet, însă, legea-i lege și trebuie să ne supunem ei. De aceea, iată aici doar câteva exemple din cele foarte multe care dovedesc că recentele decizii de necolaborare cu Securitatea date de Curte sunt absolut justificate și că tot ce mai trebuie făcut este ca legiuitorii să desființeze, și de jure, CNSAS, fiindca, de facto, l-au ucis de mult:

“Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă, din 18.02.1977, redactată şi semnată de lt.col. G.S. din cadrul Direcţiei 1.

Baltag, ora 14.09 CHEMAT:

Necolaboratorul: Vă salut tov. general, a fost la mine (…), azi la prânz şi am avut o discuţie (…)

Tov. Pleşiţă: Spuneai că te duci ieri.

Necolaboratorul: Nu, mi s-a umflat piciorul (…)

Tov. Pleșiță: Deci a venit el la matale(…)

Necolaboratorul: A venit, eu i-am dat ieri un telefon şi el mi-a spus că nu pot să merg la el că se găsea un miliţian la poartă.

 Tov. Pleșiță: Aiurea!… Nişte insinuări, domnule…

 (…)

 Tov. Pleșiță: Dar despre tâmpenia asta la care spuneai că te-au invitat şi pe dumneata să semnezi…

 Necolaboratorul: Da, mi-a povestit de câteva cazuri, a spus că au primit nişte oameni paşaport rapid şi că pleacă şi..

 Tov. Pleșiță: Şi că a realizat ceva!…Pentru ăia!…

 Necolaboratorul: Daa…mă rog! Aspectul ăsta m-a interesat mai puţin.

 Tov. Pleșiță: Deci, discuţia aţi axat-o pe treaba asta…

 Necolaboratorul: Da, pe problema lui şi pe rezolvarea problemei lui.

 Tov. Pleșiță: Dar ai încercat să-l temperezi.

 Necolaboratorul: Păi acum eu cred că dacă am avut discuţia asta şi dacă o să mergem săptămâna viitoare la tovarăşul secretar, eu cred că…

 (…)

 Tov. Pleșiță: Da, să vedem, că poate că (…) îl trage şi pe (…).

 Necolaboratorul: Da. Nu ştiu, nu v-am spus că tovarăşul secretar mi-a spus că şi cu problema (…) s-ar putea găsi o rezolvare.

 Tov. Pleșiță: Ei, probabil că s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că au ei nişte proiecte, pe la “propagandă”, pe acolo. E o treabă bună, ai făcut o treabă bună!.

 Necolaboratorul: Ei, servim cultura şi ţara!

 (…)

Necolaboratorul: Pentru asta eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general.

Tov. Pleșiță: N-aveţi de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: servim ţara (amuzament). Caută-l neapărat pe tovarăşul Burtică, pentru că aţi făcut o treabă bună.

Necolaboratorul: Să sperăm că iese cu bine.

Tov. Pleșiță: Domnule, într-adevăr, e o chestie de surpriză dacă s-a angajat şi la un reportaj.

Necolaboratorul: Da, asta a fost şi surpriza mea.

Tov. Pleșiță: E perfect! E justificată surpriza. Eh, e un om nestatornic, îl bate vântul.”

 (…)

“Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă din 22 februarie 1977

Necolaboratorul: Alo, vă salut tovarăşul general!

Pleșiță: Tot respectul. Ce vă face piciorul?

Necolaboratorul: Uitaţi, acum m-am întors de la partid. A durat mai bine de o oră jumătate întrevederea.

Pleșiță: Aha, e bine.

(…)

Pleșiță: Dacă ar fi fost vorba de arestaţi, în primul rând trebuia el arestat, că-i instigator.

Necolaboratorul: Da, da i s-a şi spus, că s-a plâns de anumite presiuni, i-a spus: “Nu, nu. Dacă era vorba să fii arestat, ai fi fost arestat”. I s-a spus că este spiritul conducerii de partid şi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu să nu se ia măsuri administrative, că ideea de conducere, ştiţi?

 (…)

Necolaboratorul: Aţi auzit, ieri? N-aţi auzit. Eugen Ionescu, la “Europa Liberă”, a avut un interviu cu Monica Lovinescu, de 10 minute, să-l cereţi că este…

Pleșiță: Interesant…

Necolaboratorul: Interesant. În ce sens? Chiar şi (…) a spus că bătrânul s-a scrântit.

Pleșiță: S-a zăpăcit.

Necolaboratorul: Da. Şi-a permis să ia un ton, faţă de tovarăşul Ceauşescu, inadmisibil pentru… să discuţi aşa cu un şef de stat!

Pleșiță: Da, e un tâmpit! Da, am să-l cer, mulţumesc.

Necolaboratorul: Da, şi chiar vă spun, acum, confidenţial, chiar(…), pe stradă, mergând la partid, mi-a spus: “dom-le, este inadmisibil cum a vorbit Ionescu”. Inadmisibil.

Pleșiță: Ei, ar trebui influenţat să ia atitudine.

Necolaboratorul: Ei, n-o să ia. N-o să ia, bineînţeles. Mai ales că pe el l-a făcut mare scriitor, ceea ce, iarăşi, e fals. (…) nu-i un mare scriitor, dar, mă rog, aşa se umflă lucrurile, ştiţi. Ei cer obiectivitate şi uită-te!

(…)

Necolaboratorul: Să vă spun ceva: acum venind acasă, mama aştepta şi zice:”Bine, bine cu(…), dar cu cartea ta cum rămâne?” şi zic: “uite, mi-a spus tovarăşul Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar” şi mama mi-a spus acum în bucătărie “să-i mulţumeşti şi tovarăşului Pleşiţă pentru asta”.

Pleșiță: Da, spune-i sărutări de mâini lui mama. “

 (…)

Necolaboratorul pentru Adevărul: “Nu am colaborat cu Securitatea, iar cu Nicolae Pleşiţă am avut o relaţie mai degrabă rece.”

Dacă aceea a fost “o relație mai degrabă rece”, cum va fi arătat “o relație mai degrabă caldă” cu generalul Nicolae Pleșiță?

03.29

Ce fac legiuitorii de azi pentru România de mâine nu mă miră, dar sunt consternat de ce fac azi oameni de mare ispravă ieri.

Citim că, într-una dintre hotărârile de necolaborare cu Securitatea luate de Curte, un model de gândire pe care s-au sprijinit judecătorii a fost un studiu semnat de dl Gabriel Andreescu. Nu știu dacă voi putea înțelege vreodată ce s-a întâmplat cu un om care a înfruntat în chip exemplar regimul Ceaușescu și ne-a oferite analize interesante ale acelui sistem criminal.

De la o vreme, dl Andreescu este angajat într-o campanie care s-ar putea numi Nufărul – curățătorie de și pentru colaboratori. Ce este de înțeles în cazul unui avocat care trăiește din ce practică, fost procuror și mare sculă pe basculă la Scînteia este un hobby cu totul neaștepat în cazul dlui Andreescu.

Mi-e teamă că singura explicație pe care o pot găsi acestei tragedii este aceea că soția de azi a dlui Andreescu – dna Daniela (Ghițescu) Andreescu – este fostă colaboratoare a Securității, organ de represiune pentru care fosta asistentă a cunoscutului ambasador al Olandei la București, Coen Stork, a prestat servicii cu un zel stahanovist (aici).

Întrebată astăzi de jurnaliști dacă se simte vinovată, dna Andreescu are candoarea de a declara: “Vinovată nu, responsabilă da! Pentru că nu știam că fac ceva rău; eram convinsă că fac bine, ceea ce fac. Și-n plus, îmi plăcea munca la ambasadă.”

În discuție nu era munca plăcută la ambasadă, ci munca murdară la/pentru Securitate.

Îl cunosc prea bine și l-am prețuit prea mult pe dl Gabriel Andreescu, pentru ca să iau drept candoare și convingerea sa că “face bine, ceea ce face azi”, mai ales că știe ce face. Dacă își închipuie că ceea ce face nu este doar bine, ba chiar știință, i-aș recomanda să se țină, măcar pentru o vreme, departe de cercetarea “științifică”, fiindcă dl Andreescu se află, de o tristă bucată de vreme, într-un grav conflict de interese. Și cu candoarea, și cu cercetarea. Și cu altele.

Pentru a păstra intactă amintirea unui Gabriel Andreescu pe care l-am iubit și admirat, mă dezic astăzi de un Gabriel Andreescu căruia nu-i pasă că, de fapt, nu participă la albirea unor informatori, surse, persoane de încredere ale Securității, agenți de influență etc, ci la reabilitarea unui regim despre care singur constatase cândva că era monstruos. Poate că a doua ediție a volumului dlui Andreescu L-am urît pe Ceaușescu ar trebui să poarte un titlu adus la zi – L-am iubit pe Ceaușescu, dar nu-mi dădeam seama.

02.23

Există niște cuvinte pe care le-am scris prin anii 90’ și de atunci aștept momentul în care să recunosc că m-am înșelat. Din nefericire, nu văd apropiindu-se ziua în care să mă dezic de ele:

“Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au ajuns în stradă revoluționari și au intrat în istorie fraieri.”

Nimeni nu i-a fraierit pe români mai mult decât puținii oameni în care și-au pus speranțele unei zile mai bune, mai drepte și mult mai curate. Că își dau seama ori nu “că fac ceva rău” este, vorba  colaboratorului “Dan”, o chestiune strict între ei și Dumnezeu.

Așa să-i ajute cel cu care au linie directă!

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • …dar e corect “necolaborator”! a “colabora” inseamna a lucra impreuna, ori omul nostru lucra singur, ca-l durea piciorul, ca pe un anumit general din demebrie 1989!
    …singur, dar/doar pentru el!
    …tristete mare…

  • DAD

    Acum e de înţeles!…
    Am citit cele două texte din România literară şi eram buimăcit…
    Ei, istorie cu fraieri!, bine zis.

  • Radu Calin Cristea

    O tema (ca intotdeauna!) foarte generoasa. In amaraciunea ei. Oamenii Securitatii au primit un prim scut imunitar prin castrarea legii lui Ticu. Al doilea scut l-au primit acum doi ani prin decizia 672/2012 a Curtii Constitutionale. Decizia n-a facut valuri si n-a deranjat opinia publica. CCR a dat aceasta decizie fara sa i-o ceara nimeni, ca adaos suspect la o alta reclamatie, pe alta speta, facuta de doi fosti ofiteri de securitate. Simplificind, prin decizia CCR, doar daca un colaborator al Securitatii ca politie politica are la dosar inscrisuri etc. OLOGRAFE poate fi considerat de instanta in aceasta calitate in relatia cu DSS. Asa au fost spalati, in ultima vreme, Iorgulescu, Breban si Besoiu. Doinas a ramas insa informator (desi, zic eu, cu probe destul de dezordonate si mai mult intimplatoare) pentru ca a facut respectivele informari IN SCRIS). Rolul CNSAS se dilueaza drastic, limitindu-se la o admonestare publica si la o amenda morala strivita pina la urma de deciziile ulterioare ale instantei. Asta e tara in care am trait inainte de ’89, precum si dupa.

  • @Radu Calin Cristea
    Amen!

  • @) DT, RCC

    Exact asa stau lucrurile. In actuala versiune a legii, CNSAS nu mai este nici macar o sperietoare, ci o chestie de care pot ride si curcile. Noroc ca mai am macar activitatea de cercetare si asa nu se va uita chiar totul.

  • @) DT

    Chestia cu Gabi ma lasa bouche bee! Poate nu la fel de mult cit faptul ca Marius s-a dus sa depuna marturie in favoarea secursitului aluia din Brasov, dar destul. Mintea mea pur si simplu se blocheaza, nu poate intelege. Sigur, poate Grobei n-a facut la fel de multa politie politica cit un securist pe pune, dar si cita a facut mi se pare limpede ca lumina zilei… Vorba lui Radu, am trait in Romania de ieri, traim in cea de azi, dar e o continuitate in unele privinte de se sparie gindul…

  • @ Liviu Antonesei

    repet ce am spus candva -- suntem prizonierii unei neintelegeri. Nu informatorii, sursele, persoanele de incredere, agentii de in fluenta faceau politie politica. Politie politica faceaa politia de partid si organele de represiune -- cum ar fi Securitatea. Cei care ajutau aceste organe “doar” ofereau munitie organelor pentru a face politie politica. Or, una din smecheriile imaginate de legiuitori este daca X nu a facut politie politica e curat. Repet, informatorul X sau agentul de influenta Y nu avea cum face politie politica. Partea a doua a smecheriei este: daca Securitatea nu a hotarit sa foloseasca o anumita informatie livrata ei de colaboratorul X pentru a comite un act de politie politica, informatorul e baiat gigea. Numai ca, baiatul gigea nu avea de unde sa stie cind si de ce va hotara securitatea sa foloseasca munitia oferita de el pentru a savarsi un act de Politie Politica. Semantica acestei legi este alterata din pornire, legiuitorii incercand sa fie cat se poate de siguri ca declarati colaboratori si de Curte nu doar de CNASAS vor fi cat mai putini. Altfel, partidele — parlamentare si extraparlamentare — ar avea nevoi sa strang noi membrii la fiecare trei luni, ca sa nu dispara…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran @ Radu Calin Cristea

    Cu scuze (si multumiri) prealabile pentru lungimee mai mult decit excesiva.

    Cind eram copil si adolescent, vinerea era zi de scos rufele curate de la ” Nufarul”. Vad ca ICCJ este o institutie din ce in ce mai inclinata sa respecte vechile traditii, drept care vinerea trecuta a dat inapoi unor clienti redutabili mormanele de rufe ‘bien blanchi’. Sigur, detergentul minune in cazurile dlor. Breban si Besoiu (inaintea lor, domnii Mircea Iorgulescu, Dinu Giurescu) este evident decizia 672/2012. Nu ma lungesc la comentarea noii tehnologii de curatat trecutul si, implicit, de reabilitare (practic) a regimului “ilegitim si criminal” (?! mai are cineva, dupa 25 de ani, impresia ca acea parte din trecut a fost chiar atit de traumatica, opresiva/represiva ?!).

    Dar, mie mi se pare ca in ultimii 2 ani, curtile (ICCJ inclusa) au virat 180 de grade, si ca privesc cu tot mai multa empatie juridica (si adesea, sprinteneala semantica) cazurile de recurs la deciziile Curtii de Apel referitoare la colaborare si politie politica.

    Iata ca tot vineri, intr-un caz al carui parcurs catre decizia de colaborare ar fi parut sortit esecului, a fost “rezolvat” totusi intr-o directie neasteptata. Recursul la verdictul de colaborare, care se baza pe existenta a sute de pagini de rapoarte ale sursei catre Securitate (majoritatea ….olografe) a fost admis, si cazul retrimis la Curtea de Apel pentru rejudecare. Singura posibila explicatie (legala) ar fi existenta unor vicii de procedura. Este vorba de un domn care evolueaza relativ “under the radar screen” (in sensul ca numele lui, desi foarte sonor in istoria Romaniei, nu face parte din paradele mediatice sau de barfa mondena din spatiul public).
    Urmas direct de nume (si de) bulevard central din Bucuresti (nu Lascar Catargiu !), omul isi mentine pozitia de inalt functionar de stat (normal, legal, deci inatacabil).
    Care ar putea fi motivele ICCJ? Uitandu-ma la argumentele apararii, incerc sa-mi imaginez suita logica si saltul deontologic al membrilor Inaltei Curti:
    1. Informațiile pe care impricinatul le-a dat Securității au fost obținute prin mari presiuni psihologice asupra lui și asupra soției, cu efecte devastatoare asupra sănătății ambilor, in urma carora el a fost internat la spitalul Colentina, iar soția internată și la Psihiatrie. A adus copii după documentele medicale de la ambele spitale (plus declaratii notarizate ale unor martori, precum si corespondenta din epoca, dar si mult mai recenta, dupa 2010, cu o veche prietena din tineretea sa).

    Aici, documentele din DUI al tatalui meu ar indica ceva diferit. Cind a inceput domnia sa sa furnizeze informatii ar indica (totusi) ca presiunile Securitatii au dat roade imediat:

    “La 20 februarie 19890 in urma unei combinatii facute in tara prin …… (nume de cod DUI) a fost determinat sa vina in Romania, in termenul legal de expirarea [sic] vizei romane si inainte de definitivarea formalitatilor cerute de autoaritatile americane de acordarea [sic] azilului politic”. (Raport 22.03.1980 -- No. 002630).

    Unde se framanta dansul psihologic cind il presa Securitatea, la nu multa vreme dupa revenirea in tara?

    “Din masurile T.O. luate pe perioada 05.03 -- 12.03.1980 in hotelul Sinaia din acelas [sic] oras, unde (cod DUI) si-a petrecut o scurta vacanta cu sotia sa, a rezultat ca in cadrul relatarilor detaliate facute de (cod DUI) sotiei sale, legate de raminerea sa in S.U.A., de actiunile intreprinse asupra lui, hotararea luata de a se intoarce in tara, a dat acelasi [sic] explicatii p ecare noi le-am cunoscut in cadrul discutiilor avute cu el. Era ingrijorat ca s-ar putea sa nu fie crezut de autoritatile romane.” (Ibid.)

    2. Reclamă existența unui dosar propriu de urmărire, care nu i-ar fi fost pus la dispoziție de către CNSAS. (CNSAS nu a primit acel dosar, iar SRI afirma ca nu exista……).

    Argumentul este rizibil in sine, caci toate sursele au si dosar de urmarire. Interesant mi se pare ca nu si-a cerut dosarul de retea (de colaborator) pentru a-l demonta metodic si…. public.

    3. Pentru a dovedi existența presiunilor asupra lui, dansul afirma ca deși a scris olograf unele note, spune ca nu le-a semnat (le-a semnat cu numele de sursa cu care a fost “botezat” de Securitate) si pretinde că i-au fost dictate cuvânt cu cuvânt de ofițeriii Securitatii.

    Greu sa-i fi dictat ofiterii respectivi “cuvant cu cuvant” detaliile intrevederilor lui de la New York cu mine si cu prietenii mei in Decembrie 1979. Si mai greu sa-i fi dictat (chiar “cuvant… fara cuvant”) Securiatea multitidinea de amanunte si portrete personale, sau de ordin autobiografic cu care umple el acele sute de pagini. Nici stilul sarcastic/retributiv al acelor … caracterizari nu este in stilul “literar” al ofiterilor.
    Unde cred ca Securitatea i-a DICTAT “cuvan cu cuvant”, si unde docilitatea lui se transforma in initiativa si inventivitate, este indubitabil executarea planurilor de masuri, cind devine pe linga sursa, agent provocator, ba chiar partcipant direct la facilitarea perchezitiilor secrete la tatal meu.

    4. Cireasa de pe tort? Invocă la randul sau decizia 672/2012 deși ar parea cu totul neavenită în cazul sau, de vreme ce există și documente olografe, care pot fi coroborate foarte bine cu rapoartele scrise de ofițeri.

    Aici cred ca am putea apela la experienta de cercetator de resort a dlui. Gabriel Andreescu, in sensul ca numai cineva cu capacitatea sa analitica poate explica (cu argumente legale) de ce notele olografe in speta nu pot fi probe pentru un verdictul de colaborare.

  • St.+James

    Daca-r fi sa fie scrisa vreodata o istorie a statului capturat as propune prima parte a textului de fata drept Geneza, iar pe cea de a doua, inlocuind fraticidul, drept Linsajul Adevarului.

    Cu plecaciune,

  • @Gheorghe Campeanu

    Da, cunosc personajul: Dl Bulevard Magheru…
    Vai de curulețul istoriei noastre recente!

  • @Gheorghe Campeanu

    Ar mai putea exista o explicatie -- potrivit unor surse, dl Gheorghe Magheru, director în MAE, era, de fapt, inalt ofiter de Securitate. Acoperit, fireste. Daca asa au stat, cu adevarat, lucrurile, Domnia sa nu poate primi verdict de colaborator al Securitatii, fiindca era chiar lucrator al Securitatii. Greu de stiut.

  • Dezideriu Dudas

    Cand, dupa anul 1994, mi-am infiintat o firma de consultanta ( O… -- …DAS ), incercand sa scrutez viitorul, nu doar al meu…, nu stiam ca Mihai Botez incercase ceva asemanator in SUA, prin “Future impact”….Prin ODAS ( nu ADAS, cum incercasera “desteptii” printr-o noua firma de asigurari sa-i faca pe romani sa creada ca-i vorba de vechiul ADAS…) participam la mai toate evenimentele publice alaturi de “colegi” gen Academie, Institute de cercetare, alte Institutii publice…, fiind mai intotdeauna, in exclusivitate, singura entitate cu capital privat dintre participanti (http://agir-constanta.ro/despre-noi/scurt-istoric/ )… !

    Nu ma asteptam insa ca, dupa 20 de ani, tot eu, sa-mi asum sarcina promovarii “ CREZULUI CAPITALISTULUI” in Romania…., preluat de prietenul meu de idei, d-nul prof. Nicolae Dragulanescu, inca din anul 1980, de la capitalistii ‘ceia, “sugatori de sange de popor”… Sper, cat de curand, sa va pot relata vizita d-lui prof. Dragulanescu in Coreea de Nord. A fost evenimentul cel mai remarcabil al conferintei din 28 mai, “ Interesul national in context european”, desfasurat, ca intotdeauna in cazurile adevarate, intr-un cadru informal, la un restaurant. “CREZUL CAPITALISTULUI” e nimic pe langa “CERTITUDINEA COMUNISTULUI”, cel mai cu “impact future”…, acum, in Coreea de Nord…Nu pot uita imaginea “comunistului” imputinat de gena certitudinilor comuniste, cu pantofi cu toc, sapca cu cozoroc inalt si fata pamantie si trup scheletic…. La ei, nu doar “Boc-ul” trebuie sa se inalte pentru poza de grup, ci intreg poporul…

    Draga Domnule Tudoran, sunteti convins ca Daniela nu era subalterna lui Gabriel inainte de 1990 ? Varianta mai putin probabila totusi…Nimeni nu ma va convinge insa ca dupa 1990 fostii sefi ai serviciilor antedecembriste nu influenteaza cum vor ei viata publica romaneasca si, mai ales, oameni ca Gabriel Andreescu nu le sunt colaboratori de nadejde. Constienti sau nu, chiar daca prin intermediari gen Daniela…Mai sus insa, la nivelul Gogu Radulescu, dvs. ne-ati spus aici, constienta este deplina…Vai mama ei de “arpagica frustrare”…, “organizatoare” de societate civila, acum, “faza pe Antena 3” ( Sorin Iliesiu si Lucia Hossu Longin )…Cu “dictatorul”, “ lucrarea” e pe sfarsite…

    Pe de alta parte, nimeni nu ma poate convinge ca, pana la urma, nu fosta Securitate este de vina exclusiv pentru situatia actuala a Romaniei. Daca fiecare parte incearca sa inceapa doar cu distrugerea celorlalte parti, nu cred ca vom ajunge undeva vreodata…. Mai mult, nici nu vom pleca vreodata spre vreo tinta… Daca Liviu Turcu cand “vine” in Romania ( cazul Varujan…) si este apreciat pentru asta “public”, ”doar” de Vadim, Voiculescu si Talpes…, dati-mi voie sa ma indoiesc si de capacitatea “strategica” a SUA…D-nul Liviu Tofan a inteles de ce Romania a mintit continuu Occidentul dupa 1990 in problematicile de securitate si siguranta nationala, cum lasa sa se-nteleaga in ultimele lui doua carti ? Dvs. ati facut legatura cu acea propozitie istorica prin care Paul Goma “v-a arhivat” la categoria “V-ati pierdut tara”…, atata timp cat el avea experienta necesara ? Credeti ca noi am fi putut la fel de “fraieri”, atunci si acum, daca dvs. nu va “pierdeati tara” ? Cum scriam insa, nu cred ca dvs. sunteti in pericol sa va pierdeti Romania ( din contra, ati reusit “s-o aduceti” la valorile ‘celea ale “sugatoirilor de sange de popor”…, desi ati luptat cel mai remarcabil dintre toti sa nu se intample caderea in ridicol…) ci suntem in pericol cu totii sa ne pierdem lumea…In ordinea datoriilor pe care le au statele…Doar ca cele cu datorii mai mari, au si forta care le permite sa “le piarda” pe cele cu datorii mai mici…Iar elitele tarilor cu datorii mici, au devenit ale dracului de pioase si evclavioase cand e vorba de interesul national in context global…si de a-si trimite copii la studii in tarile cu datorii mari.

    Am ajuns in faza dreptatii pana la capat…, “de-ar fi sa piara lumea “ ? Ma gandesc si la “experimentul ” din Ucraina…

    Las (si ) aici o urma…: SOLUTIA JAPONEZA…

    ( Imi cer scuze ca mai redau odata “Crezul capitalistului” mai jos. Acum este intr-o variant unitara insa si contine si explicatii ale genezei sale etimologice. D-nul Dragulanescu vine cateva zile in Constanta si vreau sa-i prezint cateva potentialitati ale “crezurilor” noastre, fara “cozoroc inalt” si fara “pantofi cu toc “…….De aceea, trebuie sa termin etapa cu “crezul” sau…”Termin”, in sens de “inchid”, adica inchidere pentru a deschide… )

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 11

    Cu explicatiile….. ajungem in tot felul de locuri … nedorite. Exista o nedumerire (denumerire):

    Sa ceri azil politic in S.U.A. in 1979-1980, sa intri in sistemul de interview-uri, formulare, proceduri ale institututiilor americane de imigrarae, cind esti nascut la Washington si (conform legislatiei de atunci) poti deveni cetatean american fara sa treci prin acele complicatii….. Dar, relatarile lui la Securitate despre sistemul respectiv, care sint normele, posibilitatile, formalitatile….

    Iata si paragraful referitor la subiect din acelasi raport datat 22.03.1980:

    ” …. (cod DUI) a fost obiectul unor prelucrari sistematice (??? -- n.m.) prin intermediul emigrantilor mentionati mai sus (“grupul din New York in care eram inclus -- n.m) si al lui …. (numele functinarului american) in vederea pregatirii declaratiilor care [sic] urma sa le faca la organele de emigratie americane pentru acordarea azilului politic.
    In paralel ….. (nume secretizat dar cu identitate clara in acel context, membra a “grupului din NY” -- n.m.) se preocupa de gasirea modalitatilor de acordare directa a cetateniei americane -- dat fiind faptul ca …. (cod DUI) era nascut in Washungton [sic] D.C. “

  • Valeriu Mangu

    Articolul “Chiar ca e vai de capul nostru (si) cu un asa presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii!! Sau: cum ar putea, la o adica, un procuror si un politist sa dea o lovitura de stat si cum toate actele respectivului Consiliu pot fi anulate”, pe: http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • Cum altfel? Miasmele trecutului ne asfixiaza prezentul si ne mentin intre paranteze viitorul. Multe sunt greu, aproape chiar imposibil de inteles, dar eu, cu riscul de-a trece drept monoideista, nu pot inceta sa ma intreb cum s-a facut de intelectuali care opereaza cu bisturiul eticii si cu balanta farmaceutica a moralitatii l-au putut cautiona atatia ani pe TB, un evident exponent al “structurilor”, ca doar nu de disident l-o fi trimis Cabinetul 2 la Anvers!

    Acum, daca un fost real (pana la un moment dat) disident, devenit (sau nu?) agent de influenta cu nume strada -- eu stiam ca de scoala, dar s-ar putea sa ma gandesc la alta persoana -, a cedat moral, daca un alt fost disident il trece pe primul prin inalbitori din Dumnezeu stie ce motive mai mult sau mai putin familial-sentimentale, parca nu-mi pare chiar atat de greu de inteles -- ca deh, naturelul uman e complex de la mama lui, natura. :-)) Dar, daca naturelul dlui presedinte n-ar fi scos ochii si untul natiei cu afacerea Nana, cu datu-n stamba doamnei Udrei si cu fratele incuscrit in faradelegi cu Mondialu, cred ca si azi m-as mai fi intrebat: Inca? Pana cand? Cum de mai e posibil?
    Bine ca s-a sfarsit.
    Sper.

  • @ALL
    Mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru urări! Să vă fie bine!

  • Muschetarul Securitatii

    @ Dezideriu Dudas (&co.)

    Dle DD, din cate stiu, G Andreescu a intalnit-o pe sus numita sa (actuala) sotie dupa 1990. Casnicia lor dateaza, cred, de prin 2005. (Desigur, asta e ce se stie public…)

    Cat despre sugestia ca a facut pe placul si interesul securistilor dupa 1990 -- cum explicati hiatsulul de 2 decenii sau mai bine, pana la aparitia cartilor si studiilor incriminate de dl Tudoran? Nu pare sa fi sustinut Securitatea (sau pe urmasii ei ) in vreun fel pana, daca ar fi sa acceptam teoria dlui Tudoran, cca. 2012-13. Dimpotriva. Sa fi fost reactivat -- prin hipnoza? -- abia prin 2010, “dupa douazeci de ani”, asemeni proverbialilor muschetari?

    Dle Tudoran, scrieti ca “Dacă se găsesc transcrieri ale colaborării (doar telefonice?) cu generalul Nicolae Pleșiță, numărul 2 în Securitate, dar nu se găsesc Angajamentul scris și înregistrările audio care au fost transcrise, ești om de cinste și bun de cinste.” Asta sa fie argumentul studiilor dlui Andreescu? Eu am citit altceva -- ca relatiile cu Securitatea au fost, printre oamenii de cultura pusi sub lupa, complexe, marcate de negocieri si iesiri in decor (fata de linia pe care o doreau agentii), de compromisuri care, in genere, au ramas marunte, de tertipuri si tergiversari, deseori de o complicitate superficiala, care masca refuzul de a turna. Teza dlui Andreescu, cat o inteleg, este ca jocul Securitatii l-au facut cei care au pus reflectorul cu insigna de colaborator pe cateva personaje culturale faimoase, in marea lor majoritate cu o istorie cel putin contondenta cu regimul, pentru a obtura profilul adevaratei politii politice comuniste.

    In fine, si dupa parerea mea G A rateaza, intr-o anumita masura, mesajul din ‘Carturari…’, in parte fiindca e ghidat de o ‘metodologie negativa’ (deconstructia -- cu orice pret -- a tezelor vehiculate prin presa culturala), mai curand decat de o ‘arheologie a (ne)colaborarii’, neutra, agnostica, libera de parti-pris-uri culturale. Dar de aici si pana la Nufarul -- o sintagma preluata, cred, de la Laszlo Alexandru -- distanta e mare.

  • Dorin Tudoran

    TEST!

WP Admin