≡ Menu

Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă – “Filiera ucraineană” (II)

Photo-blog-7-150x150[1]În decembrie 1993, IFES (International Foundation for Electoral Systems) adăuga birourilor sale încă două – unul în Ucraina, celălalt în Republica Moldova. Era un mare pariu, căci, în pofida ”literaturii de încurajare”, situația în cele două foste republici unionale nu era strălucită – nici economic, nici politic, nici social. Semnele unei constante direcții spre bine erau foarte firave.

Dacă mi-am asumat reponsabilitatea de a conduce biroul de la Chișinău, pentru cel de la Kiev răspunderea și-a asumat-o Sonia S., fost Redactor Șef al revistei Problems of Communism, editată până în 1992 de USIA, analist dintre cei mai calificați ai lumii comuniste. Am fost întâmpinați amândoi de mulți – cu simpatie și încredere, de și mai mulți – cu o reticență pe care am înțeles-o.

Eram oarecum “d-ai locului” (prin limba maternă) dar și străini (care, ”spune istoria”, nu vin niciodată să-ți ofere ceva, ci să-ți răpească ceva). “Pericolul” cel mai mare pe care-l constituiam Sonia S., în Ucraina, și eu – în Moldova, era că nu puteam fi duși de nas: știam limba locului, știam istoria locului (și nu doar istoria recentă) și, mai ales, înțelegeam destul de exact unde se aflau în evoluția lor postcomunistă cele două țări: foarte la început iar direcția nu părea deloc ireversibilă.

Cum Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), care finanța derularea acelor proiecte, nu avea pe atunci un birou în Chișinău, mergeam des la Kiev, unde se afla biroul zonal al agenției. Bun prilej de a discuta cu Sonia S. și alți colegi despre numitorul comun și diferențele specifice ale situației din fostele republici unionale în care lucram.

Eu am rezistat cu șase ani mai mult decât mandatul inițial, care era doar de un an.

Sonia S. a renunțat la contract după un an, probabil sătulă de frecușurile zilnice cu “autoritățile locale”, toate ”dedicate valorilor democrației”, și coliziunile frecvente cu tot felul de geostrategi americani ”geniali”, care, de la Washington, știau mai bine ce se întâmplă în locuri în care călcau foarte rar, decât cei care lucrau zi de zi în acele locuri ”predispuse la democrația reală.”

În 1997, am fost printre cei solicitați să propună, pentru un “Democracy Award”, un om politic din arealul fostelor republici unionale. Propunerea mea, sprijinită de mulți, a pierdut în fața altei propuneri, sprijinită de și mai mulți. Premiul i-a fost decernat președintelui Ucrainei, Leonid Kucima.

După ce Kucima a sfârșit politic în chip dezastruos, ca urmare a unui șir de scandaluri în care a fost implicat (uciderea ziaristului Gheorghii Gongadze, “Kucimagate”; debarcarea cabinetului Viktor Iușcenko; vânzari ilegale de arme chiar și lui Saddam Hussein; relații în care corupția a jucat un rol important precum cea cu oligarhul Igor Bakai, care a fugit în Rusia după căderea lui Kucima, cea cu Gheorghii Kirpa, fost ministru al Transportuilor și Telecomunicațiilor care s-a sinucis după căderea lui Cucima etc.) unul dintre oamenii care au aplecat balanța în favoarea acordării premiului lui Leonid Kucima mi-a spus:

”Îmi pare rău că nu te-am ascultat, dar Kucima a avut un lobby foarte puternic. Și-apoi, în acel moment, părea răul cel mai mic în Ucraina, nu?”

60

De câte ori citesc despre soluția alegerii ”răului mai mic”, îmi pun niște întrebări:

Cum putem fi siguri că ce alegem  este cu adevărat răul mai mic?

Știm, cu exactitate, cât de mare este acest rău mic?

Cât de mare a fost rolul răului mai mic, pe care l-am ales, în subminarea răului general – mic, mare, moderat sau inexistent?

În 2009, Leonid Kucima a jucat și el cartea răul mai mic vs. răul mai mare în legătură cu alegerile prezidențiale ce urmau în 2010.

Dacă deplângea eliminarea candidatului Arsenii Iațeniuk încă din primul tur, Kucima îi spunea ambasadorului american în Ucraina, John F. Tefft, că având de ales între Ianukovici și Timoșenko, electoratul avea de optat între “rău” (Ianukovici) și “foarte rău” (Timoșenko).

În ultimele zile ale crizei de acum, Kucima s-a alăturat protestelor împotriva lui Ianukovici, deși, în 2011, se declara convins că, în 2004, Ianukovici câștigase alegerile în mod corect și nu prin frauda incriminată atunci de adversarii săi, acuzații care au contribuit la izbucnirea Revoluției portocalii.

Dacă până la urmă ucrainenii vor avea de ales la prezidențiale între Timoșenko și Kliciko, nu ar fi neapărat o confruntare între imaculata Ileana Cosânzeana (forget about codițele împletite) și zmeul urât și nemilos (forget about nasul rupt de-atâtea ori).

Ucrainenii au văzut cum a fost ținută țara ”pe palme” de zâna-manager Timoșenko. Votând pentru Kliciko s-ar putea să vadă o Ucraină  “ținută în pumni”.

Când înființezi un partid (Alianața Democratică Ucrainiană pentru Reformă) al cărui acronim (UDAR) înseamnă ”Pumnul”, nu știu dacă îndemnul transmis alegătorilor este neapărat să gândească.

Pentru că fostul mare boxer este creditat ca lider al mișcării pro-europene din Ucraina, aș zice că Europa este sătulă de pumni și are nevoie de ceva care nu prisosește niciodată – rațiune. “Carismatic” ori nu, pumnul rămâne pumn.

manifestantii

Dacă blestemul singurei alegeri posibile (răul mai mic vs. răul mai mare) nu “dispare” curând, el poate face o carieră nefericit de lungă.

Iată ceva la care e bine de meditat, și nu doar în Ucraina; gânduri “culese din folclorul universal”:

Controlează-ți gândurile; ele devin cuvinte.

Controlează-ți cuvintele; ele devin acțiuni.

Controlează-ți acțiunile; ele devin obișnuințe.

Controlează-ți obișnuințele; ele devin caracter.

Controlează-ți caracterul; el devine destinul tău.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

 

  • Dezideriu Dudas

    Prietenii nu sunt periculosi cand cedeaza la lobby-uri puternice…Dusmanii sunt mai precisi/onesti in astfel de cazuri….

    Prietenii sunt periculosi cand le pare rau si in plus, spun si “poezica” cu raul cel mai mic….

    Venind la “ai nostrii”, iata ca “tusea” si cu “junghiul”, s-au luat de gat…Ramane de vazut daca joaca scena dostoievskiana a lui Nea’Gabriel sau, ca intotdeauna isi dau suturi singuri in fund ca sa sara cat mai sus si sa-i vada “stapanii” ca sunt macho si capabili…Deocamdata, o data in plus, portocaliului din Ukraina i se vad nuantele albastrii din Romania…Pe termen scurt. Pe termen lung, se vor lamuri si ei ! Asta nu inseamna ca nu am avea nevoie de un albastru de Voronet. Dar de Voronet, si nu de import. Nici de la “prieteni”, nici de la “dusmani”…

  • LEA

    Citesc de cativa ani blogul dumneavoastra si sper sa nu il abandonati. Nu ma pricep la “substanta” postarilor- il descifrez ceva mai bine pe tanarul Ulise-dar ” invelisul” lor si exemplaritatea argumentarii si a moderarii discutiilor sunt o zilnica plecaciune facuta limbii romane si posibilitatilor ei discursive. In egala masura, o lectie rara de civism si ” citizenship” pentru toti cei ce vor ” mai binele” Romaniei, indiferent de pe ce pozitie o declama: actor, regizor, spectator, ori critic, rosu, verde, ori oranjada. Pe scurt: ” Thank you for your service. It is greatly needed. “

  • Despre Iulia Timosenko, corespondentul nostru care acoperea spatiul ex-sovietic ne spunea, (confidential!), ca a adunat o avere uriasa si controleaza, direct ori prin acoliti, halci uriase din economia Ucrainei. Tot despre Iulia Timosenko, inaltii oficiali UE si-au mai nuantat discursul, dupa ce ani la randul i-au cerut eliberea din puscarie, pe motiv ca ar fi o victima inocenta a justitiei ianukoviciene. Acum, pe doamna de fier rasaritean o vad mai degraba ca pe o persoana aleasa de o justitie selectiva sa plateasca pentru acealsi tip de fapte pentru care alti demnitari nu sunt catusi de putin deranjati de procurori. De justitie selectiva ne plangem si noi, in Ro, dar, totusi, tipurile de rau intre care au fost chemati sa opteze romanii sunt parca reduse la scara fata de variantele intre care vor trebui sa aleaga ucrainenii.

    Despre Kliciko nu stiam nimic inainte de a-l vedea pe scena EuroMaidan-ului, nefiind eu atrasa de box. Poate, pentru ucraineni, Vitali Kliciko are charisma -- un concept pe care imi este foarte greu sa-l inteleg daca ies din sfera starurilor de cinema, a monstrilor sacri, si incerc sa-l pun in relatie cu politica. Din pacate, politicianului ii este de-ajuns sa fie doar monstru. Sacru trebuie sa ii fie lobby-ul! (Exceptiile sunt putine, confirmand regula.) Ma gandesc insa cat de disperati trebuie sa fie ucrainenii si in ce criza profunda de oameni politici de au ajuns sa sa intoarca la “solutia” Timosenko ori sa lucreze la “proiectul” Kliciko. Imi amintesc ca, la fel de derutati si disperati, in 1990, romanii depuneau diligente pe langa dnii Tiriac si Topescu, plini de speranta ca macar unul dintre domniile lor se va lasa induplecat sa candideze la presedintie, ca alternativa la omnipotentul pe atunci Ion Iliescu. Daca, in 1990, l-am fi avut pe Bute la nivelul profesional la care ajunsese acesta in 2010, precis ca o parte dintre romani si-ar fi investit iluziile politice si in Lucian Bute!
    Totusi, cat noroc pe noi ca ne-am integrat -- cu incaltatorul, cu limba de pantofi, trasi de urechi, impinsi de la spate, gratie mai mult contextului extern, dar tot am intrat pana la urma -- in structurile auroatlantice. Putem fi chiar fericiti, uitandu-ne la moldoveni, dar mai ales la ucraineni, care-s suspendati de-atatia ani intre infern si purgatoriu, cu riscul de-a de prabusi in orice moment inapoi, in infern. Desigur, date fiind si marile dezamagiri post-integrare, fericirea noastra e una relativa, izvorata strict din comparatia cu “mai raul” de la rasarit de noi. O fericire usoara, ca o mangaiere dumnezeiasca, vorba magistrului Eckhart.

  • dumitru ungureanu

    Păi şi noi, românii, vom fi nevoiţi să alegem la toamnă între răul mai mare şi răul mai mic… Deocamdată n-am depistat care sunt ele, dar o să ne lămurim curând… A început (sau continuă) şi la noi sezonul de… maidan, cum altfel?

  • InimaRea

    DT: Multumesc pentru gindul bun! Dar ma așteptăm sa aveți deja si demult cartea. Daca nu, sa facem cumva!
    Imi amintea cineva de necazul unui @Culai, de acum 3 ani. N-am avut idee de asa ceva si nici acum nu-l prea-nteleg, parca nu mai aduce a gluma cum părea la început (pe Gogeas blog).
    NoName/DP: imi place mult postarea dv., mai ales partea cu monstrul sacru.
    --
    Am fost la Kiev, in ‘994, chiar de alegeri, ca un fel de poștaș care ducea pensia pentru obositul combinat de la Krivoirog. Am stat la Lebed, o hardughie unde era cit pe sa-nfirip o idila cu o receptionera fix cum imi trebuia de bruneta. Dar cind a văzut pasaportul, s-a dezgustat instant: Ruminsky? Nu mai eram amuzant, eram Odios ca un negru in Africa de Sud, cine stie cum ajuns într-un loc Only for Whites.
    Am călătorit cu trenul spre si dinspre. La-ntoarcere, o gara -- Mămăliga. O batrina vindea plăcinte calde. Am vrut sa cumpăr dar n-aveam decit dolari si lei românești. Ea nu accepta decit ruble ori lei moldovenesti -- sau “băncuțe” de-ale lor, ca nici n-vreau moneda, functionau cu jetoane, ca la Monopolly.
    Fata de Ro, in Ucraina era o sărăcie disperata, aproape. Dar oamenii aceia aveau o demnitate pe care o uitasem caci dispăruse încă de pe cind eram copil.
    Doamne, si ce fete frumoase! La Kiev, am văzut ca exista “ochi cenușii”, de-i știam din cărțile rusilor. Blonde, cu ochi cenușii de albaștri, dar cu miini mari, roșii, muncite, cum avea mama pe care am apucat sa o vad spalind rufele cu lesie.

  • Ontelus DG

    Într-adevăr, alegerea celui mai mic rău dintre cele posibile este întotdeauna discutabilă, fiind dependentă de context, de interese, de percepții. Tragic este că orice alegere facem, chiar și alegerea de a nu alege, ,,ireversibilul și nostalgia”, pentru a relua superbul titlu al lui Jankélévitch, se manifestă. Cât despre reflecțiile excepționale din final, ele conțin o înțelepciune de care, dacă am ține seama în acțiunile noastre, lumea ar fi transfigurată. Concluzia este că suntem și devenim ceea ce gândim, restul constituind etape intermediare ale relației înțelegere-liber arbitru.

  • @) Dorin Tudoran

    Am citit cele doua texte ale tale, am citit multe analize internationale, dar si una cu cifre a lui Vasile Ernu si e destul de clar ca nu e nimic clar si ca situatia e mai mult decit volatila… Acum, sper ca profetia usor in gluma a lui VE, ca dupa februarie vine octombrie, sa nu se implineasca!

  • @) DD

    Problema cu albastrul de Voronet este ca este cel al insulelor grecesti, adus la noi, de mesterii din Mediterana. Iar in insulele grecesti a fost adus de corabierii venetieni…

  • Cutia Ucraniana

    @NO NAME/DP
    Iulia, inca o falsa blonda. Macar, spre osebire de ea, Elena din Udroia nu-si trage, pe linga poseta Vuitton, si o coroana capilara de cositze.
    Si totusi: Duduia Timosenko, neintrecuta la astutii demagogico-populiste decit, fireste, de Evita Duarte Peron (cand nu este nterpretata, filmic, de Madonna). Cica, o data, s-a dus in parlamentul kievian -- aceastat cutie (u)craniana cu rezonante multiple -- avind ea un colier de perle, imens si stralucitor, in jurul grumazului. Un deputat al opozitiei, tot populist dar mai putin intelighent ca dinsa, i-a spus imediat ca poate hrani cu salba de la git o familie de compatrioti saracuti vreo citeva decenii. Atunci, minune! Iulishka isi scoate coplierul, i-l arunca in fata dePUTAtului circotas, apoi adauga: ”Sint false, boule!”
    Mare femeie, mare artizda, mare caracter!

  • Dana (Mara)

    rel="nofollow">
    -- unde pare ca boxul se imbina fericit si cu activitati intelectuale.
    O zi buna.

  • Pingback: Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă – “Filiera ucrainiană” (II) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • @InimaRea
    Felicitari pentru carte! Se gaseste deja si in librariile bucurestene? Si, nu in ultimul rand, multumiri pentru amabila apreciere de mai sus. 🙂

    @Cutia Ucraniana
    E tare momentul din “cutia (u)craniana cu multiple rezonante” de la Kiev, nu il stiam. In descrierea dvs., imi pare intr-un fel altfel demn de “momentele perfecte” ale lui Anny, iubirea lui Roquentin, din “Greata” lui Jean-Saul Partre.

  • Pilat de Ferrapont

    @Liviu A, Dorin T, Vasile E
    Asa e: dupa Revolutia din Februarie, kerenskiana in multe privinte, vine aia din Octombrie, ulianoviana pina in prasele. Da, dar, din neatentie poate, ati uitat ca Revaliutzia din 25 octombrie a avut totusi loc pe… 7 noiembrie!!! [Cam tot astfel si in Hexagnerie, unde, an de an, pe 14 iulie se aniverseaza, vorba Unchiasului Ubu, masacrele din septembrie 1792.]

  • @Pilat de Ferrapont

    Eu, unul & insumi!, am considerat cele intamplate in acea zi de 7 noiembrie drept Marea Contrarevolutie din… octombrie.

  • Ontelus DG

    În istoria oficială, precum și în viața privată, rolul găștii, al haitei, denumite eufemistic echipe de conducere a organizațiilor, a firmelor, a instituțiilor este subestimat, cel mai adesea. Se evidențiază constant dimensiunea charismatică, în rău sau în bine, a personalităților conducătoare, trecându-se în plan secundar importanța decisivă a grupului în numele căruia cineva asumă o responsabilitate nominală. Sigur, există oameni providențiali sau oameni diabolici, care manipulează mai mult sau mai puțin subtil voințele celor apropiați, dar spiritul de haită din aproape toate domeniile este acela care micșorează nu doar coeficientul de inteligență al acelora din vârf, ci și coeficientul de bun-simț, de sensibilitate, de imaginație, determinând cel mai adesea acțiuni incompetente, imorale, la limita legii ori dincolo de aceasta, împotriva reglementărilor care legitimează funcționarea respectivelor organizații, firme, instituții. Apoi, când treaba se împute, scuzați expresia, plătește unul pentru toți, ceilalți fofilându-se, descurcându-se, deși ticăloșia lor fusese comparabilă cu a liderului, uneori chiar mai mare. Altfel, este firesc să comunicăm, să socializăm, să constituim echipe eficiente, bla bla bla.

  • Dezideriu Dudas

    Ma mai rad cat ma mai rad eu pe-aici ( fara diacritice, suna perfect Est-Vest ….) dar, tinand cont de “comentariul urmator”, cred ca va veni o vreme de plans pentru mine…Asa-mi trebuie daca sunt consecvent….

    @ Liviu Antonesei # 8
    Abia acum ma prind si eu ca acel condotier venetian care a spus ca “razboiul il duci ca sa traiesti nu ca sa mori” ( formula Curzio Malaparte, globala, restransa ) nu era un fel de corabier….Asta-i pentru alti “intelectuali light” ( formula MRU, “nationala”, extinsa ) ca mine care e posibil sa fi facut aceasi greseala…Diferenta dintere condotier si corabier poate fi esentiala, mai ales daca locuiesti sau ai locuit intr-un oras port….

    @ Cutia Ucrainiana # 9
    Iata inca un “ bou consecvent”, in context, asociat tot Stangii ( tinand cont de “aplicatia pe Romania” : Alexandru Vaida-Voivod, Valeriu Stoica, Traian Basescu …)….Pentru desteptii inconsecventi ramane doar Dreapta….Nu mai scriu prea multe de “aplicatia pe Franta” ( Napoleon ), ca se duce draku’ pana si angelica Revolutie franceza, salvata spre “vesnica poveste a vorbei de Stanga”, vai, de-un “dusman”….

    @ No Name / DP # 11
    “Greata” lui Sartre pare sa fi venit de la “Stanga caviar”….Rusii sunt pe cale sa-i dea o noua dimensiune in consecventa lor…Se spune ca au ajuns la un cost per kilometru la autostrazile lor ( din povestea d-lui Tudoran, se vor fi saturat sa lucreze de pe luciul apei…), justificabil doar daca ar fi unse cu caviar…Astia baieti desteptii ! Cred ca le-au sarit zarurile din cutie la baietii nostri la Monaco….Nu mai e nici-o dreptate pe lumea asta ! Cred ca noul cod penal viitor are deja crochiul format.

    Cum scriam anterior ( in avanpremiera la comentariului urmator ….) ? : SA MOARA DESCURAJAREA RAZBOIULUI ! ( in ciuda vechii “ TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE “, care nu mai poate fi “unsa” decat pe paine, nu si pe autostrazi…)

  • Dezideriu Dudas

    “ COMENTARIUL URMATOR “ ( sper sa nu fie ultimul pentru mine, un ing(in)er care bate la portile raiului, cu draku’n gand si-n “dotare auto-consecventa” ….) :

    “ Acum cca. 5 luni am vorbit telefonic cu Cristian Parvulescu. Ca fost presedinte al Pro Democratia Constanta, am mai discutat cu el de cateva ori in ultimii ani.

    Conducand acea Comisie de Revizuire a Constitutiei, l-am intrebat cum vede organizarea celei de-a doua Camere a Parlamentului ca si Camera a Profesiilor ( ceva gen, “Senatul Corpurilor Profesionale” ) , precum este organizarea constitutional parlamentara in Hong-Kong. Nu se poate neglija in cazul Hong-Kong-ului puterea Chinei si nici a SUA, cele 2 forte care determina realitatea locala, pe langa fortele autohtone. Exista acolo ingredientele unei organizari constitutionale de “sfarsit de istorie”…..

    Propunerea mea are 2 componente :
    1. Componenta publica pe termen scurt
    2. Componenta strategica nationala

    COMPONENTA PUBLICA PE TERMEN SCURT
    Prin ASDR-RD, Asociatia Strategia Dezvoltarii Romaniei – Regiunea Dobrogea ( al carui presedinte sunt ), voi transmite tuturor partidelor locale participarea la initiativa COLEGIUL MEDIULUI ASOCIATIV ( 50 % privat, ONG-uri… / 50 % institutii de stat ).
    In paralel, voi transmite la Guvern propunerea ca de 2 ori pe an, sub egida COLEGIULUI MEDIULUI ASOCIATIV, toate institutiile reprezentative la nivel local sa aiba intalniri tehnice de lucru pentru reteserea sistemului de functionare a sistemului de legiferare si de determinare de proceduri administrative continuu imbunatatite ( in sens de simplificare si de adecvare la necesitati ).
    De ex., fiecare partid va fi invitat sa-si desemneze un reprezentant local pentru Grupul de lucru al Initiativei.
    PSD Constanta poate plusa si sa-si creze el o structura tehnica in care sa invite toti reprezentatii organizatiilor care vor forma partea privata a viitorul COLEGIU AL MEDIULUI ASOCIATIV

    COMPONENTA STRATEGICA NATIONALA
    Chiar in propunerea actuala de Constitutie, daca va fi cazul, inclusiv pregatita de asumare prin Referendum ( nu pentru Alegerile Europarlamentare datorita timpului prea scurt, ci pentru Prezidentiale ) se poate gasi o formula tranzitorie pentru proiectia unui viitor ciclu constitutional in sensul de a se restructura Constitutia de adoptat in decembrie 2014, vizand corporatizarea organizarii constitutional-statale, prin organizarea, de ex. pt. aprox. anul 2030 ( un fel de 2 cicluri mari constitutionale a cca. 25 de ani, primii dupa 1989, pierduti, ceilalti castigati ) a “SENATULUI CORPURILOR PROFESIONALE”.
    Propunerea ( “Senatul Corpurilor Profesionale” ) am facut-o prin “Forumul de la Neptun” in anul 2002 si d-lor Ion Iliescu si Adrian Nastase. Preluase anterior propunerea d-nul Virgil Magureanu, prin Partidul National Roman ( a aparut si un articol de presa in “Jurnalul National” )….Pe 19 februarie 2014, saptamana trecuta, am participat la o Conferinta Publica organizata la Fundatia Titulescu ( am devenit membru in 2013 ) la care a fost invitat Institutul Revolutiei Romane din Decembrie ( a participat si d-nul Claudiu Iordache, directorul general al Institutului…). Un fel de reaintalnire Ion Iliescu – Adrian Nastase….S-a remarcat in sala, tinand cont de subiect ( “Securitatea si intelectualii”), d-nul Filip Teodorescu, fostul sef al contraspionajului romanesc. Ulterior, m-am bucurat cand am vazut ca este presedintele Asociatiei Cadrelor in Rezerva din SRI….
    Nu intru acum in detalii, dar voi promova propunerea si prin matricea pe care am folosit-o constant pana acum in demersurile mele, Paul Goma – Dorin Tudoran – Claudiu Iordache.
    Aceasta componenta cred ca nu poate fi asociata decat Noii Stangi Politice….Nu cred ca muncitorii, angajatii chiar…, mai pot reprezenta o tinta sociala cu caracter de reprezentare politica. Profesiile insa ( deci, inclusiv muncitorii sau cadrul mai larg al angajatilor…), da.
    Dreapta a devenit prea legata de Stat ( tragand si “Stanga” dupa ea, la nivel global / la nivel national pare a fi invers…) pentru a ne putea imagina ca se va putea asocia, pe termen scurt si mediu, vreunei reprezentari sociale structurate in politica….Asta nu inseamna ca nu ar avea de schimbat ceva in strategiile ei. Ba bine ca nu ! Are insa nevoie de restrangerea ariei de abordare, atat timp, acum, si Stanga si Dreapta, fac totul si de fapt nimic relevant pentru imbunatatirea functionarii societatilor….Si asta nu doar in Romania. Mai mult, fiind o democratie tanara, avem, inca, mai multe grade de libertate…Formula “ Comisia de la Venetia cu euro-maidan” sau invers, “ Euro-maidan cu Comisia de la Venetia”, nu poate fi formulata oriunde in lume….
    Si deocamdata, ucrainienii vor fi ocupati vreo 25 de ani… Ca nu pot sa cred ca Rusia, daca ploua, nu ar veni cu umbrela…A plouat “el” cu acid sulfuric in Siria si parea spray de sirop de trandafiri, ca mergea mestecat pana si cu caviar….Insa, daca “s-a facut ca (nu) ploua”, mai treaca-mearga…, la “globalul sfintilor”. La national, sa vedem ce ne spun “dracii”…, ca “sfintii”, “s-au dat”…. ”

  • Gheorghe Campeanu

    @ Ukrainskii Korobchatoi-Golova #9

    Povestea cu perlele (in form ei expandata ca urban legend) continua in acelasi registru: se zice ca dePUTAtul din Verhovaia Rada (plesuv total a la Yul Brynner) i-ar fi replicat chipesei ex-zeite a petrolului ceva de genul “si eu sint un fals chel, seara imi scot chelia in fata oglinzii si-mi numar firele de par cu manusile de box” (ghilimele pricinuite de citarea unei povesti din mina a treia).

  • @Dezideriu Dudas # 15
    Inteleg de la dvs. ca intre rusi si noi, cand vine vorba de sosele, avantaj noi: platim kilometrul de sosea ca si cum ar fi uns “decat” (sic!) cu icre de Manciuria. 🙂

    Cat despre stangistul Sartre, va marturisesc ca-mi place Camus.

  • oktav votka

    @NO NAME/DP
    ”Stingistul Sartre”? O, ce delicata sinteti, stimata doamna! Acum i se spune ”ultrabolsevicul Sartre” -- si nu numai de catre Michel Onfray, monograful lui Camus in L’ORDRE LIBERTAIRE, ci si la tembeliziunile hexagonale, expresia fiind, pare-se, a filosofului Merleau-Ponty. Din Anii Cinzeci-Saizeci.

  • Corobcarul din Folticenii Vechi

    @Gheorghe Campeanu
    Capricanti cum sintem, putem sari lesne de la conciul Iuliscai Timosenko la cocul geriatricei doamne Aslan despre care fabulatorul defector pacepic povesteste, in ”Orizonturile rosii”, ca, la o scotocire vamala serioasa, pe aeroportul Baneasa (ori Otto Peni, nu mai scim), i-ar fi gasit baietii uniformati un teanc de dolari… Unde? Nu in bughigai, Doamne-fereste, cum ne-am fi asteptat, ci… tocmai in korobka supra(u)craniana, in coroana capilara carevasazica, mestesugit pititi acolo, dar tot a aflat Nea Nicu Ceausinski, prin tepelusii sai gradati, de ei. Asa ca venim si intrebam, cu mirare in glasu-ne cristalin, ce ascundea l’ex-belle Julie printre cositze, cind iesea cu ele la inaintare: verzisori, yuani sau e(p)uroi nedeclarati fiscului? Ca ar fi de risul gurului sa fi camuflat acolo grivne oarecari sau lei moldovenesti. La morale de cette histoire: canticelul ”Korobka”, mai frumusel decit ”Kalinka”, se poate accesa oricind prin iutubare internetica. Merita.

  • @oktav votka

    Ma bucur nespus c-a fost “retrogradat” ideologic, inclusiv de cei care s-au lepadat mai tarzior de Marx.

    La “statua” nobelizatului in absentia, dupa ce devenise clar ca Jean-Saul trecuse dincolo de “boala copilariei… “, nici revolutionarii de cafenea nu se mai inchina azi.

  • Sorin Muncaciu

    Domnule Tudoran, apropo de revolutia in doua stadii febroarie-octombrie : ultima data cind a avut loc, eutanasia ciinilor cu covrigi in coada a fost gros estompata de eutanasia generala in doua etape…WWI si WWIi…
    Ma tem ca scenariu sa nu se repete …sub alta palarie ..limited growth, austerity,”no more social network”‘,….deindustrialization

  • Costel Drejoi

    Toate bune și frumoase, chiar exacte. Dar de ce spuneți, totuși, domnule Tudoran, „ucrainian/ă/”, în loc de „ucrainean/ă”? Țara se cheamă Ucraina, nu Ucrainia!

  • Ontelus DG

    Pentru echipele de conducere a structurilor în care intelectualii sunt în minoritate, așteptările nu pot fi decât modeste, găștile sau haitele respective urmând, de regulă, principiul darwinist al selecției naturale. Este cazul partidelor, al firmelor, al instituțiilor și al organizațiilor nonguvernamentale fără scop intelectual semnificativ. Aici scepticismul în privința umanității este confirmat în mod obiectiv. Mult mai spectaculoase și mai devastatoare în legătură cu natura umană sunt entitățile în care predomină intelectualii, cu precădere cei umaniști, și unde, naiv, te-ai aștepta la un nivel îmbunătățit. Dimpotrivă, parafrazând vorba personajului din filmul lui L. Pintilie, ,,ăl mai prost de pe lume e intelectualul!” Ne referim, evident, la structuri având ca finalitate cultura, educația, cultele, mass-media, sănătatea, justiția, diplomația, serviciile secrete, rețelele de socializare, fie instituționale, fie nonguvernamentale. Grotescul manifestării spiritului de haită la intelectualii respectivi te vindecă definitiv de iluzia dominației inteligenței asupra iraționalului. Apogeul îl reprezintă intelectualii umaniști, numai fumuri și pretenții, a căror bestialitate este nu sublimată, ci potențată de nobilele idealuri ale umanismului, iluminismului, modernității, progresului. Sigur, există și excepții, dar regula tristă este aceea enunțată.

  • @Costel Drejoi
    S-a “reparat”. Multumesc. Un bun “cap limpede”

  • Daca_nu_nu

    @) Costel Drejoi

    Nu fi soacră!

  • @Daca_nu_nu

    Nu, bine a facut.

    Stand, de-atatea zile, cu nasul in presa americana, bine ca n-am ajuns sa scriu direct “ukrainian” si “ukrainiana”.

    Contaminare (doar fonetica?) in toata regula.

    In cazuri de felul acesta, mai bine cu doua soacre decat cu niciuna.

  • Daca_nu_nu

    @) Dorin Tudoran # 27

    Mi-am permis o glumă; știu că nu se supără…
    🙂

  • Credeti ca vor candida doar Timosenko si cu Kliciko? Adica, credeti ca, la ora alegerilor, vor fi interesate doar doua forte importante? Ori am putea sa vedem si aparitia unui “rau mijlociu” care, ca orice compromis, ar fi prezentat ca fiind mai atragator? Poate si aparitia unui rau mai rau decit raul mai rau.

  • @domul nimeni

    Nu ma incumet sa fac pronosticuri. Cred in adevarul acelui “mai e mult pana departe…” E posibil sa candideze amandoi -- Timosenko si Kliciko. E posibil sa candideze doar unul dintre ei. Poate niciunul… Cine stie ce nume apar in cateva saptamani sau luni…

  • ma bucura raspunsul dvs, este unul de bun simt, onest; asa, este, ne putem astepta la o infruntare electorala intre patru forte, sau mai putine, in functie de ceea ce se intimpla in background. pentru moment, Iulia Timosenko a renuntat la candidatura si a plecat pentru refacere. dar si-a lasat sustinatori in pozitii cheie. m-ar interesa sa aflu ceva de la dvs., daca stiti si anume ce s-a intimplat in cele citeva ore dintre incheierea acordului intre fostul presedinte si opozitie, ceva s-a intimplat in aceste ore, iar puterea prezidentiala ucrainiana s-a diluat brusc. de asemeni, cum ati explica ciudata aliniere a media romanesti? am fost mai bine informati de media moldoveneasca decit de aceea romaneasca, au scapat numai citeva stiri nepartinitoare.

  • @ domnul nimeni

    Nu am astfel de informatii.
    Ceva imi spune ca media din Republica Moldova a fost si este mai “clarvazatoare”, cand este vorba de situatia din Ucraina; din multe motive…

  • InimaRea

    No Name/DP: Scuzati intirzierea raspunsului! Cartea scoasa la Adenium era distribuita de Carturesti. Dar se gaseste si on line.

  • @InimaRea
    Va multumesc.

WP Admin